Obligaţie de a face. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 740/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 740/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător G. P.
Judecător C. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de către C. de A. de S. Iași împotriva deciziei civile nr. 329 din 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind C.M.I. Dr. C. C., având ca obiect obligație de a face - anularea măsurilor de reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. L. pentru intimatul C.M.I. Dr. C. C., lipsă fiind reprezentantul apelantei C. de A. de S. Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la prim termen; prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul C.M.I. Dr. C. C., comunicată recurentei; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen.
Din oficiu, invocă excepția nulității recursului, criticile formulate prin cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Avocat A. L. pentru intimatul C.M.I. Dr. C. C. solicită admiterea excepției nulității recursului. Arată că în cererea de recurs nu sunt invocate motive de nulitate a deciziei recurate. Solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6705/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. Dr. C. Crenguța în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. Iași; s-a dispus anularea raportului de control nr._ din 15.12.2010 în ceea ce privește rezilierea contractului nr. 367/2010 și nedecontarea sumei aferente lunii noiembrie 2010; a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 1042 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._/99/2011, la Tribunalul Iași, reclamantul C.M.I. Dr. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu C. de A. de S. Iași, anularea măsurilor de reziliere a contractului nr. 367/2010 și de nedecontare a sumei aferente lunii noiembrie 2010, din raportul de control_/15.12.2010 și a notificării nr._/25.12.2010
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, menționând că acea convenție de reciprocitate invocată de reclamantă nu a fost aprobată de C. de A. de S. Iași.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 95/2006, H.G. nr. 262/2010 și ale Ordonanței nr._ .
Prin sentința civilă nr. 260 din 7.02.2012, instanța a respins excepția necompetenței materiale generale a Tribunalului Iași, precum și excepția necompetenței materiale a instanței de C. Administrativ.
Din oficiu, a fost invocată excepția necompetenței materiale a capătului de cerere vizând contestația împotriva notificării nr._/2010 încheiate de C. de A. de S. Iași, care a fost admisă, procedându – se la disjungerea capătului de cerere cu acest obiect, fiind declinată competența de soluționare a acestuia in favoarea Judecătoriei Iași.
Prin sentința nr. 2329 din 30.10.2012, instanța a admis acțiunea și a dispus anularea Raportului de control nr._/15.12.2010, în ceea ce privește rezilierea contractului nr. 367/2010 și nedecontarea sumei aferente lunii noiembrie 2010.
Prin decizia nr. 169 din 14.01.2013, Curtea de Apel Iași a admis recursul pârâtei și a casat în tot sentința nr. 2329 /2010 a Tribunalului Iași, trimițând cauza spre soluționare Judecătoriei Iași.
La Judecătoria Iași dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, între părți, s-a încheiat, la data de 1.05.2010, contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală primară nr. 367 ( copie filele 25-32 dosar Tribunal Iași).
În perioada 07-13.12.2010, pârâta a efectuat un control la C. Dr. C. Crenguța și a constatat că, în data de 7.12.2010, medicul nu se afla in sediul cabinetului din . la sediul secundar din . declarat la C. de A. de S. Iași.
De asemenea, s-a verificat la sediul Casei de A. de S. Iași Iași existența unei convenții de reciprocitate încheiată cu un alt medic de familie și s-a constatat că aceasta există, dar nu a fost aprobată de conducerea Casei de A. de S. Iași.
S-a solicitat, prin adresa nr._/09.12.2010, prezentarea actelor de evidență financiar contabilă a serviciilor furnizate, conform contractului și documentele justificative privind activitatea din lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2010 până în data de 13.12.2010.
Din cauza neprezentării în persoană a reprezentantului legal al C., cu documentele solicitate, prin raportul de control nr._/15.12.2010, s-au propus următoarele măsuri:
- rezilierea contractului nr. 367/2010 încheiat între C. dr. C. Crenguța și C. de A. de S. Iași, conform art. 13 lit. k „refuzul furnizorului de servicii medicale de a pune la dispoziția organelor de control CAS Iași actele de evidență financiar –contabilă a serviciilor furnizate conform contractului încheiat și documentele justificative privind sumele decontate din FNUASS” și conform art. 13 lit. g „ nerespectarea programului de lucru prevăzut în contract prin lipsa nejustificată a medicului timp de 3 zile consecutive”;
- sancționarea contravențională cu amendă pentru încălcarea art. 305 lit. d „refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative și actele de evidență financiar-contabilă privind sumele decontate din fond „din Legea 95/2006 actualizată, conform art. 306 lit. b cu amendă de 30.000 lei ;
- nedecontarea sumei aferente raportării lunii noiembrie 2010.
Referitor la sancționarea contravențională a medicului C. Crenguța, s-a constatat că, prin sentința civilă nr._/06.06.2011, Judecătoria Iași a anulat procesul verbal . nr._ /15.12.2010 (copie filele 22-24 dosar Tribunal Iași), astfel încât instanța nu a mai analizat această măsură.
În ceea ce privește neprezentarea de către reprezentantul legal al C. a documentelor solicitate, până la data de 13.12.2010, instanța a constatat că înștiințarea trimisă reclamantei, a ajuns la destinație după data la care aceasta ar fi trebuit să se prezinte la sediul CAS Iași (copii filele 18-19 dosar), comunicarea nefiind legal îndeplinită.
S-a reținut, de asemenea, conform minutelor încheiate la data de 06.12.2010 (copii filele 39 – 40 dosar Tribunal Iași) de către echipa de control a Casei de A. de S. Iași, că medicul nu se afla la sediile cabinetelor, în data de 06.12.2010, nedovedindu-se că acesta ar fi lipsit nejustificat trei zile consecutiv, conform art. 13 lit. g din contract.
Conform art. 3 din anexa 2 a Ordinului nr. 265/01.04.2010, pentru perioade de absență mai mici de 30 de zile lucrătoare, înlocuirea medicului absent se poate face și pe bază de reciprocitate între medici, medicul înlocuit depunând anterior perioadei de absență, la casa de asigurări de sănătate, un exemplar al convenției de reciprocitate.
C. de A. de S. Iași avea cunoștință de existența acestei convenții care fusese depusă la sediul său, după cum arată și în raport, fiind înregistrată sub nr._/2010 (copii filele 10,20 dosar Tribunal Iași), iar actul normativ menționat nu impune obligativitatea aprobării acestei convenții de reciprocitate de către C. de A. de S. Iași.
În ceea ce privește măsura de nedecontare a sumei aferente raportării lunii noiembrie 2010, instanța a reținut că luarea acesteia nu a fost motivată de către organul de control.
Așadar, instanța de fond a constatat că, față de motivele anterior prezentate, în speță nu subzistă niciuna dintre măsurile luate prin raportul de control nr._/2010 .
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs, recalificat apel - în raport de obiectul litigios dedus judecății și de dispozițiile art. 282 – 2821 Cod procedură civilă -, pârâta, C. de A. de S. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 329/2015 din 11.03.2015,Tribunalul Iași a respins apelul declarat de pârâta, C. de A. de S., împotriva sentinței civile nr. 6705/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care a păstrat-o.
A obligat apelanta să plătească intimatului C.M.I. DR. C. Crenguța suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide în acest sens tribunalul a reținut că, potrivit art. 22 din contractul încheiat între părți, „litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă (alin. 1); litigiile nesoluționate conform alin. 1 sunt de competența comisiei de arbitraj sau, după caz, a instanțelor de judecată”.
Contrar celor susținute de apelantă, această prevedere contractuală nu stabilește obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, nefiind prevăzută nicio sancțiune în situația în care partea s-ar adresa direct instanței.
Mai mult, tribunalul a notat că demersul juridic inițiat de reclamantă are ca finalitate desființarea raportului de control nr._/15.12.2010, încheiat de apelantă, prin care s-a dispus rezilierea contractului nr. 367/2010 și nedecontarea sumei aferente lunii noiembrie 2010.
Evident, situația litigioasă ce se impunea a fi soluționată amiabil viza constatarea echipei de control din data de 07.12.2010 (faptul că medicul nu se afla la programul de lucru declarat la C. de A. de S. Iași și existența unei convenții de reciprocitate încheiată cu alt medic de familie, neaprobată însă de conducerea Casei de A. de S. Iași).
Încheierea raportului de control înregistrat la data de 15.12.2010 sub nr. 17/485, prin care s-a propus rezilierea contractului nr. 367/2010 încheiat între părți, sancționarea contravențională a reclamantei și nedecontarea sumei aferente lunii noiembrie 2010, măsuri aprobate de conducerea Casei de A. de S. Iași, astfel cum rezultă din notificarea înregistrată la această instituție sub nr._/23.12.2010, demonstrează că însăși apelanta nu a încercat soluționarea pe cale amiabilă a situației litigioase, procedând direct la luarea sus-menționatelor măsuri, concretizate în actele contestate de reclamantă în considerarea liberului acces la justiție, drept garantat constituțional (art. 21).
Prin urmare, nu a putut fi primită susținerea apelantei în sensul obligativității parcurgerii unei proceduri prealabile declanșării prezentului litigiu, motivul de nelegalitate a sentinței primei instanțe grefat pe acest aspect vădindu-se neîntemeiat.
În ce privește fondul litigios, acesta a fost corect dezlegat de prima instanță. Apelanta a justificat măsurile stabilite prin actele contestate prin faptul că medicul de familie a lipsit de la cabinet în timpul programului în mod nejustificat, situație ce nu a putut fi reținută.
În acord cu dispozițiile art. 3 din anexa 2 a Ordinului nr. 265/01.04.2010, medicul C. Crenguța a asigurat continuitatea serviciilor medicale prin înlocuirea sa cu un alt medic, în baza convenției de reciprocitate înregistrată la C. de A. de S. Iași sub nr._/2010.
Contrar celor susținute de apelantă, această convenție își produce efectele fără a fi necesară avizarea, aprobarea ei de către conducerea casei de asigurări de sănătate, nicio dispoziție legală neimpunând condiția pretinsă de apelantă.
Prin urmare, critica formulată de apelantă relativă la greșita interpretare de către instanța de fond a efectelor convenției de reciprocitate, nu a putut fi primită.
Nici criticile apelantei relative la o pretinsă pasivitate a medicului de familie pentru clarificarea aspectelor stabilite prin actul de control nu au putut fi primite.
În mod cert, înștiințarea intimatei despre obligativitatea prezentării documentelor ce interesau controlul desfășurat de reprezentanții casei de asigurări s-a efectuat complet ineficient, invitația medicului de familie de a se prezenta cu documente la sediul Casei de A. de S. Iași, pentru data de 13.12.2010, fiind trimisă prin poștă la aceeași dată – 13.12.2010 și primită de destinatar la data de 14.12.2010, împrejurare ce nu-i poate fi imputată decât apelantei.
De altfel, în același sens au statuat instanțele învestite cu soluționarea cererii având ca obiect constatarea neintervenirii rezilierii contractului nr. 367/2010 în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._, finalizat prin decizia civilă nr. 999 din 19.06.2014, concluziile acestor instanțe impunându-se cu putere de lucru judecat și în prezentul litigiu.
În considerarea celor expuse, tribunalul a constatat neîntemeiat apelul formulat, astfel că, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă, a respins ca neîntemeiat apelul și a păstrat sentința atacată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelanta să plătească intimatului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar).
Împotriva deciziei civile nr. 329/2015 din 11.03.2015 a Tribunalului Iași a formulat recurs C. de A. de S. Iași.
Consideră recurenta că sentința a fost pronunțată de Tribunalul Iași cu aplicarea greșită a prevederilor legale, instanța de fond înlăturând toate apărările sale .
Judecătoria Iași nu a avut în vedere faptul că a fost depusă, spre aprobare, la C. de A. de S. Iași, o convenție de reciprocitate, înregistrată sub nr._/29.11.2010, perioada de înlocuire fiind 29.11._10. Această convenție nu a fost aprobată si nu se găsea afișată la sediu.
Dacă ar fi fost validată si afișată la cabinet convenția de înlocuire, ar fi fost sancționat pentru lipsa de la program medicul înlocuitor, deoarece în desfășurarea activității, medicul înlocuitor utilizează parafa proprie, semnătura electronică proprie pentru prescrierea electronică de medicamente, registrul de consultații al cabinetului, în care medicul înlocuitor își desfășoară activitatea, formularele cu regim special ale medicului înlocuit, inclusiv prescripțiile medicale electronice ale medicului înlocuit, numărul de contract si stampila cabinetului medical al medicului înlocuit.
Obligativitatea existenței unei vize din partea Casei de A. de S. Iași rezultă din inserarea tipizată pe toate convențiile de reciprocitate a formulării „vizat, C. de A. de S. Iași". Reiese astfel că, în lipsa unei aprobări sau vize din partea instituției recurente, nicio convenție de reciprocitate încheiată între doi medici nu își poate produce efectele, neputând fi opozabilă fată de terți.
Afirmă recurenta că, anterior, intimatul-reclamant avusese depuse la C. de A. de S. Iași convenții de reciprocitate care au fost avizate si aprobate conform legii, astfel că nu se poate pune problema necunoașterii necesității acestui aviz..
D-na C. Crenguța a lipsit de la programul de lucru, deși cerința legală de depunere, anterior, a convenției de reciprocitate nu a fost îndeplinită, iar organele de control care s-au deplasat la C. C. Crenguța nu au găsit afișat, la sediul acesteia, convenția de reciprocitate si nici programul de lucru al medicului înlocuitor.
Față de cele arătate, recurenta solicită să se să constate faptul că, în mod greșit, instanța a considerat lipsa de la program a intimatei ca fiind justificată de existența unei convenții de reciprocitate.
S-a mai reținut și faptul că adresa prin care intimata era invitată să se prezinte la sediul Casei de A. de S. Iași cu o . documente, a fost predată către oficiul poștal la data de 13.12.2010, adică chiar la data la care trebuia să se prezinte la sediul instituției recurente, primirea adresei, la data de 14.12.2010, făcându-se la o zi după data la care intimata ar fi trebuit să se prezinte cu actele.
Chiar și în situația în care acesta adresă i-ar fi parvenit intimatului la o dată ulterioară celei pentru care a fost înștiințat, totuși dr. C. Crenguța nu a luat legătura cu casa de asigurări de sănătate nici măcar telefonic, pentru a solicita reprogramarea controlului la o altă dată, arătând imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la acel moment la sediul instituției recurente.
Extrem de rar, medicii de medicină de familie manifestă o stare de pasivitate față de solicitările de documente de către C. de A. de S. Iași, deoarece este universal cunoscut si inserat în toate contractele de furnizare de servicii medicale în medicina primară faptul că refuzul de a pune la dispoziția organelor de control a documentelor solicitate se sancționează cu rezilierea.
Astfel, dr. C. Crenguța avea posibilitatea de a obține, pe cale amiabilă, înlăturarea sancțiunii, prin prezentarea documentelor solicitate, la orice moment ulterior, întrucât, așa cum s -a mai arătat, C. de A. de S. Iași, prin acțiunile de control efectuate, urmărește corectitudinea modului în care furnizorii de servicii medicale își îndeplinesc activitatea și nu sancționarea obligatorie și nejustificată a acestora.
Acesta este, de fapt, rolul primordial al procedurii prealabile de încercare de soluționare a diferendului pe cale amiabilă.
Afirmă recurenta că i - ar fi dat posibilitatea intimatului să depună înscrisurile solicitate la orice moment, ulterior datei de 13.12.2010, și chiar și ulterior întocmirii raportului de control, însă dna dr. C. Crenguța nu a luat legătura cu C. de A. de S. Iași pentru simplul motiv că nu se afla în tară în acea perioadă, fapt de notorietate publică în localitate și sesizat instituției recurente de către primar.
În luna noiembrie, reclamantul-inimat nu a raportat niciun serviciu medical, deoarece dr. C. Crenguța nu a desfășurat nicio activitate la cabinetul medical, fiind plecata din țară; altfel nu se explică cum, pe parcursul unei luni întreg, nu a acordat nici măcar o consultație unui asigurat, nefiind raportat niciun serviciu medical.
Având în vedere cele arătate, recurenta solicită să se constate că sancțiunea aplicată de C. de A. de S. Iași a fost legală si temeinică, să se admită cererea de recurs si să se mențină actele de control întocmite, în mod legeal.
Legal citat, C. C. Crenguța a formulat întâmpinare, solicitind respingerea, ca neîntemeiata, a cererii de recurs si menținerea soluției pronunțate de către instanța de apel .
Totodată, intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de derularea căii de atac.
La termenul de judecată din 8 decembrie 2015, Curtea a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin.1 din Codul de procedură civilă, recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1- 9 din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
Stabilirea împrejurării dacă cererea de recurs este motivată legal se face raportat la dezvoltarea motivelor de recurs și nu la indicarea lor, deoarece art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recurenta nu a indicat vreunul dintre motivele de recurs reglementate limitativ de art.304 punctele 1 – 9 din Codul de procedură civilă, însă a precizat, în cererea de recurs, că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Iași cu aplicarea greșită a prevederilor legale.
Astfel, rezultă că recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă. Acest motiv privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este juridică, întrucât din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte aplicabile speței, pe care, însă, le încalcă în litera sau sprijinul lor, ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă), fiind necesar ca recurenta să precizeze care anume text a fost aplicat denaturat și în ce constă denaturarea.
Instanța de recurs observă că, în speță, deși recurenta a susținut că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Iași cu aplicarea greșită a prevederilor legale, aceasta nu a indicat care anume prevederi legale au fost încălcate și cum anume au fost încălcate.
Mai reține Curtea că recurenta a invocat nevalidarea si neafișarea la cabinetul medical a convenției de înlocuire, neprezentarea medicului C. Crenguța la C. de A. de S. Iași la o dată ulterioară celei la care a fost programat să se prezinte la această instituție, cu documentele solicitate, însă aceste aspecte vizează situația de fapt reținută în cauză.
Curtea apreciază că aceste critici vizează netemeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea ei, nefiind vorba despre niciuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor prin edictarea dispozițiilor art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 11 Cod procedură civilă care permitea exercitarea acestei căi de atac pentru netemeinicia hotărârii („casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor administrate"), a fost abrogat prin art. 1 pct.112 din OUG nr. 138/2000, menirea instanței de recurs fiind aceea de a verifica modul în care instanța de apel a aplicat și interpretat legea în raportul juridic dedus judecății si nicidecum modul de interpretare a probelor de către instanța respectivă.
Față de cele ce preced, având în vedere că recurenta nu formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, iar, în cauză, nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate și de instanța de recurs din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de C. de A. de S. Iași.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenta – aflată în culpă procesuală ca urmare a constatării nulității recursului pe care l – a declarat -, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul, C. C. Crenguța, cu ocazia soluționării căii extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de C. de A. de S. Iași împotriva deciziei civile nr. 329/2015 din 11.03.2015 a Tribunalului Iași.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 8.12.2015.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, C. P. |
Grefier, I. P. |
Red.P.G.
Tehnored. P.I./P.G.
2 ex. - 21.12.2015
Tribunalul Iași – C. A. M.
P. E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 513/2015. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 137/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
