Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 95/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelanta A. A. în contradictor cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Iași, A. D. Tedoroa, C. I., A. V., apel formulat împotriva sentinței civile nr. 929 din 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta A. A. asistată de avocat Schender G., consilier juridic N. R. pentru intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Iași și procuror C. I. în calitate de reprezentant al Ministerului Justiției-P. de pe lângă C. de A. Iași și intimatul A. V., lipsă fiind intimații A. D. T., C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
C. DE A.:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 929 din 20.03.2014 a Tribunalului Iași admite acțiunea civilă formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția C. Iași, cu sediul în Iași, .. 57A, prin reprezentanți legali în contradictoriu cu pârâții C. I. CNP_, domiciliat în ., județul Iași, A. D. T., CNP_, A. A. CNP_ și A. V., CNP_ domiciliați în ., jud. Iași și în consecință:
În temeiul disp. art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 dispune plasamentul în regim de urgență al copiilor:
-A. D. D., fiica lui natural și a lui D. T., născută la data de 14.07.2005 în Iași ;
- A. C. C., fiica lui natural și al lui D. T., născută la data de 11.05.2008 în Iași, ;
- C. A. I., fiul lui C. I. și al lui D. T., născut la data de 05.07.2009 în Iași;
- A. ALESIA I., fiica lui natural și a lui D. T., născută la data de 18.11.2012 în Bivolari, județul Iași în Complexul de Servicii Comunitare”Sfântul A.” Iași.
Drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copiilor vor fi exercitate de șeful serviciului rezidențial, iar în ceea ce privește bunurilor acestora de către directorul D.G.A.S.P.C. Iași.
Obligă pârâții A. V. și A. A. să predea cei 4 copiii către DGASPC Iași în vederea plasării în Complexul de Servicii Comunitare „Sfântul A.”.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Direcția de Asistență Socială și Protecția C. Iași a fost sesizată că A. D. D., A. C. C., A. Alesia I. și C. A. I. nu au condiții de creștere și îngrijire în familie, iar după evaluarea situației reprezentanții reclamantei au constatat că lăsarea copiilor în mediul familial constituie un pericol pentru sănătatea și integritatea lor fizică și psihic.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Serviciul pentru Situații de Urgență rezultă că pârâta A. D. T. a plecat din țară, lăsând minorii în grija bunicilor paterni A. V. și A. A.. Bunicii materni, cei patru minori, unchiul acestora, A. G. și asistentul personal al minorului C. I. locuiesc într-o casă compusă dintr-o singură cameră, o bucătărie și o anexă, spațiu insuficient pentru asigurarea membrilor familiei.
Unchiul copiilor, A. G. a fost diagnosticat cu TBC și solicitările medicului de familie și autorităților de a prezenta copiii pentru investigații medicale au rămas fără efect, bunicii manifestând reticență în colaborarea cu specialiștii și ignorând cu desăvârșire riscul la care îi supun pe minori.
La vizita efectuată la domiciliu de către reprezentanții reclamantei împreună cu autoritățile locale bunica maternă a avut o atitudine ostilă și recalcitrantă, nu a permis accesul în curtea casei, susținând că fiul său A. G. nu mai are probleme de sănătate și minorii nu sunt supuși nici unui pericol.
Deși autoritățile locale au încercat ajutarea familiei și a copiilor pârâții refuză orice colaborare cu acestea.
În ceea ce-l privește pe pârâtul C. I., acesta este despărțit de pârâta A. D. T. și nu a mai menținut legătura cu minorul, locuind în prezent pe raza comunei M..
Potrivit dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 272/2004 prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de încredere sau autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, iar prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii și educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Instanța constată că cei patru se încadrează în categoria copiilor abuzați și neglijați, părinții nu-și îndeplinesc responsabilitățile părintești, nu le asigură copiilor condiții minime pentru creștere, educare și dezvoltare, refuzând în același timp orice sprijin din partea autorităților.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că unul din membrii familiei, care locuiește împreună cu minorii, a fost diagnosticat cu TBC, boală deosebit de contagioasă, ceea ce presupunea investigarea stării de sănătate a copiilor, cu atât mai mult cu cât minorul C. A. I. prezintă afecțiuni care au determinat încadrarea sa în grad de handicap grav. Bunici copiilor au refuzat prezentarea acestora la medicul de familie pentru efectuarea vaccinurilor și a investigațiilor medicale necesare în cazul existenței unui focar de TBC.
Lăsarea minorilor în mediul familial constituie un pericol pentru integritatea lor fizică și psihică, astfel încât se impune luarea măsurii plasamentului în regim de urgență în regim de plasament rezidențial.
În considerarea celor expuse mai sus și având în vedere opoziția pârâților cu privire la instituirea unei măsuri de protecție pentru copil, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.94.alin.3 raportat la art.89 din Legea nr.272/2004 coroborate cu art.996 și următoarele Cod pr. civilă, motiv pentru care va admite cererea formulată de reclamantă și va dispune plasamentul copiilor A. D. D., A. C. C., A. Alesia I. și C. A. I. în regim de urgența în Complexul de Servicii Comunitare „ Sfântul A.” Iași până la identificarea unei alte măsuri de protecție specială.
De asemenea, se va admite și cererea reclamantei privind obligarea pârâților A. V. și A. A. să permită reprezentanților reclamantei să preia minorii din locuință în vederea plasării, instanța având în vedere că părinții copiilor sunt plecați, iar cei care se ocupă de copii sunt bunicii materni precum și atitudinea acestora din urmă față de reprezentanții autorităților la vizitele efectuate.
Drepturile și obligațiile părintești cu privire la minori se vor exercita de șeful serviciului rezidențial în care s-a dispus plasamentul în regim de urgență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. A. pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția G. de A. S. si Protecția C. Iași a solicitat ca, pe calea ordonanței presedintiale sa se dispună plasamentul in regim de urgenta a copiilor, A. D. D., A. C. C., A. Alesia I. si C. A. lonut în complexul de servicii comunitare „Sfanțul A." Iasi precum si delegarea exercițiului drepturilor părintești șefilor serviciului rezidențial. In motivarea cererii se arata ca in luna decembrie 2013 DGASPC Iasi a fost sesizata cu privire la faptul ca cei patru copii se afla in situație de risc deoarece locuiesc împreuna cu o persoana diagnosticata cu TBC. In urma evaluării situației s-ar fi constatat ca minorii locuiesc cu bunicii materni A. A. si A. V. . dintr-o singura camera, o bucătărie si o anexa, spațiu insuficient pentru asigurarea nevoilor membrilor familiei. Se arata ca din referatul de ancheta sociala rezulta ca buneii materni, cei patru minori, unchiul acestora si asistentul personal al minorului C. lonuț locuiesc in aceasta casa, neavând spațiu suficient pentru asigurarea nevoilor familiei. Se mai menționează si faptul ca „deși autoritățile locale au încercat ajutarea familiei si a copiilor, parații refuza orice colaborare cu acestea."
Pentru toate aceste aspecte instanța de fond a constatat ca „cei patru se încadrează in categoria copiilor abuzați si neglijați, părinții nu-si îndeplinesc responsabilitățile părintești, nu le asigura copiilor condiții minime pentru creștere, educare si dezvoltare, refuzând in același timp orice sprijin din partea autorităților." Din înscrisurile depuse la dosar instanța de fond a reținut ca unul dintre membrii familiei, care locuiește împreuna cu minorii, a fost diagnosticat cu TBC, boala deosebit de contagioasa, ceea ce presupunea investigarea stării de sănătate a copiilor cu atat mai mult cu cat minorul C. A. lonuț prezintă afecțiuni care au determinat încadrarea sa in grad de handicap grav. Bunicii copiilor au refuzat prezentarea acestora Ia medicul de familie pentru efectuarea vaccinurilor si a investigațiilor medicale necesare in cazul existentei unui focar de TBC. Se concluzionează ca lăsarea minorilor in mediul familial constituie pericol pentru integritatea lor fizica si psihica, astfel încât se impune luarea măsurii plasamentului in regim de urgenta în plasament rezidențial.
F. de toate cele mai sus menționate, aduce la cunoștință următoarele:
Mama copiilor a delegat bunicilor sarcinile cu privire la creșterea si educarea minorilor (pentru doi dintre ei lăsând chiar si procura speciala în vederea înscrierii la scoală, respectiv grădinița, dar si pentru rezolvarea celorlalte probleme curente apărute în procesul de creștere al copiilor) pe perioada in care aceasta este plecata din tara. Mama minorilor este plecata la munca in străinătate tocmai pentru a asigura un trai decent acestor copii. De la data plecării sale din tara, cu banii pe care aceasta i-a trimis acasă au reușit bunicii să construiască încă o camera și să acopere cu un acoperiș solid locuința unde domiciliază și minorii în cauză împreuna cu apelanta și A. V. - bunicul copiilor si soțul apelantei.
In tot acest timp apelanta a avut grija de acești copii cum a știut mai bine și atât cât au permis condițiile sărăcăcioase, dar decente. Desi de-a lungul timpului a avut condiții de locuit mai sărăcăcioase decât cele actuale care au fost imbunatatite datorita plecării din țară a fiicei apelantei care a contribuit financiar la renovarea casei, nu s-a sesizat niciodată nimeni și nici nu i s-a oferit vreun fel de ajutor din partea autorităților locale - asa cum în mod eronat se precizează în hotărârea de fond.
Cu toate acestea, copiii au fost în permanență îngrijiți, îmbrăcați decent, hrăniți corespunzător și tratați foarte bine. Nu sunt copii abuzați si nici neglijați. Personal apelanta se ocupă de aceștia cum poate mai bine, uneori cu ajutorul vecinilor și oamenilor cu suflet care îi ajuta cu diverse produse alimentare, cu haine sau cu alte lucruri necesare traiului zilnic. De exemplu, vecinii Z. G. si Xenopol au ajutat sa înscrie copilul cel mai mare la scoală, îi ajută cu rechizite și toate cele necesare în procesul de învățare. Apelanta personal merge atunci când i se oferă posibilitatea la muncă cu ziua în . cele necesare acestor copii.
Presupusul refuz al apelantei de a primi ajutor din partea autorităților a constatat, de fapt, în opoziția pe care a manifestat-o atunci când i s-a spus ca îi vor lua nepoții de acasă, context în care pentru a convinge autoritățile ca nu dorește să crească acești copii pentru a beneficia de ajutoare sociale de pe urma acestora a precizat ca poate sa îi oprească alocațiile sau ajutoarele sociale, dar sa nu îi ia copiii pe care i-a crescut ca pe copii săi si pentru care dorește sa lupte în continuare. Traiul apelantei nu este ușor, dar acești copii sunt ce are apelanta mai de pret, îi iubește si îi îngrijește cum poate mai bine. Dovada stă faptul că nici unul dintre ei nu este subnutrit, nu a fost vreodată lovit sau abuzat în vreun alt mod. Ei sunt niște copii sănătoși și crescuți într-un mediu adecvat.
Ei pot fi întrebați daca doresc să rămână în continuare în casa bunicilor care, asa săraca cum este, le oferă un cămin și ii ține uniți.
Solicită a se avea în vedere ca, în situația în care se va dispune plasamentul acestor copii într-un complex rezidențial aceștia vor fi despărțiți, ori acești copii au crescut dintotdeauna împreună si nu pot fi forțați . să se despartă.
Mai mult, acești copii vor suferi în situația în care vor fi scoși din mediul lor familial și vor fi duși într-un loc străin. Ei sunt mai fericiți în căsuta săracă, stand cu bunicii și toti împreună decât vor fi vreodată în centrul de plasament.
Cat privește cele reținute de instanța de fond solicită a se avea în vedere că ele nu sunt adevărate întrucât: A. G. este unchiul copiilor care a fost într-adevar bolnav de TBC, dar nu locuiește cu noi in casa. V. rareori in vizita - ii vom solicita acestuia sa dea o declarație notariala in acest sens sau, in măsura in care este posibil, solicită audierea sub prestare de jurământ pentru a afla unde anume domiciliază acesta.
In ceea ce privește presupusul refuz de a duce copii la doctor sau de a-i vaccina, acestea sunt afirmații complet neadevarate. Arată că va depune adeverințe medicale și dovada vaccinurilor făcute fiecărui din cei patru copii pentru a arata ca bunicii se ocupă în mod corespunzător de aceștia.
Va depune apelanta și copii ale procurilor pe care mama copiilor i le-a dat pentru a avea grija de aceștia. Este evident prin simpla existenta a acestor procuri faptul ca nimeni nu i-a neglijat sau abandonat. Casa în care locuiesc acești copii este decentă, iar condițiile sunt suficiente pentru un trai decent. Dovada acestui lucru stă chiar starea buna de sănătate a copiilor. Vom face toate demersurile pentru a prezenta în fata instanței de recurs foile de observație medicala din Spitalul Pascanu - acolo unde copii au fost internați după ce au fost luați de Jandarmerie si cei de la autoritatea tutelara din casa apelantei. A vizitat acești copii în flecare zi cât au stat acolo, le-a adus îmbrăcăminte și mâncare - prin urmare, nu se poate vedea cum s-a concluzionat că i-ar fi neglijat sau abuzat.
Mai mult, plasamentul în regim de urgență se poate dispune doar în condițiile art. 68 di Legea nr. 272/2004 care arata ca: art. 68:
„(l) Plasamentul în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește pentru copilul aflat în următoarele situații:
a)abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență;
b)găsit sau părăsit în unități sanitare.
(2) Plasamentul în regim de urgență se poate dispune și în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reținuți, arestați, internați sau în situația în care, din orice alt motiv, aceștia nu-și pot exercita drepturile și obligațiile părintești cu privire la copil."
Ori, așa cum se poate observa, niciunul dintre aceste cazuri nu poate fi aplicat prezentei situații. Chiar din dovezile administrate la instanța de fond, acești copii nu sunt nici abuzați, nici neglijați și nici părăsiți în vreo unitate medicală. De asemenea, ocrotitorul lor legal - mama acestora - a lăsat procuri în ceea ce privește delegarea atribuțiilor sale de ocrotitor legal. Prin urmare, apelanta nu se află în niciuna dintre situațiile limitativ prevăzute de art. 68 din Legea nr. 272/2004.
Solicită așadar pentru toate cele mai sus menționate, să se dispună admiterea prezentului apel, casarea hotărârii instanței de fond în sensul de a respinge acțiunea promovata de DGASPC.
Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză C. constată că apelul este nefondat.
Instanța de fond a fost investită cu o cerere formulată pe calea ordonanței președențiale, prin care s-a solicitat luarea măsurii plasamentului de urgență a minorilor A. D.-D. născută la 14.07.2005, A. C. C., născut la 11.05.2008, C. A.-I., născut la 05.07.2009 și A. Alesia-I., născută la 18.11.2012 motivat de împrejurarea că lăsarea minorilor în mediul în care se află le periclitează sănătatea, deoarece în imobilul în care locuiesc supravegheați de bunicii materni, locuiește și unchiul copiilor care este diagnosticat cu TBC, iar bunicii materni refuză să colaboreze cu persoanele de specialitate pentru ca minorii să fie investigați pentru a se putea lua măsurile de prevenire a instalării bolii.
Măsura plasamentului de urgență este o măsură de protecție ce se dispune de urgență, pentru motivele prevăzute în art. 94 din Legea nr. 272/2004.
Fiind o măsură de excepție luată pe calea ordonanței președințiale instanța este investită să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 94, fără a judeca fondul litigiului.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că acești minori se află sub supravegherea bunicilor materni, care au un mandat numai pentru a încasa alocația de stat pentru doi din cei patru minori, iar părinții minorilor nu manifestă nici un interes în creșterea acestor copii.
Este probat în cauză că minorii locuiesc împreună cu o persoană diagnosticată cu TBC, existând riscul ca acești minori să contacteze această boală, în condițiile în care bunicii materni refuză să se prezinte la medic cu minorii pentru a fi investigați și a se lua măsurile de prevenție a bolii.
Mai mult decât atât, bunicii materni refuză să colaboreze cu persoanele de specialitate, sunt recalcitranți și au refuzat să prezinte minorii pentru efectuarea vaccinurilor ce se impun în mod obișnuit la copii.
În aceste condiții, în mod evident lăsarea minorilor în acest mediu este de natură a le pune în pericol sănătatea fizică a minorilor, astfel încât în mod corect s-a luat măsura plasamentului de urgență la Complexul de Servicii Comunitare „Sfântul A.” Iași.
C. notează că susținerile din cererea de apel vizează fondul litigiului, respectiv o eventuală măsură de încredințare a copiilor, care nu se poate analiza în cadrul acestei proceduri, în condițiile în care părinții minorilor nu au înțeles să intervină în litigiu, iar măsura plasamentului de urgență se ia pe o perioadă determinată ce poate înceta oricând dacă se identifică toate posibilitățile de ocrotire a minorilor, inclusiv oportunitatea integrării lor în familia extinsă în condițiile în care se identifică membri ai familiei inclusiv bunicii materni care să-și exprime disponibilitatea în acest sens și prezintă condițiile materiale și morale adecvate.
Față de cele ce preced, C. constată că soluția pronunțată este dată cu respectarea interesului superior al minorilor, iar criticile formulate raportat la cadrul de investire a instanței nu sunt fondate, astfel că apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge apelul formulat de A. A. împotriva sentinței civile nr. 929 din 20 martie 2014 a Tribunalului Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2014.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. A. |
Red GE
tehnored AC
2 exemplare/29.04.2014
Tribunalul Iași: M. S.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 206/2014. Curtea de... → |
|---|
