Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 754/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 14970/245/2009*/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 754/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de H. E. și de B. R. SA, membră a Grupului Național Bank of Greece prin Sucursala Iași împotriva deciziei civile nr. 691 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind H. M., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P. C.-A. pentru recurenta B. R. SA, membră a Grupului Național Bank of Greece prin Sucursala Iași, lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic P. pentru recurenta B. R. SA, membră a Grupului Național Bank of Greece prin Sucursala Iași având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei instanței de apel în sensul de a exonera recurenta B. R. SA, membră a Grupului Național Bank of Greece prin Sucursala Iași de la plata sumei reprezentând ajutor public judiciar, apreciind că recurenta a fost obligată în mod nelegal și netemeinic la plata acestei sume. Consideră că partea căzută în pretenții în faza procesuală a apelului este H. E. care ar trebui să suporte plata sumei respective. Solicită de asemenea respingerea recursului formulat de H. E..
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr._ din 14.09.2012 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă B. R. SA Iași în contradictoriu cu pârâții-reclamanți H. E. și H. M.. Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă H. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. Românescă SA și pârâtul H. M.. Constată că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 80% pentru pârâta-reclamantă și 20% pentru pârât, un imobil situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei. Dispune partajarea bunurilor comune în natură, atribuind pârâtei-reclamante imobilul compus din casă și anexă, cu obligarea acesteia la plata către pârât a sultei în valoare de 79.758,33 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași, creditoarea B. R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții H. M. și H. E., partajarea bunurilor comune dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, respectiv imobilul casă și teren situate în Iași, Bulevardul Poitiers Nr. 2, și a imobilul casă și teren situat în Iași, Fundac Bucium Nr. 7, ca urmare a obligării pârâtului H. M. la achitarea sumei de 41.480,72 lei către bancă conform sentinței penale nr. 226 din 25.03.2005 a Tribunalului Iași.
Întrucât H. M. nu a achitat sumele datorate s-a inițiat procedura de executare silită în vederea recuperării integrale a creanței deținută de reclamantă și întrucât s-a constatat că acesta nu deține bunuri personale s-a solicitat partajarea bunurilor comune ale debitorului H. M. și ale fostei sale soții H. E..
Conform probelor administrate în cauză, rezultă că în timpul căsătoriei soții H. au dobândit o casă situată în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, imobilul din Iași, . a cărui partajare s-a solicitat de asemenea de către creditoare nu face parte din masa bunurilor comune întrucât se află în proprietatea altei persoane.
În consecință, instanța de fond a constatat că pârâta-reclamantă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 80% pentru pârâta-reclamantă și 20% pentru pârât, imobilul, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, compus din casă și anexe, în valoare de 398.791,66 lei și s-a dispus lichidarea comunității de bunuri prin atribuirea bunului în natură pârâtei-reclamante cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 79.758,33 lei către pârât.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cota majorată atribuită pârâtei reclamante.
Prin decizia civilă nr. 691 din 19.12.2013 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă s-a admis apelul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr._ din 14.09.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte. Constată că reclamanta-pârâtă H. E. a dobândit în comun cu pârâtul H. M., în cote de 60% pentru pârâtă-reclamantă și de 40% pentru pârât, un imobil, situat în Iași, Fundacul Bucium nr. 7, în valoare de 398.791,66 lei. Obligă pârâta-reclamantă H. E. să plătească pârâtului o sultă în sumă de 159.516,664 lei. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei hotărâri. Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 obligă intimații H. E. și B. R. S.A. Iași, la plata către stat a sumei de 5981 lei reprezentând taxă de timbru aferentă apelului formulat de H. M., pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Părțile s-au căsătorit în 1985, iar imobilul a fost cumpărat în anul 1992, până în anul 1997 părțile au locuit împreună.
Din probele administrate în cauză se reține că fiecare parte a avut câte o societate comercială pe care au administrat-o și de unde au obținut veniturile cu care au contribuit la întreținerea familiei și la dobândirea bunurilor comune.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că după anul 1997 la imobil a cărui valoare actuală este de 398.791,66 lei, au fost realizate o . îmbunătățiri, cu bani proveniți exclusiv de la pârâta reclamantă, valoarea acestora fiind de 23.593,57 lei.
Nici una dintre părți nu a contestat nici valoarea imobilului și nici pe cea a îmbunătățirilor în cadrul prezentului apel, ci apelantul a criticat doar cota de 20% reținută în favoarea sa, solicitând să se rețină o cotă de contribuție de 40%.
Probele certe în favoarea unei cote de contribuție majorate în favoarea intimatei H. E. se referă la îmbunătățirile aduse imobilului după separarea părților, în valoare de 23.593,57 lei și care reprezintă 5,916% din valoarea actuală a imobilului de 398.791,66 lei.
Față de considerentele expuse, se va admite apelul formulat de H. M. împotriva sentinței de fond pe care o va schimba în parte și va constata că la dobândirea imobilului pârâta reclamantă a avut o contribuție de 60 %, iar pârâtul de 40 %, cu obligarea pârâtei-reclamante la plata unei sulte către pârât de 159.516,66 lei păstrând celelalte dispoziții din sentința apelată.
Totodată, în conformitate cu art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, va obliga intimații la plata către stat a sumei de 5981 lei reprezentând taxă de timbru aferentă apelului formulat de H. M., pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs H. E. și B. Românescă SA – Sucursala Iași, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub aspectul greșitei obligări în calitatea lor de intimați de a plăti către stat suma de 5981 lei reprezentând taxa de timbru aferentă apelului formulat de H. M. pentru care acesta a beneficiat de ajutor public judiciar, motivat de faptul că nu au nici o culpă procesuală nefiind părți căzute în pretenții în înțelesul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii8.
Recursurile de față sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile invocate prin ambele recursuri și care vizează aceleași aspecte, Curtea reține că:
Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Așadar, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de acea parte care a pierdut procesul.
Prin urmare, în cazul în care partea care a beneficiat de ajutor public judiciar câștigă procesul, toate cheltuielile pentru care a beneficiat de scutiri sau reduceri vor fi puse în sarcina părții adverse care va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În speță, prin încheierea din 12.12.2013 a Tribunalului Iași, apelantul Htițcu M. a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 5981 lei aferentă cererii de apel.
Prin decizia recurată, apelantul fiind cel care a câștigat procesul, în mod corect tribunalul a dispus obligarea intimaților recurenți la plata către stat a sumei de 5981 lei pentru care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub acest aspect criticile celor două recurente sunt nefondate.
Mai mult, din punct de vedere al culpei procesuale este irelevantă buna credință a părții care a pierdut procesul, încât și din această perspectivă criticile recurentelor sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursurile formulate de Htițcu E. și B. R. SA – Membru a Grupului Național Bank of Greece – Sucursala Iași împotriva deciziei civile nr. 691 din 19.12.2013 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de H. E. și B. Românescă SA – Membru a Grupului Național Bank of Greece prin Sucursala Iași împotriva deciziei civile nr. 691/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Octombrie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat A.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/24.11.2014
Tribunalul Iași: A. C.,, matei M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 108/2014. Curtea de... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 201/2014.... → |
|---|
