Succesiune. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 4023/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 622/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de L. L. L. împotriva deciziei civile nr. 648 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind L. L., C. I., L. C. M. și L. A., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. C. pentru recurenta L. L. L. și avocat H. R. pentru intimații L. Constanmtin M. și L. A., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată și că nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat C. C. pentru recurenta L. L. L. având cuvântul, susține că nu este în posesia înscrisurilor cu privire la care i s-a admis proba la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. C. pentru recurenta L. L. L. având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul casării deciziei civile pronunțată de Tribunalul Iași. Arată că a criticat decizia pronunțată de Tribunalul Iași motivat de faptul că recurenta se consideră îndreptățită la atribuirea în natură a bunului imobil format din casă de locuit și teren, cu obligarea la plata unei sulte către intimații din prezenta cauză.
Apărătorul consideră că recurenta este îndreptățită la atribuirea bunului imobil în natură întrucât din punct de vedere legal, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și raportat la criteriile prevăzute de art. 673 indice 3 Cod procedură civilă, cu referire la criteriile de individualizare, în ceea ce privește cota pe care L. L. L. o are cu privire la acest bun este de 11/16 din imobilul casă de locuit și 1/2 din imobilul teren, în condițiile în care L. L. și C. I. i-au donat părțile lor de moștenire.
Susține apărătorul că acest bun imobil este edificat de părinții recurentei, respectiv L. M., care a decedat în anul 1979 și tatăl acesteia – L. Virgilică.
Pe lângă criteriile prevăzute de lege referitoare la atribuirea acestui bun în natură, apărătorul consideră că și din punct de vedere moral, având în vedere că bunul a fost edificat de părinții recurentei, sunt îndeplinite condițiile pentru atribuirea acestui bun către recurentă.
Unul dintre argumentele folosite de judecătorie și tribunal în pronunțarea soluției a fost acela că recurenta nu mai locuiește efectiv în acel imobil, dar dorința acesteia a fost în sensul de a locui în imobil, dar a fost împiedicată să locuiască. Încă din anul 1979, când a decedat mama sa, are un drept legal de proprietate asupra acestui bun imobil, drept de care nu a profitat, întrucât în perioada în care a trăit tatăl său a existat un impediment moral de a profita de dreptul său. Faptul că o perioadă de 25 de ani nu a profitat de dreptul său legal nu poate fi întors împotriva recurentei, iar prevederile art. 673 Cod procedură civilă referitoare la folosință, la îmbunătățirile aduse imobilului cu acordul proprietarului nu sunt incidente și nu pot contracara argumentele recurentei.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, atribuirea bunului imobil în natură, cu obligarea la plata corespunzătoare a sultei în concordanță cu expertizele de evaluare efectuate în cauză. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Avocat H. R. pentru intimații L. C. M. și L. A. având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că imobilul respectiv reprezintă singura locuință a intimatei L. C. M., în care aceasta locuiește legal din anul 1984, în timp ce recurenta L. L. L. domiciliază în străinătate. Pe tot parcursul acestui proces intimatele au încercat să ajungă la o tranzacție cu ceilalți moștenitori și să plătească sulta corespunzătoare. Consideră că imobilul trebuie atribuit intimatei L. C. M. și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 7.02.2011 sub nr._, reclamantele L. L. și L. L. L. au chemat în judecată pe pârâții I. C., L. C. M. și L. A. pentru ca instanța să stabilească cotele legale ce le revin din masa succesorală după decesul mamei L. V. M..
Prin decizia civilă nr. 648 din 9 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă s-au respins apelurile formulate de pârâtele – reclamante L. M. și L. A. împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2012 și încheierii de admitere în principiu din 23.01.2012 pronunțate de Judecătoria Iași cât și de reclamanta – pârâtă L. L. L., prin mandatar C. V. I., împotriva sentinței civile nr._ din 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care le va păstra.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat care este masa succesorală de pe urma defuncților L. M. și L. Virgilică, moștenitorii – părțile din prezenta cauză, cotele ce li se cuvin, atribuind în natură în indiviziune imobilele către pârâtele-reclamante L. C. M. și L. A..
Cu privire la atribuire, tribunalul a reținut că L. L. L. nu este îndreptățită să primească în natură bunurile, având în vedere că lucrează și are domiciliul în străinătate.
Împotriva deciziei civile nr. 648/2013 a Tribunalului Iași a formulat recurs L. L. L..
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- instanța de control judiciar a analizat criteriile prevăzute de art. 673^3 Cod procedură civilă în mod nelegal, numai pentru a justifica soluția primei instanțe.
- atribuirea bunurilor în natură nu s-a făcut în mod corect, instanța ignorând argumentele care ar îndreptăți-o pe reclamantă să primească bunurile – casă și teren – în proprietate exclusivă, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare către L. M. și L. A..
- casa situată în Iași, stradela Arh. I. B. nr. 4 a fost edificată de părinții săi L. M. și L. Virgilică. Când ei au edificat acest imobil, L. C. M. nici nu știa de această adresă și totuși ea este beneficiara acestui imobil.
- nu are nici o importanță că L. C. M. a locuit în imobil, în condițiile în care recurenta nu are nici o locuință, iar slujba în străinătate are un caracter temporar.
- până în anul 2010 când a murit tatăl recurentei, L. C. M. a locuit 25 de ani în imobil în baza actului de căsătorie, fără a avea un drept legal de proprietate, pe când recurenta apreciază că are un drept legal din anul 1979.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Potrivit art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre proprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții.
Totodată, în conformitate cu art. 741 Cod civil, la formarea și compunerea părților se va evita, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor.
Art. 673 indice 9 Cod procedură civilă enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Or, în cauză a fost atribuit în indiviziune imobilele către pârâtele-reclamante L. C. M., soție supraviețuitoare și L. A., fiică.
Instanța a avut în vedere în afara criteriilor menționate în art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și alte criterii de ordin familial, moral, că soția supraviețuitoare nu are alt spațiu de locuit și că întinderea dreptului său cumulată cu a fiicei sale respectă prevederile art. 728 Cod civil.
Modalitatea în care instanțele au dispus ieșirea din indiviziune și atribuire a realizat echitatea în efectuarea partajului.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L. L. L. împotriva deciziei civile nr. 648 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o menține. Respinge cererea intimaților L. C. M. și L. A. pentru cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Septembrie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/6 octombrie 2014
Tribunalul Iași: S. M., T. Doinița
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
