Pretenţii. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 6464/245/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 412/2014
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de către M. G. împotriva deciziei civile nr. 621 din 26.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind I. A., I. A., V. G., M. I., M. V., I. A. I. și Z. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: cauza este la al treilea termen; pricina a fost repusă pe rol în vederea perimării.
Instanța, având în vedere că judecata pricinii s-a suspendat la data de 8.02.2013, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an de zile, invocă din oficiu excepția perimării recursului și rămâne în pronunțate cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință din 01.06.2012 a Judecătoriei Iași, s-a respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 8536/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași formulată de M. G., în contradictoriu cu intimații I. A., I. A., V. G., M. I., M. V., I. A. I. și Z. E..
Pentru a pronunța această încheiere judecătoria reține:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 20.04.2012 sub numărul de dosar_ numita M. G. a solicitat ca instanța să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 8536/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași în ce privește cheltuielile de judecata pe care urmează să le achite reclamanților. Arată petenta că întrucât instanța a făcut compensarea a jumătate din cheltuielile de judecată cealaltă jumătate de 570,6 lei a fost de asemenea compensată, astfel că în prezent aceasta nu mai datorează nici o suma cu acest titlu, cheltuielile de judecată urmând a fi achitate de către pârâtele Z. E. și I. I. A., așa cum a stabilit instanța.
Se mai susține că în mod greșit reclamanții au procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 8536/19.06.2009 în vederea obligării petentei la plata cheltuielilor de judecata în solidar cu ceilalți pârâți, deși dispozitivul sentinței le obliga doar pe pârâtele Z. E. și I. I. A. la plata sumei de 570,6 lei. întrucât s-a început executarea silita împotriva sa arată petenta că a formulat contestație la executare, admisa doar în parte.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 281 1 Cod procedură civilă.
A fost atașat dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului de fața instanța a reținut că prin sentință civilă nr. 8536/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
- s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții I. A., I. A. și V. G., în contradictoriu cu pârâții M. I., M. V., I. A. I., M. G. și Z. E.;
- s-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți M. I., M. V., M. G. în contradictoriu cu reclamanții I. A., I. A. și V. G.;
- s-a admis în parte cererea reclamanților I. A., I. A. și V. G. de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în limita sumei de 1141,2 lei fiind obligate pârâtele Z. E. și I. I. A. la plata către reclamanți a sumei de 570,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- s-a admis cererea pârâților M. I., M. V., M. G. de obligare a reclamanților I. A., I. A. și V. G. la plata cheltuielilor de judecată
- s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de aceste părți în limita sumei de 570,6 lei.
În vederea recuperării cheltuielilor de judecată reclamanții I. A., I. A. și V. G. au formulat cerere de executare silita fiind întocmit dosarul de executare nr. 827/2011 al B. M. L.. Împotriva actelor de executare petenta M. G. a formulat contestație la executare considerând ca nu mai datorează reclamanților cheltuieli de judecata acestea fiind compensate.
Prin sentința civila nr. 7302/30.03.2012 pronunțată în dosar nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași instanța a admis în parte contestația împotriva actului de executare formulată de contestatoarea M. G., în contradictoriu cu intimații I. A. și I. A. și a dispus îndreptarea actului de executare, proces-verbal de constatare a executării silite nr.827/2011 din 07.10.2011, întocmit în dosarul nr. 827/2011 al B. M. L., în sensul că suma datorată de către contestatoarea-debitoare, M. G., intimaților-creditori este: 570,60 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, sumă în solidar cu ceilalți debitori, la care se vor adăuga 50 lei c/val. cheltuieli de executare avansate în favoarea creditorilor plus 74,40 lei c/val. cheltuieli de executare, onorariu executor, timbraje în favoarea executorului judecătoresc. În total suma de 695 lei.
Potrivit art.2811 Cod procedură civilă ,,În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Codul de procedura civila nu prevede un termen în care să se ceară lămurirea, aceasta măsura putând fi dispusa oricând, numai daca nu s-a cerut punerea în executare a hotărârii. Dacă a început executarea hotărârii, lămurirea se poate face numai pe calea contesației la executare, în condițiile art. 399 al.1 Cod procedură civilă, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel petenta M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 621 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Iași decide:
Respinge apelul formulat de M. G. împotriva încheierii de ședință din 01.06.2012 a Judecătoriei Iași, încheiere pe care o păstrează.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reține:
Prin cererea adresată instanței petenta M. G. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 8536/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, în ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care urma să le achite reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 8536/2009 s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în limita sumei de 570,6 lei.
Pentru a recupera cheltuielile de judecată, reclamanții au formulat cerere de executare silită fiind întocmit dosarul de executare nr. 827/2011 al B.E.J. M. L..
M. G. a formulat contestație la executare considerând că nu mai datorează reclamantei nicio sumă de bani, iar prin sentința civilă nr. 7302/30.03.2012 s-a stabilit că „suma datorată de contestatoarea - debitoare M. G., intimaților – creditori este de 570,6 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, sumă în solidar cu ceilalți debitori la care se adaugă cheltuielile de executare, în total 695 lei”.
Raportat la această situație instanța de fond a stabilit că în cauză nu se mai poate face aplicarea dispozițiilor art. 281 indice 1 Cod procedură civilă.
Față de motivul invocat de contestatoare în cererea de apel, potrivit căruia nu există un termen pentru promovarea unei asemenea cereri, a reținut tribunalul că instanța de fond motivând în fapt și drept cererea, a reținut în mod corect că, intimata a început executarea silită, lămurirea dispozitivului se poate cere doar pe calea contestației la executare.
Astfel, executarea hotărârii a fost solicitata de către creditori fiind întocmit dosarul de executare nr. 827/2011 al B. M. L. Împotriva procesului - verbal de constatare a executării silite nr.827/2011 din 07.10.2011 debitoarea M. G. a formulat contestație la executare instanța, prin sentința civila nr. 7302/30.03.2012, lămurind dispozitivul sentinței civile nr. 8536/19.06.2009. Astfel, s-a stabilit ca aceasta este obligata în solidar cu ceilalți debitori sa plătească reclamanților I. A. și I. A. suma 570,60 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond nu a aplicat restrictiv dispozițiile legale în materie, ci doar făcând referire la art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă a arătat procedura de urmat în cazul în care a început executarea silită.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respinge apelul formulat de petentă, păstrând ca fiind temeinică și legală încheierea Judecătoriei Iași.
Reclamanta M. G. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 621/28 octombrie 2012, invocând următoarele motive:
Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii în sensul că în considerente se reține pe de o parte că cererea de lămurire dispozitiv se poate face oricând, iar pe de altă parte că posibilitatea de promovare a acestei acțiuni este limitată la un termen de prescripție, chiar dacă a început executarea silită.
E. a reținut tribunalul că prin sentința civilă nr. 7302/30.02.2012 s-a lămurit dispozitivul din moment ce nu s-a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului.
Prin sentința de fond au fost obligate pârâtele Z. E. și I. A. I. la plata către reclamanți a sumei de 570,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar Tribunalul Iași, dintr-o eroare, a adăugat și M. G..
În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 8.02.2013 Curtea a dispus, în temeiul art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei.
C. a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 9 aprilie 2014.
La termenul din 16 mai 2014 curtea a invocat excepția perimării cererii de recurs.
Excepția este întemeiată.
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alineat (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere) respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 8.02.2013), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit nici un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 9 aprilie 2014, pentru constatarea perimării.
În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de M. G. împotriva deciziei civile nr. 621 din 26.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2014.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, I. P. |
Red.P.C.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 16.06.2014
Tribunalul Iași – S. C.
A. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1255/2014. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
