Revendicare imobiliară. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 110/45/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 219/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: C.-A. S.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de CN CFR SA, prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Iași, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 304/2013 din 06 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă în contradictoriu cu intimații M. P., prin Primar și C. L. al Municipiului P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că contestația în anulare este la primul termen de judecată; a fost atașat dosarul de fond nr._ al Curții de Apel Iași în care a fost pronunțată decizia nr. 304 din 06.03.2013, fiind atașate dosarele Tribunalului Iași și al Judecătoriei P.. La dosar s-a depus din partea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială P. întâmpinarea la contestația în anulare formulată în cauză și din partea contestatoarei ordinul de plată nr. 430/2014 privind taxa timbru în cuantum de 100 lei; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată că întâmpinarea formulată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială P. este depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă și o va reține ca și concluzii scrise.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ contestatoarea CN CFR SA prin Sucursala Centrul regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Iași prin reprezentant legal a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 304/ 6.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unor greșeli materiale, indicând în drept prevederile art. 138 Cod procedură civilă.
A susținut contestatoarea că, deși a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, instanța a reținut că nu a contestat HCL 53/1999. Prin această hotărâre a Consiliului L. au fost incluse fără temei legal terenurile în litigiu în domeniu public al municipiului P., pârâții nedovedind vreun drept de proprietate asupra terenului în cauză.
De asemenea, s-a reținut greșit că terenul este înscris în Cartea Funciară ca domeniu public al Statului Român.
Prin OUG nr. 12/1998 (art. 11 alin. 1, art. 29 alin. 2) și HG nr. 581/1998 (art. 3 alin. (1) și (2), anexa 2) se delimitează clar proprietatea statului concesionată Companiei CN CFR SA de proprietatea privată a acestei Companii. Proprietate a statului reprezintă doar infrastructura feroviară publică, respectiv calea ferată cu terenurile aferente acesteia în limita a 20 m de la axul căii ferate. Or, terenul revendicat se situează în zona de protecție CFR ( în limita de 100 m de la axa căii ferate potrivit art. 29 din OUG nr. 12/1998, astfel cum a reținut și expertul în răspunsul la obiectivul nr. 2 expertiză), în continuarea zonei de siguranță CFR care este domeniu public intabulat în CF nr. 5413, nr. cadastral 2235.
Pârâții nu au prezentat încheierea de intabulare pentru „teren gară” și „teren rampă de încărcare – ., nu au prezentat nici un înscris, nici un plan de amplasament care să identifice terenul inclus în domeniul public al municipiului sub titulatura de „teren gară” și „teren rampă de încărcare – .> Prin încheierea OCPI nr. 8256/01.07.2010, invocată și depusă de pârâți la dosarul cauzei, se intabulează drept de administrare în favoarea APIA cu privire la imobilul cu nr. cadastral_, în carte funciară nr._, ceea ce dovedește faptul că terenul în litigiu nu este cel din cartea funciară nr. 5413 și că, mai mult decât atât, nu este intabulat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimații au solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
Analizând cererea formulată, instanța reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute în art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă.
Prin prezenta contestație în anulare s-au invocat ca și temei dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Art. 318 Cod procedură civilă deschide calea contestației în anulare specială pentru două ipoteze: prima se referă la „greșeala materială” și a doua la „omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs”.
În ceea ce privește primul motiv, invocat în prezenta contestație, textul se referă la greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și nu la greșeli de judecată ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Așa cum se arată în doctrină („Codul de procedură civilă comentat și adnotat” G. B., D. R.) și jurisprudența instanțelor, sunt greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la dosar, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înlăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se regăsea chitanța de plată a taxei de timbru; anularea greșită a recursului ca fiind formulată de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță contestatoarea a invocat greșeli de judecată, respectiv de interpretare a probelor administrate, și nu greșeli materiale în sensul art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, prima ipoteză.
Reanalizarea aspectelor invocate de contestatoare, în condițiile în care au fost tranșate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ar însemna recunoașterea unui recurs la recurs, respectiv repunerea în discuție a fondului dreptului, ceea ce este inadmisibil atât potrivit legii naționale, cât și potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
În Cauza M. vs. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Cum în cauza de față s-au invocat, în fapt, greșeli de judecată și nu greșeli materiale sau vreun alt motiv de contestație prevăzut de lege, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de CN CFR SA, prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Iași, prin reprezentant legal, împotriva deciziei nr. 304/2013 din 06 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 Martie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, D. G. |
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./09.04.2014
Curtea de Apel Iași:
- A. C.
- V. C.
- C. S. V.
Tribunalul Iași:
- A. M.
- S. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 700/2014. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 750/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
