Uzucapiune. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 3383/245/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. C.-S.
Judecător G. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta N. A. G. în contradictoriu cu intimații N. M., N. G. C., N. M. I., N. V. A., N. M. D., S. O., C. C., U. A., împotriva deciziei civile nr. 388 din 04 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, în dosarul având ca obiect uzucapiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 03.02.2014, prin serviciul registratură, intimații C. C. și U. A. au depus concluzii scrise.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2347 din 01.02.2012 a Judecătoriei Iași s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților N. M., N. G. C., N. M. I., N. V. A., N. M. D., N. A. G. și S. O. în contradictoriu cu pârâții C. C. și U. A.. Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâților privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Obligă reclamanții la plata, în solidar, a sumei de 1103 RON, diferență onorariu de expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Numitul C. N., autorul pârâților, a fost proprietarul unei suprafețe de teren de 1989,50 m.p., cumpărată prin actul încheiat la data de 29.08.1950 de la vânzătorii Smilovici A. și Smilovici Reiza Ruhla, situată în Iași, . nr.61.
Ulterior, tatăl pârâtei C. C. – C. C., cumpără de la numitul S. Fainblat suprafața de 1421 m.p., prin act sub semnătură privată, teren situat în Iași, . nr.59, având ca vecinătăți: N - proprietatea Smilovici (vândută lui C. N.), E - ., S - M. Covalisin, V - stradela Moara de Vânt.
Această din urmă suprafață de teren este cea înstrăinată către autorul reclamanților, N. M., la data de 20.04.1968, cealaltă suprafață rămânând în continuare în proprietatea C. N. și va rămâne în masa succesorală rămasă după acesta.
Cu probele administrate în cauză rezultă că pe suprafața de 1409 mp nu sunt edificate construcții, nici nu există alte semne de exercitare a posesiei și folosinței de către reclamanți.
Din precizările expertului consultant pentru pârâți, R. P., reiese că diferența de 1490 mp identificată de expertul A. C. și situată în Iași, . nr. 57, pe lângă cea de 1421 m.p., este inclusă în suprafața de 1990 m.p., întabulată de pârâți, suprapunerea constatată intervenind între terenul de 1421 m.p. și suprafața de 500 m.p., întabulată de pârâtul U. - suprapunere care însă nu are relevanță cauza de față.
Pentru a putea uzucapa, reclamanții trebuie să probeze, dincolo de orice îndoială, exercitarea unei posesii utile, pe parcursul a cel puțin 30 de ani.
Or, în condițiile în care nu au fost aduse dovezi irefutabile cu privire la stăpânirea efectivă a terenului în suprafață de 1409 m.p., sub nume de proprietar și în mod public și la momentul de când a început să fie exercitată o astfel de stăpânire, față de dispozițiile art. 1852 și 1853 Cod civil, instanța apreciază ca neîndeplinite condițiile prescripției achizitive.
În ceea ce privește termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani, deși expertul tehnic judiciar a concluzionat că cel puțin din 1982, reclamanții dețin în posesie întregul imobil, chiar și în situația în care nu s-ar ține cont de restul probatoriului administrat în cauză, acest interval de timp de 27 de ani calculat până la introducerea acțiunii este insuficient pentru a se constata incidența uzucapiunii.
Mai mult, pârâții au solicitat întabularea dreptului lor de proprietate cu privire la suprafața totală de 1990 m.p., în care se află inclusă și suprafața de 1409 m.p. în litigiu, conform încheierilor nr._/21.07.2010 și nr._/07.10.2010 emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, acte care au efect întreruperea termenului de prescripție achizitivă.
Ca urmare a celor expuse, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, ce a fost calificat de instanță ca apel, reclamanții invocând încălcarea dreptului lor la apărare prin respingerea cererii de amânare formulată prin apărător și că deși au invocat lipsa calității procesual pasive a pârâților, instanța nu a analizat legitimarea procesuală a acestora, soluționând greșit cauza pe fond, fără a clarifica și identifica corect terenul în litigiu și stăpânirea acestuia pentru a constatat îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, reținând o situație de fapt nereală, hotărârea pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 388 din 04.07.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă s-a respins apelul formulat de N. M., N. G. C., N. M. I., N. V. A., N. M. D., N. A. G. și S. O. împotriva sentinței civile nr. 2347 din 1.02.2012 a Judecătoriei Iași pe care o menține. Cheltuielile judiciare constând în taxă de timbru în sumă de 2669,5 lei pentru care apelanții au beneficiat de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului. Respinge cererea intimaților de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Conform actelor de la dosar și susținerilor reclamanților, suprafața cumpărată cu zdelcă a fost de 1421 m.p., terenul fiind situat în Iași, . nr. 57.
În plus peste această suprafață reclamanții au invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și cu privire la suprafața de 1409 m.p. teren, situată la aceeași adresă.
Acest teren nu a fost stăpânit însă de către apelanții-reclamanți cu titlu de proprietari, neexercitând o posesie utilă pentru a fi îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 1847 din vechiul Cod civil.
Acest fapt rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu fac dovada certă și neîndoielnică că asupra suprafeței de 1409 m.p. s-a exercitat de către reclamanți o posesie utilă.
Acest teren nu a ieșit din patrimoniul autorului inițial C. N., apelanții au recunoscut la interogatoriu că suprafața cumpărată a fost doar de 1421 m.p. și care diferă de cei 1409 m.p. solicitată în prezenta cauză, iar din expertiza efectuată rezultă că terenul în litigiu a fost intabulat de către cei doi pârâți – câte 995 m.p. fiecare, ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunctul C. N. și a tranzacției intervenite între aceștia și care le justifică și calitatea procesuală pasivă a acestora.
Ca atare, tribunalul va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta N. A. G. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că situația de fapt reținută este una nereală și în neconcordanță cu probele administrate în cauză, deși s-a făcut dovada posesiunii utile și îndelungate, exercitate de reclamanți asupra terenului în litigiu cumpărat de autorul lor de la autorul pârâților și care se compunea din două loturi, hotărârea astfel pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1409 mp, teren situat în Iași, . nr. 57, iar în subsidiar, în condițiile neprimirii acestui prim capăt de cerere, solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1409 mp prin uzucapiunea de peste 30 de ani.
Prescripția achizitivă (uzucapiunea) se întemeiază pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 vechiul Cod civil, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, posesie care trebuie să fie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În cauză se reține că C. N., autorul pârâților, a fost proprietarul unei suprafețe de 1989,50 mp teren cumpărat prin actul încheiat la data de 29.08.1950 de la vânzătorii Smilovici A. și Smilovici Reiza Ruhla, teren situat în Iași, . nr.61, având ca vecinătăți: N - ., E - ., S - proprietatea Fainblat și V - ..
Ulterior, tatăl pârâtei C. C. – C. C., cumpără de la numitul S. Fainblat suprafața de 1421 m.p. teren, prin act sub semnătură privată, situat în Iași, . nr. 59, având ca vecini: N - proprietatea Smilovici (vândută lui C. N.), E - ., S - M. Covalisin, V - stradela Moara de Vânt, suprafață ce a fost ulterior înstrăinată către autorul reclamanților - N. M., la data de 20.04.1968, restul suprafeței de teren rămânând în masa succesorală a numitului C. N..
Din precizările expertului consultant R. P., desemnat la solicitarea pârâților, față de concluziile expertului principal A. C. și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că diferența de 1490 mp identificată de expertul A. C. – pe lângă suprafața de 1421 mp – este inclusă în suprafața de 1990 mp întabulată de pârâți, suprapunerea constatată intervenind între suprafața reclamanților de 1421 mp și suprafața de 500 mp întabulată de pârâtul U. A..
Ambele instanțe au reținut din probatoriul administrat în cauză că reclamanții (printre care se află și recurenta din cauză) nu au exercitat posesia terenului în litigiu și nici nu au îndeplinit acte din care să rezulte manifestarea clară și neîndoielnică a acestora de a stăpâni terenul și de a se comporta ca adevărați proprietari. Nici cu privire la împlinirea termenului de prescripție achizitivă, reclamanții nu au putut proba stăpânirea terenului de peste 30 de ani, după cum susțin aceștia.
Astfel, deși expertul A. C. concluzionează că cel puțin din 1982 reclamanții ar deține posesia terenului în litigiu, este de observat că în urma partajului voluntar întocmit între pârâți, prin sentința civilă nr. 7143 din 05.06.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, ambii pârâți au solicitat întabularea dreptului lor de proprietate conform încheierilor nr._/21.07.2010 și nr._/07.10.2010 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ceea ce reprezintă o întrerupere a termenului de prescripție achizitivă.
Prin urmare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1847 din vechiul Cod civil, în mod corect tribunalul a statuat că nu se poate constata uzucapiunea intervenită asupra terenului în litigiu, sub acest aspect criticile formulate sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, în raport de motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de N. A. G. împotriva deciziei civile nr. 388 din 04.07.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o va menține.
Conform art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurenta să plătească intimaților câte 600 lei pentru fiecare, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N. A. G. împotriva deciziei civile nr. 388 din 04.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților C. C. și U. A. sumele de câte 600 lei, fiecare, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 05.02.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, G. P. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/03.03.2014
Tribunalul Iași: R. C.
M. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
