Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 468/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 468/2015
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător G. P.
Grefier A.-M. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost reprezentat de procuror B. M.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta S. V. M. în contradictoriu cu intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva deciziei civile n. 123/26.03.2015 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra revizuirii de față,
Prin sentința civilă nr. 843/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. V. M. reprezentată de M. T. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este motivată în drept pe dispozițiile Legii 221/2009. Potrivit art. 5 alin. 7 din acest act normativ „ Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendentul acestuia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art.4 alin.4 în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la …”
În puterea acestei prescripții legale, termenul de 3 ani reglementat se calculează începând cu data de 14.06.2009, data publicării Legii 221/2009 în Monitorul Oficial al României. În nici o măsură acest termen de 3 ani nu poate începe a curge, astfel cum a susținut reclamanta S. M., de la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 7 lit. a din Legea 221/2009. Aceasta întrucât norma ce reglementează începutul cursului prescripției extinctive este dincolo de orice echivoc art.7 alin. 1 din D167/1958( aplicabil în speță potrivit art. 6 alin. 4 din noul cod civil și art. 208 din Legea 71/2011). Textul de lege dispune că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, acest drept s-a născut în momentul intrării în vigoare a Legii 221/2009, moment începând cu care reclamanta avea posibilitatea de a se adresa instanței spre a obține în puterea acesteia acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui său.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta S. M. la data de 27.06.2013, deci cu transgresarea termenului de 3 ani reglementat legislativ, termen care s-a împlinit la data de 14.06.2012.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S. V. M. prin mandatar M. T..
Prin decizia civilă nr. 123 din 26.03.2015, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de S. V. M. prin mandatar M. T. împotriva sentinței civile nr. 843/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, sentință ce a fost păstrată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea reține următoarele:
Analizând motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile ce fac obiectul prezentei cereri pe prevederile Legii nr.221/2009.
Această lege prevede expres, la art. 5 alin.7, faptul că cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data intrării sale în vigoare.
În speță, reclamanta a formulat cererea la data de 27.06.2013, aspect necontestat în cauză.
Raportat la data intrării în vigoare a legii nr. 221/2009 (14.06.2009), legea fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 396/11.06.2009 și la data introducerii cererii – 27.06.2013 – curtea constată că în mod judicios instanța de fond a reținut ca fiind prescris dreptul de acțiune al reclamantei și a respins cererea.
Cauza fiind soluționată pe excepție, examinarea fondului a devenit de prisos în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin urmare, soluția tribunalului de admitere a excepției și de respingere a acțiunii fără a o cerceta în fond este temeinică și legală.
În consecință, văzând dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul ca neîntemeiat și va păstra hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat revizuire S. V. M., prin mandatar M. T..
Susține revizuienta că în mod greșit i-a fost respinsă cererea sa de acordare a daunelor morale în temeiul OUG nr. 62/2010, în condițiile în care a dovedit prejudiciul suferit de familia sa ca urmare a arestării tatălui său.
Susține revizuienta că a formulat acțiune întemeiată pe OUG nr. 62/2010 și nu pe Legea nr. 221/2009.
În drept și-a întemeiat revizuirea pe art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă, excepție ce va fi soluționată cu prioritate în raport de art. 237 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepția invocată, Curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri pentru motivele prevăzute de art. 509 pct. 1-11 Cod procedură civilă, dacă hotărârea respectivă s-a pronunțat asupra fondului sau care evocă fondul.
Or, în speță, hotărârea primei instanțe nu a evocat fondul, deoarece cererea reclamantei-revizuiente s-a respins ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Curtea de Apel, ca instanță de apel, a verificat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, constatând prin decizia ce se cere a fi revizuită că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea supusă revizuirii nu a evocat fondul în sensul examinării raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate, ci a păstrat soluția primei instanțe ce a soluționat cererea reclamantei în raport de prescrierea dreptului său la acțiune.
Pe cale de consecință, hotărârea revizuită nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, astfel că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta S. M., prin mandatar T. M., împotriva deciziei civile nr.123/2015 din 26.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: GE
Tehnoredactat: PAM
2 exemplare/07.12.2015
Curtea de Apel Iași: C. P.
L. P.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 691/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
