Contestaţie la executare. Decizia nr. 709/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 709/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 709/2015
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător E. G.
Judecător G. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de către . G. SA prin ..A. Regiunea Iași împotriva deciziei civile nr. 767 din 18.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la prim termen; prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimata .; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul este formulat în termen și timbrat.
Din oficiu, față de dispozițiile art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, invocă excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._ din 09.12.2014, pronunțate de către Judecătoria Iași, a fost respinsă excepția tardivității contestației la executare precum și contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L. în contradictoriu cu intimata . G.” S.A.- București, prin S.C. ”O. V.” S.A.- Regiunea Iași.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației și raportându-se prevederilor art. 714 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că, prezenta contestație a fost formulată la 21.07.2014 și că, termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 Noul Cod procedură civilă are în vedere și momentul când au fost comunicate actele contestatoarei și data la care contestatoarea a luat cunoștință de acestea (de ex. adresa de înființare a popririi a fost emisă la 11.07.2014. În final, se arată că, în materia procedurală (art. 181 alin. 1 pct. 2 Noul Cod procedură civilă) termenul se socotește pe zile, astfel că nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.
Pe fond, prima instanță a constatat că, atât cererea de suspendare a executării silite (formulată implicit din moment ce a plătit cauțiunea) cât și contestația la executare sunt neîntemeiate deoarece, au fost respectate prevederile imperative ale Noului Cod de procedură civilă pentru executarea silită, nefiind motive de nulitate absolută și/sau relativă a actului (nu s-a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, a unui prejudiciu pe care contestatoarea l-ar fi suferit ca urmare a continuării executării, existând un titlu executoriu și creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Prima instanță a mai reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Noul Cod procedură civilă - art. 705, deoarece acest drept s-a născut la data respingerii recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 4103/29.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București (titlul executoriu din prezenta cauză) iar prin sentința respectivă vizează litigii între profesioniste (consacrate la acea dată), fiind aplicabile prevederile art. 7209 vechiul Cod de procedură civilă, aceasta devenind definitivă și irevocabilă la 21.03.2012.
A mai reținut prima instanță că, aplicarea dobânzii penalizatoare s-a făcut de executorul judecătoresc în baza O.G. nr. 13/2011, deoarece debitoarea nu a onorat la plată o creanță certă, lichidă și exigibilă (ajunsă la scadență).
Pentru aceste considerente au fost respinse cererea de suspendare a executării silite precum și contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L., considerând-o netemeinică și nelegală.
P. decizia civilă nr. 767/18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași se admite apelul declarat de către contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L. împotriva sentinței nr._ din 09.12.2014, pronunțate de către Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L., C._, J_, cu sediul în comuna P., . și sediul ales pentru comunicare actelor de procedură la Cabinet Avocat I. M., în Iași, .. 27, ., . în contradictoriu cu intimata „O. V. I. G.” S.A.- București, J40/_/2001, CUI_, cu sediul în București, .. 23, sector 1 prin S.C. „O. V.” S.A.- Regiunea Iași - Complex Palas, UBC 2, . B, jud. Iași.
A admis excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și a constatat prescris dreptul creditoarei „O. V. I. G.” S.A. de a obține executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4103 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
A anulat executarea silită pornită în dosarul nr.908/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați I. D. și S. C. I..
A luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Așa după cum a rezultă din actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr. 4103 din 29 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a fost admisă acțiunea formulată de către . I. G.” S.A. iar S.C. „H. M.” S.R.L. a fost obligată să plătească societății de asigurări suma de_,75 lei și la plata dobânzii legale. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 693/2012 a Tribunalului București.
Ulterior, creditoarea a solicitat executarea silită a hotărârii judecătorești, cererea de executare fiind depusă la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I. D. și S. C. I. la 20 mai 2014, sub nr. 908.
Codul procedură civilă din 1865 ( în vigoare la data pronunțării titlului executoriu), art. 307 alin 1 pct. 1: „ (1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date in prima instanță, potrivit legii, fără drept de apel;....”, art. 405: „(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. (3) P. împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar a reținut că apelul este fondat, sentința instanței de fond fiind nelegală și netemeinică.
Tribunalul a reținut că, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 4103 din 29 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, aceasta rămânând irevocabilă prin decizia nr. 693/2012 a Tribunalului București. Așa după cum s-a reținut mai sus, creditoarea a depus cererea de executare la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I. D. și S. C. I. la 20 mai 2014, sub nr. 908.
Având în vedere împrejurarea că, titlul executoriu este pronunțat sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile procedurale din 1865 și în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită cu atât mai mult cu cât, acest termen a început să curgă anterior date de 13.02.2013 când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă.
Așa după cum s-a statuat în literatura și practica judiciară, în cazul titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, prescripția va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii (Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 930/1986, C.A. Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 10/2004).
Așadar, raportându-se prevederilor art. 405 Cod procedură civilă din 1865, rezultă că, în speță, termenul de prescripție a început să curgă la data pronunțării titlului executoriu, din 29 martie 2011.
În același sens a trebuit reținută și statuarea instanței supreme din decizia nr. XXXVIII din 7 mai 2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii: „Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile și hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile și fără învestirea lor cu formulă executorie”.
În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuția vremelnică, prin art. 278 din codul de procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situațiile menționate la pct. 1-6 din cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parțiale reglementare de art. 270 (pct. 7), precum și „în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie" (pct. 8).
Or, un astfel de caz este și cel stabilit prin art. 7208, introdus în Codul de procedură civilă prin art. I pct. 224 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii", iar „exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea"” .
De altfel, practica instanței supreme este constantă, prin decizia nr. 83/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția comercială, reținându-se: „începutul prescripției dreptului de a cere executarea silită. Conform art. 405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă în sensul că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data când a fost comunicată sentința pronunțată de Tribunalul G., secția comercială. C. legal conferit de art. 376 alin. (1) și art. 720 ind.8 Cod procedură civilă stipulează expres că hotărârile date în prima instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, în contextul în care exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea” Îmalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, decizia nr. 83/2006.
De altfel, contrar susținerilor intimatei, momentul de la care hotărârea judecătorească devine executorie este unul singur și este determinat de faptul că hotărârea nu mai este supusă unei căi de atac suspensive de executare, astfel încât partea interesată poate să ceară punerea în executare a hotărârii. Or, cum titlul executoriu era supus numai căii de atac a recursului, o cale de atac nesuspensivă de executare, este evident că termenul de prescripție a început să curgă la data pronunțării titlului executoriu, din 29 martie 2011, aspect ce rezultă și din prevederile art. 377 Cod procedură civilă din 1865.
În aceste condiții, pornind de la 29 martie 2011, termenul de prescripție s-a împlinit la 29 martie 2014 așa încât, la data de 20 mai 2014 când a fost înregistrată cererea de executare silită, dreptul intimatei creditoare de a cere executarea silită era prescris așa încât, actele de executare trebuie anulate.
Pentru considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța a admis apelul formulat de contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L. împotriva sentinței nr._ din 09.12.2014, pronunțate de către Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în tot, a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea S.C. „H. M.” S.R.L., în contradictoriu cu intimata „O. V. I. G.” S.A.- București, prin S.C. „O. V.” S.A.- Regiunea Iași – și a admis excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită și a constatat prescris dreptul creditoarei „O. V. I. G.” S.A. de a obține executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4103 din 29 martie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
De asemenea, a fost anulată executarea silită pornită în dosarul nr.908/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați I. D. și S. C. I..
Referitor la cheltuielile de judecată instanța a reținut că, potrivit art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Raportându-se la aceste dispoziții legale, având în soluția de admitere a apelului precum și principiul disponibilității procesului civil, urmează ca Tribunalul să ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Creditoarea de . G." SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 767/2015 a Tribunalului Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri.
Recurenta susține că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 21.03.2012, iar sentința nr. 4103/2011 a fost pusă în executare prin cererea adresată executorului judecătoresc la data de 12.05.2014, înainte de împlinirea termenului de 3 ani.
La termenul de judecată din 24 noiembrie 2015 instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat în prezenta cauză.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data intrării acesteia în vigoare, respectiv 1 februarie 2013.
Creditoarea a solicitat punerea în executare a titlului executoriu la data de 20 mai 2014, printr-o cerere adresată executorului judecătoresc.
Debitoarea S.C. „H. M.” S.R.L. a formulat contestație la executare invocând, în principal, prescripția dreptului creditoarei de a mai executa silit titlul executoriu și, în subsidiar, refacerea calculul dobânzilor.
Potrivit art.718 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 712 alin.4 și art. 715 alin.4.
Cum titlul executoriu în prezenta cauză nu se referă la dreptul de proprietate și în cauză s-a exercitat apelul la instanța competentă – Tribunalul Iași, Curtea constată că . G." SA nu mai are deschisă calea recursului.
Potrivit art. 457 Noul Cod de procedură civilă hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege.
Curtea de Apel judecă și ca instanță de recurs, deși numai în cazurile expres prevăzute de lege, prezenta contestație la executare neîncadrându-se în această sintagmă, ci având dispoziții exprese la art. 718 din Noul Cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de . G." SA (fostă BCR Asigurări I. G. SA) împotriva deciziei nr. 767/18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de . G." SA (fostă BCR Asigurări I. G. SA) împotriva deciziei nr. 767/18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, I. P. |
Red.P.C.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 18.12.2015
Tribunalul Iași – D. P. C.
G. B. D.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 716/2015. Curtea... | Servitute. Decizia nr. 753/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
