Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 587/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 587/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 587/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător G. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta B. E. în contradictoriu cu intimații M. I. C. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 3081 din 01.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția civilă, pronunțată în dosarul având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic – perimare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 10.02.2015, pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol în vederea discutării excepției perimării.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3081/01.10.2014, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de către reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâții M. I. C. și M. M..
Cheltuielile procesuale avansate de către stat ca urmare a reducerii taxei judiciare de timbru rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Sediul materiei pentru acțiunea in pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract este dat de art. 1669 cod civil din 2009. Potrivit acestuia când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Acțiunea formulată de către promitenta cumpărătoare B. E. este nefondată pentru două motive:
Singurele probe administrate de către reclamantă au fost înscrisurile care fac dovada convenției încheiate cu pârâții. Nu s-au depus dovezi care să permită tribunalului stabilirea existenței dreptului de proprietate in persoana promitenților vânzători. Ori, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să substituie contractul autentic nu absolvă părțile de obligația de a proba dreptul de proprietate ce se dorește a fi transmis, cu toate exigențele legale aplicabile și in procedura notarială.
În plus, reclamanta susține că motivul pentru care s-a încheiat un antecontract și nu un contract este dat de anularea autorizației de construire a promitenților vânzători, in absența căreia încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a fost posibilă.
Se susține in cererea de chemare in judecată faptul că pârâții nu au reușit obținerea acestei autorizații nici până la data de 1.09.2013, dată stabilită prin actul adițional pentru încheierea contractului.
Prin urmare, motivul pentru care nu a fost încheiat contractul de vânzare –cumpărare este unul obiectiv, ce ține de însăși dovada dreptului de proprietate și respectarea legislației privind înstrăinarea construcțiilor și nu de conduita culpabilă a pârâților. Nu s-a invocat și nu s-a probat împrejurarea că absența autorizației se datorează culpei pârâților, ori pasivității acestora in obținerea ei. În consecință tribunalul nu poate reține in sarcina pârâților caracterul nejustificat al refuzului lor de a încheia contractul de vânzare-cumpărare promis în înțelesul art. 1669 Cod Civil.
Pentru aceste motive cererea principală de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare este nefondată și a fost respinsă.
În absența dovezilor privind dreptul de proprietate asupra imobilului supus judecății cererea accesorie in evacuare a fost respinsă, de asemenea, aceasta și ca urmare a soluției de respingere a cererii principale, dată fiind relația procesuală de determinare dintre cele două cereri.
Reclamanții nu au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, așa cum au pretins prin cererea de chemare in judecată, fiind beneficiari doar ai promisiunii de vânzare a imobilului, prin urmare creditori ai obligației de a face atribuită prin convenție promitenților-vânzători. Art. 1674 Cod civil recunoaște numai contractului de vânzare-cumpărare efectul transmiterii dreptului de proprietate către cumpărător, nu și promisiunii de a contracta. In fine, împrejurarea că promitenții-vânzători s-au obligat a asigura promitenților-cumpărători liniștita posesie și folosință a imobilului vândut nu conduce la admiterea cererii in evacuare, accesorie.
In limitele probatoriului invocat prin cererea de chemare in judecată in condițiile art. 194 coroborat cu art. 254 Cod procedură civilă, anume a înscrisurilor depuse de către reclamantă, nu s-a probat împrejurarea că pârâții folosesc imobilul, nu s-a probat acest fapt nici cu privire la terțe persoane. Este de prisos, in aceste condiții, a analiza și împrejurarea că s-a solicitat și evacuarea unor persoane care nu au fost determinate, ceea ce nu a permis stabilirea unui cadru procesual corect, opozabil eventualilor chiriași.
În consecință cererea de chemare in judecată a fost respinsă în întregul său ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 3081 din 01.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția civilă, a formulat cerere de apel B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din 10.02.2015, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 30.11.2015 și a primit termen la 15.12 2015 pentru a se pune în discuție excepția perimării cererii.
Curtea de apel constată că după trecerea a mai mult de 6 luni de la momentul suspendării judecății, ce a avut loc la data de 10.02.2015, se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului - în faza în care se găsește. Perimarea este – în același – timp, o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 416 alineat (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 417 (pentru întrerupere) respectiv 418 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind apelanta); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, curtea de apel a repus pe rol din oficiu pricina, la data de 30.11.2015, pentru a constata perimarea.
Instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni (din 10.02.2015), din vina apelantei, care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit nici un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare.
În aplicarea articolului 416 cu referire la articolul 420 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul.
Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de apel formulată de B. E. împotriva sentinței civile nr. 3081 din 01.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, recurs ce se va depune la Curtea de Apel Iași.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2015
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: GE
Tehnoredactat: PAM
2 exemplare/17.12.2015
Tribunalul Iași: Doinița T.
| ← Cereri. Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 468/2015. Curtea de... → |
|---|
