Daune cominatorii. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 746/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 746/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ADRIANA CARMEN STOINEL
Judecător C. T.
Judecător V. C.-S.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de M. V. împotriva deciziei civile nr. 782 din 04 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar Movileni, având ca obiect fond funciar – constatare nulitate absolută hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta M. V. asistată de avocat S. V., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind reprezentantul intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se răspunde la excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 alineatul 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă, excepție invocată de intimata C. L. de Fond Funciar Movileni prin întâmpinare; se solicită judecata în lipsă.
Instanța pune în dezbatere excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 alineatul 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă.
Avocat S. pentru recurentă având cuvântul, susține că acțiunea a fost promovată în anul 2014 și la acea dată era în vigoare Legea nr. 76/2012. Arată că Legea nr. 247/2005 art. 5 operează în cauză, dar raportat la dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 76/2012 ce reglementează căile de atac ce se pot exercita, instanța urmează să aprecieze asupra excepției invocate. Operând aceste dispoziții legale, se poate observa că recurenta nu avea acces la calea de atac a recursului.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin sentința civilă nr._/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus în sensul că:
Admite excepția tardivității plângerii formulată de reclamanta M. V. împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr.391/04.06.2003, excepția invocată de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași.
Respinge plângerea formulată de reclamanta M. V., cu domiciliul in mun. Iași . blocul N 11 scara C . domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. Av S. V., în mun Iași ., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI cu sediul în Mun. Iași ..60 și C. L. DE FOND FUNCIAR MOVILENI, cu sediul în . județ Iași, împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr.391/04.06.2003, ca fiind tardiv formulată.
Respinge cererile reclamantei de obligarea a pârâtelor la validarea dreptului și întocmirea documentației aferente, pentru suprafața de 4,50 ha teren, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, ca neîntemeiate.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2014 reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR, C. L. DE FOND FUNCIAR MOVILENI, a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a hotărârii C. Județeană de Fond Funciar Iași numărul 391/04.06.2003 dată cu încălcarea legii, să fie obligate pârâta să emită o nouă hotărâre de validare a dreptului de proprietate pentru 4,50 ha teren pe raza comunei Movileni, județ Iași după defunctul tată Copac I., să fie obligată C. L. de Fond Funciar Movileni să înainteze pârâtei C. Județeană de Fond Funciar referat cu propunere de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în beneficiul reclamantei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că a luat cunoștință de hotărârea 391/2003 întâmplător, nefiind comunicată reclamantei conform art 27 alin.2 din HG 890/2005. Terenul in suprafață de 4,50 ha a fost proprietatea autorului reclamantei Copac I. conform actelor 1372/1937 și 950/1937.
La data de 31.01.2014 avocat S. V. a verificat Arhiva C. Județeană de Fond Funciar Iași și a luat cunoștință de conținutul hotărârii atacate.
În drept s-au invocat prevederile s-au invocat prevederile art.53 alineat 1 din Lg. nr.18/1991 și art.27 din HG nr.890/2005.
În dovedire s-a solicitat proba cu s-a solicitat proba înscrisuri, fiind atașate acțiunii introductive în copie certificată: copia Hotărârii nr.391/04.06.2003, Referat nr.6675/2003, fișă de soluționare lucrare 6675/10.04.2003,cererea nr.6675/10.04.2003,cererea nr.103/21.01.2014, cererea nr.429/07.02.2014, act de vânzare nr 1372/01.12.1937, act vânzare nr.6064/1937 autentificat prin procesul verbal nr.950/01.12._ al Judecătoriei Rurale Țigănași, copie B.I. reclamantă (f. 19-28 dosar), împuternicire avocațială în original (f.29 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă, acțiunea formulată a fost comunicată pârâtelor care în termenul legal acordat au formulat întâmpinare (f.33, f.60 dosar), solicitând respingerea acțiunii.
În întâmpinarea formulată pârâta C. Județeană de Fond a invocat excepția tardivității acțiunii motivat de fapt că termenul de 30 zile în care reclamanta avea, conform dispozițiilor art.53 alineat 2 din Legea nr.18/1991, posibilitatea să depună contestație împotriva hotărârii nr.391/04.06.2003 a fost depășit.
Pe fondul cauzei această pârâtă a susținut că cererea nu este întemeiată întrucât Copac E. este înscrisă în Anexa 2a a comunei Movileni la poziția nr.19 cu suprafața validată de 8,2200 ha teren, s-a eliberat TP nr._/04.11.2000 pentru 2143 mp și a fost întocmit titlul de proprietate nr._/09.12.2004 pentru suprafața de 5,5057 ha teren pe raza comunei Movileni județ Iași.
S-a mai arătat că nu s-a dovedit faptul preluării terenului de 2 ha menționat în înscrisul autentificat prin procesul verbal nr.950/1937 iar contractul de arendare din 1935 nu face dovada proprietății.
S-a mai arătat faptul că penalitățile reprezintă un mijloc de constrângere la îndeplinirea unei obligații de a face și nu mijloc de îmbogățire fără temei .
Prin întâmpinarea formulată de C. L. de Fond Funciar Movileni s-a invocat de asemenea excepția tardivității plângerii formulată de reclamantă.
Pe fondul cauzei această pârâtă a arătat că mamei reclamantei, Copac E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2143 mp și 5,5057 ha teren iar fratelui reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha teren, în total 8,22 ha teren, fiind așadar finalizată procedura cu privire la toată suprafața de teren pentru care s-au făcu dovezi ale dreptului de proprietate.
Întâmpinările formulate au fost comunicate reclamantei, care în termenul de 10 zile acordat a depus un răspuns la întâmpinare, învederând în esență următoarele: excepția tardivității invocată de pârâte nu este întemeiată deoarece acestea nu au depus copia scrisorii recomandate cu conformare de primire prin care să facă dovada comunicării contestate in condițiile art.27 alin.2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește susținerile pârâtelor legate de lipsa îndreptățirii la reconstituirea suprafeței de teren indicate, reclamanta a arătat că propune proba cu doi martori, ale căror nume și adrese au fost indicate în răspunsul la întâmpinare.
La primul termen de judecată fixat în cauză reclamanta a arătat faptul că între părți au mai existat litigii astfel încât pentru lămurirea cauzei s-a dispus de instanță completarea înscrisurilor depuse în dovedire cu copii ale sentinței civile 3393/31.03.2004 .
La termenul din 30.09.2014 instanța a acordat cuvântul asupra excepției tardivității plângerii invocată de pârâte, în raport de Sentința civilă nr.3393/31.03.2004 definitivă și irevocabilă depusă de reclamantă la dosarul cauzei a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat și acordat cuvântul asupra celor două excepții, reținând cauza în pronunțare .
Analizând susținerile părților, dovezile cu înscrisuri administrate instanța, față de disp.art.248 Cod procedură civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției de procedură a tardivității plângerii împotriva Hotărârii nr.391/2003 emisă de C. Județeană de Fond Funciar și va reține următoarele:
În fapt, la data de 04.06.2003 pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a emis Hotărârea nr.391/04.06.2003 prin care a invalidat cererea de reconstituire formulată de reclamanta M. V. având ca obiect reconstituirea suprafeței de 4,50 ha teren pe raza comunei Movileni J. Iași.
Prin acțiunea formulată în prezentul dosar reclamanta a solicitat anularea hotărârii emise de C. Județeană de Fond Funciar în temeiul prevederilor art.53 din Legea nr.18/1991 și a susținut faptul că hotărârea dată de C. Județeană de Fond Funciar Iași nu i-a fost comunicată, a luat cunoștință de aceasta „întâmplător”.
Cu toate acestea la interpelarea instanței de judecată reclamanta a recunoscut faptul că s-a judecat anterior în alte procese cu privire la îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate și, la termenul acordat în acest scop, chiar reclamanta prin apărătorul său ales a depus la dosarul cauzei Sentința civilă nr.3393/31.03.2004 a Judecătoriei Iași rămasă irevocabilă ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr.1074/2511.2005 a Tribunalului Iași prin care s-a respins recursul formulat împotriva acesteia sentințe.
Din analiza Sentinței civile nr.3393/31.03.2004 a Judecătoriei Iași, irevocabilă (fila 85 dosar) rezultă că hotărârea contestată în cauza de față a fost comunicată reclamantei în cursul anului 2003 an în care prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub număr de dosar_/2003 reclamanta din cauza de față a chemat în judecată pârâtele C. Județeană de Fond Funciar și C. L. de Fond Funciar Movileni solicitând anularea aceluiași act.
Prin Sentința civila nr.3393/31.03.2004 a Judecătoriei Iași, irevocabilă și intrată în puterea de lucru judecat, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. V., alături de Copac C. și M. V., fiind menținut actul emis de C. Județeană de Fond Funciar Iași ca legal întocmit.
În acest context susținerile reclamantei în sensul că nu i-a fost comunicată hotărârea ce face obiectul prezentului dosar, despre care a luat cunoștință în mod „întâmplător”, apar în mod vădit nefondate.
În drept, potrivit art.53 și art.54 din Legea nr.18/1991 împotriva oricărui act administrativ prin care s-a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap.III se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Susține reclamanta că este încă în termenul de a formula plângerea de față întrucât nu s-a făcut de către pârâtele C. Județeană de Fond Funciar și C. L. de Fond Funciar dovada comunicării actului atacat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Instanța reține că deși la dosarul cauzei pârâtele nu au depus dovada comunicării actului către reclamantă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, totuși având în vedere existența Sentinței civile nr.3393/31.03.2004 a Judecătoriei Iași, dată în dosarul ce a avut același obiect cu cel din cauza de față, rezultă cu puterea evidenței faptul că hotărârea a fost comunicată reclamantei, fiind de neconceput a accepta faptul că aceasta a atacat o hotărâre despre care nu avea cunoștință.
Conform textului de lege invocat de reclamantă termenul de 30 zile curge de la data comunicării actului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire însă dovada comunicării actului în această modalitate nu este limitată la prezentarea recomandatei poștale, ea putând să se desprindă și în baza altor probe cu înscrisuri cum ar fi o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat și care naște implicit prezumția comunicării actului ce a fost atacat în dosarul finalizat cu pronunțarea sentinței civile în discuție.
Pentru motivele expuse, instanța va admite excepția tardivității plângerii de față și va respinge în consecință acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererile reclamantei de obligarea a pârâtelor la validarea dreptului și întocmirea documentației aferente, pentru suprafața de 4,50 ha teren, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, față de soluția dată asupra cererii având ca obiect desființarea hotărârii de invalidare a dreptului pentru suprafața de 4,50 ha, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. V. criticând sentința pentru următoarele motive:
Instanța a ignorat disp. Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 care impuneau instanței sa verifice și sa solicite depunerea la dosar a dovezilor de comunicarea hotararii Comisiei Judetene catre reclamanta. Ori, se retine o autoritate de lucru judecat unde s-a pronunțat o sentință care si cu acea ocazie nu s-a depus dovada de confirmare a expedierii. Se arata ca nu exista autoritate de lucru judecat, ci doar pe cale incidentă s-a făcut referire la o situatie de fapt și nu la indeplinirea unei obligații de comunicare în condițiile legii.
Intimata C. L. de Fond Funciar Movileni a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
În apel nu au fost administrate probe.
Prin decizia civila nr.782/4.06.2015,Tribunalul Iasi a respins apelul declarat de apelanta M. V. împotriva sentinței civile nr._/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta M. V. să plătească intimatei ., cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.100 lei.
Pentru a se pronunta astfel,analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat, astfel că l-a respins, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta M. V. a solicitat să constate nulitatea absolută a hotărârii numărul 391/04.06.2003 emisă C. Județeană de Fond Funciar Iași.
Prin sentința civilă nr._/07.10.2014, Judecătoria Iași a admis excepția tardivității plângerii formulată de reclamanta M. V. împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr. 391/04.06.2003, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată de reclamantă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. V. invocând faptul că Hotărârea nr. 391/04.06.2003 nu i-a fost comunicată în mod legal, fiind astfel în termenul legal de contestare a hotărârii.
Apelul este neîntemeiat.
Apelanta-reclamantă M. V. a mai formulat în anul 2003 o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 391/04.06.2003, cerere care a făcut obiectul dosarului nr._/2003 înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași. Asupra acestei cereri, instanța de judecată s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 3393/31.03.2004, prin care s-a respins cererea de anulare a Hotărârii nr. 391/04.06.2003. Sentința civilă nr. 3393/2004 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat.
De asemenea, la interpelarea instanței de fond reclamanta a recunoscut că s-a judecat anterior cu privire la îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 4,5 ha pe raza . prin Hotararea nr. 391/04.06.2003.
Totodată, în Borderoul Instituției Prefectului Județului Iași nr. 339/13.06.2003, la nr.crt.16) se regăsește înscrisă destinatara M. V., cu indicația specială „Hot.391”.
Ori, atât timp cât s-a făcut dovada expedierii cu scrisoare recomandată a Hotărârii nr. 391 către apelanta-reclamantă și de vreme ce aceasta a contestat în instanță această hotărâre în cadrul dosarului_/2003 al Judecătoriei Iasi, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că în speță este dovedită comunicarea actului către reclamanta – apelantă, iar plângerea dedusă judecății în acest dosar este tardiv formulată.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat de apelanta M. V. împotriva sentinței civile nr._/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-o.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul a obligat apelanta la plata către intimata ., a sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. V., criticând soluția dată în apel sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
În recurs s-a depus întâmpinare de către intimata C. L. de Fond Funciar Movileni, prin care s-a invocat inadmisibilitatea recursului.
Analizând, cu prioritate, în baza art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității recursului, Curtea constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente „ hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de cate ori printr-o lege speciala se prevede ca hotărârea judecătorească de prima instanța este "definitiva", de la data intrării in vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusa numai apelului la instanța ierarhic superioară”.
Potrivit alin. 2 „dispozițiile alin. (1) se aplica si in cazul in care printr-o lege speciala se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusa recursului" sau ca "poate fi atacata cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Coroborând dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/24.05.2012, Curtea constată că sentința civilă nr._ din 7.10.2014 a Judecătoriei Iasi este supusă numai apelului, situație în care decizia tribunalului devine definitivă și nu mai are deschisă calea recursului la instanța ierarhic superioară.
Urmează pentru argumentele expuse să se respingă, ca inadmisibil, recursul promovat de către reclamanta M. V. împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de M. V. împotriva deciziei civile nr. 782/04.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2015.
Președinte, A. C. S. | Judecător, C. T. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat SA
Tehnoredactat SA
02 exemplare/16.12.2015
Tribunalul Iași: Diuță T. A. M., M. M.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 695/2015. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
