Pretenţii. Sentința nr. 68/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 68/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 64/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 64/2014
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător V. C.-S.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de . împotriva sentinței civile nr. 68 din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Iași au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula și a se depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 14.03.2014, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, conform dispozițiilor art. 260 alin.1 a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Reclamanta S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași a chemat în judecată pârâții C. Județean Iași, C. L. Iași și M. Iași, prin P., solicitând instanței să constate utilitatea publică a lucrărilor de infrastructură constând în drumuri, . de alimentare cu energie electrică și iluminat public, rețele de alimentare cu gaz executate de reclamantă pe cheltuiala sa în cartierul de locuințe „ Amfiteatru”, urmând a dispune obligarea pârâților la plata sumei de 1.011.543 lei, - reprezentând 89.003 lei - contravaloarea rețelei de alimentare cu gaz, 669.425,5 lei - contravaloarea drumurilor și 247.393 lei - contravaloarea rețelelor de alimentare cu energie electrică și iluminat public, precum și obligarea pârâților să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii acestor bunurilor imobile de utilitate publică locală, existente în cartierul „ Amfiteatru” precum și a terenului aferent, în domeniul public al municipiului Iași.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art. 44 alin.1, 3,. 6 din Constituția României, art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, art. 1 din Legea nr. 33/1994.
Inițial, actul de investire a fost înregistrat pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Iași.
P. încheierea dată în ședința publică din data de 24-.02.2009 cauza a fost transpusă la secția civilă, Completul D1, cu termen de judecată la data de 25 martie 2009. S-a reținut că natura litigiului este civilă, raportat la dispozițiile art. 2 lit. c și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Subsecvent transpunerii dosarului, reclamanta și-a modificat actul de investire prin intermediul cererii depuse la filele 44 – 45 dosar, cerere intitulată de aceasta „ precizări”. În cuprinsul acesteia, reclamanta a arătat că înțelege să investească instanța cu 2 capete de cerere, respectiv obligarea pârâților la plata sumei de 1.011.543 lei, reprezentând contravaloarea rețelei de alimentare cu gaz, a rețelei de alimentare cu energie electrică și iluminat public și a drumurilor construite în cartierul „ Amfiteatru” Iași,precum și obligarea pârâților să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii rețelelor de canalizare și de alimentare cu apă existente în cartierul „ Amfiteatru”, precum și a terenului aferent, în domeniul public al M. Iași.
În primul capăt de cerere temeiul de drept ce a fost invocat este îmbogățirea fără justă cauză.
Motivând în fapt acest petit al acțiunii, reclamanta a arătat că, din actele depuse la dosar, rețeaua de gaz i-a fost luată în baza unui protocol încheiat cu EON Gaz România, înregistrat sub nr. 3693/18.12.2006, în vederea desfășurării serviciului public de distribuție a gazului, conform art. 2 din acest protocol, fără nici o despăgubire. Rețeaua de alimentare cu energie electrică și iluminat public construită pe cheltuiala lor, conform contractelor nr. 3547 și 3548/30.11.2005 aparțin operatorului de distribuție, conform art. 10 din aceste contracte. Mai mult, asupra terenului aferent acestor rețele, operatorul are drept de uz și servitute cu titlu fortuit. Drumurile construite în cartierul „ Amfiteatru” sunt deschise întregii populații și aparțin, fără acte, M. Iași.
P. urmare chiar dacă autoritățile locale au refuzat preluarea acestor bunuri de interes public local prin acte legale, reclamanta a contribuit la mărirea patrimoniului municipiului Iași, cu aceste bunuri care nu îi mai aparțin.
În cel de al doilea capăt de cerere, temeiul de drept este dat de art. 1073 cod civil și art. 21 din Legea nr. 213/1998.
P. mijlocirea acelorași „ precizări” reclamanta și-a întregit cadrul procesual în privința participanților la proces arătând că a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât și pe P. municipiului Iași, întrucât acesta are atribuția de a lua măsuri pentru asigurarea inventarierii bunurilor din patrimoniul public și privat al M. Iași, conform prevederilor art. 63 alin.5 lit. d din Legea nr. 215/2001.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 68 din 13.01.2010, în baza art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea reclamantei S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâților C. Județean Iași, C. L. Iași, M. Iași, prin P. și P. municipiului Iași, să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii rețelelor de alimentare cu energie electrică și iluminat public, rețelelor de alimentare cu gaz precum și a drumurilor în domeniul public al M. Iași.
Au fost respinse excepțiile prematurității și a lipsei calității procesuale active.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive cererea reclamantei S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași, având ca obiect obligarea pârâților C. Județean Iași, C. L. Iași, M. Iași, prin P. la plata sumei de 1.011.543 lei, reprezentând contravaloarea rețelei de alimentare cu gaz, a rețelei de alimentare cu energie electrică și iluminat public și a drumurilor construite în cartierul „ Amfiteatru”.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în încheierea de ședință din data de 18.11.2009, s-a statuat ca actul de investire, astfel cum acesta a fost modificat prin cererea depusă la filele 44 – 45 dosar, cuprinde, pe de o parte, o cerere principală, respectiv obligarea pârâților să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii rețelelor de alimentare cu gaz, cu energie electrică, iluminat public, precum și a drumurilor construite în domeniul public al M. Iași. Pe de altă parte, cererea modificatoare cuprinde și o cerere accesorie calificată astfel de instanță prin raportare la interdependența celor 2 petite ale acțiunii și consecința firească pe care modul de soluționare a cererii principale o împrima cererii accesorii. Calificarea cerere principală - cerere accesorie a fost făcută de Tribunalul Iași tocmai grevat pe analiza efectelor cărora obligarea pârâților să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii rețelelor de infrastructură în domeniul public al M. Iași le dă naștere și independent de ordinea stipulată de reclamantă în cerere.
Pornind de la această calificare, Tribunalul a pus în discuția părților, în aceeași ședință de judecată necompetența funcțională a Tribunalului Iași – secția civilă față de disp. art. 23 din Legea nr. 213/1998, act normativ la care reclamanta a făcut trimitere atunci când a motivat în drept cererea principală.
Poziția manifestată ulterior acestui termen de judecată, față de cererea calificată de instanță ca principală, prin actul procedural de dispoziție reglementat de art. 246 Cod procedură civilă a impus Tribunalului, în primul rând, să dea curs exclusiv motivării în drept a reclamantei din primul petit al cererii modificatoare (respectiv îmbogățirea fără justă cauză). În același timp, motivarea în drept unită cu aplicarea art. 246 Cod procedură civilă a determinat analiza independentă a primului petit al cererii, analiza care fundamentată pe instituția îmbogățirii fără justă cauză imprimă litigiului o natură civilă. În acest context juridic, soluționarea excepției necompetenței funcționale a Tribunalului Iași – Secția civilă a devenit oțioasă.
În soluționarea cererii privind obligarea pârâților C. L. Iași,C. Județean Iași și M. Iași, prin P. la plata sumei de 1.011.543 lei reprezentând contravaloarea rețelei de alimentare cu gaz, cu energie electrică și iluminat public și a drumurilor construite în M. Iași, cartierul Amfiteatru, tribunalul a reținut disp. art. 137 Cod procedură civilă. Potrivit acestora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Premergător oricărei analize a excepțiilor invocate, tribunalul a notat că soluționarea acestora se impune a fi făcută prin raportare la actul de investire astfel cum acesta a fost modificat prin cererea depusă la filele 44 – 45 dosar.
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată nu a putut fi primită.
Îmbogățirea fără justă cauză – instituție pe care reclamanta își întemeiază cererea – este definită ca faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cază justă sau un temei juridic.
Partea care reclamă aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, ca izvor distinct de obligații nu este ținută de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile sesizării instanței cu o acțiune în justiție. Pe de altă parte, în promovarea actio de in rem verso creditorul nu este condiționat de îndeplinirea unui anumit termen. Instanța investită cu o asemenea acțiune are doar a verifica îndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără justă cauză.
Nici excepția lipsei calității procesuale active nu poate fi primită.
Considerentele pentru care tribunalul a respins această excepție au fost analizate odată cu analiza impusă de excepția lipsei calității procesuale pasive.
Situația de fapt relevată de reclamantă prin actul de investire este confirmată de testimoniile administrate în cauză. Pe terenul aflat în patrimoniul său, reclamanta S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași a executat rețele de alimentare cu gaz,energie electrică și iluminat public, precum și căi de acces către imobilele construite și neconstruite, toate edificate în cartierul Amfiteatru. La data de 30.11.2005, sub nr. 3547, a fost încheiat contractul de racordare pentru realizarea instalațiilor de alimentare cu energie electrică ale consumatorului S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași – cartierul de locuințe unifamiliale „Amfiteatru” între E-ON M. -Sucursala Iași, în calitate de operator de distribuție și reclamanta, în calitate de solicitant de servicii de racordare. Între aceleași părți contractante s-a încheiat, la aceeași dată – 30.11.2005, contractul nr. 3548 de racordare pentru realizarea instalațiilor de alimentare cu energie electrică ale consumatorului S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași iluminat public din cartierul de locuințe unifamiliale „Amfiteatru”. Ambele contracte - în art. 10 - statuează asupra dreptului de proprietate, arătând că instalațiile de racordate la rețeaua electrică de distribuție care fac obiectul contractului alimentare cu energie electrică a cartierului respectiv alimentare cu energie electrică a iluminatului public din cartier sunt în proprietatea operatorului de distribuție, conform prevederilor legale în vigoare. Totodată, sub nr. 3693 din 18.12.2006, s-a încheiat protocolul de predare primire a conductelor (rețelelor de distribuție gaze naturale din cartier „ Amfiteatru” între reclamantă și E-ON Gaz România SA Tg. M.. Potrivit art.2 din Protocol, reclamanta a predat conducta de distribuție a gazelor naturale si cartea tehnică a construcției la E.ON Gaz România Tg.M. în vederea desfășurării serviciului public definit de art. 32 din Legea gazelor nr. 351/2004.
După cum a rezultat din contractele depuse la dosar (filele 365 – 461 dosar) între reclamantă și diverse persoane fizice și juridice s-au încheiat contracte de vânzare –cumpărare ce au avut ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului neconstruit situat în cartierul „Amfiteatru”, teren identificat cadastral împreună cu dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra tuturor instalațiilor ce deservesc acest teren (instalații electrice, de apă, canalizare, gaz, etc). Cu excepția contractului autentificat sub nr. 381/3.05.2007, prin toate celelalte contracte de vânzare cumpărare s-a instituit în favoarea cumpărătorilor un drept de servitute de trecere. Fiecare contract de vânzare – cumpărare este însoțit de un contract de antrepriză de lucrări în care reclamanta S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași figurează în calitate de antreprenor.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză – instituție pe care reclamanta își întemeiază cererea – să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie admisă, literatura de specialitate și practica judiciară au ajuns la concluzia că trebuie îndeplinite anumite condiții materiale și juridice.
Condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire sunt:
a) să existe o îmbogățire a pârâtului
b) să existe o însărăcire a reclamantului
c) între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului să fie o legătură sau o corelație directă.
Condițiile juridice ale acțiunii în restituire sunt:
a) îmbogățirea sau însărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă.
b) îmbogățitul să fie de bună credință
c) însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Îndeplinirea acestor condiții materiale și juridice fiind impusă cumulativ, în studiul lor tribunalul s-a limitat doar la cele ce conturează calitatea procesuală a părților activă, respectiv pasivă.
Cu cele două contracte încheiate la data de 30.11.205 și cu protocolul încheiat la data de 08.12.2006, reclamanta a dovedit însărăcirea sa. Aceasta întrucât deși a achitat operatorului de distribuție prețul stipulat în contracte pentru realizarea instalațiilor de racordare la rețeaua electrică, instalațiilor de racordare la rețeaua electrică de distribuție, aceste instalații sunt în proprietatea operatorului de distribuție. Totodată, deși .” SA Tg. M. și reclamanta sunt părți ale contractului de cofinanțare nr. 61/25.07.2005 pentru extinderea conductei de distribuție gaze naturale, reclamanta a predat în exploatare și întreținere conducta de distribuție a gazelor aflată în perimetrul de concesionare al E.ON Gaz România SA Tg. M. din cartierul Amfiteatru în vederea desfășurării serviciului public. În același timp, solicitantul S.C. „INSTALAȚII G.” S.R.L. Iași s-a obligat să acorde drept de uz și servitute de trecere cu titlu gratuit asupra terenului în care se află amplasate instalațiile pe toată durata de valabilitate a contractului.
Ca atare, excepția lipsei calității procesuale active nu a putut fi primită.
În opoziție, excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată. Așa după cum s-a arătat una din condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire este existența îmbogățirii pârâților.
Reclamanta afirmă că îmbogățirea constă în mărirea patrimoniului M. Iași cu rețelele de alimentare cu gaz, energie electrică și iluminat public, precum și cu drumurile construite. Însă, tot reclamanta susținându-și pretențiile arată că îmbogățirea a avut drept fundament contractele și protocolul încheiat cu E.ON Gaz România. Or, așa cum rezultă din aceste convenții și, cum, de altfel, susține și reclamanta, patrimoniul ce a fost mărit, consecința directă a acestora, este cel al E.ON Gaz România și nicidecum cel al pârâților în contradictoriu cu care reclamanta a solicitat admiterea pretențiilor sale.
Mai mult decât atât, odată cu înstrăinarea terenului neconstruit, prin contractele de vânzare – cumpărare încheiate, reclamanta a transferat cumpărătorilor persoane fizice și juridice și dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra tuturor instalațiilor ce deservesc terenul vândut, care prin natura sau destinația lor sunt în folosință comună a tuturor proprietarilor, parcelelor de teren situate în cartierul „Amfiteatru”, respectiv instalații electrice, apă, canalizare, gaz, etc.
Deși excede analizei excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a relevat acordul de voință cuprins, pe de o parte în contractele și protocolul încheiat cu E.ON Gaz România, iar pe de altă parte în contractele de vânzare – cumpărare. D. urmare a acestor operațiuni juridice dreptul de proprietate asupra instalațiilor executate de reclamanți, dreptul de uz și servitute asupra terenului pe care sunt amplasate acestea s-a perpetuat în aria altor patrimonii.
Relativ la drumurile construite în cartierul „ Amfiteatru” cu privire la care susține că sunt deschise întregii populații, tribunalul a notat că aceste drumuri au aparținut și aparțin încă patrimoniului reclamantei. Din contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar rezultă că odată cu înstrăinarea terenului neconstruit, reclamanta a construit în favoarea cumpărătorilor un drept de servitute de trecere asupra parcelelor denumite drumuri. De altfel, reclamanta nici măcar nu exemplifică operațiunea juridică ce a avut drept efect perpetuarea dreptului de proprietate asupra acestor drumuri în patrimoniul M. Iași, perpetuare pe care își întemeiază susținerile. Simpla alegație a reclamantei că aceste drumuri sunt deschise întregii populații, nu justifică și nici determină imanent un transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantei în cel al pârâților chemați în judecată.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar dovada acestei identități nu a fost făcută în cauză.
S.C. „Instalații G.” SRL a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
P. decizia civilă nr. 101 din 25.06.2010 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul formulat de reclamanta S.C. Instalații G. SRL prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 68 din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a păstrat-o.
Pentru a hotărî astfel, Curtea reține următoarele:
Una dintre condițiile cumulative pe care o persoană –fizică sau juridică – trebuie să o îndeplinească pentru a fi parte în proces vizează legitimarea calității procesuale active și respectiv, pasive.
Calitatea procesuală pasivă se analizează în cerința existenței unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Această cerință se determină în raport cu litigiul concret care se judecă, prin îndeplinirea unor condiții particulare, ceea ce presupune că părțile trebuie să-și legitimeze dreptul lor de a sta în instanță.
Obligația legitimării acestui drept incumbă reclamantului, care este dator să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe aceea a pârâtului pe care l-a acționat în judecată.
Sub acest ultim aspect, reclamantul este ținut să expună în acțiune temeiurile de fapt care l-au îndreptățit să cheme în judecată pe pârât.
În cazul în care reclamantul a chemat în judecată, în mod greșit, o persoană care nu se află în raporturi juridice, sancțiunea constă în respingerea acțiunii.
În prezenta cauză, S.C. „Instalații G.” SRL a chemat în judecată pârâții C. Județean Iași, C. L. Iași, P. M. Iași și M. Iași, prin primar, solicitând:
1.să se constate utilitatea publică a lucrărilor de infrastructură constând în: drumuri (. de alimentare cu energie electrică și iluminat public, rețele de alimentare cu gaz, executate pe cheltuiala sa;
2.obligarea pârâților la plata sumei de 1.011.543 lei, din care: 89.003 lei –contravaloarea rețelei de alimentare cu gaz, 669.425,5 lei –contravaloarea drumurilor și 247.393 lei –contravaloarea rețelei de alimentare cu energie electrică și iluminat public;
3.obligarea pârâților să efectueze toate actele necesare în vederea trecerii acestor bunuri imobile, precum și a terenului aferent în domeniul public al M. Iași.
Motivele de fapt ale pretențiilor expuse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată rezidă în împrejurarea că aceasta a achiziționat suprafața de 42.526 m.p. teren în vederea edificării cartierului rezidențial de locuințe „Amfiteatru” din zona P. a M. Iași.
Pentru realizarea proiectului imobiliar, prin Hotărârea Consiliului L. Iași nr. 552/2004, s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal, reclamanta fiind obligată să execute rețele de alimentare cu gaz, cu energie electrică și iluminat public, precum și drumuri publice, pe cheltuiala proprie.
Reclamanta consideră că aceste bunuri imobile care deservesc întregul cartier „Amfiteatru” sunt, în exclusivitate, de utilitate publică, astfel că ele trebuie să facă parte din domeniul public al M. Iași, iar pârâții să suporte toate cheltuielile legate de edificarea lor.
La termenul de judecată din 25.03.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a arătat că acțiunea cuprinde numai două capete de cerere, respectiv cele de la punctele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată, iar obligarea pârâților la plata contravalorii bunurilor imobile –considerate de ea ca fiind de utilitate publică – este fundamentată pe principiul îmbogățirii fără just temei.
Curtea reține că reclamanta-apelantă a dobândit în proprietate suprafața de 42.526 m.p. teren, în zona P. a M. Iași.
Ulterior, S.C. „Instalații G.” SRL a obținut de la autoritățile locale avizele și autorizațiile legale pentru edificarea unui cartier rezidențial de locuințe, „Amfiteatru”.
Reclamanta-apelantă a procedat la executarea lucrărilor de infrastructură aferente ansamblului de locuințe „Amfiteatru” prin resurse proprii, conform contractului de credit nr. 923 din 30.05.2005, încheiat între S.C. „Instalații G.” SRL și B.R.D. –Groupe Societe Generale SA, Sucursala Iași.
Astfel, în baza contractului de racordare nr.3547 din 30.11.2005, încheiat E.ON M., în calitate de operator distribuție și S.C. „Instalații G.” SRL, în calitate de solicitant servicii de racordare s-a executat instalația de racordare la rețeaua electrică de distribuție, denumită „Alimentare cu energie electrică a Cartierului de locuințe unifamiliale „Amfiteatru”, amplasat în zona P., Iași.
P. contractul de racordare nr. 3548 din 30.11.2005, încheiat între aceleași părți, în aceeași calitate ca și în contractul nr. 3547/2005, s-a realizat instalația de racordare „Alimentare cu energie electrică a iluminatului public din cartierul de locuințe unifamiliale „Amfiteatru”, zona P., Iași.
La articolul 6.7 din ambele contracte (nr. 3547 și 3548), părțile au convenit instituirea și respectiv, înscrierea în cartea funciară a dreptului de uz și de servitute, cu titlu gratuit, în favoarea operatorului de distribuție, pe durata de existență a instalației de racordare, în condițiile prevăzute de Legea Energiei Electrice nr. 318/2003.
Tot astfel, la art. 10.1 din ambele contracte, părțile au stipulat că instalațiile de racordare la rețeaua electrică de distribuție, care fac obiectul contractului (care se află între punctul de racordare și punctul de delimitare), precizate în avizul tehnic de racordare (anexa nr. 1) sunt în proprietatea operatorului de distribuție, conform prevederilor legale în vigoare.
P. acordul de acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale (realizarea unei noi instalații de racordare) nr._ din 24.08.2005 S.C. „DISTRIGAZ NORD” SA Tg M. și-a dat acordul privind accesul S.C. „Instalații G.” SRL la sistemul de distribuție din localitatea Iași în ceea ce privește un număr de 49 locuințe și o clădire administrativă.
În baza acestui acord s-a încheiat contractul de cofinanțare nr. 61 din 25.07.2005 pentru extinderea conductei de distribuție gaze naturale între S.C. „Distrigaz Nord” SA Tg. M., în calitate de operator și S.C. Instalații G.” SRL, în calitate de solicitant ce a avut ca obiect contribuția părților la cofinanțarea lucrărilor de proiectare și execuție a extinderii conductei de distribuție de presiune redusă, pe o lungime totală de 1250 m, în zona P., cartier „Amfiteatru” și a branșamentelor de presiune redusă plus PRM 50 buc.
La articolul 3 s-a prevăzut că valoarea contractului este de 135.954,9 lei (fără TVA), iar la art. 4.1 părțile au convenit ca operatorul de distribuție, să participe la realizarea investiției cu suma de 7904,9 lei, reprezentând: asistență tehnică pe perioada derulării lucrărilor (1000 lei) și contravaloarea taxelor de avizare, proiecție, recepție și punere în funcțiune (6904,9 lei).
La articolul 4.2 s-a prevăzut că operatorul de distribuție licențiat va suporta cheltuielile de întreținere și exploatare, iar solicitantul, în calitate de proprietar, va constitui fondurile de amortizare a investiției.
Conform art. 4.4, solicitantul și-a asumat obligația de a contribui la cofinanțarea lucrărilor cu suma de 128.050 lei, care reprezintă proiectarea și execuția lucrărilor.
Părțile au convenit la art. 4.5 ca solicitantul să predea conductele și branșamentele către S.C. „Distrigaz Nord” SA Tg. M. spre întreținere și exploatare, cu titlu gratuit și fără alte pretenții ulterioare.
Ulterior, părțile au încheiat Protocolul nr. 3693 din 18.12.2006 ce are ca obiect predarea de către S.C. „Instalații G.” SRL spre exploatare și întreținere a conductei de distribuție a gazelor aflată în perimetrul de concesionare al „E.ON Gaz România” SA Tg. M. din cartierul „Amfiteatru”, iar la art. 3 reclamanta-apelantă s-a obligat să nu solicite taxa de redevență, chirie sau orice altă taxă aferentă ocupării domeniului public.
La art. 5 litera e din Protocol, apelanta s-a mai obligat să acorde drept de uz și servitute de trecere, cu titlu gratuit, asupra terenului pe care se află amplasate instalațiile, pe toată durata de valabilitate a contractului.
Din situația de lucrări – Cheltuieli pentru investiția de bază, întocmită de S.C. „Instalații G.” SRL, rezultă că această societate a efectuat în cartierul „Amfiteatru” și drumuri (.-D-C-E și .-A1 A și .).
Curtea constată că, după realizarea tuturor acestor lucrări de infrastructură aferente cartierului „Amfiteatru”, apelanta a împărțit terenul în parcele pe care le-a vândut la diferite persoane fizice și juridice, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosarul de fond (filele 365-461).
Din cuprinsul actelor translative de proprietate rezultă că odată cu loturile de teren neconstruit, situate în cartierul „Amfiteatru, apelanta a înstrăinat și dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra tuturor instalațiilor ce deserveau aceste terenuri și care, „prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor parcelelor de teren…, respectiv instalații electrice, de apă, canalizare, gaz etc”.
În cazul vânzării unor parcele care nu aveau ieșire la calea publică, apelanta a instituit în favoarea cumpărătorilor câte un drept de servitute de trecere pe terenul aflat în proprietatea societății.
Raportat la situația de fapt expusă, Curtea constată că reclamanta-apelantă nu se află în vreun raport juridic cu vreunul dintre cei patru pârâți pe care i-a chemat în judecată.
Susținerea apelantei că pârâții și-ar fi sporit patrimoniul fără vreun temei legal pe seama patrimoniului său care s-ar fi diminuat nu poate fi primită, deoarece, din contractele de vânzare-cumpărare existente la dosarul cauzei rezultă, fără echivoc, că aceasta a înstrăinat dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra instalațiilor ce deserveau parcelele de teren din cartierul „Amfiteatru” către cumpărătorii acestor parcele, iar prețul final al fiecărei vânzări-cumpărări reflectă și contravaloarea instalațiilor ce deserveau fiecare parcelă de teren vândută.
Pe de altă parte, din contractele încheiate cu furnizorii de gaz și energie electrică rezultă că apelanta –în calitate de proprietară – a cedat acestora exploatarea și întreținerea instalațiilor de gaz și energie electrică și a instituit în beneficiul furnizorilor și drepturi de uz și servituți de trecere pe terenurile pe care se află aceste rețele, în mod gratuit.
În consecință, apelanta nu a produs dovezi, contrar art. 1169 Cod civil, pentru a legitima calitatea procesuală pasivă a pârâților din prezenta cauză.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantei referitoare la exproprierea în fapt, fără o justă și prealabilă despăgubire, a bunurilor imobile a căror contravaloare o solicită, și care ar fi trecut în domeniul public atâta vreme cât aceste bunuri au format obiectul unor convenții între ea și furnizorii de servicii publice (gaz, electricitate), precum și între ea și persoanele fizice sau juridice, cumpărătoare ale parcelelor de teren pe care au edificat locuințe familiale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs ..
P. decizia nr. 920 din 22.02.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta . împotriva deciziei nr. 101 din 25.06.2010 a Curții de Apel Iași pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte reține următoarele:
Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse la art.III pct.1 și 4 din anexa Legii nr. 213/1998, potrivit cărora domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din drumurile comunale, vicinale și străzile; rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente.
Deși textul citat se referă numai la rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente, pot fi incluse în categoria rețelelor din domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor și rețelele de gaz și energie electrică, pentru că acestea asigură în prezent termoficarea prin înlocuirea vechilor rețele de termoficare comună a cartierelor. La rândul lor, rețelele de energie electrică includ rețele de iluminat public, astfel încât și acestea se regăsesc în categoria celor care sunt vizate de textul legal menționat.
Astfel fiind, tipurile de rețele menționate sunt incluse, în temeiul legii, în domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, fără ca legea să facă vreo precizare cu privire la proprietarul originar al acestor rețele.
Reclamanta-recurentă este o societate comercială care a înțeles să construiască, pe terenul proprietatea sa privată, un ansamblu rezidențial, ceea ce presupune construirea unor rețele de natura celor menționate în art. III pct. 4 din anexa la Legea nr.213/1998, pe care ulterior le-a înstrăinat odată cu locuințele, aspect care rezultă fără echivoc din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare și care, de altfel, nu este combătut de către recurentă.
În mod corect instanța de apel a apreciat că reclamanta nu se află în raporturi juridice cu nici unul dintre pârâți întrucât prin contractele de vânzare-cumpărare a înstrăinat și „dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra tuturor instalațiilor ce deservesc terenul vândut, care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor parcelelor de teren situate în cartierul Amfiteatru, respectiv instalații electrice, de apă, canalizare, gaz, etc.” (spre ex. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 381/03 mai 2007 de BNP I. B., fila 365 prima instanță).
Vânzarea instalațiilor care deserveau parcelele de teren pe care erau sau urmau a fi edificate locuințe s-a reflectat în preț, astfel încât recurenta nu poate pretinde nici o despăgubire din partea reprezentanților domeniului public al municipiului Iași, pentru aceste instalații, întrucât patrimoniul său nu s-a micșorat cu contravaloarea acestora.
Pe de altă parte, din contractele încheiate cu furnizori de gaz metan și energie electrică rezultă că reclamanta a cedat acestora în mod gratuit exploatarea și întreținerea acestor instalații, instituind în beneficiul furnizorilor dreptul de uz și servitute de trecere pe terenurile pe care se află aceste rețele, terenurile rămânând în patrimoniul persoanelor cărora le-a fost înstrăinat terenul de către reclamantă prin contracte de vânzare-cumpărare, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Spre pildă, între recurentă și . Târgu M. Sucursala Iași, s-a perfectat un contract de cofinanțare nr.61/2005 prin care operatorul s-a obligat să participe la investiție, iar, în contraprestație, să devină proprietar al conductelor de gaz metan, după înlocuire.
Și această împrejurare dovedește că recurenta nu mai deține calitatea de proprietar al instalațiilor pentru care pretinde despăgubiri, întrucât le-a înstrăinat, în modalitățile menționate. În patrimoniul său a intrat contravaloarea acestora, motiv pentru care nu există un prejudiciu constând în majorarea patrimoniului vreunuia dintre pârâți în detrimentului patrimoniului reclamantei, astfel încât calitatea procesuală pasivă a pârâților într-o actio in rem verso nu poate fi reținută.
Înalta Curte apreciază însă că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită cu privire la imobilele enumerate în art. III pct.1 al Legii nr. 213/1998, privind drumurile publice.
Deși s-a făcut dovada că în cartierul Amfiteatru există două căi de acces cărora li s-a dat nume în nomenclatorul de nume la străzilor al M. Iași, respectiv . R., acestea nu au făcut obiect al contractelor de vânzare-cumpărare, astfel încât au rămas în proprietatea recurentei și sunt afectate de utilitate publică în măsura în care se dovedește că reprezintă „drumuri de acces deschise publicului larg”, fiind „conectate la rețeaua publică de drumuri”, „servind atât publicului general, cât și oricărui tip de transport privat”, cerințe impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Bugajny și alții împotriva Poloniei (depusă în traducere la fila 350 a dosarului primei instanțe de fond), care privește o situație de fapt identică cu cea în speță.
Deși din Ghidul de elaborare al regulamentului local de urbanism (pct. 2.3.2. art. 25) rezultă că străzile sunt drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire, iar din Planul urbanistic zonal al ansamblului rezidențial Amfiteatru rezultă că se vor edifica și obiective de utilitate publică, respectiv străzi noi (pct. 3.8.), că legătura cu celelalte zone funcționale ale orașului este asigurată prin Șoseaua P., instanța de apel nu a analizat cererea de despăgubiri care viza această categorie de terenuri, prin prisma situației de fapt existentă în prezent.
De aceea instanța de recurs a dispus din oficiu, în cadrul probei cu înscrisuri, să fie depuse la dosar relații privind accesul circulației publice pe aceste străzi și legătura lor cu rețeaua de străzi a orașului, însă înscrisurile primite nu lămuresc situația de fapt, fiind contradictorii.
Astfel, recurenta menționează în adresa de la fila 173 a dosarului de recurs că . R. nu au fost niciodată închise publicului, iar M. Iași, prin Instituția Arhitectului Șef, Serviciul GIS-Cadastru, precizează, la fila nr. 170 a dosarului de recurs că, prin HCL nr. 69/20 03 2006, a fost aprobată denumirea străzii E. R. pe teren proprietate privată, arteră aflată în proprietatea riveranilor, decizia de restricționare a accesului prin amplasarea de indicatoare rutiere aparținând riveranilor, iar nu Primăriei M. Iași, ceea ce susține ideea unei străzi care nu este deschisă circulației publice.
P. urmare, se impune lămurirea situației de fapt asupra acestor două drumuri de acces, stabilirea regimului lor juridic, de drumuri deschise circulației publice sau de drumuri private, menite să servească numai accesului în și din ansamblul rezidențial, fără a reprezenta un punct de tranzit pentru traficul urban, caz în care este necesară și verificarea existenței unor eventuale restricții de circulație pe aceste drumuri, în raport de cerințele Curții Europene a Drepturilor Omului menționate în cauza citată anterior.
În acest sens, se va efectua o expertiză tehnică, probă care nu se poate realiza de către instanța de recurs, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 305 Cod procedură civilă.
Primind cauza spre soluționare, Curtea a dispus potrivit dispozițiilor obligatorii a deciziei pronunțate în recurs efectuarea unei expertize tehnice-judiciare ce a avut drept obiectiv: identificarea străzilor Aleea E. R., . se stabilească dacă aceste două străzi sunt deschise publicului sau au accesul restricționat și numai pentru riveranii celor două străzi.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că cele două străzi –. . deschise publicului, iar accesul spre cartierul Amfiteatru se poate face din ambele străzi, accesul publicului larg nefiind restricționat.
Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că cele două drumuri de acces sunt drumuri publice deschise circulației publice, reprezentând un punct de tranzit pentru traficul urban, nu au făcut obiectul înstrăinării, prin contractele de vânzare-cumpărare, încheiate de apelantă cu persoanele fizice cărora le-a înstrăinat parcele de teren.
Este fără echivoc că aceste drumuri sunt deschise atât complexului de locuințe,dezvoltat de reclamantă și în egală măsură publicului larg și oricărui tip de transport, nepunându-se în discuție existența vreunei restricții în utilizarea acestora.
Față de situația de fapt expusă, Curtea, constată că, în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate în capătul de cerere vizând drumurile publice, s-a născut raportul obligațional dintre aceasta și pârâții C. L. Iași și M. Iași prin P., de natură a duce la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor părți.
Față de cele ce preced, Curtea va admite apelul și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în capătul de cerere vizând obligarea acestora la plata contravalorii drumurilor.
D. urmare, numai sub acest aspect cauza se va trimite Tribunalului Iași spre rejudecare.
Se va păstra restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite apelul formulat de . lichidatorul judiciar C. Insol SPRL împotriva sentinței civile nr. 68 din 13 ianuarie 2010 a Tribunalului Iași pe care o anulează în parte în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Iași, M. Iași prin P. în capătul de cerere vizând obligarea acestora la plata contravalorii drumurilor.
Trimite Tribunalului Iași, spre soluționare capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții C. L. Iași, M. Iași prin P. având drept obiect obligarea acestora la plata contravalorii drumurilor.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin acestei decizii.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2014.
Președinte, E. G. | Judecător, V. C.-S. | |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex/17.04.2014
Tribunalul Iași:C. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
