Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 616/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 616/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 616/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurentul F. I. E. în contradictoriu cu intimata M. N. G., autoritatea tutelară Direcția de Asistență C. Iași, împotriva încheierii pin data de 27.06.2014 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului și asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare de către intimata M. N. G. au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă,a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-a atașat, din oficiu, sentința civilă nr._/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ 12.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea nr.52As din27.06.2014, Tribunalul Iași a dispus, în baza art. 244 al.1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea judecății apelurilor declarate de F. I.-E. și de M. N.-G. împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Iași până la soluționarea irevocabilă a cererii formulate de F. I. E. privind lămurirea dispozitivului aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a avut în vedere aplicabilitatea art. 244 al.1 din codul de procedură civilă și motivele din cererile de apel, precum și din cererea de lămurire a dispozitivului sentinței apelate
F. I.-E. a declarat recurs, considerând că încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică .
În motivarea recursului, F. I.-E. susține că a inițiat litigiul cu primul termen in data de 18.12.2012, el trebuind să aștepte o perioadă de aproximativ 20 luni, timp în care dreptul său de părinte ce face obiectul dosarului, precum și drepturile copilului privind relațiile personale nu au putut fi exercitate, apărând semne grave și evidente ale abuzului emoțional și sindromului de alienare parentală la care este supus copilul.
Această situație persistă și în prezent, refuzându-i-se în continuare dreptul de a avea relații personale cu minorul, de a primi informații sau fotografii ale acestuia și de a ține legătura cu el.
Datorită acestor impedimente și a obstrucționării de către mamă a acestor drepturi, recurentul susține că a inițiat cererea de urgentare a motivării sentinței în dosarul de fond, precum și cererea de lămurire a sentinței.
Recurentul apreciază că, având în vedere soluția favorabilă publicată pe portalul instanțelor de judecată, pentru dosarul nr._ 12, este necesar ca apelul să fie soluționat în cel mai scurt timp pentru a putea face în continuare demersurile adecvate în vederea opririi agravării situației existente.
Prin suspendarea procesului de apel și întârzierea soluționării lui, susține recurentul că i se îngrădește dreptul său, cât și drepturile și libertățile copilului și se agravează sindromul de alienare parentală la care este supus fiul său.
Afirmă recurentul că nu știe ce face sau unde este fiul său, dacă este în Iași sau la bunici, la T., în vacanta, la mare sau la munte deoarece mama refuză sau interzice copilului orice comunicare cu el.
Recurentul arată că a încercat să colaboreze cu intimata în privința minorului, a cerut insistent programul de vacanță al minorului, perioadele deplasărilor la mare sau la bunici și nu i-au fost comunicate.
A inițiat propuneri legate de această vacanță în interesul superior al minorului și a fost refuzat.
Mai susține recurentul că s - a oferit să contribuie financiar la programul de vacanță al minorului, iar demersul a rămas fără niciun rezultat.
Recurentul afirmă că face drumuri de 10 ore (dus - întors) să viziteze copilul și nu reușește (cu o singura excepție) să-și desfășoare programul de vizită între orele 11 - 17 conform sentinței instanței de fond .
Apreciază recurentul că suspendarea procesului în apel are menirea de a trena soluționarea acestui dosar în defavoarea interesului superior al minorului, agravând și acutizând situația existentă în prezent.
M. N.-G. a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, nulității și lipsei de interes în promovarea recursului de către F. I. E..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, intimata susține că sentința nr._/15.10. 2013, menționată în cuprinsul cererii de recurs, respectiv în antet ( singura hotărâre indicată de recurent corespunzător normelor obligatorii privind formularea cererii de recurs ) reprezintă o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria Iași cu ocazia judecării cauzei în primă instanță împotriva căreia Codul de procedură civilă prevede drept cale de atac admisibilă apelul și nu recursul.
Unul din principiile care guvernează exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești vizează ierarhia acestora, respectiv că nu se poate recurge la o cale extraordinară de atac câtă vreme partea are la dispoziție o cale atac ordinară (care, practic, în speță, nu este finalizată).
Intimata afirmă că, în condițiile în care se va aprecia că s-ar putea deduce că cererea de recurs ar avea în vedere încheierea nr. 52 As/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 12, se impune a se constata că nu este indicat niciun motiv de nelegalitate a acestei hotărâri, ceea ce atrage după sine sancțiunea nulității recursului.
Nicăieri în cuprinsul cererii de recurs formulate nu se regăsește vreo critică în privința legalității sau temeiniciei încheierii de suspendare a judecării apelului, toate afirmațiile recurentului fiind doar o expunere a nemulțumirii sale cu privire la efectele pretins negative ale acestei decizii, respectiv ale suspendării judecării apelului.
Or, pentru a se putea trece la analizarea unei hotărâri judecătorești de către o instanță de control judiciar este necesar, în primul rând, ca aceasta să fie învestită cu motive de fapt și de drept, să se indice (și, ulterior să se probeze) faptul că o astfel de hotărâre este nelegală ori nefondată.
Cererea de recurs nu cuprinde nicio critică cu privire la această hotărâre, nu este indicat niciun argument care să poată fi interpretat ca și motiv de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii de suspendare, ci doar o . susțineri subsumate ideii că pronunțarea încheierii ar afecta interesele personale ale recurentului.
Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea recursului, intimata învederează că însuși recurentul este cel care a promovat cererea de completare și lămurire a dispozitivului sentinței pronunțate de Judecătoria Iași, în paralel cu promovarea unui apel care conține exact aceleași motive cu cele din cererea de lămurire și completare dispozitiv.
Suspendarea judecării apelului a fost dispusă, în mod legal și logic, tocmai în considerarea celor două cereri formulate de recurentul - reclamant, pentru a se evita pronunțarea concomitentă a unor soluții contrare cu privire la același obiect (una de către instanța de fond și una de către instanța de apel) sau inoperante (soluționare inițială a apelului prin care se aduc modificări unei sentințe care este încă în curs de completare sau lămurire).
În aceste condiții, criticarea de către recurent a deciziei de suspendare a judecării apelului este nu numai lipsită de folos practic pentru acesta, dar chiar contrară interesului său, eventuala admitere a recursului reinstaurând riscul înregistrării situațiilor negative expuse în cele de mai sus.
În ceea ce privește exprimarea unui interes al recurentului în sensul soluționării rapide a cererii de apel, motivat de o pretinsă imposibilitate de a-și exercita drepturile părintești în lipsa unei hotărâri executorii, precizează intimata că o astfel de justificare nu echivalează cu existența unui interes legitim și actual în promovarea prezentului recurs deoarece, pe de o parte, chiar recurentul este cel care a promovat ambele cereri ( de apel și de modificare, lămurire și completare a sentinței instanței de fond) și, practic, își invocă propria culpă în privința obținerii rapide a unei hotărâri executorii, iar, pe de altă parte, în cazul unei astfel de argumentări, recurentul are la dispoziție o altă instituție juridică pentru a evita înregistrarea unor prejudicii, respectiv promovarea unei ordonanțe președințiale (pe care a și formulat-o, făcând obiectul dosarului nr. 27._ al Judecătoriei Iași).
Pe fond, intimata solicită respingerea recursului ca netemeinic.
În acest sens, intimata consideră că suspendarea judecării apelului ce face obiectul dosarului nr. 35._ al Tribunalului Iași, până la soluționarea irevocabilă a cererii de lămurire si completare a sentinței pe care instanța de apel a fost investită să o analizeze, este o soluție juridică logică și corectă și servește intereselor generale ale justiției și intereselor legitime ale părților litigante.
Încheierea nr. 52 As/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași este o hotărâre legală si temeinică, deoarece, în speță, prin raportare la situația de fapt, sunt aplicabile dispozițiile art. 244 alin. (1) Cod procedură civilă.
Intimata arată că recurentul este cel care a promovat cererea de completare și lămurire a dispozitivului sentinței 13.230/15.10.2013 pronunțate de Judecătoria Iași, și în paralel, a promovat o cerere de apel împotriva aceleiași sentințe, acesta din urmă conținând exact aceleași motive cu cele din cererea de lămurire și completare dispozitiv.
În acest context, în primul rând, instanța de apel a fost pusă în situația analizării și modificării unei sentințe care nu are încă un format definitivat, așadar drepturile acordate celor două părți litigante nu sunt încă stabilite corespunzător la nivel de primă instanță.
Pe de altă parte, dat fiind obiectul și conținutul concret al cererilor cu care au fost învestite cele două instanțe, eventualele admiteri sau respingeri irevocabile ale cererii de completare si lămurire dispozitiv - care au fost reclamate ca fiind, în fapt cereri de modificare a sentinței - afectează direct cadrul procesual al apelului (de ex. admiterea cererii de extindere a programului de vizitare cu încă o zi afectată transportului minorului sau enumerarea conținutului autorității părintești ar lăsa fără obiect cererea de apel a recurentului).
Dată fiind înregistrarea acestei situații, soluționarea în paralel a celor două cereri riscă să conducă la pronunțarea concomitentă a unor soluții contrare cu privire la același obiect (una de către instanța de fond și una de către instanța de apel) sau inoperante (soluționarea apelului să aducă modificări unei sentințe care, ulterior, să fie completată sau lămurită de prima instanță prin raportare la formatul inițial inexistent).
Astfel, soluția de suspendare a judecării apelului, până la soluționarea irevocabilă a cererii de lămurire și completare a hotărârii pronunțate de prima instanță (care beneficiază de cai de atac de sine stătătoare), apare ca fiind nu numai legală și temeinică, ci și singura soluție logică și funcțională, motiv pentru care se impune menținerea acesteia prin respingerea recursului.
Susținerile reclamantului sunt doar o sumă de afirmații false si lipsite de responsabilitate, parte dintr-o campanie agresivă de hărțuire a intimatei, care include acțiuni în instanță, sesizări la politie, la Direcția Generală de Asistentă Socială si Protecția Copilului, la Inspectoratul Școlar Județean etc. (nicio verificare declanșată în baza acestora nu a confirmat acuzațiile recurentului).
În fapt, intimata, singura care s-a ocupat și se ocupă în mod efectiv de creșterea, ocrotirea și educarea minorului, urmărind interesul superior al copilului de a beneficia de implicarea ambilor părinți, după ce recurentul s-a hotărât să facă parte din viața copilului (după ce doi ani de zile nici nu 1-a recunoscut, nu s-a interesat și nu s-a ocupat în niciun fel de el, trei ani jumătate nu a contribuit cu nimic la creșterea si educarea lui etc. - situație descrisă pe larg și în cuprinsul motivelor de apel aflate la dosarul cauzei), a făcut demersuri de a implica pe recurent în viața copilului, informându-1 despre situația medicală și școlară a acestuia, comunicându-i poze și înregistrări video de la evenimente din viața copilului (zi de naștere, serbare de final de an) și respectând un program de vizitare a minorului (adecvat vârstei si nevoilor acestuia), din trei în trei săptămâni.
În schimb, recurentul a ignorat constant nevoile minorului, s-a eschivat să îl viziteze când a aflat că este bolnav (răceli sau boli ale copilăriei), nu 1-a vizitat decât în condițiile și la momentele care îi erau lui comode (plecând la doar o oră de când sosea, lipsind de la onomastica copilului, de la serbarea de C., de la grădiniță, la care îi promisese că vine, de C. etc.), nu a contribuit la cheltuielile cu vacanțe sau cursuri ale copilului, limitându-se doar la lansarea de „oferte" de participare la îngrijirea minorului niciodată concretizate.
Examinând excepțiile inadmisibilității, nulității și lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, Curtea notează că, potrivit dispozițiilor art.244 indice 1 alin.1 din Codul procedură civilă, instanța se va pronunța asupra suspendării judecării procesului prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Încheierea nr. 52 As din 27 iunie 2014 a fost pronunțată de Tribunalul Iași în calea de atac a apelului, astfel că, potrivit textului mai sus menționat, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Curtea mai notează că interesul reprezintă o condiție esențială în exercitarea oricărui demers juridic, iar acest interes trebuie să fie juridic și legitim, ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială, să fie născut și actual, adică trebuie să existe atunci când se declanșează demersul procesual și să fie direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin demersul procesual să aparțină titularului acestuia.
În speță, interesul recurentului în promovarea prezentului recurs întrunește toate aceste cerințe, deoarece, prin atacarea încheierii de suspendare, în calea de atac a apelului, a cursului procesului F. I.-E. urmărește reluarea judecății și pronunțarea unei hotărâri definitive, care să reglementeze relațiile dintre el și copilul său, în sensul stabilirii, în concret, a unui program de vizitare a minorului, program care să poată fi respectat de către ambii părinți, date fiind tensiunile dintre aceștia.
Cu privire la nulitatea recursului, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Având în vedere că încheierea de suspendare a cursului judecății în faza apelului este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs, rezultă că cererea de recurs poate viza și motive de netemeinicie a hotărârii recurate și nu numai de nelegalitate.
Mai mult, Curtea constată că recurentul critică și nelegalitatea încheierii de suspendare a judecății atunci când susține că suspendarea procesului în apel are menirea de a trena soluționarea dosarului în defavoarea interesului superior al minorului.
Conform art. 306 alin.2 din Codul procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speță, recurentul nu a indicat vreunul dintre motivele prevăzute limitativ de art.304 punctele 1 - 9 din Codul procedură civilă, însă criticile mai sus menționate au semnificația aplicării greșite a prevederilor legale referitoare la suspendarea judecății, cu consecința încălcării interesului superior al minorului.
Pe fond, instanța de recurs apreciază că sunt întemeiate criticile formulate de către recurent.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 244 alin.1 pct.1 din Codul procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Din interpretarea textului rezultă că suspendarea judecății, în cazul existenței mai multor procese între părți, are caracter facultativ, iar adoptarea acestei măsuri depinde de aprecierea instanței care este datoare să examineze și să aibă în vedere atât legătura dintre cauze, cât și oportunitatea suspendării judecății.
Astfel, este evident că existența unei cereri pentru lămurirea dispozitivului sentinței, care formează obiectul controlului judiciar exercitat de către instanța de apel, nu poate determina suspendarea judecății apelului, deoarece soluția din apel nu depinde în tot sau în parte de soluția dată în cererea de lămurire a dispozitivului sentinței atacate.
Concluzia Curții este determinată de faptul că demersurile inițiate de către părți au scopuri și finalități diferite. Astfel, pe calea lămuririi dispozitivului, nu se modifică dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, în timp ce în calea de atac a apelului se exercită un control al legalității și temeiniciei măsurilor cuprinse în sentința pronunțată de instanța de fond.
În acest condiții, Curtea va înlătura susținerile intimatei referitoare la faptul că instanța de apel a fost pusă în situația analizării și modificării unei sentințe care nu are încă un format definitivat, drepturile acordate celor două părți litigante nefiind încă stabilite corespunzător la nivel de primă instanță.
Tot astfel, Curtea nu va primi nici susținerea intimatei că, raportat la obiectul și conținutul concret al cererilor cu care au fost învestite cele două instanțe ( de fond și de apel), eventualele admiteri sau respingeri irevocabile ale cererii de completare si lămurire dispozitiv ar afecta direct cadrul procesual al apelului (de ex. admiterea cererii de extindere a programului de vizitare cu încă o zi afectată transportului minorului sau enumerarea conținutului autorității părintești ar lăsa fără obiect cererea de apel a recurentului), deoarece așa cum s – a menționat deja, pe calea cererii de lămurire, se explicitează dispozitivul sentinței apelate și nu se modifică, iar această clarificare, interpretare a dispozitivului nu poate influența judecarea cererii de apel împotriva aceleiași sentințe.
Curtea apreciază că măsura suspendării judecății apelurilor declarate de către părți împotriva hotărârii instanței de fond până la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului aceleiași sentințe nu este nici oportună, deoarece interesul superior al copilului, dar și cel al părților reclamă necesitatea stabilirii prin hotărâre definitivă și irevocabilă a unui program în cadrul căruia să se desfășoare relațiile personale dintre copilul părților și părintele care nu locuiește cu acesta.
Față de cele ce preced, Curtea reține că instanța de apel a procedat la o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 244 alin.1 pct.1 din Codul procedură civilă, ceea ce determină incidența, în speță, a motivului de modificare înscris în art. 304 punctul 9 din Codul procedură civilă.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, se va admite recursul declarat de F. I.-E. și se va reforma încheierea tribunalului în sensul mențiunilor din dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepțiile inadmisibilității, nulității și lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului.
Admite recursul declarat de către F. I.-E. împotriva încheierii nr. 52 AS/27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o modifică în tot.
Respinge cererea formulată de către M. N.-G. privind suspendarea judecării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2014.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, C. A. |
Red. PG
Tehnored. PG/CA
2 exemplare/8.10.2014
Tribunalul Iași: I. D.
C. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
