Pretenţii. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 41/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 41/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: C. P.
Grefier: D. G.
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de reclamanții C. A. și C. A. și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București – D. Iași împotriva sentinței civile nr. 338/ 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
C. DE A.
Asupra cauzei civile de față;
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții C. A. și C. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. și Regionala de Drumuri și Poduri Iași anularea hotărârii de stabilire a Despăgubirilor emise de către Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA; obligarea la plata sumei de 100 euro /mp cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 128 mp teren situat în intravilanul . de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu obținerea tuturor avizelor și proiectelor obținute pe terenul proprietatea lor; cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 3338/ 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți; s-a anulat în parte hotărârea nr. 54/1.10.2012 cu privire la cuantumul despăgubirilor; s-a dispus obligarea pârâtului către reclamanți la plata sumei de 38.383 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 7600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 466/2006 la BNP Maximovici G., reclamanții au dobândit suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul . CF nr. 3653 a localității M. pentru care au plătit suma de 10.500 euro.
Ulterior, prin hotărârea nr. 1115/2010 s-a dispus exproprierea imobilului proprietatea reclamanților pentru cauză de utilitate publică, pentru suprafața de 128 mp situat în intravilanul . și s-au consemnat prin recipisa nr. 489/2012 despăgubiri în valoare de 621 lei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză prin comisia de 3 experți, s-a stabilit de comun acord ca preț unitar pe suprafața de 1 mp valoarea de 54 euro (mp echivalent a 243 lei).
Pentru valoarea indicată și la suprafața de teren trecută în actul de expropriere s-a calculat o valoare a daunelor aduse proprietarului de_ Ron calculată astfel: daune pentru terenul expropriat 30.483 lei la care se adaugă cheltuielile cu documentația, avize, aprobări de 7900 lei.
În acest calcul al daunelor, nu sunt incluși și cei 72 mp teren solicitați de reclamanți, aceștia nefăcând obiect al exproprierii după cum rezultă din decizia contestată.
P. legea nr. 255/2010 prin reglementările cuprinse, se realizează cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectați de realizarea unor obiective de interes național, județean și local și a obiectivelor de importanță strategică și securitate națională, către S. R..
Valoarea despăgubirilor se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarilor sau altor persoane, iar la calculul cuantumului despăgubirilor expertul trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în zonă imobile de același fel și de daunele aduse proprietarului luând în considerare și dovezile aduse de acesta.
Față de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la despăgubirii așa cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză pentru suprafața de 128 mp teren expropriat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții C. A. și C. A. criticând-o pentru netemeinicie.
Apelanții au susținut că suprafața expropriată în fapt este de 200 m.p. și nu de 128 m.p. și că instanța de fond nu a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, daunele aduse terenului prin imposibilitatea utilizării lui în scopul edificării unei stații de combustibili lichizi și prin limitarea posibilității de edificare a oricărei construcții.
Astfel, instanța nu a valorificat starea de fapt ce rezultă din constatarea cuprinsă în raportul de expertiză potrivit cu care reclamanții nu mai pot obține autorizația de construire pentru stația de combustibili lichizi, care se coroborează cu adresa nr. 5916/ 18.04.2012 emisă de Primăria Comunei M..
În dovedire, apelanții au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică topo-cadastrală având ca obiective identificarea terenului în litigiu și precizarea de către expert a împrejurării dacă întinderea terenului expropriat este de 128 m.p. sau de 200 m.p.
S. R. prin C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Intimatul a precizat că reclamanții nu au contestat suprafața expropriată prin acțiunea introductivă, ci doar suma acordată cu titlu de despăgubiri, sumă ce a inclus suma de 10.000 lei plătită pentru avize și autorizații, nu și alte tipuri de despăgubiri, respectiv daunele pentru imposibilitatea edificării stației de combustibili lichizi, pe care le solicită în prezentul apel.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Intimatul-apelant a susținut că, pentru a stabili cuantumul daunelor, instanța și-a însușit concluziile expertului titular, (opinie neînsușită însă și de expertul numit la solicitarea expropriatorului), fără să observe că acesta a avut în vedere criterii necorespunzătoare, neprevăzute în legile speciale, care au dus la o majorare nejustificată a prejudiciului înregistrat prin expropriere.
Este real faptul că reclamanții au achiziționat terenul în vederea realizării unei stații de combustibili lichizi, însă, așa cum s-a reținut și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, restul suprafeței de teren de 800 m.p. nu este de natură să împiedice efectuarea proiectului, având în vedere că nu rezultă din actele prezentate de reclamanți necesitatea unei anumite suprafețe de teren, acest lucru fiind valabil și pentru edificarea unei locuințe.
A mai susținut că, potrivit legii, despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin măsura exproprierii.
În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, „valoarea reală” a bunului expropriat, acesta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
P. urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la prețul efectiv de vânzare la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România, indiferent de valoarea de achiziție a acestui teren de către reclamanți în anul 2006.
Un alt motiv de apel vizează cuantumul cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariile tuturor experților, în condițiile în care, plata expertului consultant numit de pârâtul S. R., a fost achitată în cursul procesului de acesta, fără contribuția reclamantului.
P. concluziile scrise depuse la dosar intimații C. A. și C. A. au solicitat respingerea apelului declarat de S. R., arătând că au fost expropriați de suprafața de 200 m.p. și nu de 128 m.p. și că nu mai pot folosi restul de teren, fiind limitată edificarea oricărei construcții.
În ce privește valoarea de piață a imobilului expropriat, aceasta este inferioară prejudiciului suferit.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată neîntemeiate ambele apeluri, pentru considerentele ce vor fi expuse.
P. cererea adresată Tribunalului Iași reclamanții C. A. și C. A. au contestat despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 54/ 1.10.2012 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA pentru suprafața de teren de 128 m.p. ce a făcut obiectul exproprierii, solicitând acordarea sumei de 100 euro pe m.p. precum și a sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu obținerea tuturor avizelor și proiectelor.
În motivarea cererii au precizat că au întreprins demersuri pentru introducerea terenului în suprafață totală de 1000 m.p. în intravilan în vederea construirii unei stații de combustibili lichizi, cu anexele și dotările aferente, susținând că despăgubirea ce li se cuvine trebuie să cuprindă atât valoarea reală a imobilului, cât și prejudiciul cauzat prin expropriere proprietarului sau persoanelor îndreptățite.
În ce privește întinderea suprafeței de teren pentru care au solicitat evaluarea despăgubirilor, instanța constată că a rămas aceeași – de 128 m.p. – reclamanții neaducând modificări cererii inițiale.
De asemenea, instanța reține că și prin nota cu obiectivele expertizei tehnice reclamanții fac referire expresă la terenul expropriat ca având suprafață de 128 m.p. (fila 39 dosar). Mai reține instanța că expertiza tehnică a fost efectuată în limitele stabilite de reclamanți prin cererea introductivă și prin obiectivele depuse la dosar, respectiv prin raportare la suprafața de 128 m.p., astfel cum rezultă din concluziile raportului (fila 263 dosar) și că reclamanții, prin obiecțiunile aduse acestei lucrări, nu au contestat acest aspect, ci doar împrejurarea că expertiza nu a cuantificat prejudiciul produs prin imposibilitatea întrebuințării terenului (fila 270 dosar fond).
Având în vedere cele de mai sus, faptul că reclamanții nu au declarat în ședință, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, că înțeleg să solicite despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare decât cea indicată în acțiune și în obiectivele expertizei, instanța nu poate primi susținerea apelanților potrivit cu care sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 200 m.p., în locul celei de 128 m.p.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă potrivit cu care în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În ce privește întinderea despăgubirilor stabilită de instanța de fond, curtea constată că în mod judicios tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de cei 3 experți, desemnați conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora daunele cuprind valoarea terenului expropriat, de_ lei, la care se adaugă cheltuielile efectuate cu obținerea documentației (avize, aprobări), de 7900 lei (fila 263 dosar fond).
Instanța nu poate primi critica potrivit căreia tribunalul nu a avut în vedere daunele solicitate pentru imposibilitatea întrebuințării în totalitate a terenului și pentru faptul că reclamanții nu mai pot obține autorizația de construire a stației de combustibili lichizi.
P. cererea introductivă reclamanții au solicitat despăgubiri în sumă de 10.000 lei reprezentând echivalentul cheltuielilor efectuate cu obținerea avizelor și proiectelor, iar în motivarea cererii s-au referit și la profitul nerealizat pentru nedesfășurarea activității stației de combustibili, fără a solicita alt tip de despăgubiri.
Instanța are în vedere totodată și faptul că expertiza efectuată la instanța de fond a cuantificat daunele solicitate prin acțiune la suma de 7900 lei (reprezentând cheltuielile efectuate cu obținerea documentației) prin raportare la limitele investirii instanței și a experților, dar și împrejurarea că prin răspunsul la obiecțiuni experții și-au menținut punctul de vedere cu privire la această sumă, precizând că cei 800 m.p. rămași în proprietate pot fi utilizați de reclamanți și că nu există documente din care să rezulte interdicția de construire (fila 292 dosar).
Raportat la limitele investirii instanței de fond – care nu a fost sesizată cu acordarea de daune pentru imposibilitatea de a construi o locuință – la faptul că reclamanții nu au solicitat nici ulterior, printr-o cerere completatoare sau printr-o declarație verbală făcută în ședință în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, acordarea de daune pentru limitarea dreptului de a edifica o locuință, curtea nu poate primi critica reclamanților apelanți referitoare la neacordarea unor astfel de daune.
În ce privește critica privind ignorarea adresei nr. 5916/2012 emisă de Primăria Comunei M. potrivit căreia reclamanții nu ar mai putea obține autorizație de construire pentru stația de combustibili lichizi, curtea constată că este nefondată, din conținutul adresei rezultând că este interzisă doar construirea de locuințe (fila 293 dosar fond).
Cum în cauză nu au fost administrate alte probe de natură a dovedi prejudiciul produs reclamanților prin imposibilitatea construirii stației de combustibili lichizi, curtea constată neîntemeiată critica referitoare la cuantumul daunelor acordate de instanța de fond, urmând a o respinge.
În ce privește apelul declarat de S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, instanța constată de asemenea că este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului (alineat 7), la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (alineat 2).
În speță, evaluarea terenului, contestată de pârâtul-apelant în prezentul apel, s-a făcut de către experții desemnați în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 (unul numit de instanță, unul desemnat de expropriator și unul de proprietar) și care, de comun acord, au stabilit valoarea de piață a imobilului prin metoda comparației, la valoarea de 54,20 euro/m.p. (filele 254 – 263 dosar fond).
Instanța reține că în cuprinsul acestui raport experții au făcut referire și la alte metode de evaluare (metoda extracției și metoda prin bonitate), ce au condus la valori apropriate ale terenului (53,60 euro/m.p., respectiv 55,60 euro/m.p.) însă calculul despăgubirilor s-a făcut în final prin aplicarea metodei comparației, la valoarea de 54,20 euro/m.p.
Întrucât prin această metodă s-a stabilit valoarea de piață a terenului supus exproprierii, astfel cum rezultă din precizările făcute de experți la filele 3 – 4 ale raportului de expertiză, instanța nu poate primi critica pârâtului apelant potrivit cu care valoarea calculată de experți nu reprezintă valoarea reală a imobilului.
Deși pârâtul-apelant susține că această din urmă valoare trebuia determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la prețul efectiv de vânzare și la efectele crizei economice,curtea observă că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, lăsând la aprecierea acesteia refacerea lucrării, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 13.02.2013 și nici nu a solicitat, în apel, refacerea raportului de expertiză pentru aceste motive, precizând expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare administrării probei solicitate de reprezentantul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
C. mai reține că nu este exactă susținerea apelantului potrivit căreia expertul solicitat de expropriator nu a fost de acord cu concluziile expertului titular.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică aflat la dosar – fila 251 – cei 3 experți au semnat lucrarea fără obiecțiuni, menționând expres la pagina 10 a lucrării că au stabilit: „de comun acord ca preț unitar pe suprafața de 1 m.p. valoarea de 54 euro/m.p. echivalent 243 lei/m.p. teren stabilit prin varianta I de evaluare - metoda comparației”.
Aceeași unitate de păreri se regăsește și în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, toți experții semnând lucrarea fără a semnala existența unei opinii contrare (fila 293 dosar).
Instanța constată nefondată și critica referitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată fără a se lua în considerare faptul că S. R. a achitat onorariul pentru expert.
Verificând acest aspect, instanța constată că suma de 7600 lei la plata căreia a fost obligat pârâtul nu cuprinde onorariul achitat de pârât expertului B. I. propus de expropriator, ci onorariul avocatului reclamanților, în sumă de 6000 lei, conform chitanței aflate la filele 312 – 315 dosar, la care se adaugă onorariile experților tehnici N. C. (900 lei) și Tomm T. (700 lei) propuși de instanță, respectiv de reclamanți.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate ambele apeluri, instanța le va respinge și va păstra sentința apelată în temeiul dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de C. A. și C. A. și S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București – D. Iași împotriva sentinței civile nr. 338/ 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, C. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. P.L.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex. / 24.03.2014
Tribunalul Iași:
- A. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 4/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
