Obligaţie de a face. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 106/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 106/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurenții B. V. și B. S. în contradictoriu cu intimații P. O. a C. R. -"Adormirea M. Domnului" B., A. C., A. N., A. L., U. N., P. N., împotriva deciziei civile nr. 141 din 14 martie 2013 a Tribunalului Iași, în dosarul având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin reprezentant convențional, avocat R. D. și intimata P. O. a C. R. -"Adormirea M. Domnului" B., prin reprezentant convențional, avocat V. A., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimata P. O. a C. R. -"Adormirea M. Domnului" B., prin avocat, depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanța nr. 14/2014 privind onorariul de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei tribunalului și, în rejudecare, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii. Motivarea avută în vedere de Tribunalul Iași se referă la faptul că potrivit regulamentului Bisericii Ortodoxe Române este necesară îndeplinirea unor condiții pentru deshumare, respectiv acordul moștenitorilor persoanei decedate și înhumate pe teritoriul recurenților.
S-a stabilit prin hotărâre judecătorească, ce are autoritate de lucru judecată, că respectiva suprafață de teren este a recurenților.
Arată că nu mai există nici un impediment ca intimata P. O. a C. R. -"Adormirea M. Domnului" B. să elibereze acel teren, concesionat cu mai bine de 8 ani în urmă.
Având în vedere aceste aspecte, solicită modificarea deciziei Tribunalului Iași, în sensul celor arătate, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr. 128/15.01.2014 privind onorariul de avocat.
Intimata P. O. a C. R. -"Adormirea M. Domnului" B., prin avocat, solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în concluziile scrise.
Precizează că în anul 2006, parohia a concesionat o porțiune din cimitir, iar în anul 2009, recurenții au câștigat, prin revendicare, acest teren. Din actele depuse la dosar, rezultă clar că mormântul se află pe proprietatea recurenților, în posesia lor exclusivă, după mutarea de către aceștia a semnelor de hotar potrivit sentinței civile din dosarul de revendicare. Osemintele defunctei aparțin familiei Harțanu, astfel că parohia nu are calitatea de a exhuma osemintele aparținând familiei Harțanu de pe proprietatea recurenților B.. Astfel, parohia nu are cum să mute osemintele unei persoane care nu îi aparțin de pe un teren care, la fel, nu îi aparține. Solicită să se observe că nu poate fi obligată parohia la deshumarea și mutarea osemintelor respectivei persoane decedate.
Pentru toate aceste motive și pentru cele prevăzute prin concluziile scrise solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6236/21.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. V. și B. S. în contradictoriu cu pârâții A. C., A. N., A. L., U. N., P. N.; au fost obligați pârâții să ridice semnele de hotar și construcțiile de pe terenul, în suprafață de 118 mp, potrivit expertizei efectuate; s-a respins cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta P. O. „Adormirea M. Domnului”, vizând deshumarea cadavrelor.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, ca urmare a disjungerii din dosarul nr._/245/2007, reclamanții B. V. si B. S. au solicitat, in contradictoriu cu: P. O. a . Domnului” B., P. N., A. C., A. L., U. N., A. N., obligarea pârâților la ridicarea semnelor de hotar si a construcțiilor neautorizate existente pe proprietatea lor, iar în caz de refuz, autorizarea reclamanților la aducerea la îndeplinire a acestei obligații, pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâtei P. O. a . să deshumeze persoanele decedate îngropate pe proprietatea lor, fără autorizație.
In motivare, au arătat reclamanții ca sunt proprietarii suprafeței de 334 mp, situată în intravilan ., având categoria de folosință drumuri si străzi, ./2), dobândită prin contractul de vânzare – cumpărare nr.1150/2001, autentificat la BNP K. N..
P. . proprietara unei suprafețe de teren de 2634,84 mp, prin contractul de vânzare – cumpărare nr.3606/17.12.2001, teren căruia i s-a atribuit folosința de cimitir sătesc. Reprezentanții Bisericii locale au depășit limitele proprietății lor si au intrat in folosința unei suprafețe de 176 mp din proprietatea reclamanților. In luna martie 2006, pârâta si-a permis sa oficieze o înmormântare pe terenul proprietatea lor, a unei persoane care s-a sinucis, având in vedere obiceiurile locale de a înhuma sinucigașii la marginea cimitirelor. In ce-i privește pe pârâții P. si A., acestia le ocupă 158 mp din proprietatea lor, construind niște adăposturi pentru păsări, improvizate.
In drept,au invocat dispozițiile art.480, 1074 Cod civil.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
Pârâta P. O.„Adormirea M. Domnului” Biserica B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea actiunii.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 9792/09.09.2009 pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâților: P. N., A. C., A. L., P. C., A. N., de a lăsa reclamanților B. V. si B. S. in deplină proprietate și liniștită posesie terenul in suprafață de 151,56 mp, precum si obligarea pârâtei P. O. B. de a lăsa în deplină proprietate si liniștită posesie terenul in suprafață de 118 mp, reținându-se ca pârâții dețin abuziv suprafețele menționate din proprietatea reclamanților. Pe terenul ocupat de P. O. B. a fost amplasat un mormânt răzleț.
In exercitarea prorogativelor de proprietari, in condițiile art.480 C.civ., se impune ca reclamanții să se bucure efectiv de proprietatea lor. Din expertiza efectuata in cadrul dosarului nr._/245/2007, a rezultat că pârâții P. I. si A. N. au ridicat o construcție pe terenul proprietatea reclamanților, respectiv un adăpost pentru animale, fără fundație si fără autorizație de construcție.
Raportat la aceste împrejurări, in temeiul art.494 C.civ., pârâții, persoane fizice, constructori de rea – credință, au fost obligați sa ridice semnele de hotar si construcțiile de pe terenul in suprafață de 115,56 mp, potrivit expertizei.
In ce privește cererea de obligare a Parohiei Ortodoxe Adormirea M. Domnului B., la deshumarea persoanelor decedate, instanța a apreciat că nu poate fi primită, dat fiind că deshumarea presupune aprobarea unui procuror si îndeplinirea unor alte condiții, ce nu au putut fi analizate in cadrul acestei acțiuni.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 141 din 14 martie 2013, a respins apelul declarat de reclamanții B. V. și B. S. și a păstrat sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, în mod evident, dispoziția sentinței apelate de obligare a pârâților A. C., A. N., A. L., U. N. și P. N. la ridicarea semnelor de hotar și a construcțiilor este în relație cu dispoziția sentinței civile nr. 9792/09.09.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2007, prin care s-a dispus obligarea acelorași pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 151,56 mp. Prin urmare, referirile instanței la suprafața de 115,56 mp din considerente și, respectiv, 118 mp din dispozitiv sunt rezultatul unor erori materiale ce se impun a fi remediate în procedura reglementată de art. 281 Cod procedură civilă, astfel că prima critică adusă sentinței primei instanțe sub acest aspect nu a putut fi primită.
În ce privește cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta P. O. „Adormirea M. Domnului”, s - a reținut că aceasta a fost corect respinsă de prima instanță. Mutarea mormântului persoanei decedate, înhumată pe terenul în litigiu, proprietatea reclamanților, presupune, în principal, acordul familiei persoanei decedate, toate susținerile formulate de intimata P. O. „Adormirea M. Domnului” relative la procedura deshumării, impunându-se a fi reținute, fiind fundamentate pe prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 și a Statutului Bisericii Ortodoxe Române (dispoziții ce nu au fost reluate, fiind expuse în întâmpinarea formulată de intimată). Prin urmare, nu au putut fi primite nici criticile aduse de reclamanți sentinței primei instanțe sub acest aspect.
B. V. și B. S. au declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivul înscris în art. 304 punctul 9 din Codul procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că aprecierea primei instanțe, conform căreia, pentru eliberarea terenului proprietatea recurenților, teren ocupat de un mormânt, este necesar acordul aparținătorilor persoanei decedate, este greșită, întrucât Statul Bisericii Ortodoxe nu este aplicabil acestei situații, când terenul aferent acestui mormânt este litigios, iar pârâta-intimată a dispus de acest teren, fără drept.
Cea care a aprobat înhumarea pe terenul proprietatea recurenților a unei persoane decedate este pârâta. Altfel spus, încălcarea dreptului de proprietate a fost săvârșită de pârâtă, indiferent de natura raporturilor juridice dintre Parohie și aparținătorii persoanei decedate. Este evident că autorizarea înhumării a fost dată de către pârâtă, iar aparținătorii decedatului, ca enoriași ai Parohiei, nu au avut nicio alegere în privința locului unde să fie creat mormântul. Tot P. are autoritate exclusivă în a crea, pe terenul cu destinația de cimitir, aflat în proprietatea sa, un alt loc pentru mormântul acestei persoane decedate. În atari condiții, în calitate de proprietari ai acestei parcele de teren, cărora li s-a încălcat dreptul de proprietate, recurenții consideră că nu le este opozabil acordul sau lipsa acordului acestor persoane la deshumarea rămășițelor umane și reînhumarea lor în alt loc.
Pârâta nu a depus niciun act care să ateste natura raporturilor juridice dintre aceasta și aparținătorii persoanei decedate, înhumate pe terenul proprietatea recurenților. În orice caz, acesta este un raport juridic neopozabil recurenților.
Persoana înhumată pe terenul proprietatea recurenților a decedat cu mai mult de șapte ani în urmă, împrejurare care nu ar presupune dificultăți de siguranță igienico-sanitare pentru relocarea mormântului, astfel că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății. Art. 151 din Ordinul Ministrului Sănătății din 23.06.1997 de aprobare a Normelor de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației stipulează: „exhumarea cadavrelor se poate face după minimum un an de la data înhumării și numai în perioada 1 noiembrie – 31 martie; după șapte ani de la deces osemintele pot fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul organului sanitar.” De altfel, luarea acestor măsuri se află în sarcina pârâtei, care a autorizat înhumarea pe o suprafață de teren care nu se află în proprietatea sa.
Recurenții susțin că aceste aspecte nu pot prevala asupra dreptului lor de proprietate asupra terenului respectiv. Toate aceste condiții, ce trebuie respectate cu ocazia deshumării, sunt chestiuni care trebuie avute în vedere și respectate cu ocazia punerii în executare a dispoziției de translocare a mormântului situat pe terenul proprietatea recurenților. Aceste condiții nu pot fi considerate excepții de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate, așa cum, în mod greșit, a apreciat tribunalul, care nu invocă niciun argument pentru care ar trebui să prevaleze drepturile aparținătorilor persoanei decedate (drepturi nenominalizate de tribunal), față de dreptul recurenților la proprietate.
Legal citată, intimata P. O. „Adormirea M. Domnului” nu a formulat întâmpinare în cauză, însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către B. V. și B. S..
Intimata arată că mutarea unui mormânt ar presupune mai întâi efectuarea unei deshumări, proces ce poate avea loc doar în urma unei cereri făcute de familia celui înhumat la Parohie și la Primăria R. și în urma obținerii, de către familia celui înhumat, a unei autorizații de deshumare de la Primăria Redia și a unui aviz de la Organul Sanitar Județean. Această autorizație și acest aviz se pot obține doar la cererea unui membru de familie a decedatului sau la solicitarea parchetului, având în vedere că, în ceea ce privește defuncta, parchetul a efectuat cercetări pentru a stabili circumstanțele și cauza morții.
P. O. „Adormirea M. Domnului” nu poate declanșa procedurile cerute de apelanți, nefiind titulara dreptului de a cere deshumarea și nici nu poate prezenta actele necesare, acesta aflându-se în posesia rudelor decedatei. Cum reclamanții nu au făcut dovada nici la judecata de fond și nici în apel a obținerii acordului familiei defunctului sau a autorizației procurorului care a investigat decesul defunctei, evident, nu intimata poate face această mutare solicitată de reclamanți și nici instanța de fond nu putea să le ofere consiliere juridică. Intimata susține că în mormântul în cauză se află îngropat un decedat sinucigaș și, în legătură cu decesul acestuia, s-au făcut investigații de către parchet privind o potențială moarte suspectă, motiv pentru care deshumarea unei asemenea persoane nu poate avea loc mai înainte de șapte ani, fără acordul parchetului și fără acordul expres al familiei.
Mai mult, obligarea intimatei la mutarea mormântului și, implicit, deshumarea cadavrului, fără a avea acordul familiei acestuia, ar reprezenta un grav abuz, cât timp rămășițele pământești ale decedatului aparțin familiei acestuia și o mutare sau o deshumare, fără acordul lor, ar reprezenta o încălcare a unei proprietăți a altor persoane, străine în cauza de față.
Potrivit art. 1 din Legea Funerară, oricine are dreptul la o înmormântare decentă și la aducerea ultimului omagiu la locul de veci al decedatului.
Temeiul legal invocat de apelanți se referă la exhumări în care familia decedatului solicită acest lucru mai înainte de șapte ani și întărește susținerile intimatei privind acordul și avizul organului sanitar.
În recurs au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea reține că B. V. și B. S. au criticat decizia tribunalului sub aspectul neadmiterii cererii lor de obligare a Parohiei Ortodoxe a comunei R. – Biserica „Adormirea M. Domnului”B. - de a deshuma persoana decedată, îngropată pe proprietatea lor.
Criticile recurenților sunt nefondate.
Este stabilit de către instanțele de fond și de apel că P. O. „Adormirea M. Domnului” B. a devenit proprietara unei suprafețe de 2634,84 mp teren, prin contractul de vânzare – cumpărare nr.3606/17.12.2001, teren căruia i s-a atribuit folosința de cimitir sătesc. Acest cimitir a fost extins și pe suprafața de 118 mp teren, proprietatea reclamanților recurenți, potrivit expertizei efectuate în cauză, motiv pentru care, parohia a fost obligată, prin sentința civilă nr.9792/09.09.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, să lase acestora în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de teren mai sus menționată, pe care se află un mormânt.
Curtea notează că recurenții au arătat prin motivele de recurs că P. O. „Adormirea M. Domnului” B. nu este cea care a procedat efectiv la înhumarea persoanei decedate pe terenul lor, însă aceasta și – a dat acordul ca respectiva persoană să fie înhumată în acel loc.
Susținerea recurenților este reală, însă, din probele administrate în recurs a rezultat că persoana înhumată pe proprietatea lor este Harțanu V., decedată la data de 12.03.2006.
În recurs, B. V. și B. S. au depus la dosarul cauzei declarația extrajudiciară a numitului Harțanu V., soțul supraviețuitor al defunctei Harțanu V., prin care acesta își exprimă acordul la deshumarea și mutarea osemintelor soției sale decedate.
Instanța de recurs constată că P. O. „Adormirea M. Domnului” B. și – a exprimat acordul ca defuncta Harțanu V. să fie înhumată pe terenul din litigiu, pe care se extinsese, în mod nelegal, cimitirul, însă aceasta a fost înhumată efectiv de către soțul său și nu de către intimată.
Pe cale de consecință, persoana abilitată să procedeze la deshumarea defunctei Harțanu V., nu este P. O. „Adormirea M. Domnului” B., care și – a exprimat acordul de a fi înmormântată într – un anumit loc, ci soțul său - Harțanu V. – care a înhumat – o pe defunctă și care, în faza recursului, printr – o declarație extrajudiciară, autentificată de notar, și – a exprimat acordul de a deshuma și muta osemintele soției sale decedate.
Însă, în acest context, Curtea notează că reclamanții recurenți, prin prezentul demers judiciar, urmăresc să – și stabilească un drept potrivnic și față de Harțanu V., dar fără să – l cheme în judecată.
Notează Curtea că procesul civil este guvernat de principiile contradictorialității și dreptului la apărare. Contradictorialitatea este o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii
Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă atât în raporturile dintre părți (fiind irelevant dacă acestea se află sau nu în raporturi de adversitate juridică), pentru ca acestea să fie exact informate de existența procesului, conținutul pretențiilor, argumentele părților adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță. Astfel, părțile trebuie să aibă posibilitatea de a discuta și de a combate susținerile făcute de fiecare dintre ele și de a-și exprima opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Numai în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății, ele sunt puse într-o situație de egalitate, în sensul că își pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei, astfel că soluționarea cauzei cu nerespectarea acestor norme imperative reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității.
Principiul contradictorialității primează față de principiul rolului activ, instanța neputându-se pronunța fără a asculta poziția părților.
Ori, atâta timp cât Harțanu V. nu a fost chemat în judecată de către B. V. și B. S., în mod corect, instanțele de fond și de apel nu au putut stabili un drept potrivnic acestuia, obligând o altă persoană - P. O. „Adormirea M. Domnului” B. - să deshumeze și să mute osemintele soției sale decedate pe un alt amplasament.
Este adevărat că dreptul de proprietate al recurenților este garantat de Constituția României, însă acesta nu este un drept absolut, neputându – se dispune eliberarea terenului acestora prin deshumarea și mutarea osemintelor defunctei de către P. O. „Adormirea M. Domnului” B., care nu are obligații în acest sens și fără a se judeca în contradictoriu cu soțul supraviețuitor al defunctei Harțanu V..
Mai mult, față de acordul numitului Harțanu V. de a deshuma și muta osemintele soției sale decedate de pe terenul recurenților, aceștia pot proceda la o asemenea operațiune pe cale amiabilă, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că cercetarea criticilor și a apărărilor ce vizează fondul litigiului dedus judecății este de prisos.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de B. V. și B. S. urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin.1 teza a II a din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură, recurenții – aflați în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului – vor fi obligați să plătească intimatei, P. O. „Adormirea M. Domnului” B., . 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții B. V. și B. S. împotriva deciziei civile nr. 141 din 14 martie 2013 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei, P. O. a C. R., suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Februarie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: P.G.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/05.03.2014
Tribunalul Iași: A. M. C.
M. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
