Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 664/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 13675/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 664/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: C. A.
Judecător: E. G.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de M. L. M. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 279 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind B. M. I., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru termenul din 24 septembrie 2014, pentru termenul din 01 octombrie 2014 și apoi pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/2012 din 09 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași a hotărât:
A respins plângerea formulată petenții M. L. M. și M. M. în contradictoriu cu intimata B. M. I. împotriva încheierii nr. 9146 din 21.02.2012 emisă de OCPI – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, ca neîntemeiată.
A obligat petenții în solidar la plata către intimată a sumei de 700 lei cu titlu de onorariu apărător, astfel cum a fost redus.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit art. 50 din Legea 7/1996, împotriva încheierii de carte funciară și a cererii de reexaminare se poate face plângere la judecătoria competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării.
La data de 21.02.2012, prin încheierea nr. 9146, pronunțată în dosarul cu nr. 9146/2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași a procedat la respingerea cererii de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 9334/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 902 Cod civil, sunt supuse notării drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) care devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare, dacă nu se dovedește că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaștere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate iar în afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară și acțiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acțiunea în partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze de ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise iar potrivit prevederilor art. 903 Cod civil, se vor putea nota în cartea funciară, fără însă ca opozabilitatea față de terți să depindă de această înscriere:
1. incapacitatea sau restrângerea, prin efectul legii, a capacității de exercițiu ori de folosință;
2. declarația de utilitate publică în vederea exproprierii unui imobil;
3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. 1 din Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, notarea existenței unui litigiu cu privire la drepturile ce fac obiectul înscrierii în cartea funciară se va putea face fie la cererea părții interesate, fie din oficiu la sesizarea instanței de judecată. Notarea se va face în baza copiei acțiunii având ștampila și numărul de înregistrare ale instanței sau a certificatului de grefã care identificã obiectul procesului, pãrțile și imobilul iar potrivit art. 42 alin. 1 din același ordin, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legãturã cu imobilul.
În conformitate cu dispozițiile art. 907 Noul Cod Civil, când o înscriere fãcutã în cartea funciarã nu corespunde cu situația juridicã realã, se poate cere rectificarea acesteia iar prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricãrei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciarã.
S-a stabilit de către legiuitor că situația juridicã realã pentru efectuarea rectificării, trebuie sã rezulte dintr-o recunoaștere fãcutã de titularul înscrierii a cãrei rectificare se solicitã, prin declarație datã în formã autenticã notarialã, ori dintr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pronunțatã împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, dupã caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altã acțiune întemeiatã pe o cauzã de ineficacitate a actului juridic.
Potrivit art. 908 din Codul civil orice persoanã interesatã poate cere rectificarea unei intabulãri sau înscrieri provizorii, dacã:
1. înscrierea sau încheierea nu este valabilã ori actul în temeiul cãruia a fost efectuatã înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, dupã caz, emiterii lui;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existențã a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cãruia s-a fãcut înscrierea;
4. înscrierea în cartea funciarã nu mai este, din orice alte motive, în concordanțã cu situația juridicã realã a imobilului.
(2) Rectificarea înscrierilor în cartea funciarã se poate face fie pe cale amiabilã, prin declarația autenticã notarialã a titularului dreptului ce urmeazã a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã.
(3) Când dreptul înscris în cartea funciarã urmeazã a fi rectificat, titularul lui este obligat sã predea celui îndreptãțit, odatã cu consimțãmântul dat în formã autenticã notarialã pentru efectuarea rectificãrii, și înscrisurile necesare, iar în caz contrar, persoana interesatã va putea solicita instanței sã dispunã înscrierea în cartea funciarã. În acest din urmã caz, hotãrârea instanței de judecatã va suplini consimțãmântul la înscriere al pãrții care are obligația de a preda înscrisurile necesare rectificãrii.
(4) Acțiunea în rectificare poate fi introdusã concomitent sau separat, dupã ce a fost admisã acțiunea de fond, când este cazul. Ea poate fi formulatã atât împotriva dobânditorului nemijlocit, cât și împotriva terților dobânditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în condițiile prevãzute la art. 909, cu excepția acțiunii întemeiate pe dispozițiile alin. (1) pct. 3 și 4, care nu poate fi pornitã împotriva terților care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bunã-credințã și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupã caz, în temeiul unui contract de ipotecã, întemeindu-se pe cuprinsul cãrții funciare.
De asemenea, art. 911 cod civil stabilește că în lipsa consimțãmântului titularului, orice persoanã interesatã va putea cere rectificarea unei notãri în cazurile prevãzute la art. 908, precum și ori de câte ori, din alte cauze, notarea nu este sau a încetat sã fie exactã, rectificarea urmând a se încuviința în temeiul unei hotãrâri judecãtorești definitive, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că legiuitorul a prevăzut expres situațiile în care este posibilă efectuarea rectificării unei notări operate în cartea funciară, în speță nefiind întâlnite cazurile menționate de lege, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă privind rectificarea notării.
Pentru totalitatea considerentelor anterior expuse, prima instanța a respins ca neîntemeiată plângerea petenților M. L. M. și M. M..
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, dar potrivit art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă „Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2, 3 din Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
A reținut prima instanță că prezenta cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară nu prezintă un grad ridicat de complexitate, fiind soluționată la al treilea termen de judecată.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat (cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei).
A mai notat instanța de fond că prin aplicarea art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții, aplicând pentru aceasta criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Astfel, instanța în baza art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă a redus onorariul avocat la suma de 700 lei și, având în vedere cele de mai sus, a obligat petenții în solidar la plata către intimată a sumei de 700 lei cu titlu de onorariu apărător, astfel cum a fost redus.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții M. L. M. și M. M., criticând-o sub următoarele aspecte:
În realitate, apelanții-petenți au solicitat O.C.P.I. radierea notării notificării_/2003 a Biroului de Carte Funciară pentru că acesta a devenit caducă, nemaiavând obiect, ca o consecință a emiterii dispoziției Primăriei Iași nr. 727/02.03.2011, prin care se face dovada deplină a soluționării cererii lui B. M. I. nr. 1760N/01, formulată în baza Legii 10/2000. În acest sens, menționează că prin dispoziția 727/02.03.2011 numitei B. I. i s-a restituit în natură suprafața de teren neocupată și liberă de sarcini.
Arată că într-o speță similară, pentru o altă parcelă limitrofă celei ce face obiectul prezentului dosar, dar pe care proprietar este numai M. L. M., s-a solicitat O.C.P.I. Iași, radierea unei alte notări a lui B. M. I., solicitare care, inițial, a fost respinsă prin încheiere, pentru același motiv, a lipsei consimțământului părții care a solicitat-o sau a hotărârii definitive și irevocabile de rectificare a notării.
Susțin apelanții că radierea notării înscrisă în cartea funciară prin decizia Curții de Apel Iași nr. 307/2011 are la bază următorul considerent legal, care esențialmente este incident și în cauza de față. Astfel, în această decizie s-a reținut pe deplin temei: „Inexistența vreunui raport juridic între petentul M. L. și intimata B. M. I.” argument valabil și pentru cauza de față, în sensul că nu există niciun litigiu între soții M. și B. M. I. și că „… o asemenea înscriere reprezintă o sarcină disproporționată pentru recurent în raport cu scopul urmărit de legiuitor prin art. 26 alin. 1 lit. c din legea nr. 7/1996, care aduce atingere însăși substanței dreptului de proprietate, contrar prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO”.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Prin decizia civilă nr. 279/2013 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă a fost respins apelul formulat de petenții M. L. M. si M. M. împotriva sentinței civile nr._/09.10.2012 a Judecătoriei Iași, sentința pe care a păstrat-o, și au fost obligați apelanții M. L. M. si M. M. să plătească intimatei B. M. I. suma de 750 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Petenții M. L. M. și M. M. au formulat în contradictoriu cu intimata B. M. I. plângere împotriva încheierii de respingere nr. 9146 din 21.02.2012 pronunțată în dosarul cu nr. 9146 din 01.02.2012 al OCPI prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de către petenți împotriva încheierii registratorului de carte funciară, și anume, încheierea cu nr. 934/2012.
A reținut instanța de apel că, în fapt, intimata B. M. I. s-a adresat Primăriei Iași prin Notificarea nr. 1760N/2001 transmisă prin B. B. G. din Iași, pentru imobilul din Iași, ., compus din suprafața de teren de 4094,5 mp, solicitând Primăriei restituirea acestei suprafețe de teren, în baza prevederile Legii nr. 10/2001.
Intimata B. M. I. a solicitat Biroului de Carte funciară să noteze interdicția de înstrăinare a imobilului situat în Iași, . și Sfânt nr. 15, proprietatea soților M. L. M. și M. M.. Prin încheierea nr._/23.12.2003, Biroul de carte funciară a admis cererea numitei B. M. I. și a notat interdicția de vânzare cu privire la imobilul proprietatea apelanților.
Împotriva încheierii nr._/23.12.2003, apelanții au formulat apelul soluționat prin decizia civilă nr. 425/02.04.2004 a Curții de Apel Iași, prin care s-a înlăturat din încheiere dispoziția privind interdicția de înstrăinare și s-a menținut dispoziția privind notarea notificării făcute în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 de B. M. I.”.
Ca urmare a notificării nr. 1760N/2001, Primăria Municipiului Iași a emis dispoziția nr. 2207/01.11.2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către numita B. M. I..
Contestația formulată de numita B. M. I. împotriva Dispoziției nr. 2207/01.11.2007 a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 653/13.04.2009 a Tribunalului Iași, prin care s-a admis cererea, s-a anulat Dispoziția nr. 2207/01.11.2007 și s-a dispus „restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 4094,5 mp, situat în Iași, ..
Ca urmare a sentinței civile nr. 653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, Primăria Municipiului Iași a emis Dispoziția nr. 727 din 02.03.2011 prin care s-a restituit în natură intimatei B. M. I., imobilul-teren în suprafață de 4094,5 mp, situat în Iași, ..
Prin cererea înregistrată sub nr. 934/06.01.2012 la O.C.P.I. Iași, petentul M. L. M. a solicitat radierea notării asupra bunului imobil nr. cadastral 7357, . în motivarea cererii faptul că a fost stins litigiul întemeiat pe Legea 10/2001 în baza căruia a fost notată notificarea_/2003).
Prin încheierea nr. 934/13.01.2012 (fila 14 dosar fond) s-a respins cererea petentului reținându-se că nu s-a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi dispus radierea din cartea funciară a mențiunii relative la notificare, că din sentința 653/2009 pronunțată în dosarul nr._ nu rezultă că părțile s-au judecat pentru radierea mențiunii notificării și că există neconcordanțe în actele anexate privind adresa imobilului.
Prin cererea de reexaminare formulată la 01.02.2012, petenții au solicitat reexaminarea încheierii nr. 934/13.01.2012 invocând faptul că notificarea 1760/2001 formulată de B. M. I. a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința 653/13.04.2009 a Tribunalului Iași.
Prin încheierea de respingere nr. 9146/21.02.2012, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul M. L. M. reținându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 47 alin. 1 din legea 7/1996 cu modificările și completările ulterioare și art. 907 din Noul cod civil, respectiv că nu s-a depus declarația dată în formă autentică notarială prin care B. M. I. să fi consimțit la radierea notării sau hotărâre judecătorească irevocabilă de radiere a notificării.
A apreciat instanța de prim control judiciar că cererea de apel formulată de petenți este vădit neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru a se dispune radierea notării_/22.12.2003 asupra imobilului înscris în C.F._ cod 7357, și că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea de radiere a notării nr._/2002 nefiind întrunite premisele legale.
A reținut instanța de apel că, potrivit legii, cartea funciară descrie imobilele și arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri. În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară și alte drepturi fapte sau raporturi juridice dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
Potrivit art. 881 din Noul cod civil înscrierile din cartea funciară sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea provizorie și notarea. Intabularea și înscrierea au ca obiect drepturile tabulare iar notarea se referă la înscrierea altor drepturi.
Art. 911 din Noul cod civil prevede situațiile în care se poate rectifica notarea „În lipsa consimțământului titularului orice persoană interesată va putea cere rectificarea unei notări în cazurile prevăzute la art. 908 precum și ori de câte ori din alte cauze, notarea nu este sau a încetat să fie exactă. Rectificarea se va încuviința în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive dreptul la acțiune este imperceptibil. Dispozițiile art. 910 rămân aplicabile”.
A constatat instanța de apel că notarea notificării s-a realizat în speță în baza dispozițiilor Legii 7/1996 în partea a III-a a Cărții funciare. Dispozițiile art. 911 fac trimitere la prevederile art. 908 ce reglementează cazurile în care se poate cere rectificarea unei intabulări.
Deși petentul a invocat incidența art. 908 alin. 1 pct. 2 și pct. 4 din Noul cod civil în plângerea dedusă judecății primei instanțe, niciuna din cele două ipoteze nu se regăsesc în cauză. Astfel art. 908 alin. 1 pct. 2 și pct. 4 prevăd că orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii dacă: pct. 2 „dreptul înscris a fost greșit calificat” și pct. 4 „înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația juridică reală a imobilului”.
Or, nu se poate considera că ar fi fost greșit calificat faptul formulării notificării de către intimata B. M. I.. Pe de altă parte nici nu se poate aprecia că ar fi intervenit modificări în ce privește situația juridică a imobilului înscris în cartea funciară în sensul art. 908 alin. 1 pct. 4.
Referitor la susținerea apelantului care a considerat că se impune radierea notificării întrucât aceasta ar fi devenit caducă, ca urmare a emiterii dispoziției nr. 727/02.03.2011 a Primăriei Municipiului Iași, Tribunalul a constatat că se impune menținerea notării notificării înscrisă la 22.12.2003 în cartea funciară a imobilului, acest fapt fiind relevant sub aspectul derulării raporturilor juridice în timp între părți cu privire la imobilul înscris în cartea funciară.
Relativ la susținerile apelanților privind inexistența unui raport juridic cu intimata B. M. I. autoarea notificării, Tribunalul a reținut că aceste argumente nu sunt de natură a justifica radierea notării atât timp cât obiectul drepturilor tabulare este imobilul definit la art. 876 alin. 3 iar notările vizează imobilul și nu raporturile dintre persoane.
În ce privește susținerile apelanților referitoare la tranșarea în favoarea lor a unui raport juridic litigios prin decizia nr. 307/08.07.2011, Tribunalul a constatat din analiza considerentelor deciziei anterior menționate că respectiva decizie privește o situație de fapt diferită de cea din prezenta cauză, elementele raportului juridic litigios nefiind identice.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul și a păstrat sentința apelată ca legală și temeinică.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă apelanții aflați în culpă procesuală au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată respectiv 700 lei onorariu de avocat, redus de la 1500 lei față de complexitatea pricinii și munca efectivă depusă de avocat. A reținut că prin aplicarea art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu se intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții, aplicând pentru aceasta criteriile prevăzute de art. 274 alin.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen și motivat, petenții M. L. M. și M. M., criticând-o pentru nelegalitate.
Sub un prim aspect, recurenții susțin că instanța de apel în mod greșit a reținut că apelanții au invocat, în plângerea dedusă judecății, incidența numai a art. 908 alin 1 pct. 2 și pct. 4. din Noul cod civil, deși a fost invocat și pct.1. Însă chiar dacă nu s-ar fi făcut referire expresă la aceste prevederi, totuși instanța de apel, conform rolului său activ, ar fi trebuit să dea părților îndrumare în apărarea intereselor legitime și să reîncadreze juridic corect cererile petenților.
Consideră recurenții că cel puțin motivul reprezentat de inexistența vreunui raport juridic între aceștia și B. M. I., din momentul rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. 653/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul lași, constituie temeiul legal al plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Astfel, se poate interpreta că sentința civilă sus-arătată reprezintă, în fapt, hotărârea definitivă și irevocabilă prevăzută de art. 20 din Legea 7/1996 și de art. 885 din Legea 287/2009, în baza căreia poate fi radiată notificarea.
Mai mult, susțin recurenții, se poate analiza situația de față și prin prisma spiritului legii, deoarece deși nici Legea 7/1996 și nici Legea 287/2009 nu prevede explicit stingerea notării la momentul soluționării litigiului în baza căreia a fost înscrisă, prevede totuși expres situația în care există un termen de subzistență a notării, la împlinirea căruia notarea se stinge. Astfel, conform art. 20 alin 2 din Legea 7/1996, „acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere" iar potrivit art. 885 alin. 2 din Legea 287/2009 „Acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere”. Ca atare, notarea se stinge când între cele două părți nu mai există un raport juridic iar în cauză recurenții au cerut O.C.P.I. Iași radierea notării pentru că data rămânerii definitive si irevocabile a sentinței civile nr. 653 reprezintă în fapt termenul până la care notarea și-a produs efectul.
Sub un alt aspect, recurenții critică decizia atacată pe motiv că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că argumentele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.
Dezvoltând aceste critici, recurenții arată că, deși a luat act de dispoziția nr. 727/02.03.2011 a Primăriei lași ce constituie titlu de proprietate, care a fost emisă în baza sentinței definitive și irevocabile 653 din 13.04.2009, prin care s-a soluționat litigiul întemeiat pe Legea 10/2001 în baza căruia s-a înscris notarea, totuși în mod incorect decide, depășindu-și atribuțiile, ca această notare să fie menținută în baza unui motiv străin de natura pricinii, anume că „acest fapt este relevant sub aspectul derulării raporturilor juridice în timp între părți cu privire la imobilul înscris în cartea funciară". Instanța de apel nu a reținut faptul esențial că, de la data emiterii dispoziției nr. 727/02.03.2011, asupra imobilului nu mai exista niciun litigiu.
Susțin recurenții că instanța de apel fie nu a înțeles, fie a interpretat greșit înscrisurile dosarului, reținând în mod eronat că pe imobil există un litigiu. Faptul că instanța de apel a considerat legală menținerea notării din 2003, care a fost instituită în vederea protejării până la soluționarea acțiunii de revendicare a terenului de 4094,5 mp, deși prin sentința irevocabilă nr. 653/2009 s-a dispus restituirea în natura a suprafeței solicitate de 4094,5 mp, echivalează cu dreptul pe care l-ar avea B. M. I. de a obține mult decât a solicitat și a primit.
Motivează recurenții că în mod greșit a reținut instanța de apel că decizia nr. 307/08/07.2011 privește o situație diferită de cea din prezenta cauză prin prisma elementelor raportului litigios. Recurenții au depus această decizie pentru a reliefa similitudinea dintre cele două litigii prin prisma absenței vreunui litigiu între B. M. I. și recurenți. Or, în respectiva decizie, Curtea de Apel lași a precizat clar: „Câtă vreme între M. L.-M. si B. M. I. nu există vreun raport juridic. ... o asemenea înscriere reprezintă o sarcină disproporționată pentru recurent - care aduce atingere însăși substanței dreptului de proprietate, contrar prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.".
Solicită recurenții admiterea recursului, admiterea plângerii, anularea încheierii de respingere nr. 9146 din 21.02.2012 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 934/2012 de respingere și dispunerea radierii notării nr._/2003 înscrisă în Cartea funciară pentru imobilul menționat mai sus.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimata B. M. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei civile ca legala si temeinica și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă iar pe fond a susținut că sunt nefondate criticile formulate.
Prin încheierea de ședință din 04.06.2014, a fost respinsă excepția nulității recursului întrucât criticile recurenților sunt încadrabile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat rectificarea cărții funciare este aceea de a permite restabilirea concordanței între situația juridică reală a imobilului și înscrierea efectuată în cartea funciară, fiind de subliniat că normele de drept material aplicabile raportului juridic litigios sunt cele cuprinse în Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, iar nu cele consacrate în Codul civil din 2009 reținute în considerentele instanței de apel, în acest sens fiind dispozițiile art. 6 din Codul civil din 2009 referitoare la aplicarea în timp a legii civile și cele tranzitorii înscrise în art. 76, 77 și 80 din Legea nr. 71/2011.
Admisibilitatea cererii în rectificarea cărții funciare este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești care să constate că a intervenit una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, respectiv: a) înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară nu a fost valabil; b) dreptul înscris a fost greșit calificat; c) nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; d) înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Modul generic în care legiuitorul a înțeles să reglementeze cel din urmă caz de rectificare, sus-enunțat, permite concluzia că se poate solicita rectificarea pe acest temei în oricare dintre situațiile în care starea tabulară a imobilului nu mai corespunde cu situația sa juridică reală actuală și în care neconcordanța poate fi înlăturată numai pe calea rectificării.
Întrucât, în raport de prevederile art. 304 Cod procedură civilă, recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, Curtea are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel pe baza aprecierii probatoriului administrat, din care rezultă următoarele:
Prin încheierea de carte funciară nr._/23.12.2003 a Biroului de carte funciară din cadrul Judecătoriei Iași a fost notată la cererea intimatei B. M. I. „interdicția de înstrăinare (notificare în baza Legii nr. 10/2001)” asupra imobilului intabulat în Cartea Funciară nr._ a localității Iași, cu număr cadastral 7357, proprietatea recurenților M. L. și M. M..
Prin decizia civilă nr. 425/02.04.2004 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2572/31.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost schimbată în parte încheierea sus-arătată, nr._/2003, în sensul înlăturării dispoziției privind interdicția de înstrăinare și al menținerii dispoziției privind notarea notificării făcute în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Efectul negativ al lucrului judecat în procesul care a vizat încheierea de carte funciară nr._/23.12.2003 nu mai permite repunerea în discuție a legalității și temeiniciei dispoziției de notare a notificării în baza Legii nr. 10/2001, notare a cărei solicitare de radiere face obiectul litigiului de față.
Este de remarcat și argumentul, unanim acceptat în doctrină și jurisprudență, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor în măsura în care sprijină soluția din dispozitiv, explică dispozitivul și se reflectă în acesta.
Or, în considerentele deciziei civile nr. 425/2004 s-a reținut că „cererea de notare formulată de B. M. I. privind notificarea făcută de aceasta în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 este întemeiată. Se impune ca prin sistemul de publicitate imobiliară să fie opozabilă față de terții interesați acest demers făcut în baza Legii nr. 10/2001, până la clarificarea situației”.
Susțin recurenții reclamanți nelegalitatea deciziei instanței de apel care ar fi ignorat un fapt ulterior și esențial, anume stingerea notării prin efectul sentinței civile nr. 653/13.04.2009 a Tribunalului Iași, prin care s-a restituit în natură terenul și s-a finalizat procedura declanșată de intimata B. M. I. în baza Legii nr. 10/2001, această hotărâre irevocabilă justificând, în opinia recurenților, radierea notării, printr-o interpretare sistematică a prevederilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 ori ale art. 885 din Codul civil din 2009.
Analizând aceste critici, Curtea reține că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 653/13.04.2009 a Tribunalului Iași a fost anulată dispoziția Primarului municipiului Iași nr. 2207/01.11.2007 (prin care fusese soluționată notificarea nr. 1760N/2001) și s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 4094,50 mp situat în Iași, ., în favoarea intimatei B. M. I.. În baza acestei hotărâri irevocabile, s-a emis dispoziția Primarului municipiului Iași nr. 727/02.03.2011 de restituire în natură a terenului sus-arătat.
Este de remarcat însă că imobilul dispus a fi restituit în natură este situat la o altă adresă – . – decât cea înscrisă în cartea funciară a imobilului cu privire la care s-a făcut înscrierea (notarea) în discuție.
Astfel, din extrasul Cărții funciare nr._ a municipiului Iași (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._) rezultă că adresa imobilului identificat cu nr. cadastral 7357, cu privire la care s-a făcut notarea notificării în Partea a III-a, este cea din municipiul Iași, șoseaua Ș. cel M. nr. 15.
De altfel, în chiar cererea de radiere a notării depusă de recurentul M. L. M. la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, înregistrată sub nr. 934/06.01.2012, este identificat imobilul cu adresa din Șoseaua Ș. cel M. nr. 15.
Ca atare, în mod corect a fost avută în vedere această neconcordanță în argumentarea soluției de respingere a cererii de radiere (încheierea nr. 934/13.01.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași – Biroul de cadastru și publicitate imobiliară), împotriva căreia a fost formulată cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr. 9146/21.02.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Iași, atacată cu plângerea ce formează obiectul prezentului proces.
Întrucât sentința civilă nr. 653/2009 invocată de recurenți, prin care s-a finalizat, în modalitatea restituirii în natură, procedura declanșată în baza notificării nr. 1760N/2001 formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, vizează un imobil-teren în suprafață de 4094,54 mp individualizat printr-o altă adresă decât cea înscrisă în carta funciară a terenului de 394 mp asupra căruia s-a făcut notarea notificării a cărei rectificare s-a cerut în proces, Curtea apreciază că sunt nefondate susținerile recurenților privind stingerea notării prin efectul hotărârii judecătorești de restituire în natură a terenului.
Prin urmare, nu a fost dovedită incidența niciunui caz de rectificare a cărții funciare dintre cele reglementate expres de prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996. De altfel, modalitatea de rezolvare a conflictului dintre părți îl poate constitui formularea unei acțiuni în revendicare și numai prin efectul admiterii unei atare acțiuni situația juridică reală a imobilului - astfel cum ar fi ea statuată prin hotărâre judecătorească de revendicare, diferită de cea adusă la cunoștința terților prin sistemul de publicitate imobiliară - ar putea fundamenta o acțiune în rectificarea cărții funciare.
Raportat considerentelor reținute în precedent, Curtea constată că soluția de respingere a cererii de rectificare carte funciară este corectă și, ca atare, chiar dacă motivarea în drept, parțial greșită, ar face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, totuși, reținând că soluția încorporată în dispozitiv este legală, va menține decizia recurată, procedându-se la substituirea motivării cu considerentele de drept arătate mai sus.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia atacată, ca fiind legală.
Recurenții, fiind căzuți în pretenții, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. L. M. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 279 din 21.05.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei B. M. I. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 Octombrie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, C. A. | Judecător, E. G. |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat T.C./A.H.
02 exemplare/26.01.2015
Tribunalul Iași:P. E. C., C. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 222/2014. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
