Pretenţii. Sentința nr. 1481/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1481/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 51/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 51/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Băbuța Ș. împotriva sentinței civile nr. 1481 din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind M. T. și I., având ca obiect pretenții – despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează asupra aspectelor mai sus menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că apelul este la al treilea termen de judecată, că apelantul Băbuța Ș. datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei fiindu-i pusă în vedere personal la termenul din data de 15 ianuarie 2014 și că nu se solicită judecata în lipsă.
Instanța pune în vedere apelantului Băbuța Ș. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Apelantul susține că în prezenta cauză competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, sens în care Tribunalul Iași ar fi trebuit încă din anul 2011 să decline competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași. În aceste condiții, apelantul apreciază că nu datorează taxă de timbru în cauza de față. Precizează că nu i s-a răspuns de către Tribunalul Iași la două cereri adresate acestei instanțe. Susține că a fost citat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru termenul din data de 29 iunie 2011 și apreciază că citația emisă în acel dosar pentru acel termen de judecată ține loc de legitimație de călătorie. Depune la dosar o situație a amenzii ce i-a fost aplicată de C.F.R. ce a fost obținută de la Direcția Finanțelor Publice Iași, solicitând prelucrarea controlorilor însoțitori de tren cu privire la Acordul Uniunii Europene referitor la libera călătorie a victimelor justiției din țările membre componente ale Uniunii Europene.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității apelului pentru netimbrare și acordă cuvântul apelantului cu privire la această excepție.
Apelantul B. Ș. apreciază că nu datorează taxă judiciară de timbru în cauza de față .
Pe fond, apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinței Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași în primă instanță.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare cu privire la excepția nulității apelului pentru netimbrare.
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1481/2013 din 14 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași - Secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. și I. și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Băbuța Ș. în contradictoriu cu pârâtul M. T. și I. ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Astfel cum a formulat cererea de chemare în judecată și având și motivele în fapt indicate de către reclamant, pârâtul M. T. și I. nu i-a cauzat acestuia suferințe psihice, pe de o parte, modificări ale relațiilor sociale, nepatrimoniale, pe de altă parte, modificări producătoare la rândul lor de tribulație, neliniște, durere sufletească.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății .
Astfel, calitatea procesuală se determină în raport de litigiul dedus judecății în sensul că numai o persoană poate fi reclamant-petent sau, după caz, pârât în cadrul raportului juridic litigios. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil.
Acțiunea promovată de reclamant are drept scop obligarea pârâtului la plata de daune morale întrucât i-ar fi cauzat acestuia un prejudiciu nepatrimonial.
Ca atare, e necesar ca acțiunea pretenții, să fie soluționată în contradictoriu cu entitatea cauzatoare a prejudiciului moral, în speță neputând fi vorba de M. T. și I.. Reclamantul își motivează cererea pe presupusa conduită pe care au avut-o anumiți controlori de tren. Aceste persoane în raport de care reclamantul apreciază că i-au încălcat anumite drepturi, fără a indica în ce măsură acestea și-au încălcat obligațiile în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu își desfășoară activitatea în cadrul MTI, fiind angajate în cadrul societăților de transport feroviar de călători, entități cu personalitatea juridică proprie, organizate potrivit Legii nr.31/1990.
Așadar, orice conflict generat de încălcarea atribuțiilor de serviciu ale controlorilor de tren de cale ferată este susceptibil de soluționare în contradictoriu cu entitatea ce are calitatea de angajator al acestora. Prin urmare, în condițiile în care în îndeplinirea atribuțiilor sale M.T.I nu exercită prerogative jurisdicționale, nu poate fi reținut ca având vreo obligație în raportul juridic dedus judecății.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, dispunând respingerea acțiunii promovate de reclamant ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen și motivat, reclamantul Băbuța Ș., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul susține că a chemat în judecată pârâtul pentru că, potrivit Acordului Uniunii Europene privind libera călătorie a victimelor justiției țărilor membre ale Uniunii Europene, are dreptul de a călători legal cu mijloacele de transport public care aparțin Statului Român, România fiind țară membră a Uniunii Europene.
Susține apelantul că M. T. și I. are calitate și capacitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu a prelucrat acordul menționat care este lege în cauză către societățile naționale din cadrul Ministerului T. și I. prin care se asigură transportul de persoane în comun pe calea ferată din România cu vehiculele feroviare care aparțin Statului Român.
Arată apelantul că soluționarea acțiunii de față este de competența Secției de contencios administrativ și fiscal.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței Tribunalului Iași pe care o apreciază ca fiind nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Intimatul M. T. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, întrucât este legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că M. T. nu are calitate procesuală pasivă în raport de cererile deduse judecății.
Susține intimatul că în apel apelantul nu formulează critici în raport de considerentele în temeiul cărora instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului T. și nici nu a formulat argumente în sprijinul solicitărilor astfel promovate pe calea reformării.
Față de cele menționate, precum și faptul că reclamantul nu a reușit să probeze calitatea celui față de care își poate realiza interesul promovat în cauză, M. T. solicită a se constata că apelul este nefondat.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2014, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția netimbrării cererii de apel.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauză, apelantul nu a timbrat cererea de exercitare a căii de atac la momentul depunerii acesteia, motiv pentru care, la termenul din data de 15 ianuarie 2014, i s-a pus în vedere acestuia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în conformitate cu dispozițiile art. 25 din OUG nr. 80/2013, aducându-i-se la cunoștință și posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar conform dispozițiilor OUG nr. 51/2008.
Apelantul B. Ș. nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar în cadrul concluziilor pe excepția netimbrării a susținut că nu datorează taxa judiciară de timbru.
În analiza excepției, Curtea are în vedere și împrejurarea că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este unul absolut și că nivelul costului procedurii judiciare cu titlu de taxă judiciară de timbru, în contextul situațional concret dat de cuantumul taxei datorate, de valoarea și importanța obiectului cererii pentru apelant, nu este de natură să afecteze substanța însăși a acestui drept.
Întrucât cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de apel a fost calculat potrivit dispozițiilor legale sus-enunțate, iar sancțiunea incidentă în caz de nesocotire a acestei obligații a fost adusă la cunoștința părții, care însă nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.2 din OUG nr. 80/2013, anulând ca netimbrat apelul declarat, cu păstrarea sentinței atacate.
Excepția netimbrării fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea - în tot sau în parte - a criticilor formulate de apelant cu privire la nelegalitatea sentinței Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de Băbuța Ș. împotriva sentinței civile nr. 1481 din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Martie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat T.C./A.H.
02 exemplare
Tribunalul Iași: L. O.
| ← Strămutare. Sentința nr. 4/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 48/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
