Legea 10/2001. Hotărâre din 21-09-2012, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 1346/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1346/2012
Ședința publică de la 21 Septembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: E. G.
Judecător: C. P.
Judecător: G. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S. (S.) Z., prin mandatar G. M. – V., împotriva sentinței civile nr. 1011 din 18.-04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul M. Iași, prin P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul (9) Cod procedură civilă și vor fi analizate și potrivit art. 304 indice (1) Cod procedură civilă.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului și văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
P. cererea de chemare în judecată sub nr._, reclamanta S. (S.) Z. a chemat în judecată M. Iași, prin P., pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Iași, . și să se dispună restituirea în natură a acestuia ori, în cazul imposibilității restituirii în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 și titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea notificării nr. 780/2001 printr-o dispoziție motivată conform dispozițiilor art. 23, 25, 24 din Legea nr. 10/2001 modificată.
P. întâmpinare pârâtul a recunoscut că reclamantul a făcut dovada deținerii imobilului și a trecerii abuzive a acestuia în proprietatea statului, însă, nu a depus, atașat notificării, înscrisuri din care să rezulte situația construcției în vederea propunerii de acordare a despăgubirilor.
La termenul de judecată din 07 martie 2012 tribunalul i-a pus în vedere reclamantului să indice, față de precizările depuse la fila 138 dosar, cu cine înțelege să se judece.
P. precizările depuse la 20 martie 2012 reclamantul a indicat, în calitate de pârât, pe municipiul Iași, prin primar.
Instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și prin sentința civilă nr. 1011/ 18 aprilie 2012 a respins acțiunea reclamantului ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 780/2001 depusă prin Biroul de executor Judecătoresc înregistrată la Primăria Municipiului Iași, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Iași, ., jud. Iași compus din construcții și teren, imobil ce a pretins că ar fi aparținut autorului A. Smil.
P. decizia XX /2007 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că lipsa răspunsului entității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru ca nicio dispoziție legala nu limitează dreptul celui care se considera nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), ca nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Relativ la calitatea procesuala in litigiul dedus judecații, Tribunalul reține că anterior modificării Legii 10/2001 prin Legea 247/2007 ,art. 21 alin. 4 stipula că primăria era entitatea obligată la restituire iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziție era numai primarul. Primăria ca entitate deținătoare notificată avea calitate procesuală pasivă in acțiunea formulată în temeiul art. 25 alin. 7 din Lege.
Deși, potrivit art. 19 din legea nr. 215/2001 primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului, soluționând prolemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al legii 10/2001 anterior modificării prin Legea 247/2005, primăriei i-a fost conferită calitate de entitate obligată la restituire.
Tribunalul notează că ,in prezent ,potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea 10/2001 ,republicată ,restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziție motivată a primarilor.
Astfel ,dispoziția legală anterior menționată prevede:” In cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.”
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului Iași și a respinge în consecință cererea formulată de reclamant.
Reclamantul S. ( S.) Z. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1011/2012 pronunțată de Tribunalul Iași și a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Reclamantul susține în motivele de recurs că din conținutul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, rezultă că unitatea administrativ teritorială este autoritatea obligată la restituirea, și nu primarul ca autoritate executivă.
Art. 21 din Legea nr. 215/2001 stipulează că, în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele Consiliului Județean. Primarul reprezintă doar unitatea administrativ teritorială, dar nu poate sta singur în judecată.
Reclamantul critică sentința tribunalului și prin aceea că textul art. 19 din Legea nr. 215/2001 are un alt conținut decât cel reținut de instanța de fond.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul municipiul Iași nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Reclamantul S. (S.) Z. a învestit instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată și a solicitat să i se recunoască calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de dispozițiile acestei legi și să i se restituie imobilul (așa cum a fost individualizat) ori să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 și Legii nr. 10/2001, în cazul în care imobilul nu poate fi restituit în natură.
Cu actele depuse la dosar reclamantul a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la momentul notificării, în prezent art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată) în sensul că prin notificarea nr. 780/2001 adresată persoanei juridice deținătoare a imobilului, în speță Primăria municipiului Iași, prin intermediul executorului judecătoresc A. C. ( filele 9, 10 din dosarul de fond), a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Iași, ., în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului, Smil (S.) A..
P. întâmpinare, pârâtul îi recunoaște reclamantului calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în sensul că acesta a făcut dovada deținerii imobilului și a trecerii abuzive a acestuia în proprietatea statului, însă din documentația depusă la dosar nu rezultă că în cauză s-ar fi emis vreo dispoziție / decizie motivată a primarului prin care se soluționează notificarea reclamantului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Instanța de fond a considerat că, potrivit dispozițiilor art. 21 alineat (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură/ echivalent se face prin dispoziție motivată a primarului și că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Curtea reține însă că tocmai lipsa dispoziției emise de către primar, conferă calitate procesuală pasivă în cauză Municipiului Iași față de obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, refuzul persoanei juridice notificate de a soluționa cererea de restituire nu poate fi apreciat ca un impediment pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării drepturilor recunoscute de legea specială.
Tocmai lipsa rezolvării în termen legal a notificării prin emiterea unei decizii motivate de către primar dă dreptul reclamantului de a se adresa direct instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale, respectiv pentru a solicita restituirea în natură a imobilului ori acordarea de despăgubiri.
Ori, restituirea în natură a unui imobil sau prin echivalent, se realizează de către persoana juridică deținătoare a imobilului, în speță unitatea administrativ-teritorială, respectiv M. Iași, reprezentat prin primar (art. 20 alin. 1 republicată, art. 2 și art. 2 ind. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată).
Deși potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, primăria este o structură cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității, în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001 (anterior modificării și completării acesteia prin Legea nr. 247/2005), primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire.
Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevedea: „ În cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent de către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”. Acest text, devenit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 conferă calitate de entitate obligată la restituirea unității administrativ-teritoriale, însă prevederile menționate nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o până la data intrării în vigoare a modificării legislative menționate.
Chiar dacă notificarea a fost adresată persoanei juridice deținătoare a bunului în anul 2001, prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 iulie 2011, când, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, obligația de restituire incumbă unității administrativ-teritoriale, respectiv M. Iași, reprezentată în instanță prin primar.
Constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legală, în speță art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reținând că în cauză are calitate procesuală pasivă M. Iași, prin primar, așa cum de altfel a indicat reclamantul prin precizările de la fila 177 dosar fond, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de S. (S.) Z., va casa sentința tribunalului, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași, excepție invocată din oficiu de către tribunal și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S. (S.) Z., prin mandatar G. M. – V., împotriva sentinței civile nr. 1011 din 18.04.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 21.09.2012.
PreședinteJudecătorJudecător
G. ElenaPoiană CiprianaProtea G.
Grefier
G. D.
Red. P.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex.
16.10.2012
Tribunalul Iași:
- P. C. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1375/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 680/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
