Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 11/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 11/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 11/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost reprezentat de procuror C. I..
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelanta C. M. în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 1424 din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. nr. 1424 din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă cererea formulată, pe cale de ordonanță președințială, de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. M..
S-a dispus, pe cale de ordonanță președințială, plasamentul în regim de urgență pentru minorele:
- C. M.-A., născută la data de 08.05.2003, în mun. V., fiica lui C. M. și C. (fostă R.) M., CNP_, la asistentul maternal profesionist C. I. (atestat nr. 83/01.03.2013),
- C. B.-E., născută la data de 02.05.2010, în mun. V., fiica lui C. M. și C. M., CNP_, la asistentul maternal profesionist C. I. (atestat nr. 83/01.03.2013) și
- C. A.-N., născută la data de 04.12.2004, în mun. V., fiica lui C. M. și C. (fostă R.) M., CNP_, la Complexul de Sevicii pentru Persona cu handicap Bârlad.
S-a dispus suspendarea exercițiului drepturilor părintești ale pârâților pe durata măsurii plasamentului în regim de urgență, cu privire la cele trei minore.
S-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copiilor să fie exercitate și îndeplinite de asistentul maternal profesionist, respectiv de șeful de complex, iar cele cu privire la bunurile copilor să fie exercitate și îndeplinite de către directorul general al Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V..
S-a stabilit domiciliul minorelor C. M.-A. și C. B.-E. la asistentul maternal profesionist C. I. și al minorei C. A.-N. la Complexul de Sevicii pentru Persona cu Handicap Bârlad.
S-a dispus acordarea alocației lunare de plasament.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că minorele C. M. A., născută la data de 08.05.2003, C. B. E., născută la data de 02.05.2010, și C. A. N., sunt copiii pârâților.
Din referatul nr._/19.10.2015 privind situația psiho-socială a copiilor, întocmit de reprezentanții reclamantei, rezultă că părinții nu se îngrijesc corespunzător de minore și adoptă o conduită dezinteresată față de acestea.
În drept, potrivit dispozițiilor art.100 alin. 3 din Legea 272/2004, „În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) - adică reprezentanții persoanelor juridice, persoanele fizice care au in îngrijire sau asigura protecția unui copil - refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență (măsură de protecție speciala cu caracter temporar-conform art. 68 alin.1 din aceeași lege) la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 62-64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.”
Așadar, pentru admisibilitatea, in speță, a cererii de ordonanță președințială, potrivit acestui text de lege, se impune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- reprezentantul minorului să refuze sau împiedice în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului;
- reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului să stabilească existența unor motive temeinice care să susțină realitatea unei situații de pericol iminent pentru copil datorată abuzului și neglijării.
Probatoriul administrat dovedește cu certitudine că cererea este întemeiată.
Astfel, fundamentul luării măsurii plasamentului în regim de urgență, îl constituie dovedirea unor motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, motive temeinice a căror existență, în speță, este pe deplin dovedită.
Actele depuse de reclamantă fac proba faptului că există motive temeinice care îndreptățesc instanța să considere că minorele din prezenta cauză se află într-un pericol iminent din cauza neglijării de către părinți a necesităților stringente ale copiilor.
Din adresa efectuată de Primăria .) privitoare la situația pârâților rezultă că situația minorelor este critică, părinții fiind consumatori de alcool, la fiecare vizită au găsit mizerie și dezordine în locuință, copiii nu erau spălați, hrăniți, erau îmbrăcați sumar și de cele mai multe ori erau lăsați singuri în casă.
La data de 14.09.2015, când s-a vizitat locuința pârâților, tatăl minorelor revenise la domicilu, dar era în stare de ebrietate și nu a colaborat.
A mai observat instanța că minora A. N. are nevoi speciale, fiind încadrată în gradul I de handicap (fila 27 dosar), însă aceasta a fost găsită fără igiena corporală satisfăcută, iar patul unde stătea era acoperit cu o pătură murdară și plină cu resturi alimentare pe care minora le mânca cu mâna.
Din relațiile din 19.10.2015 ale Spitalului de Urgență V. (fila 10 dosar) rezultă că minora A. N. a fost internată, diagnosticele la internare fiind encefalopatie cronică infantilă, retard psihic sever, erupție parazitară, agitație psihomotorie, iar diagnosticele la externare au fost hipotrofie statuto-ponderală, encefalopatie cronică infantilă, epilepsie, retard psihomotor, agitație psihomotorie.
De asemenea, din aceleași relații reiese că pârâul apare în evidența spitalului cu următoarele prezentări: 09.09.2011 - internare continuă în secția neurologie cu diagnosticul comă alcoolică grad IV și 18.07.2012 - internare de zi în secția psihiatrie cu diagnosticul stare de ebrietate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat, așadar, că, în cauză, există indicii care atestă că drepturile copilului, consacrate de Legea nr. 272/ 2004, sunt încălcate în mod flagrant de către părinți, astfel că se impune luarea de urgență a copiilor din acest mediu familial nociv și instituirea unei măsuri de protecție specială prin plasarea lor de urgență într-un loc sigur .
Împotriva sentinței civile nr. 1424 din 20.10.2015 a Tribunalului V. a declarat apel C. M., care nu este motivat.
Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V. a formulat întâmpinare, prin care arată că evaluarea inițială realizată la domiciliul familiei de către Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență din cadrul Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V. a confirmat cele sesizate, motiv pentru care s-a recomandat îmbunătățirea condițiilor de trai în vederea asigurării unor condiții minim normale de dezvoltare a copiilor.
La momentul vizitei au fost identificate doar cele trei minore care se aflau în grija bunicului patern, mama, M., era plecată la L., să ridice indemnizația de handicap, iar tatăl, Măricel, era plecat cu treburi agricole prin . lăsați în grija bunicului, C. M., în vârstă de 70 ani, persoană suferindă de afecțiuni cronice (diabet, posibil parkinson) care abia își poate realiza/satisface Ia nivel minimal propriile trebuințe.
Familia locuiește într-o casă formată din două camere și un hol, care erau vizibil neîngrijite, fiind observate haine murdare aruncate haotic, resturi alimentare și veselă nespălată, pereții negri de la fumul emanat de sobă și plini de pete de grăsime, acestea toate justificând izul greu respirabil al camerelor.
In prima cameră, a fost găsită minora A. N. dezbrăcată de la mijloc în jos, fără igiena corporală satisfăcută, iar patul unde stătea era acoperit de o pătură murdară și plină de resturi alimentare pe care minora le mânca cu mâna. Minora A. N. este diagnosticată cu encefalopatie cronică infantilă formă bipolară; epilepsie; regresie neuromotorie severă și psihică profundă încă de la naștere, greu transportabilă, fiind încadrată în gradul I de handicap, conform Hotărârii Comisiei pentru Protecția C. V. nr.635/08.04.2015.
Ceilalți doi copii ai familiei (A., de 13 ani și B., de 5 ani) aveau un aspect general nesatisfăcător, în sensul ca vestimentația lor era neadecvată vârstei și temperaturii scăzute (haine subțiri, de vară, și scurte), fără igiena corporală realizată. A. a manifestat deschidere în dialogul cu reprezentanții Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V., prilej cu care s-a evidențiat dispoziția/faciesul trist al acesteia, atitudinea parcă resemnată față de situația din casa ei.
Bunicul patern a declarat că mama consumă alcool frecvent, este recalcitrantă, neglijentă în ceea ce privește curățenia din locuință, uneori și cu copiii privind igiena corporală, dar le face de mâncare, au rechizite pentru școală și îmbrăcăminte.
În comunitate familia C. este cunoscută ca fiind o familie consumatoare de alcool (tatăl având și internări în acest sens), recalcitranți, în cele mai dese cazuri între cei doi părinți consumându-se și episoade de violență (prilej cu care mama părăsește domiciliul conjugal, așa cum s-a întâmplat și în data de 08.09.2015 când a lipsit câteva zile și nimeni nu știa nimic de ea).
Familia a prezentat în decursul timpului un comportament de neglijare fizică și emoțională față de copii, prin nesatisfacerea nevoilor de bază (afecțiune, alimentație, îmbrăcăminte curată și adecvată sezonului, confort termic), neasigurarea unor condiții decente de trai care să permită dezvoltarea și bunăstarea lor.
Afirmă intimata că împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii de protecție specială nu s-au modificat, astfel că solicită respingerea apelului formulat de C. M. ca fiind nefondat, fiind în interesul copiilor C. M.-A. și C. B.-EIcna, instituirea plasamentului în regim de urgență la asistentul maternal profesionist C. I., precum și instituirea plasamentului în regim de urgență al copilului, C. A. N., la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap Bârlad, acordarea alocația de plasament pentru primii doi copii și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești, către asistentul maternal profesionist, respectiv șeful de complex, iar cele cu privire la bunurile copilului către directorul Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V..
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de C. M., de prevederile legale incidente și de materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată că apelul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea notează că, potrivit dispozițiilor înscrise în art. 100 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, „ In situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției generale de asistenta sociala si protecția copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa susțină existenta unei situații de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijării, si nu întâmpina opoziție din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistenta sociala si protecția copilului instituie măsura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) si ale art. 70 se aplica in mod corespunzător.
(3) In situația in care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică in orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistenta sociala si protecția copilului, iar aceștia stabilesc ca exista motive temeinice care sa susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijării, direcția generala de asistenta sociala si protecția copilului sesizează instanța judecătoreasca, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau . tip rezidențial, licențiat în condițiile legii.”
Tot astfel, art. 994 din (1) din codul de procedură civilă statuează:”Instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Din interpretarea textelor, rezultă că, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, se cer a fi întrunite următoarele cerințe: refuzul sau împiedicarea în orice mod de către reprezentantul minorului a efectuării verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului; urgența, condiție care justifică utilizarea acestei proceduri, caracterizată printr-o procedură de judecata mai sumară; măsura dispusa sa aibă caracter provizoriu (vremelnic); neprejudecarea fondului; existenta unei “aparente de drept” in favoarea reclamantului .
În prezenta cauză, toate aceste condiții sunt îndeplinite, astfel că sentința tribunalului este dată cu aplicarea corectă a prevederilor mai sus menționate.
Astfel, din adresa nr.8515 din 16.09.2015 înaintată de Primăria Comunei L. Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V. rezultă că, la data de 14.09.2015, când s-a vizitat locuința părinților celor trei minore, C. M. – tatăl copiilor - era în stare de ebrietate și a refuzat să colaboreze cu asistentul social și cu reprezentanții autorității administratiei publice locale, astfel că cerința alin.3 al art.100 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului este îndeplinită .
Curtea observă că instanța de judecată este ținuta să nu dispună nicio măsură provizorie pana ce nu își creează convingerea că in favoarea reclamantului exista “aparența de drept”
În prezenta cauză, tribunalul a reținut, printr – o analiză detaliată a probatoriului administrat ( referatul nr._ din 19.10.2015 întocmit de Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V., adresa nr._ din 19.10.2015 înaintată Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V. de către Spitalul Județean de Urgență V., adresa nr. 408 din 19.10.2015 întocmită de Serviciul de Monitorizare și Management de Caz pentru Servicii de Tip Rezidențial și de Zi din cadrul intimatei reclamante, adresa nr._ din 15.10.2015, înaintată apelantei și intimatului, C. M., de către Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V. – Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, raportul de evaluare inițială a minorelor C. A. N., C. M.-A. și C. B.-E., întocmit de Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V., certificatul de încadrare a copilului într – un grad de handicap nr. 635/ 8.04.2015, Hotărârea nr, 635/2015 emisă de Consiliul Județean V. – Comisia pentru Protecția C., adresa nr.8515 din 16.09.2015 înaintată de Primăria Comunei L. Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. V. ) că cele trei minore necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află într-o situație de risc, ca urmare a faptului că părinții manifestă un comportament de neglijare fizică și emoțională față de acestea, prin nesatisfacerea nevoilor de bază (afecțiune, alimentație, îmbrăcăminte curată și adecvată sezonului, confort termic), neasigurarea unor condiții decente de trai care să permită dezvoltarea și bunăstarea lor.
Apelanta a depus la dosarul cauzei, în apel, contractul de donație autentificat la Biroul Notarului Public B. M. și asociații sub nr.1054 din 18.04.2013 din care rezultă că C. M. este proprietarul imobilului compus din casă cu trei camere, anexă gospodărească și terenul aferent în suprafață de 700mp, din satul Chițoc, ., precum și înscrisuri care atestă că tatăl minorelor lucrează sezonier în Spania.
Însă aceste înscrisuri nu sunt de natură să înlăture “aparența de drept” în luarea măsurii de protecție specială față de cele trei minore cât timp nu s - a probat că ambii părinți manifestă interes pentru dezvoltarea fizică și emoțională armonioasă a celor trei minore, asigurându – le, în acest sens, afecțiunea, alimentația, îmbrăcămintea curată și adecvată sezonului, precum și confortul termic necesar.
Raportat la situația de fapt reținută de către tribunal și care nu a fost înlăturată în apel, Curtea apreciază că Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. V. a probat că există o “aparență de drept” în favoarea sa, dar și o urgență în luarea măsurii speciale a plasamentului în regim de urgență a minorelor C. A. N., C. M.-A. și C. B.-E., rămânerea acestora în mediul familial insecurizant, în grija apelantei și a intimatului - C. M. -, care, aparent, nu manifestă interes în vederea asigurării și satisfacerii nevoilor de bază ale copiilor, putând provoca pagube iminente, care nu s-ar putea repara.
Curtea notează că măsura dispusă de tribunal este una provizorie, aceasta urmând să dureze până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau la înlocuirea sa și cu privire la exercitarea drepturilor părintești, conform Legii nr. 272/2004 .
În baza art. 480 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de C. M. și se va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de C. M. împotriva sentinței civile nr. 1424 din 20.10.2015 a Tribunalului V., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 13.01.2016.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: PG
Tehnoredactat: PAM
2 exemplare/15.01.2016.
Tribunalul V.: O. A. C.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 292/2014. Curtea... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 318/2015.... → |
|---|
