Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 436/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 436/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. R. C. împotriva deciziei civile nr. 495 din 9 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimată fiind S. D., având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. R. pentru intimata S. D., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a fpcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la primul termen de judecată, că recurentul B. R. C. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei sub sancțiunea anulării cererii și că nu se solicită judecata în lipsă.
Pentru termenul de astăzi intimata S. D. a depus la dosar prin serviciul de registratură o cerere de acordare a unui termen de judecată scurt și întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurentului spre luare la cunoștință.
Recurentul B. R. C. a depus la dosar prin serviciul de registratură o cerere prin care solicită anularea recursului formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind netimbrarea recursului și excepția privind inadmisibilitatea recursului formulat de B. R. C. raportat la data introducerii acțiunii.
Avocat A. pentru intimată având cuvântul, solicită anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis excepția lipsei de interes și în consecință, s-a respins cererea formulata de reclamanta S. D. in contradictoriu cu pârâtul Buciumas R. având ca obiect stabilirea locuintei minorului la mama ca fiind lipsita de interes. S-a respins ca neîntemeiata cererea de pronuntare a unei hotarari care sa suplinească acordul tatălui pentru călătoria minorului pe ruta Romania-Liban.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
P. cererea formulata pe calea ordonantei presedintiale la data de 18.11.2014 sub nr._ reclamanta S. D. a solicitat in contradictoriu cu paratul Buciumas R. C. stabilirea locuintei minorului la resedinta mamei din Liban precum si pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de consimtamant al paratului, tatal minorului pentru ca minorul sa calatoreasca in Liban, respectiv pe traseul Romania-Liban, Liban-Romania, impreuna cu reclamanta, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare a aratat ca din convietuirea si casatoria cu paratul s-a nascut minorul Buciumas A. C., la data de 24.07.2010, iar la data de 26.08.2013 partile au divortat in procedura notariala, fiind eliberat certificatul de divort nr.9343 din 26.08.2013, in aceeasi imprejurare fiind intocmita prin acordul partilor conventia nr.1756 prin care s-a stabilit ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun, domiciliul minorului sa fie stabilit la mama, in Romania, iar pe perioada derularii contractelor de munca in strainatate, in localitatea, respectiv tara in care reclamanta isi va desfasura activitatea. In acest sens ambii soti si-au asumat obligatia ca celalalt parinte sa-si dea expres consimtamantul in privinta acestui lucru.
In luna iulie 2014 reclamanta a revenit cu minorul in vacanta si pentru exercitarea legaturilor personale cu paratul si familia extinsa, insa paratul a avertizat-o ca nu mai respecta nici un fel de intelegere verbala ci doar cele consemnate in conventia de divort, nemaidorind sa dea procura pentru revenirea minorului la locuinta din Liban.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonantei presedintiale aratand ca i-a adus la cunostinta reclamantei ca nu mai doreste ca locuinta minorului sa fie in Liban din cauza situatiei politice din Beirut, si, indiferent de programul de lucru, mama paratului il va ajuta efectiv la cresterea copilului. Mai mult, asa cum si reclamanta a recunoscut, au stabilit de comun acord ca locuinta minorului sa fie in Romania, Iasi, ..11, jud.Iasi.
Copilul de afla in Romania din 18 iulie si este bine ingrijit de bunicii materni, in plus, contractul de munca al reclamantei in Liban expira in decembrie 2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanța de fond retine urmatoarele:
P. cererea de chemare in judecata reclamanta a investit instanta de judecata cu doua capete de cerere, ambele formulate pe calea procedurii speciale, sumare si urgente a ordonantei presedintiale: stabilirea locuintei minorului la resedinta mamei din Liban si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de consimatamant pentru revenirea minorului la locuinta sa din Liban.
În drept, potrivit dispozițiilor art.996 Cod procedură civilă, prin ordonanță președințială se pot lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții suplimentare.
Două condiții sunt prevăzute expres de text: urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia a fost dedusă pe cale jurisprudențială din caracterul provizoriu al măsurii, și anume neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedura de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri. Aceste condiții trebuie să existe cumulativ, inexistența uneia dintre ele făcând inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este o procedură specială și simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situațiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obține luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului amenințat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
F. de exceptia lipsei de interes invocata din oficiu pentru primul capat de cerere, instanta retine ca prin conventia notariala autentificata sub nr.1756 din 26 august 2013 la BNP M. S. si S.-E. Udisteanu, incheiata in cadrul procedurii de divort cu copii minori, partile au convenit ca locuinta minorului sa fie la mama, fie la domiciliul acesteia din Romania, fie la resedinta mamei in strainatate, pe perioada derularii contractelor de munca ale acesteia in afara Romaniei.
In luna iulie 2014 reclamanta a venit in Romania in concediu, impreuna cu minorul Buciumas A. C., nascut la data de 24.07.2010, iar in luna septembrie 2014, dat fiind neintelegerile intervenite intre fostii soti si in lipsa consimtamantului tatalui pentru deplasarea minorului in Liban, reclamanta a plecat din Romania catre locul de munca, fiind nevoita sa lase copilul in tara, in grija bunicilor.
D. fiind ca o astfel de procedura presupune cu necesitate iminenta unei pagube care nu s-ar putea repara in alt mod decat prin apelarea la ordonanta presedintiala, instanta constata ca in fapt, situatia invocata de reclamanta este una consumata intrucat in luna septembrie 2014 aceasta s-a intors in Liban, lasand copilul in Romania in grija bunicilor.
P. urmare, cererea de stabilire a locuintei minorului la mama este in acest context una lipsita de interes in aceasta procedura speciala si sumara si nu indeplineste nici conditia urgentei dat fiind ca in luna decembrie a expirat contractul de munca al reclamantei in Liban, iar aceasta nu a facut dovada prelungirii raporturilor cu angajatorul din Liban.
P. urmare, asupra acestui aspect, ramane ca reclamanta sa obtina reglementarea raporturilor intre parinti si copilul minor in procedura de drept comun demarata in dosar nr._/245/2014.
Cat priveste cererea de pronuntare a unei hotarari care sa suplineasca acordul tatalui pentru intoarcerea minorului in Liban, instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite nici conditia urgentei, pentru aceleasi motive expuse anterior, in lipsa prelungirii contractului de munca al reclamantei, si nici pe cea a neprejudecarii fondului cauzei, in conditiile in care masura solicitata nu vizeaza calatoria minorului ci intoarcerea acestuia in Liban, fiind asadar o masura definitiva, iar nu una cu caracter temporar, chiar in contextul existentei procedurii de drept comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. D., criticând sentința pentru următoarele motive:
Sentința civilă apelata incalcă dreptul minorului de a folosi locuința sa din Liban.
Instanța a depășit limitele învestirii sale întrucat acpatul de cerere ce vizeaza suplinirea caordului paratului ca minorul sa iasă din tara împreuna cu mama sa se referă doar la ruta România –Liban, Liban –Romania.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 495 din 09 aprilie 2015 a admis apelul declarat de reclamanta S. D. împotriva sentinței civilenr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot. Admite cererea formulată de reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâtul B. R. C.. Stabilește locuința minorului B. A. C. născut la data de 24.07.2010 la reședința mamei din Liban. S-a dispus ca hotărârea să țină loc de consimțământ al pârâtului B. R. C., tatăl minorului, ca minorul B. A. C., născut la data de 24.07.2010, să călătorească în Liban însoțit de mama sa, S. D.. Obligă intimatul B. R. C. să plătească apelantei S. D. cheltuieli de judecată fond și apel în cuantum de 1.080 lei ,reprezentând taxă de timbru 80 lei și onorariu de avocat 1000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea formulata pe calea ordonantei presedintiale, reclamanta S. D. a solicitat in contradictoriu cu paratul Buciumas R. C. stabilirea locuintei minorului la resedinta mamei din Liban precum si pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de consimtamant al paratului, tatal minorului pentru ca minorul sa calatoreasca in Liban, respectiv pe traseul Romania-Liban, Liban-Romania, impreuna cu reclamanta.
Minorul B. A. C. s-a născut din căsătoria părților, locul nașterii copilului fiind localitatea Beirut, în Liban.
Mama copilului, reclamanta S. D. ocupa functia de violonist la Filarmonica N. din Liban din anul 2000, încheind an de an contract de muncă pe perioada determinata, aceasta fiind forma acceptată de autoritățile din acea țară.
Și pârâtul a fost angajat al Filarmonicii Nationale din Liban, părțile locuind acolo pe perioada casatoriei.
Întrucât relatiile dintre parti au devenit tensionate, partile au consfințit la desfacerea casatoriei prin acord, fiind întocmit și eliberat certificatul de divort nr. 9343/26.08.2013.
În luna iulie 2014, reclamanta a venit în tară împreună cu minorul și, dat fiind refuzul pârâtului de a-si da acordul pentru ca minorul să părăseasca tara, reclamanta a fost nevoita in cursul lunii septembrie 2014 sa plece in Liban la locul de munca, lăsând copilul în Romania.
Este adevarat ca intre părți a intervenit conventia notariala autentificata sub nr 1756/26.08.2013 la BNP S., prin care părțile au convenit ca domiciliul minorului să fie la mama, fie la domiciliul acesteia din România, fie la reședința mamei din străinătate, însă în contextul în care pârâtul refuză refuză să-și dea acordul pentru ca minorul să-și poată însoți mama în Liban, practic se stabilește că singurul domiciliu al minorului este cel din România, reclamanta fiind forțată să renunțe la locul său de muncă. P. urmare, cererea ce vizează stabilirea locuintei minorului la mamă, în Liban nu este lipsită de interes, ci dimpotrivă.
Având în vedere că minorul s-a născut în Liban, că părțile s-au cunoscut și și-au desfășurat viata de familie în această țară, că minorul a petrecut cea mai mare a parte a vieții sale în Liban, unde frecventează o școală privată, unde are prieteni și unde s-a integrat, instanța apreciază că este esential ca acesta să rămână alături de mama sa în mediul în care s-a născut și a crescut.
Instanța a apreciat în acest context că refuzul pârâtului de a-și da acordul pentru ca fiul său să meargă împreună cu reclamanta la locuința din Liban este formulat cu rea credință, împiedicând-o pe reclamantă să-și exercite profesiunea.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul are serviciul în alt oraș și nu se îngrijește de minor, care locuieste la domiciliul mamei apelantei, deci la bunica maternă.
Singurul argument al paratului pentru a refuza exprimarea acordului îl constituie starea de război din Liban. Însă minorul a locuit în aceasta țară încă de la naștere împreună cu mama sa și cu pârâtul din cauză.
În consecință, instanța a apreciat că este în interesul copilului ca acesta să meargă în Liban, împreună cu mama sa, acesta fiind locul unde minorul și-a desfășurat viața până acum.
Împotriva deciziei civile nr. 495 din 9 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași a declarat recurs B. R. C., cererea de recurs nefiind motivată.
La termenul de judecată din data de 24 iunie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția netimbrării cererii de recurs, precum și excepția inadmisibilității recursului.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauză, recurentul nu a timbrat cererea de exercitare a căii de atac la momentul depunerii acesteia, motiv pentru care, pentru termenul din data de 24 iunie 2015, i s-a pus în vedere acestuia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei în conformitate cu dispozițiile art. 24 din OUG nr. 80/2013.
Recurentul B. R. C. nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar în cadrul concluziilor depuse la dosar a solicitat anularea recursului.
Întrucât cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recurs a fost calculat potrivit dispozițiilor legale sus-enunțate, iar sancțiunea incidentă în caz de nesocotire a acestei obligații a fost adusă la cunoștința părții, care însă nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.2 din OUG nr. 80/2013, anulând ca netimbrat recursul declarat.
Excepția netimbrării fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea - în tot sau în parte - a criticilor cu privire la nelegalitatea sentinței Tribunalului Iași.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul la plata către intimată a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de B. R. C. împotriva deciziei civile nr. 495/9 aprilie 2015 a Tribunalului Iași - Secția I Civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată la instanța de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 iunie 2015.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat AC
Tehnoredactat AH
02 exemplare/29.06.2015
Tribunalul Iași: Diuță T. A. M., M. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 292/2014. Curtea... → |
|---|
