Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 22/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător C.-A. S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta T. A. H. împotriva sentinței civile nr. 3283 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, în dosarul având ca obiect exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; apelanta a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei; la data de 12.01.2015, prin serviciul registratură, apelanta a depus înscrisuri; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă.
Instanța ia act că prezenta cauză se soluționează potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă.
Președintele completului constată că apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3283 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de petenta T. A. H..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1099 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod procedură civilă cererea de recunoaștere a hotărârii străine va fi însoțită de copia hotărârii străine care va fi tradusă autorizat și supralegalizată, cu respectarea dispozițiilor art. 1092.
La rândul său acest din urmă text de lege dispune:
„(1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine și apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea.
(2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată, fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine și, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internațional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.”
Tribunalul a constatat că atât România cât și Turcia sunt state membre ale Conferinței de la Haga, semnatare ale Convenției nr. 12/05.10.1961 cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine. Potrivit art. 3 din Convenție, singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de catre autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
Întrucât petenta nu a depus la dosar hotărârea a cărei recunoaștere o solicită cu apostila Convenției de la Haga, față de dispozițiile art. 1099 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus conform prezentei.
Împotriva sentinței civile nr. 3283 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, a formulat apel T. A. H..
În motivarea apelului, arată că, prin cererea adresată Tribunalului Iași a solicitat recunoașterea hotărârii străine, respectiv decizia de divorț nr. 2011/501 pronunțată la data de 14.06.2011 de către Tribunalul Familial nr. 2, din localitatea Samsun, Republica Turcia, in dosarul 2011/229, având ca parti pe M. M. T., in calitate de reclamant si A. H. T., in calitate de pârâta.
Totodată, a învederat ca hotărârea judecătoreasca menționata este definitiva, purtând mențiunea din data de 17.06.2011 si confirmată/autentificată de Tribunalul Familial nr. 2, din localitatea Samsun, Republica Turcia, la data de 17.06.2011.
La data de 14 iunie 2011, Tribunalul Familial nr. 2, din localitatea Samsun, Republica Turcia, in dosarul 2011/229, având ca obiect divorț, a pronunțat desfacerea căsătoriei prin acordul părților, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei judecătorești nr. 2011/501, dintre M. M. T., in calitate de reclamant si A. H. T., in calitate de pârâtă.
S-a mai reținut in decizia judecătorească menționată ca din aceasta căsătorie au rezultat 5 copii, din care numai 4 erau minori la acea data, respectiv Aysegul T., născuta la 17.12.1994, Tayfun Hukan T. născut la 20.09.1997, Berkan T., născut la 09.09.1998, Victoras M. T., născut la 11.11.1999.
De asemenea, s-a reținut în aceasta decizie că părțile s-au înțeles asupra consecințelor financiare și juridice ale divorțului, că se solicita ca custodia tutelara a minorilor sus-indicați sa fie acordata pârâtei, care le este mamă, că nu au în mod reciproc pretenții de pensii, despăgubiri, averi și bunuri, pârâta nedeclarând că cere pensie pentru copii.
Astfel, potrivit dispozitivului deciziei judecătorești nr. 2011/501, s-a admis acțiunea de divorț a reclamantului M. M. T. de pârâta A. H. T.
S-a acordat pârâtei A. H. T., care le este mama, custodia minorilor comuni, respectiv Aysegul T., născuta la 17.12.1994, Tayfun Hukan T. născut la 20.09.1997, Berkan T., născut la 09.09.1998, Victoras M. T., născut la 11.11.1999.
Totodată a fost stabilit în favoarea tatălui reclamant un program de vizita a minorilor, în funcție de localitatea/țara unde domiciliază minorii în raport de tată.
Decizia Judecătorească nr. 2011/501 din 14 iunie 2011 este definitivă, purtând mențiunea din data de 17.06.2011 si confirmata/autentificata de Tribunalul Familial nr. 2, din localitatea Samsun, Republica Turcia, la data de 17.06.2011.
Hotărârea prin care se recunoaște actul de jurisdicție al instanței străine, privitoare la starea civila a reclamantei si a masurilor dispuse cu privire la custodia minorilor, este necesara in fata autorităților romane.
Apelanta învederează că, deși în practicaua sentinței civile apelate instanța de fond precizează ca la primul termen de judecata - 22.09.2014 - reclamanta a fost citata cu mențiunea de a depune la dosar hotărârea de divorț apostilată, alta este realitatea. În speță, din analiza citației pentru termenul din 22.09.2014 nu rezultă acest aspect, ci doar stabilirea primului termen de judecată.
Potrivit extrasului din sistemul ECRIS, motivul amânării judecații cauzei pentru termenul următor, respectiv 20.10.2014, a fost acela al neîndeplinirii procedurii de citare cu reclamanta si nicidecum nedepunerea hotărârii de divorț apostilate, despre care se afirmă în sentința apelată că s-a solicitat a fi depusă.
De asemenea, pentru termenul din 20.10.2014, reclamanta a învederat instanței, printr-un înscris, că s-a realizat procedura de citare, că are cunoștință de termen, pentru a nu mai exista un nou motiv de amânare, dar nu precizează nimic despre depunerea hotărârii de divorț apostilate, deoarece nu știa nimic despre necesitatea îndeplinirii acestei obligații.
Arată apelanta că necesitatea depunerii hotărârii de divorț în forma apostilată a rezultat doar în urma analizării motivării sentinței civile apelate, că nu există vreo culpă din partea sa, față de cele învederate anterior și care a condus in final, la respingerea cererii.
Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea art. 479 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
În calea de atac, apelanta a depus hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere o solicită, în forma impusă de art. 1092 Cod procedură civilă, astfel încât este îndeplinită cerința art. 1099 alineatele (1) și (2) Cod procedură civilă.
Curtea notează că nu există nici un impediment la recunoașterea în România a deciziei de divorț pronunțate de instanța din Turcia, în condițiile în care niciunul dintre cazurile arătate la articolul 1096 nu este incident.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 480 alineat (2) Cod procedură civilă, curtea va admite apelul formulat de T. A. H. și va schimba în tot sentința tribunalului.
Va fi admisă cererea formulată de petenta T. A. H. și se va recunoaște pe teritoriul României Decizia de Divorț nr. 2011/501, pronunțată la data de 14 iunie 2011 de Tribunalul Familial nr. 2 din localitatea Samsun, Republica Turcia, în dosarul nr. 2011/229, având ca părți pe M. M. T., în calitate de reclamant și A. H. T., în calitate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petenta T. A. H. împotriva sentinței civile nr. 3283 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o schimbă în tot.
Admite cererea formulată de petenta T. A. H..
Recunoaște pe teritoriul României Decizia de Divorț nr. 2011/501, pronunțată la data de 14 iunie 2011 de Tribunalul Familial nr. 2 din localitatea Samsun, Republica Turcia, în dosarul nr. 2011/229, având ca părți pe M. M. T., în calitate de reclamant și A. H. T., în calitate de pârâtă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2015.
Președinte, A. G. | Judecător, C.-A. S. | |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: G.A.
Tehnoredactat: P.A.M.
3 exemplare/29.05.2015
Tribunalul Iași: C. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 2/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
