Legea 10/2001. Sentința nr. 2217/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2217/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-12-2012 în dosarul nr. 219/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 219/2012
Ședința publică de la 03 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător V. C.-S.
Grefier C. L.
Pe rol se află judecarea cauzei privind apelul declarat de I. F. împotriva sentinței civile nr. 2217/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, intimată fiind S.C. „M.” S.A. prin administrator C. A. și C. E. - în calitate de lichidator pentru societatea S.C. „M.” S.A., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților, că este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se comunica duplicatul întâmpinării.
Se solicită judecata în lipsă.
Prin procesul verbal nr. 27 bis din 03.12.2012, s-a procedat la înlocuirea doamnei judecător P. C., membru titular al completului de apeluri cu indicatul A 5, care se află în concediu, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență, respectiv doamna judecător C. S. V..
La dosarul cauzei a fost atașată încheierea de ședință din data de 29.11.2012 prin care a fost respinsă cererea de abținere formulată în cauză de doamna judecător C. S. V..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02,2008 I. F., în calitate de moștenitoare a defunctului Sorănescu C. în baza art. 2 pct. (1) lit. d) coroborat cu art. 4 pa. (2) din Legea nr. 10/2001, a chemat în judecată pe pârâta ., pentru a se dispune restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mori împreună cu toate accesoriile preluată în anul 1957 de statul român fără despăgubiri, imobil situat în ..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 pct. (2) și art. 11 pa. (6) din Legea nr. 10/2001.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, în care prin sentința civilă nr. 349 din 4 martie 2009 tribunalul a respins cerem de suspendare a judecații cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
A fost respinsă excepția lipsa dovezii calității de reprezentant a D.G.F.R Iași pentru pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția, lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
A fost respinsă pentru lipsa editați procesuale pasive acțiunea formulată de reclamanta I. F., în contradictoriu cu pârâții . și . Iași, prin lichidator Express L. IPURL.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Statul Român și excepția prematurității invocată de . Iași.
A fost disjunsă judecata cererii reclamantei formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
Prima instanță a constatat că reclamanta a notificat în termen Primăria Prisecani, care i-a răspuns la cerere prin comunicarea cu nr._/10.11.2005, în sensul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive. In soluționarea excepțiilor tribunalul a reținut în aplicarea art. 27 alin. (1) și (2), art. 28 din Legea nr. 10/2001 că Primăriei Prisecani îi incumbă obligația de a se pronunța asupra notificării adresate în sensul arătat de legiuitor, că adresa nr. 1846/10.11.2005 a Primăriei comunei Prisecani nu este conformă exigențelor legislative potrivit cărora răspunsul organului administrativ notificat trebuie să i se supună. întrucât Primăria Prisecani nu a comunicat reclamantei I. F. unitatea deținătoare a morii Prisecani, s-a reținut că aceasta este îndrituită, conform art. 28 alin 3 din Legea nr. 10/2001, să cheme în judecată doar Statul Român singurul care are calitate procesuală pasivă în ipoteza neidentificării prealabile a unității deținătoare. Aceleași considerente au determinat și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român, precum și a cererii reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta .. Admiterea de către Tribunalul Iași a excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei . face inutilă orice altă analiză a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de obiect. S-a arătat în considerentele sentinței că se impune soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. F., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, cerere în cadrul căreia va fi analizată îndreptățirea reclamantei la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 159 din 21.10.2009, a admis apelul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotrivi sentinței, civile nr. 349 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care a fost schimbată în parte. A fost admisă excepția lipsei editații procesuale pasive a Statului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. F. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
P. a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că statul român poate fi subiect al raportului juridic născut în aplicarea Legii nr. 10/2001 doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din Legea specială, respectiv în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată. În cauză, reclamanta și nici celelalte părți litigante nu au pretins că deținătorul bunului este necunoscut pentru a fi incident art. 28 din Legea nr. 10/2001 și nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia 2743/5 mai 2010 a admis recursul a casat decizia nr. 159/2009 și a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Iași.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 176/15.12.2010 a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în parte sentința civilă nr. 349/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul că:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
A fost respinsă acțiunea formulată de I. F. în contradictoriu cu
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C „M." SA.
S-a înlăturat din dispozitivul sentinței respingea pentru lipsa calității procesuale pasive a acțiunii formulate de reclamanta I. F. în contradictoriu cu .>
A fost trimisă cauza la Tribunalul Iași pentru rejudecare în contradictoriu cu ..
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. F., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă a solicitat casarea sau modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de Statul Român împotriva hotărârii tribunalului.
Prin decizia civilă nr. 7545/26.10.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. F., reținând următoarele:
Întrucât în apel nu se poate schimba cauza și cadrul procesual (interdicție impusă de art.294 Cod procedură civilă) și cum prima instanță nu a stabilit entitatea căreia îi incumbă obligația de soluționare a notificării instituită de legea specială, legal instanța de apel a dispus desființarea hotărârii primei instanțe, în scopul efectuării verificărilor menționate și soluționării cererii reclamantei potrivit regulilor de procedură impuse de actul normativ incident raportului juridic dedus judecății.
În acest context apar ca nefondate criticile reclamantei privind consecința unei eventuale stări de insolvabilitate a unității deținătoare și care ar fi de natură a transfera răspunderea statului pentru situația dată, or cele întemeiate pe "principiul simetriei în drept" constând în faptul că dacă bunul a fost preluat de stat tot lui îi incumbă și obligația despăgubirii, justificat de faptul că dreptul pretins găsindu-și consacrare într-o lege, aceasta trebuie să se supună în realizarea acestuia prevederilor legii care-1 reglementează și care, în final recunoaște, în măsura îndeplinirii condițiilor stipulate de dispozițiile sale, valorificarea lui dar numai cu respectarea prevederilor acestei legi (termene, participanți, modalități de realizare, toate acestea fiind prevăzute de lege imperativ).
Nu poate fi primită nici susținerea privind o eventuală soluție de respingere a acțiunii sale în raport de constatarea lipsei calității procesuale active a societății . în rejudecare, prima instanță va trebui, în acord cu dispozițiile deciziei de desființare să stabilească funcție de situația bunului litigios, precum și deținătorul acestuia căruia îi revine obligația soluționării notificării reclamantei, fiind cert în speță că bunul pretins în cauza a fost preluat de stat și dat în administrarea unor unități din portofoliul său.
Singura chestiune de tranșat este determinarea unității căreia îi revine obligația soluționării notificării, scop în care prima instanță va trebui să facă verificări și să stabilească dacă aceasta este societatea comercială ori altă entitate din cele prevăzute de legea specială, în scopul realizării dreptului reclamantei, recunoscut de legea specială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2217/17 septembrie 2012 Tribunalul Iași a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta I. F. în contradictoriu cu pârâții C. E., în calitate de lichidator judiciar pentru . . administrator C. A., reținând că, deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, datorată la instanța de fond, în sumă de 9186,5 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, reclamanta nu s-a conformat obligațiilor stabilite de instanță, fiind aplicabilă sancțiunea anulării ca netimbrate a acțiunii, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I. F., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta a susținut că în mod greșit acțiunea sa a fost anulată ca netimbrată în condițiile în care cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul Cabinetul Individual de Insolvență „C. E.” a reiterat excepția lipsei calității de reprezentant al C.I.I. „C. E.” pentru . prevederile art. 252 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990 și precizând că excepția a fost invocată la instanța de fond și nu a fost soluționată.
Apelul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta I. F. a investit instanța de fond cu cererea având ca obiect restituirea unei mori și a accesoriilor acesteia, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Potrivit disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 acțiunile formulate în temeiul acestei legi sunt scutite de plata taxei de timbru.
Prin urmare curtea constată că, în speță, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, acțiunea formulată de reclamantă fiind în mod expres scutită de plata taxei de timbru.
P. aceste considerente, constatând apelul întemeiat, instanța îl va admite, urmând ca în temeiul disp. art. 297 Cod procedură civilă să anuleze hotărârea atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere atât indicațiile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în decizia civilă nr. 7545/26.10.2011, cât și excepția reiterată de intimată în apel.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de I. F. împotriva sentinței civile nr. 2217/17 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.12. 2012.
Președinte, L. P. | Judecător, V. C.-S. | |
Grefier, C. L. |
Red. P.L.
Tehnored. L.C.
2 ex. – 20.12.2012
Tribunalul Iași: Țapliuc G.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2582/2012.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1902/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
