Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 102/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 102/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 102/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Judecător C. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S. D. G., S. M. și S. N. A. împotriva deciziei civile nr.794 din 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. R. A. pentru recurenți și intimatul R. V. asistat de avocat Țapliuc Alfred ce o reprezintă și pe intimata R. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru de 271,5 lei, au fost comunicate intimaților motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimați, cu duplicat ce a fost comunicat recurenților.
Avocat R. depune la dosar chitanța ISXUC_/29.01.2015 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 272 lei.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, criticile subsumate punctului 1 se încadrează în prevederile art. 304 pc.5 Cod procedură civilă și criticile subsumate punctelor 2,3 se încadrează în prevederile art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă.
Interpelat, avocat R. arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de partea adversă.
Interpelați, apărătorii prezenți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat R. solicită admiterea recursului, desființarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică sub aspect procedural și sub aspectul dreptului material.
Precizează că prima critică vizează soluția care a determinare formularea recursului, respectiv considerarea de către instanța de apel a faptului că procedura de citare a pârâților, în dosarul de fond, nu a fost legală. În mod corect se face trimitere de către instanță la dispozițiile art. 85 Cod procedură civilă, fără a se observa dispozițiile art.92 alin.1 și 3 din Codul de procedură civilă, practic, instanța, interpretând textul de lege ad literam, fără a avea în vedere și spiritul legii. Soția apelantului a fost citată ca și soțul ei iar aceasta a primit ambele dovezi, semnând. Chiar și în motivele de apel, aceasta a arătat că a primit citațiile dar nu i-a comunicat soțului ei. Sunt aplicabile dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă, deoarece scopul citării este cel de a fi citat acolo unde este locuința statornică pentru a se lua cunoștință de litigiul dedus judecății. Instanța de apel a interpretat greșit sau nu a aplicat corect dispozițiile legale privitoare la dispoziția citării.
Cea de-a doua critică formulată o reprezintă admiterea cererii de apel inclusiv în ceea ce o privește pe R. M.. Pe lângă faptul că cererea de apel nu este semnată de R. M., solicită a se observa că admiterea acestui capăt de cerere cu privire la procedura de citare nu prezenta interes pentru R. M. întrucât aceasta a luat cunoștință de existența procesului.
Mai arată că instanța a făcut patinare între Noul Cod de procedură civilă și vechiul Cod de procedură civilă, pricina aflându-se sub ocrotirea Vechiul Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 34/2014 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei și arată că, în funcție de soluția care se va pronunța, solicită și cheltuieli de la instanța de apel.
Avocat Țapliuc solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, cu motivele arătate în întâmpinare.
Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța nr. 4/2015 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. M., S. G. D. și S. N. A., toți cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, împotriva pârâților R. M., R. V., ambii cu domiciliul în Iași, . A și în consecință:
Dispune ca prezenta hotărâre să substituie acordul pârâților la desființarea terasei, prevăzută cu trepte, dispusă pe calea de acces ce deservește ambele imobile ale părților, cale de acces aflată în proprietatea lor comună forțată și perpetuă.
Respinge cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Obligă pârâții să plătească, în solidar, reclamanților, suma de 834,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții S. M., S. G. D. și S. N. A. au chemat în judecată pe pârâții R. M. și R. V., solicitând a se pronunța o hotărâre judecătorească prin care să fie substituit acordul pârâților la desființarea terasei prevăzute cu trepte, dispusă în calea de acces ce deservește ambele lor imobile, cale de acces aflată în proprietatea lor comună, forțată și perpetuă, obligarea pârâților la oferirea unei alte căi de acces în schimbul celei pe care nu o pot folosi reclamanții, pentru asigurarea accesului cu automobilul și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii se arată că părțile dețin imobile învecinate, fiind coproprietare a unei căi de acces de 2,90 m lățime, respectiv a unei alei care asigură accesul la imobilele lor, suprafață de teren care face parte din suprafața totală de teren de 77,20 mp, care are destinația de cale de acces însă, în dreptul intrării pârâților, intrare aflată în linie dreaptă cu . o terasă cu trepte, care nu se extinde asupra întregii lățimi de 2,90 m, dar nici nu lasă spațiu suficient pentru a se trece pe lângă ea.
Se mai arată în motivarea acțiunii că reclamanții au încercat prin bună înțelegere să rezolve situația privind desființarea treptelor, dar nu au ajuns la un acord, iar convenția părților cu privire la asigurarea accesului cu autoturismul al reclamanților printr-o latură a terenului pârâților a fost încălcată ulterior de către pârâți, care au montat o bară fixă ce blochează poarta de intrare, arătând astfel, că nu înțeleg să mai fie cooperanți.
Legal citați, pârâții nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a li se lua interogatoriul formulat de către reclamanți.
În probațiune s-au depus la dosar acte,înscrisuri și planșe fotografice, s-a efectuat o expertiză topometrică și s-a audiat un martor, instanța luând act de refuzul pârâților de a se prezenta la interogatoriul solicitat a le fi luat de către reclamanți, urmând a face aplicarea disp. art. 225 C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile sunt proprietare a unor imobile învecinate, la care au cale de acces comună.
Din declarația martorului audiat în cauză, coroborat cu susținerile reclamanților, reiese că pârâții au sudat o bară în curte, astfel că este posibil doar accesul cu piciorul în curte, nu și accesul auto, iar din acest motiv reclamanții nu mai au acces la garajul lor, fiind nevoiți să-și țină mașina la un vecin.
În planșele fotografice depuse la dosar se observă bara care limitează accesul în curtea comună a imobilelor părților din prezenta cauză.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul propune modificarea loturilor atribuite părților prin partaj, deși loturile respective au fost înscrise în forma respectivă în Cartea funciară.
Instanța constată că loturile au fost atribuite fiecărei părți în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în dosarul nr. 9551/1994 al Judecătoriei Iași, având ca obiect partaj și instanța nu poate modifica, prin hotărârea din acțiunea de față, configurarea loturilor stabilite printr-o altă hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, așa cum a propus expertul.
Analizând raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 9551/1994 al Judecătoriei Iași, depus la filele 11-15 dosar, instanța constată că la data întocmirii acestuia nu exista terasa, prevăzută cu trepte, care împiedică accesul reclamanților la proprietatea lor, aceasta fiind construită ulterior după ce se formaseră deja loturile ce s-au atribuit părților.
Art. 656 Cod civil, prevede că coproprietarii sunt obligați să permită accesul în spațiul care constituie bunuri principale, art. 755 cod civil prevede că servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, iar art. 772 al. 2 Cod civil prevede că, în caz de neînțelegere între părți, instanța poate suplini consimțământul proprietarului fondului dominant.
Față de aceste considerente și prevederi legale, constatând că acțiunea de față este parțial întemeiată, instanța o va admite în parte, doar în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii, cu respingerea celui de al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții R. M. și R. V..
Prin decizia civilă nr. 794 din 24 octombrie 2014 a Tribunalului Iași admite apelul formulat de pârâții R. M. și R. M. împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o anulează. Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanții S. M., S. G. D. și S. N. A. au chemat în judecată pe pârâții R. M. și R. V., solicitând a se pronunța o hotărâre judecătorească prin care să fie substituit acordul pârâților la desființarea terasei prevăzute cu trepte, dispusă în calea de acces ce deservește ambele lor imobile, cale de acces aflată în proprietatea lor comună, forțată și perpetuă, obligarea pârâților la oferirea unei alte căi de acces în schimbul celei pe care nu o pot folosi reclamanții, pentru asigurarea accesului cu automobilul și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 14.02.2013 reclamanții au indicat ca domiciliu al pârâților în Iași, . A .
Din copia cărții de identitate a pârâtului R. V. rezultă că din 18.03.2008 domiciliul acestuia este Iași, .. 11, ., ..
Pe parcursul desfășurării procedurii în fașa primei instanțe, pârâtul R. V. a fost citat în Iași, . A, dovada îndeplinirii procedurii de citare fiind semnată de soție
Conform art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Obligație ce revine instanței investite cu soluționarea cauzei si care nu poate fi acoperita prin acte echipolente.
Fiind prevăzuta ca si obligație a instanței investite cu soluționarea cauzei, nelegala citare a partilor nu poate fi acoperita pe temeiul cunoașterii de către cel nelegal citat a existentei pe rol a procesului prin împrejurări conjuncturale, deduse pe alte cai decât însăși actele de procedura pe care instanța este chemata a le realiza, cum este cea a faptului dovada îndeplinirii procedurii de citare fiind semnată de soție.
Conform art. 297 din codul de procedură civilă de la 1865 incident în cauza raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.
În speță, Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate prin vicierea procedurii de citare pe tot parcursul judecății cu pârât R. V..
Având în vedere reținerea ca fondată a primei critici din cererea de apel, Tribunalul nu va mai analiza celelalte susțineri care vor fi avute la soluționarea cauzei de prima instanță cu procedura de citare legal îndeplinită.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale citate și aspectele reținute, Tribunalul va admite apelul formulat de pârâții R. M. și R. M. împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o anulează și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S. D. G., S. M. și S. N. A. pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de către instanța de apel este nelegală fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) deoarece:
1) Greșit se reține ca procedura de citare a pârâtului R. V. a fost viciată prin citarea la o alta adresă decât cea rezultată din copia actului de identitate a acestuia.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 85 Cod proc. civila, instanța de apel ignora dispozițiile art. 92 alin. 1 si 3 Cod proc. civila conform cu care, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dansul.
Ori, în speță, citația emisă pârâtului R. V. a fost comunicată și primită de către soție, situație certificată de semnătura acesteia pe dovada comunicării aspect prevăzut expres de dispoziția legala sus-amintită unde, înmânarea citației unei persoane din familie sau unei persoane care locuiește cu cel citat echivalează cu îndeplinirea corectă a procedurii de citare, motivarea instanței de apel neputând a fi primită.
Mai mult, instanța de apel, făcând trimitere la domiciliul nominalizat în actul de identitate omite să analizeze ceea ce interesează în materia citării adică: scopul citării - luarea la cunoștință de existenta procesului, si locul citării - nu atât domiciliul legal al pârtii (cel înscris in actul de identitate) ci, acela unde partea poate fi găsita pentru a-i fi comunicate actele de procedura; tocmai din acest motiv domiciliul este pus pe același plan cu reședința, sens in care sunt si dispozițiile art. 87 Cod proc. civila care stabilește reguli speciale privind locul citării reguli care însă, nu privesc persoanele fizice, acestea putând a fi citate inclusiv la locuința statornică (acolo unde domiciliază efectiv).
Ori, în speță, locuința statornică a paraților este cea la care s-a realizat procedura de citare în fata instanței de fond, sens în care face trimitere la mențiunea din cererea de apel, mențiune cu caracter de "mărturisire", conform cu care, soția pârâtului R. a primit și semnat toate citațiile emise de către instanță. Afirmația conform cu care aceasta nu i-a comunicat citațiile nu este de natura a fi luată în considerare și ar reprezenta o naivitate să se admită că timp de 6 termene procedurale (intre 18.04._13) acesta nu a luat cunoștință de existenta procesului iar soția acestuia "i-a ascuns" existența pe rol a litigiului.
Pentru toate aceste considerente, conchide că procedura de citare a pârâtului R. V. a fost legal îndeplinită iar motivarea instanței de apel nu poate fi primită, în cauză nefiind incident nici un motiv de anulare a hotărârii primei instanței.
2) Greșită este și soluția de admitere în ansamblu a cererii de apel, în privința ambilor pârâți, în condițiile în care "apelanta R. M." nu putea invoca și nu a invocat vreun viciu de procedură în privința sa, ea fiind cea care a semnat și primit toate citațiile.
In aceste condiții, este evident că soluția de admitere a apelului R. M. este nelegală, instanța de apel analizând doar procedura de citare a soțului dar nu și celelalte motive de apel, procedura care, așa cum am arătat a fost legal îndeplinită.
3) Neobservată de către instanța de apel este și procedura aplicabilă speței, procedura care este cea în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată (14.02.2013), in condițiile in care, noul cod de procedură a intrat în vigoare la o zi după promovarea cererii (15.02.2013).
In aceste condiții, au fost nesocotite/încălcate dispozițiile art. 3 si urm. din Legea nr. 76/2012 raportat la dispozițiile art. 24 si 25 din noul Cod de procedură civilă conform cu care, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece în mod corect a stabilit instanța de apel că apelantul R. V. nu a fost legal citat domiciliul părților fiind la altă adresă decât cea la care a fost citat apelantul R. V. iar faptul că soția intimatului R. M. a semnat de primirea citației nu înseamnă că pârâtul-intimat R. V. a avut cunoștință de proces.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Caracterul imperativ al normei înscrise în art. 85 Cod procedură civilă trebuie înțeleasă în sensul că instanța nu poate lua nicio măsură decât dacă părțile sunt legal citate.
Sintagma „parte legal citată” înseamnă că procedura de citare se consideră îndeplinită dacă este realizată în conformitate cu normele procedurale care reglementează modalitatea de realizare a citării. Aceasta deoarece scopul citării este ca partea să fie încunoștiințată despre existența procesului, pentru că numai în această ipoteză, aceasta se poate prezenta să-și facă apărările pe care le consideră necesare.
În acest sens, disp. art. 90 al.1 Cod procedură civilă privind înmânarea citației prevăd că aceasta se face la domiciliul sau reședința celui citat iar potrivit alin.2 al aceluiași text înmânarea se poate face oriunde când cel citat primește citația.
Curtea notează, totodată, că în realizarea scopului citării normele procedurale prevăd numeroase excepții de la înmânarea în mod direct și personal a citației părții, una din excepții fiind reglementată de art. 92 alin.3 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 92 alin.3 Cod procedură civilă, dacă cel citat nu se găsește la domiciliu, agentul procedural va înmâna citația unei persoane din familie sau în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul,persoană care va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces verbal despre cele urmate.
În cauză, Curtea constată că din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul- intimat R. V., în fața instanței de fond, acte procedurale care sunt întocmite cu respectarea disp. art. 100 Cod procedură civilă și care se află la filele 27,39,54 dosar fond rezultă că procedurile de citare pentru termenele de judecată din 18.aprilie 2013., 30 mai 2013 și 10 octombrie 2013 s-au realizat prin înmânarea citației soției acestuia care a semnat personal de primirea citației la adresa din Iași, ..
Curtea notează că pârâtul R. V., atât prin cererea de apel cât și prin întâmpinarea depusă în recurs, susține realitatea semnării citației de soția sa arătând însă că aceasta nu l-a încunoștiințat despre proces și că în cartea de identitate are altă adresă decât cea la care s-a realizat procedura de citare.
Aceste susțineri, însă, nu au relevanță sub aspectul verificării îndeplinirii procedurii de citare atâta timp cât, pe de o parte, au fost respectate dispozițiile art. 90 alin.2 Cod procedură civilă, art. 92 alin.3 Cod procedură civilă și art. 100 Cod procedură civilă iar pe de altă parte, pârâtul-intimat nu a contestat că la adresa unde a fost citat are o reședință și nici nu a invocat separația în fapt de soția sa.
Așa fiind, Curtea constată că în fața instanței de fond, procedura de citare cu pârâtul-intimat R. V. a fost corect îndeplinită astfel încât în mod greșit instanța de apel a stabilit că judecătorul fondului a soluționat cauza cu nerespectarea dispozițiilor art. 85 Cod procedură civilă, soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare prin admiterea apelului sub acest aspect fiind nelegală.
Totodată, Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a admis apelul pârâtei R. M. în considerarea constatării nelegalei citări a pârâtului-apelant R. V. atâta timp cât lipsa de procedură este sancționată cu nulitate relativă ce poate fi invocată de partea ce se consideră vătămată prin neîndeplinirea formelor legale, iar în cauză pârâta-apelantă nu a invocat vreo lipsă de procedură în ceea ce o privește.
Față de cele ce preced, Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pc. 5 Cod procedură civilă, ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin.2 casarea hotărârii recurate.
Curtea constată că nu sunt fondate criticile încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă referitoare la normele de procedură avute în vedere de instanța de apel la soluționarea căii de atac.
Contrar susținerilor recurenților, Curtea constată că în mod legal instanța de apel a soluționat cauza în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, deoarece acțiunea ce face obiectul dosarului a fost înregistrată la 14.02.2014, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin.2 va casa decizia tribunalului și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru a soluționa apelul pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite recursul declarat de către S. D. G., S. M. și S. N. A. împotriva deciziei civile nr.794 din 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează în tot.
Trimite spre rejudecare Tribunalului Iași apelul formulat de R. M. și R. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2015.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, C. P. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex./04.03.2015
Tribunalul Iași: M. S.
G. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 97/2015. Curtea de Apel IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
