Acţiune în constatare. Decizia nr. 1902/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1902/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-12-2012 în dosarul nr. 1902/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1902/2012
Ședința publică de la 14 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic împotriva deciziei civile nr. 377 din 1.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind Orașul Târgu F. prin P., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 7 decembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 14 decembrie 2012.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr.2581 din 07.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Târgu F. prin P.”.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
„P. cererea de chemare în judecată reclamanta solicită în esență constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii asupra cimitirului de rit mozaic din Tg. F., ..67, jud. Iași, în suprafață de 2,6223 ha.
Suprafața de teren de 2,6223 ha solicitată de reclamantă a fost identificată în raportul de expertiză P. A. ca fiind amplasată în sectorul cadastral 50, parcele 3418, 3419, 3420, 3421 și 3422, intravilan Oraș Târgu F., pe . și nu .. 67 (f.52 dosar).
D. probele administrate în cauză (raport de expertiză și declarația martorei M. E. – f.72) rezultă că suprafața de 2,6223 ha pretinsă de reclamantă are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic.
Cu toate acestea, potrivit declarației martorei M. E., deși cimitirul de rit mozaic din Târgu F. există de foarte multă vreme, ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică în acest cimitir a avut loc în urmă cu mai bine de 30 de ani. În Târgu F. nu mai există de mulți ani comunitate a evreilor locală, în prezent mai existând doar o singură persoană de religie mozaică a cărei ascendenți au locuit în Târgu F., respectiv numitul Knițel L..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1847 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive este necesar ca asupra bunului să fie exercitată o posesie, iar posesia exercitată asupra lucrului să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar conform art. 1890 Cod civil, termenul cerut pentru a prescrie, în lipsa unui just titlu, este de 30 de ani.
D. probele administrate, nu rezultă că reclamanta a intrat în posesie în nume propriu, sub nume de proprietar, nici data la care ar fi început să posede acest cimitir (chiar și longa mano).
De asemenea, în lipsa unei comunități locale și a unui exercițiu direct al posesiei de către membrii de religie mozaică, instanța este pusă în imposibilitate obiectivă a considera întrunite elementele uzucapiunii.
Potrivit art. 1 din Statutul din 27.08.2008 Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic este o organizație care reunește în mod liber consimțit Comunitățile Evreilor de pe teritoriul Tării.
Potrivit art. 43 din același statul atât federația cât și comunitățile locale, care au personalitate juridică, pot dobândi în proprietate bunuri, însă dobândirea poate avea loc, potrivit art.3 din OUG 36/2002, prin lege, accesiune imobiliară, contract sau alte noduri prevăzute de lege.
Presupunând că uzucapiunea de lungă durată invocată de reclamantă se încadrează în prevederile de la lit. d) a art.3 din OUG 36/2002 („alte moduri prevăzute de lege”), acest aspect nu atrage de drept aplicarea instituției de drept civil prevăzută de art. 1890 Cod civil.
Reclamanta nu a făcut dovada niciuneia din condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Astfel, nu există dovada că federația s-ar fi purtat ca un adevărat proprietar față de cimitirul confesional din Târgu F., întrucât acesta a fost întotdeauna întreținut, administrat și conservat de către autoritatea locală Târgu F..
Posesia nu a fost una continuă nici măcar din partea persoanelor de religie mozaică din Târgu F., întrucât, așa cum a arătat martora M. E., ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică în cimitirul în discuție a avut loc în urmă cu mai bine de 30 de ani, iar în orașul Târgu F. nu mai locuiește în prezent nicio persoană de religie mozaică.
Mai mult, din probele dosarului nu rezultă nici momentul în care se presupune că a început reclamanta a poseda suprafața de teren cu destinația cimitir invocată. Simpla indicare a suprafeței de 2,6223 ha în registrul posesorilor din Orașul Târgu F. nu echivalează cu data începutului curgerii termenului de prescripție achizitivă.
Singurele aspecte care apar de necontestat în speță sunt acelea că cimitirul a fost la un moment dat în timp proprietatea comunității evreiești locală și că acesta are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic. Legătura este evidentă din punct de vedere religios, însă acesta aspect nu poate duce neapărat la dobândirea dreptului de proprietate.
Legiuitorul a oferit reclamantei posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate pe mai multe căi, însă calea aleasă în prezenta acțiune nu este confirmată.
În condițiile în care din probele administrate din oficiu de către instanță nu rezultă începutul curgerii termenului de prescripție, nu rezultă data la care acesta s-ar fi împlinit, nu rezultă că ar fi existat membri ai federației care să fi domiciliat în Târgu F. și astfel să poată exercita o posesie măcar abstractă asupra cimitirului, ci dimpotrivă rezultă că ultimul act de folosință care ar putea fi interpretat ca exercitare a atribuțiilor posesiei în sensul art.1847 cod civil a avut loc în urmă cu 30 de ani, iar de atunci și până în prezent administrarea, conservarea și întreținerea bunului a fost efectuată de către pârât și nu de către reclamant, instanța nu poate considera împlinite condițiile uzucapiunii.
Potrivit art. 1889 Cod civil :” prescripția nu se socotește câștigată decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului definit prin lege”.
Reclamanta nu a făcut dovada nici a începutului termenului de prescripție, nici a momentului împlinirii acestuia și cu atât mai puțin a caracterului util al posesiei exercitate, astfel încât instanța apreciază că acțiunea în dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii se impune a fi respinsă, soluție pe care o va și îmbrățișa.
Având în vedere soluția ce urmează a o primi cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate, instanța va respinge și cererea de efectuare a formalităților de intabulare în cartea funciară indicate de reclamantă și pe care instanța le interpretează că fiind cele prevăzute de art.54 alin.2 din Legea 7/1996 („instanța judecãtoreascã va transmite, în termen de 3 zile, hotãrârea rãmasã definitivã și irevocabilã, constitutivã sau declarativã asupra unui drept real imobiliar, la biroul de carte funciarã al judecãtoriei în a cãrei razã de activitate se aflã imobilul”)”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R..
P. decizia civilă nr. 377 din 1 iunie 2012 a Tribunalului Iași respinge apelul formulat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și raportat la materialul probator administrat în cauză la fond, tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta-apelantă a solicitat instanței de judecată, ca în contradictoriu cu pârâtul Orașul Târgu F., să constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,6223 ha teren, precum și întabularea acestui drept în cartea funciară.
În drept, a invocat art.1890 Cod civil, OUG nr.36/2002 devenită Legea nr.598/2002, art.11 Cod procedură civilă.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului imobil care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
În drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credința.
Prescripția constituie, conform art.1837 Cod civil, un mijloc de a dobândi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art.1846 alin.1 Cod civil). Pentru a putea prescrie, se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciata in raport de prevederile art.1847 Cod civil, si anume: trebuie sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
P. urmare, pentru a se constata intervenită prescripția și implicit a se constata existența dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei se cer a fi îndeplinite toate condițiile enumerate mai sus.
D. actele depuse la dosarul cauzei rezultă că această suprafața de teren solicitată de reclamantă are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic, însă a fost întotdeauna întreținut, administrat și conservat de către autoritatea locală Târgu F..
Mai mult, din declarația martorei audiată în cauză, ultimul act de folosință a avut loc în urmă cu mai bine de treizeci de ani în urmă, atunci când a avut loc ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică.
P. urmare, faptul posesie de către reclamantă nu a fost dovedit.
Pe de altă parte,terenul pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate ca efect al prescripției achizitive-fiind cimitir - este evident că se încadrează în categoria bunurilor aflate în domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale, așa cum este el definit prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia –anexa III, punctul 10,iar acestea fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile conform art.11 alin.1 nu pot fi dobândite prin uzucapiune de către alte persoane, putând fi date numai în administrare, concesioare sau închiriere, în condițiile legii. Față de cele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă a respins apelul și a păstrat ca legală și temeinică sentința apelată.
Împotriva acestei decizi9i a declarat recurs Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de apel care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
a) Instanța, Tribunalul Iași, încalcă dispozițiile O.U.G. nr. 36/21.03.2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federației Comunităților Evreiești din R. asupra lăcașurilor de cult, cimitirelor și altor bunuri destinate activităților Cultului Mozaic, art. 1, art. 2 lit. b), art. 3 alin. (2) și art. 5 alin. (2), astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr.
598/04.11.2002.
Potrivit acestor texte de lege, dreptul de proprietate al apelantei-reclamante asupra cimitirului confesional este garantat, nu este afectat de vechimea cimitirului sau de faptul de a fi deschis ori nu unor noi înhumări (art. 2 lit. b) din lege), dreptul respectiv nu încetează decât la pieirea bunului sau la transmiterea lui în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 36/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 598/2002.
Cu încălcarea acestor dispoziții imperative, instanța de apel consideră că posesia exercitată de apelanta-reclamantă ar avea caracter discontinuu pentru simplul fapt că nu s-ar mai fi făcut înhumări ale persoanelor de religie mozaică. Textul de lege încălcat este art. 2 lit.b) care precizează: ,,b) cimitirul confesional - spațiul destinat înhumării potrivit delimitărilor legale existente, chiar dacă monumentele funerare inițiale nu mai sunt Ia locul lor și indiferent de vechimea lui sau de faptul de a fi ori nu deschis unor înhumări".
b) Un alt act normativ încălcat de instanța de apel este art. 48 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Legea menționează imposibilitatea asocierii cultelor mozaic și musulman în ce privește utilizarea comună a cimitirelor cu alte culte. Or, instanța de apel, apreciind trecerea cimitirului confesional aparținând Cultului Mozaic în patrimoniul orașului Tg. F., prin simpla neutilizare, potrivit destinației inițiale (înhumări), încalcă prevederile legale în materie, precum și Legile halahice (reglementări canonice specifice Cultului Mozaic).
c) Prevederile anexei III pct. 10 la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicate eronat în ce privește Cimitirului Evreiesc din Târgu F..
Textul de lege respectiv privește numai cimitirele orășenești, comunale, municipale ce fac parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Cimitirele confesionale (situația imobilului în litigiu) au o reglementare specială, în speță O. U. G. nr. 36/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 598/2002, neputând fi incluse în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
d) Instanța de apel a interpretat eronat și prevederile art. 1890, art. 1837 și art. 1847 Cod civil.
Apelanta-reclamantă F.C.E.R.-C. Mozaic a precizat că, inițial, Cimitirului Evreiesc din Târgu F. a aparținut Comunității Evreilor Târgu F., posesia fiind exercitată de comunitate anterior anului 1944. Această posesie a fost dovedită prin proba testimonială și prin începuturile de dovadă scrisă depuse la dosarul cauzei (Registrul posesorilor, pentru Departamentul Cultelor).
Menționează că, anterior anului 1989, bunurile deținute de cultele religioase erau evidențiate în cadrul ministerului de resort, și nu în evidențele unităților administrativ-teritoriale.
P. Statutul Cultului Mozaic, aprobat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 589/1949, art. 18, se stabilea „Cimitirele, băile rituale și abatoarele rituale sunt de drept proprietatea Comunității și se administrează de către aceasta".
Comunitatea Evreilor Târgu F. s-a desființat, iar averea acesteia a trecut la apelanta-reclamantă F.C.E.R, potrivit dispozițiilor art. 16 din Statutul Cultului Mozaic și ale art. 82 din actualul Statut al F.C.E.R.-C. Mozaic.
P. joncțiunea posesiilor, s-a dovedit continuitatea posesiilor, caracterul de posesie utilă exercitată de apelanta-reclamantă.
Cu toate acestea, textele de lege în materia posesiei utile și a continuității acesteia, a exercitării sub nume de proprietar, au fost interpretate eronat de instanța de apel.
Instanța de apel a omis a se pronunța în calea devolutivă a supra unor motive de apel invocate de apelanta-reclamantă.
Astfel, s-a criticat imixtiunea instanței în ce privește datele cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenența la un cult religios.
Art. 5 din Legea nr._ interzice prelucrarea datelor de această natură și obligarea persoanelor să își menționeze religia sau să dea orice relații legate de aceasta. Or, în instanța de fond s-a solicitat delegatului F.C.E.R. să aducă o listă cu membrii Comunității Evreilor Târgu F. și, mai mult, s-a luat act că mai există un singur evreu în oraș. S-a menționat și numele acestuia, iară acordul persoanei în cauză (a se vedea încheierea Judecătoriei P. din 30.09.2011).
Instanța de apel a omis a se pronunța asupra acestui motiv de apel, cu toate că soluția instanței de fond s-a întemeiat pe faptul că „în orașul Târgu F. nu mai locuiește în prezent nicio persoană de religie mozaică" și că „ultima înhumare în Cimitirul Evreiesc a avut loc în urmă cu 30 ani".
Consideră că acest motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Hotărârea instanței de apel conține motive contrarii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).
Se susține că într-adevăr imobilul în litigiu are natura unui cimitir confesional de rit mozaic (pag. 4 alin. 7), dar că ar fi fost întreținut întotdeauna de autoritatea locală Târgu F. și că nu a mai fost folosit de reclamanta-apelantă în termenul de prescripție achizitivă, fiind evident că astfel s-ar încadra în categoria bunurilor publice.
Așa cum s-a reținut, un cimitir confesional nu poate face parte din domeniul public, cu privire specială asupra cimitirelor aparținând Cultului Mozaic și Cultului Musulman.
Lipsa înhumărilor nu înseamnă pierderea posesiei unui cimitir confesional. în acest sens, a se vedea dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/2001, cu modificările și completările ulterioare, și pct.II – anexă la lege.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite potrivit art. 1846 și următoarele din Codul Civil mai multe condiții: să existe o posesie utilă, și anume continuă, netulburată, neîntreruptă, sub nume de proprietar pe o perioadă de 30 de ani.
Îndeplinirea condițiilor cerute de lege se raportează la împrejurările concrete ale speței.
Ori, în cauză imobilul în legătură cu care se invocă uzucapiunea, este un cimitir confesional de rit mozaic.
Raportat la destinația specială a imobilului, este fără echivoc că posesia a fost exercitată numai de reclamantă, prin membrii comunități evreiești.
Împrejurarea că în ultima perioadă de timp nu a mai fost înhumată nici o persoană, nu este de natură a înlătura caracterul continuu al posesiei recurentei, atâta timp cât în acest spațiu confesional se desfășoară activități comemorativ-religioase și în afara ritualului înhumării, respectiv ceremoniile religioase de comemorare a persoanelor înhumate și întreținerea monumentelor funerare existente, această activitate desfășurându-se periodic.
D. probele administrate în cauză rezultă că pe terenul în litigiu se află cimitirul comunității evreiești din Târgu F., din anul 1949, este activ și nu s-a modificat destinația de cimitir confesional în sensul dispozițiilor art. 2 lit.b din OUG 36/2001.
Această situație de fapt rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză, care concluzionează în sensul că pe suprafața de teren cu o întindere de_ mp se identifică cimitirul confesional de rit mozaic.
Cu adresa nr._/29.11._ pârâta a invocat faptul că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al orașului Târgu F., fiind deținut de reclamantă.
D. urmare Curtea constată că reclamanta a probat că asupra imobilului în suprafață de_ m.p. cu destinația de cimitir confesional de rit mozaic, are o posesie continuă, netulburată și sub nume de proprietar de peste 30 de ani, astfel că posesia este utilă în sensul art. 1847 și următoarele din Codul Civil .
Așa fiind, în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 1847 și următoarele Codul Civil, pentru a opera uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum este identificat și individualizat prin expertiza efectuată în cauză și planul de situație anexat, și anume suprafața de_ mp cu destinație de cimitir confesional de rit mozaic.
D. urmare, în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în tot decizia tribunalului în sensul admiterii apelului și a admiterii acțiunii reclamantei în sensul și limitele dispozitivului ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic împotriva deciziei civile nr. 377 din 1.06.2012 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Admite apelul declarat de Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic împotriva sentinței civile nr. 377 din 1.06.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite în parte acțiunea civilă pronunțată de Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic în contradictoriu cu Orașul Târgu-F., prin primar.
Constată dreptul de proprietate al Federația Comunității Evreiești din R. – C. Mozaic asupra terenului, în suprafață de_ mp, cu destinația de „Cimitir confesional de rit mozaic”, individualizat în planul de situație (planșa 1), anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P. A..
Păstrează, dispoziția referitoare la respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate cu privire la acest teren.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi - 14 decembrie 2012.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, I. P. |
Red.G.E.
Tehnored.P.I.
2.EX. – 15.01.2013
Tribunalul Iași – D. I.
L. O.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2217/2012. Curtea de Apel IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 322/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
