Anulare act. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 117/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 117/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea cererea de recurs formulată de C. Națională Poșta R. SA împotriva deciziei civile nr. 456/2014 din 5 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimat fiind F. C., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că la termenul din data de 21 ianuarie 2015 instanța a constatat recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a reținut-o spre soluționare și din lipsă de timp pentru deliberare și față de dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5622/2013 din 09 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași - Secția civilă a admis excepția lipsei de interes invocata de pârâtă și a respins acțiunea formulata de reclamantul F. C. în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta R. ca fiind lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit contractului individual de muncă, reclamantul era angajat la Serviciul Aprovizionare în funcția de șef serviciu. Potrivit fișei postului depusă la dosarul nr._/99/2011 la fila 20 la data de 26.02.2010 contestatorul avea atribuții specifice funcției de șef la Serviciul Aprovizionare.
Deși începând cu data de 01.06.2010 Sucursala Direcția Regionala de Posta Iași, ca entitate juridica, a fost desființată, fiind radiată la data de 24.06.2010 prin deciziile nr. 542/01.07.2010, nr. 547/01.07.2010, nr. 550/01.07.2010 a directorului general al CN Poșta R. SA s-a dispus preluarea personalului din structurile desființate către structurile nou înființate iar în baza acestei decizii reclamantul a fost preluat de către Centrul Regional Rețea Poștala Iași
Potrivit organigramei structurii nou înființate respectiv Centrul Regional de R. Postala Iasi Serviciul aprovizionare a devenit Serviciul asigurare Logistica si Aprovizionare si figura cu 1 post de conducere si 7 posturi administrative.
Parata a organizat un concurs la data de 22.06.2010 pentru ocuparea postului de sef al serviciului asigurare logistica si aprovizionare din cadrul Centrului Regional R. Postala Iasi-Sucursala R. Postala.
În prezenta cauza reclamantul contesta legalitatea acestui concurs în urma căruia a pierdut postul de sef serviciu aprovizionare (devenit in noua organigrama serviciu asigurare logistica si aprovizionare).
Prin sentința civila nr.1354 din 16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._/99/2011 rămasă definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului, pronunțată în contradictoriu cu aceeași pârâtă, reclamantul a fost reintegrat în funcția de sef serviciu aprovizionare reținându-se ca trecerea contestatorului in cadrul Colectivul de Pregătire si Implementare Reorganizare s-a realizat în mod nelegal.
Cu privire la interesul promovării prezentei cauzei, instanța de fond a retinut că finalitatea declarării nelegale a acestui concurs are în final scopul repunerii părților în situația anterioară, fapt ce s-a realizat deja prin sentința civila nr.1354 din 16.05.2012.
Referitor la excepția lipsei interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, prima instanța a reținut că acesta trebuie sa fie născut si actual, personal, direct si legitim. Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
În cauza, cercetarea existentei interesului trebuie sa pornească de la obiectul cererii de chemare în judecata, iar îndeplinirea acestei condiții trebuie sa se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere si natura dreptului pârâtei în legătura cu obiectul actului juridic a cărei nulitate se cere.
În acest caz, folosul practic urmărit se poate traduce în înlăturarea piedicilor în vederea restabilirii situației anterioare, aceea a reintegrării reclamantului pe postul de sef serviciu aprovizionare, aspecte fata de care interesul nu îndeplinește nici condiția de a fi născut și actual. Interesul este născut si actual daca cel interesat, în situația în care nu ar fi promovat acțiunea, ar fi expus la un prejudiciu, însă prin soluția de reintegrare a reclamantului pronunțată de Tribunalul Iași, interesul nu mai îndeplinește condiția de a fi născut si actual.
În consecință, excepția lipsei interesului a fost apreciată ca fiind întemeiata și a fost admisă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul F. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin sentința civilă nr. 1354/16.05.2012, instanța de judecata a adus raporturile juridice dintre părți la situația de iure care exista la data emiterii deciziei de concediere, însă nu a eliminat riscul ca angajatorul sa încheie procesul de selecție început în anul 2010, prin concedierea sa, folosind drept criteriu de selecție concursul din perioada 21-23.06.2010, așa cum a procedat cu alți angajați. Din punct de vedere obiectiv, cauzele prezentei acțiuni și ale acțiunii soluționate de Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1354 din 16.05.2012 sunt total diferite, astfel că sentința menționată nu putea afecta interesul exercitării acțiunii pornite în anul 2010.
Prin decizia civilă nr. 456/2014 din 05 iunie 2014, Tribunalul Iași - Secția I Civilă a admis apelul formulat de contestatorul F. C. împotriva sentinței civile nr. 5622/09.04.2013 a Judecătoriei Iași, a anulat sentința, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Judecătoria Iași.
Prin a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție, iar cerințele pe care el trebuie să le îndeplinească sunt: să fie născut, actual, determinat și legitim. De altfel, potrivit opiniilor exprimate în doctrină și în jurisprudență, interesul judiciar este o condiție necesară pentru dobândirea calității de parte în procesul civil și se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează sa o desfășoare.
În speță, contestatorul F. C. a formulat contestație cu privire la legalitatea concursului organizat de intimată C. Națională Poșta R. SA pentru ocuparea postului de șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare din cadrul Centrului Regional Rețea Poștală Iași - Sucursala Rețea Poștală, a legalității rezultatului concursului și a soluționării contestației nr. 271/20/_ din 30.06.2010; stabilirea caracterului ilegal al acestui concurs, cu consecința invalidării concursului și a rezultatului acestuia, precum și anularea soluției date în contestația nr. 271/20/_ din 30.06.2010.
Prin urmare, contestatorul a solicitat verificarea legalității concursului organizat de către angajator, urmărind să obțină în justiție invalidarea concursului și a rezultatului acestuia.
Prin sentința civila nr. 1354/16,05.2012, Tribunalul Iași a admis contestația formulată de către contestatorul F. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională Poșta R. S.A, a anulat decizia nr. 198/20.06.2011 emisă de către intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de sef serviciu aprovizionare si a obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Faptul că, printr-o hotărâre judecătorească, instanța a anulat decizia de concediere a contestatorului și a dispus reintegrarea acestuia pe postul de sef serviciu aprovizionare nu are înrâurire asupra rezultatelor concursului contestat. Prin urmare, sunt întemeiate susținerile apelantului referitoare la faptul că, din punct de vedere obiectiv, cauzele celor două acțiuni în justiție sunt diferite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și motivat, pârâta C. Națională Poșta R. SA, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, după expunerea sintetică a situației de fapt și a considerentelor din decizia instanței de apel, recurenta susține că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, decizia instanței de apel fiind lipsita de temei legal si pronunțata cu aplicarea greșita a legii.
Susține recurenta că nu era îndeplinită condiția interesului actual, câtă vreme concursul a avut loc în anul 2010, iar efectele acestui concurs asupra apelantului au fost anulate de instanța de judecată încă din anul 2012. Contestatorul-apelant nu a mai urmărit în calea de atac anularea concursului în interesul său, ci a considerat că nu a fost eliminat un risc viitor, în dauna sa sau a altor salariați.
Critică recurentul argumentația instanței de apel potrivit cu care faptul că printr-o hotărâre judecătorească instanța a anulat decizia de concediere a contestatorului și a dispus reintegrarea acestuia pe postul de șef serviciu aprovizionare nu are înrâurire asupra rezultatelor concursului contestat și prin urmare sunt întemeiate susținerile apelantului în sensul că din punct de vedere obiectiv cauzele celor două acțiuni în justiție sunt diferite. În cauză nu se mai pune problema unui folos material sau moral de care sa poată beneficia intimatul contestator.
Conchide recurenta că este lipsită de fundament decizia recurată prin care instanța de apel a statuat că apelantul F. C. justifică un interes în anularea concursului din 22.06.2010, organizat pentru ocuparea postului de șef serviciu asigurare logistică și aprovizionare, deoarece postul respectiv nu mai există în fapt încă din anul 2012, când contestatorul a fost reintegrat pe postul de șef serviciu aprovizionare, și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr.456/06.06.2014 a Tribunalului Iași si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr.5622/09.04.2013 pronunțata de Judecătoria Iași.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei apelate care este legală.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că a fost angajat la C. Națională Poșta R. SA, cu contract individual de muncă, în funcția de șef serviciu la serviciul aprovizionare din cadrul Direcției Regionale de Poștă Iași, începând cu data de 01.04.1997. Invocându-se necesitatea redresării financiare, în anul 2010 a fost efectuată o reorganizare a Companiei Naționale Poșta R. SA. Prin hotărârea consiliului de administrație nr. 1 din 03.06.2010 s-a realizat o modificare a organigramei din Companie, modalitate prin care Direcția Regională de Poștă Iași a devenit Centrul Regional Rețea Poștală Iași, iar serviciul aprovizionare a devenit serviciul asigurare logistică și aprovizionare, fără ca vreunul dintre posturile serviciului aprovizionare să fie desființat odată cu schimbarea denumirii și fără să fie schimbate atribuțiile posturilor.
În acord cu noua organigramă, prin decizia nr. 547 din 01.07.2010 a Directorului General al Companiei Naționale Poșta R. SA, s-a stabilit faptul că serviciul asigurare logistică și aprovizionare, din cadrul Centrului Regional Rețea Poștală Iași, va prelua integral personalul serviciului aprovizionare din cadrul Direcției Regionale de Poștă Iași, precum și angajații cu atribuții de arhivare, secretariat și registratură ai serviciului administrativ din cadrul Direcției Regionale de Poștă Iași (3 persoane). În aceste împrejurări, intimatul a rămas șef al serviciului transformat prin absorbirea a trei angajați din serviciul administrativ, adică șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare din cadrul Centrului Regional Rețea Poștală Iași.
Pentru a justifica încetarea raporturilor juridice de muncă dintre angajator și unii salariați, prin concediere colectivă, în perioada 21-23 iunie 2010 recurenta-pârâta a organizat concurs pentru ocuparea unor unora dintre posturile din noua organigramă. Susține intimatul că și în condițiile în care s-a considerat că acest concurs este nelegal, a fost nevoit să participe la concurs și a fost declarat respins, însă angajatorul nu l-a concediat, astfel că a continuat să lucreze în Companie, cu toate că funcția de șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare a fost exercitată de un alt salariat, fără ca angajatorul să fi făcut vreo modificare în contractul individual de muncă pe care îl avea încheiat cu intimatul sau pe care să i-o fi comunicat vreodată. Intimatul a contestat legalitatea acelui concurs.
Prin hotărârea nr. 74 din 27.05.2011 a adunării generale a acționarilor Companiei a fost aprobată o nouă organigramă pentru C.N. Poșta R. S.A., care prevede revenirea la vechea structură regională, adică la Direcția Regională de Poștă Nord-Est Iași, în cadrul căreia se regăsește serviciul aprovizionare. Cu toate că serviciul aprovizionare nu suferise în anul 2010 decât o modificare de denumire, devenind serviciul asigurare logistică și aprovizionare, că intimatul nu a fost eliberat niciodată din funcția de șef al acestui serviciu și că acest serviciu a revenit la denumirea inițială (serviciu aprovizionare), prin hotărârea A. din 27.05.2011 a fost numită o altă persoană pe postul de șef al serviciului aprovizionare, prin decizia nr. 390 din 17.08.2011 a Directorului General Companiei, persoană era angajată în Companie doar din data de 01.05.2011.
Pentru a pune capăt raporturilor juridice dintre intimat și angajator, izvorâte din contractul individual de muncă, a fost emisă decizia de concediere nr. 198 din 20.06.2011, în care angajatorul motiva încetarea raporturilor de muncă din cauza desființării Colectivului de Pregătire și Implementare Reorganizare, în care l-a inclus după ce i-a luat în fapt atribuțiile postului de șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare. Intimatul a contestat legalitatea deciziei de concediere menționate, iar prin sentința civilă nr. 1354 din 16 mai 2012 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă, s-a concluzionat corect că acesta nu a făcut parte în mod legal din respectivul Colectiv în lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă, în condițiile în care era șeful serviciului asigurare logistică și aprovizionare, și că nu a operat o modificare legală a contractului individual de muncă, privind postul și felul muncii, pentru trecerea legală din postul de șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare în postul de șef regional în cadrul Colectivului de Pregătire și Implementare Reorganizare.
Afirmă intimatul că prin sentința civilă nr. 1354/2012 instanța de judecată a adus raporturile juridice dintre intimat și angajator la situația de iure care exista la data emiterii deciziei de concediere, adică după momentul temporal al concursului, însă nu a eliminat riscul ca angajatorul să încheie procesul de selecție început în anul 2010, prin concedierea sa, folosind drept criteriu de selecție concursul din perioada 21-23 iunie 2010, așa cum a procedat cu alți angajați, risc ce a generat în anul 2010 interesul de a contesta legalitatea concursului. D. durata mare a procesului având ca obiect anularea concursului din anul 2010 face să pară că a dispărut interesul angajatorului de a mai valorifica față de intimat rezultatul acestui concurs, însă din punct de vedere obiectiv interesul său în promovarea acțiunii nu putea pieri doar prin trecerea timpului, din cauza faptului că procesul nu s-a finalizat într-un timp rezonabil.
Instanțele judecătorești au soluționat până în prezent doar contestația având ca obiect decizia de concediere nr. 198 din 20.06.2011, adică un act juridic privitor la raporturile de muncă dintre intimat și angajator, emis de acesta din urmă după concurs, astfel că anularea acestei decizii de concediere, cu efect ex tunc, a readus raporturile de muncă dintre intimat și angajator la situația de la data de 20.06.2011, moment când recurenta a emis decizia de concediere, deci după concursul din anul 2010. Sentința civilă nr. 1354/2012 a avut ca obiect doar decizia de concediere, care nu a fost motivată de angajator, în fapt, pe rezultatele concursului din anul 2010, astfel că efectul acestei hotărâri judecătorești a fost doar anularea deciziei de concediere și repunerea în situația anterioară datei emiterii acesteia, în vreme ce concursul din anul 2010 încă mai poate avea consecințe asupra raporturilor de muncă dintre intimat și angajator, întrucât acesta nu și-a pierdut de iure postul de sef serviciu asigurare logistică și aprovizionare prin simplul fapt al nepromovării concursului, însă îl poate pierde prin folosirea de către angajator a rezultatelor acestui concurs.
Conchide intimatul în sensul că justifică în continuare interesul de a obține în justiție cenzurarea legalității concursului din perioada 21-23 iunie 2010, astfel că solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Obiectul dedus judecății primei instanțe – astfel cum s-a statuat în regulatorul de competență, prin decizia nr. 4/17.02.2012 a Curții de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Iași și Judecătoria Iași – vizează legalitatea concursului organizat în perioada 21-23 iunie 2010 de către recurenta-pârâtă C. Națională Poșta R. SA pentru ocuparea postului de șef al serviciului asigurare logistică și aprovizionare din cadrul Centrului Regional Rețea Poștală Iași – Sucursala Rețea Poștală, atât sub aspectul elementelor care țin de organizare, cât și al rezultatelor obținute la concurs.
În mod corect a apreciat instanța de apel ca fiind îndeplinită condiția interesului determinat, legitim, personal, născut și actual, drept condiție de exercițiu a contestației deduse judecății de față.
Este de observat că cercetarea existenței acestei condiții generale de exercitare a acțiunii civile trebuie raportată momentului învestirii instanței cu contestarea valabilității concursului desfășurat (august 2010).
Prin urmare, cerința legală a condiției interesului de a contesta în instanță legalitatea concursului, anume aceea de a fi vorba despre un interes născut și actual, nu poate fi înlăturată prin simplul fapt că a intervenit o concediere nelegală ulterioară (decizia nr. 198/20.06.2011 emisă de recurenta-pârâtă), care a fost anulată prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 1354/16.05.2012 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă), cu consecința reintegrării contestatorului F. C. pe postul de șef serviciu aprovizionare, post în legătură cu care instanța de fond a reținut în considerente că nu a fost desființat în mod real.
Reintegrarea efectivă a intimatului-pârât F. C. și acordarea de despăgubiri nu reprezintă altceva decât efectele firești ale sancțiunii anulării deciziei de concediere, operate în virtutea principiilor retroactivității și repunerii în situația anterioară. Aceste efecte se raportează momentului la care a operat măsura de concediere nelegală, respectiv 20.06.2011.
Or, acest moment este ulterior atât perioadei în care s-a desfășurat concursul contestat, cât și datei la care instanța a fost sesizată cu verificarea legalității acestui concurs
Examinarea însă a conformității cu legea în privința concursului contestat în prezentul litigiu trebuie să se raporteze unor cauze contemporane derulării acestuia, iar nu unor împrejurări de fapt ulterioare și care nu au legătură cu condițiile de valabilitate prescrise de lege pentru desfășurarea concursului, așa cum este și cazul măsurii de concediere operate în timpul procesului pendinte. În plus, este de remarcat și faptul că reintegrarea în muncă s-a dispus pe postul de șef serviciu aprovizionare, iar folosul practic urmărit de reclamantul-intimat, participant la procedurile de concurs, îl reprezintă invalidarea concursului pretins nelegal, organizat pentru postul de șef serviciu asigurare logistică și aprovizionare.
Prin urmare era îndeplinită condiția interesului născut și actual, astfel cum în mod corect a apreciat instanța de apel asupra acestei condiții de exercitare a acțiunii civile și, implicit, asupra modului de soluționare a excepției lipsei de interes invocată de recurenta-pârâtă.
Pentru toate considerentele expuse, văzând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat și va menține decizia atacată, ca fiind legală.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, în baza art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C. Națională Poșta R. SA împotriva deciziei civile nr. 456/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului F. C. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 Februarie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat T.C./A.H.
02 exemplare/29.05.2015
Tribunalul Iași: C. A. M., T. P.
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel IAŞI | Cereri. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
