Acţiune în constatare. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1178/271/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția I civilă –

- Nr.operator de date cu caracter personal

- 3159 -

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.825/2014-R

Ședința publică din 18 septembrie 2014

Președinte –– S. A. L. - judecător

- T. D. – judecător

- M. E. - judecător

- C. G. – grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți V. L. și V. M.- ambii domiciliați în Marghita, ., jud. Bihor și V. L. și V. M., ambii și prin mandatar V. M.- cu domiciliul în Oradea, ..5, ., în contradictoriu cu intimații pârâți V. (FOSTĂ B. N.) M. S. și B. N. R. A.-ambii cu domiciliul în Oradea, ., ..1, . și intimații reclamanți R. P. A. și R. E.- ambii cu domiciliul în Oradea, ., nr.5, ., împotriva deciziei civile nr. 10/A/2014 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 417 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr._, având ca obiect: acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc reprezentanții părților, fiind lăsată cauza la a-II-a strigare.

La a –II-a strigare a cauzei, lipsesc reprezentanții părților, fiind lăsată cauza la a-III-a strigare.

La a-III-a strigare se prezintă pentru intimații reclamanți R. P. A.-lipsă și R. E.-personal, reprezentantul lor, avocat R. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 25.04.2014, eliberată de Baroul Bihor-Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenții pârâți și reprezentanta acestora, avocat A. C. și mandatara lor, V. (FOSTĂ B. N.) M. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este legal timbrat, constatându-se că, prin serviciul registratură, la data de 16.09.2014, Biroul Executorului Judecătoresc B. I., s-a conformat dispozițiilor instanței și a comunicat răspunsul, după care:

Reprezentantul intimaților reclamanți, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanța depusă la dosar. În esență, solicită a se constata că, motivele de recurs formulate prin prisma art.304 pct.8 ori 9 Cod procedură civilă, nu se pot încadra în prevederile art.304 pct.8 ori pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere că vizează netemeinicia hotărârii atacate prin prisma interpretării greșite a probelor administrate în cauză, prin prisma noilor interpretări a dispozițiilor art.304 Vechiul Cod de procedură civilă, nu se pot formula cereri de recurs, pentru netemeinicia hotărârii, ci numai pentru nelegalitatea acesteia, astfel consideră că motivele invocate de recurenți nu vizează nelegalitatea hotărârii ci netemeinicia acesteia, ceea ce este inadmisibil și ca atare, motivele invocate de recurentă nu vizează nici interpretarea greșită a actului dedus judecății și nici nelegalitatea acesteia, ci doar faptul că instanța nu a observat pe baza probelor de la dosar, că recurenții au rămas fără ieșire la stradă –după susținerea lor-, aceștia nemaideținând proprietatea asupra imobilului învecinat care are ieșire la stradă, din cauza faptului că acest imobil a trecut în proprietatea părinților recurentei. Pe de altă parte, precizează că, recurenții invocă faptul că instanța nu a ținut cont nici de împrejurarea că imobilul învecinat, proprietatea părinților recurentei, este supus unei execuții silite, deși a fost depusă la dosar o dovadă în acest sens, astfel, legat de aceste critici, arată că, imobilul învecinat, care nu mai este proprietatea recurentei, a fost transcris pe numele părinților recurentei în timpul prezentului proces, împrejurare care evidențiază reaua credință a recurenților. De asemenea, reprezentantul intimaților reclamanți, menționează că, imobilul recurenților își păstrează caracterul loc înfundat, însă numai până când nu se poate realiza accesul la drumul public pe o altă cale decât cea existentă, ori, din probele de la dosar rezultă că imobilul părților recurente are asigurată ieșirea pe terenul alăturat, care deși a fost transcris în timpul procesului pe numele recurenților, dar care în momentul înaintării procesului a fost tot proprietatea recurenților, astfel, precizează că, temeinicia cererii de chemare în judecată trebuie raportată la data înaintării acesteia, 28.01.2009, dată la care atât imobilul, în prezent proprietatea recurenților cât și imobilul alăturat, proprietatea actuală a părinților recurentei, era în mâna aceluiași proprietar, adică a recurenților. Chiar dacă s-ar lua în considerare că terenul alăturat a fost transcris de pe numele recurenților pe numele părinților recurenților –cu rea credință, și atunci exista oricând posibilitatea constituirii și înscrierii unei servituți pe bază convențională, între recurenta și părinții acesteia, astfel arată că, chiar dacă instanța a desființat servitutea de trecere, aceasta nu înseamnă că recurenții nu au asigurat faptic ieșirea sau nu își pot constitui oricând pe cale convențională o servitute. Noua servitute, arată reprezentantul intimaților reclamanți, este și în avantajul lor, având în vedere că este o servitute mult mai comodă, printr-o curte spațioasă și apoi o porțiune lată de teren cu două porți, care asigura nu numai accesul pietonal, dar și cu mașina, nemaifiind terenul unei persoane străine. În mod corect, instanța de apel a avut în vedere atât dispozițiile vechiului cod civil cât și dispozițiile Noului Cod civil, în sensul de a se menține un drept de servitute, atâta timp cât acesta își găsește utilitatea, urmând ca odată cu dispariția situației inițiale, care a generat servitutea, să fie stinsă vechea servitute și să se creeze servitutea pe o cale proprie către drumul public, veche servitute stingându-se prin dispariția scopului pentru care a fost instituit. Referitor la buna sau reaua credință a recurenților, reprezentantul intimaților reclamanți, arată manevrele juridice pe care le-au făcut recurenții pe parcursul celor cinci ani de când durează prezentul proces, în scopul de a crea aparența deținerii în proprietate a imobilului teren învecinat de către aceeași proprietari care dețin și apartamentul nr.2, toate aceste manevre s-au făcut în condițiile în care procesul este notat în CF din 2.09.2009.

Instanța, rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a recursului și asupra recursului.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra excepției de inadmisibilitate a recursului și asupra recursului civil de față, instanța de recurs, constată următoarele:

P. sentința civilă nr.417 din 13 ian. 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins cererea formulată de reclamanții R. P. A., R. E. în contradictoriu cu pârâții V. (F. B. N.) M. S., B. N. R. A., V. L., V. M., fără a se acorda cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul situat in loc. Oradea, . (fosta Sevastopol), nr administrativ 5, reprezinta in natura casa alcatuita din doua apartamente, apartamentul nr. 1 aflat in proprietatea reclamantilor, inscris in CF_ cu nr. top 4573/26/I și apartamentul nr. 2 aflat in proprietatea paratilor, inscris in CF_ Oradea, cu nr. top 4573/26/II, amplasate pe terenul cu nr. top 4573/26 Oradea, in suprafata totala de 353 mp, așa cum rezulta din cuprinsul CF colectiv_, depus la pagina 7 din dosar.

Paratii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului nr. 2, cu titlu de cumparare, de la numita SZEKELY E. K., fosta proprietara sub B 4. În momentul dobandirii, imobilul era compartimentat pe apartamente, iar asupra cotei de proprietate de 273 mp, apartinand reclamantilor, era instituita servitutea de trecere in favoarea apartamentului nr. 2, in mod impropriu intrucat nu este sistată coproprietatea asupra terenului reprezentand curte și teren de sub apartamente, in CF-urile individuale consemnandu-se doar cota de teren, obiect al contractelor de vanzare-cumparare. Neintelegerile dintre parti s-au ivit in momentul dobandirii de către parati, cu titlu de cumparare, a unui teren aflat in imediata vecinatate a imobilului in litigiu, cu nr. cadastral_ Oradea, inscris in CF 9753, situat administrativ pe . teren a format obiectul unei promisiuni sinalagmatice de vanzare-cumparare, cu data certa, potrivit incheierii 731/23-12-2008, prin care paratii au promis vanzarea catre numita I. M., a acestui teren.

Pentru a se stabili daca apartamentul aflat in proprietatea paratilor si-a pierdut caracterul de loc infundat și daca exista alte cai de acces catre acesta, in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice. In cuprinsul acestei expertize a fost identificat nr. cadastral_, ca aflandu-se alipit de apartamentul nr. 2, aflat in proprietatea paratilor, insa accesul este mai anevoios, potrivit aprecierilor instantei fata de cel realizat din . practicat de parti din momentul dobandirii imobilului, precum și de către antecesorii acestora.

Accesul din . nr. cadastral_ se realizează, așa cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fata locului, pe un drum îngust, hașurat in schită cu contur albastru, fara a face posibila .>

Dreptul de servitute este un drept real principal, derivat perpetuu și imprevizibil, constituit asupra unui imobil fond aservit pentru uzul și utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile aparținând unor proprietari diferiți. Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit; proprietarul fondului aservit este ținut să nu facă nimic de natură a împiedica realizarea intereselor legitime ale proprietarului fondului dominant. În spiritul dispozițiilor acestui text legal, prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică; practica judiciară a lărgit noțiunea de loc înfundat statuând că art. 616 se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică ci și la acele situații în care deși există o astfel de ieșire, ea prezintă inconveniente grave, sau pot fi periculoase pentru proprietarul fondului dominant.

Această servitute impune limitarea exercițiului atributelor dreptului de proprietate de către titularul său,astfel cum prevede art. 576 C.civ. Consecința firească a instituirii unei servituți de trecere reprezintă și o limitare adusă dreptului de folosință, iar ca urmare a acesteia, raporturile dintre posesor și proprietar pot suferi modificări, situația avută în vedere la . aceeași.

Față de cele mai sus arătate, instanța de fond a apreciat ca prin dobandirea de către reclamanti a imobilului cu nr. cadastral_, cu acces din . nr. 2 al acestora, aflat in litigiu nu si-a pierdut caracterul de loc înfundat, un eventual acces din . mult mai anevoios. Totodata, accesul in cele doua apartamente situate la nr. 5, pe .-a facut din momentul existentei acestora de pe . mult decat atat, imobilul dobandit de catre parati, sus amintit, formeaza obiectul unei promisiuni sinalagmatice de vanzare-cumparare, fara a fi grevat de o sarcina, respectiv de o servitute de trecere.

F. de cele mai sus aratate, instanta de fond a respins cererea.

Cererea fiind respinsa, instanta a respins si capatul de cererea avand ca obiect acordarea cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat in apel apelanții R. P. A. și R. E. solicitând în principal admiterea apelului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța sa se pronunțe si asupra capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune, iar in ceea ce privește stabilirea servitutii încetarea dreptului de servitute si stabilirea unei noi servituti de trecere, iar in situația în care se va considera ca instanța s-a pronunțat asupra sistării de indiviziune să se modifice hotărârea atacata in sensul admiterii cererii de sistare a stării de indiviziune prin formarea celor 2 loturi conform expertizei efectuate în cauză:

• radierea dreptului de servitute de trecere notata ca si o sarcina a fondului aservit - aprtamentul nr. 1 proprietatea reclamanților, si determinata ca fiind „prin . din CF individual nr._ Oradea, cu nr. top 4573/26/I., constituită in favoarea proprietarilor apartamentului nr. 2, din CF individual_ Oradea transcris, in CF electronic_-C1-U1 cu nr. top 4573/26/2

• fie să se stabilească servitutea de trecere în favoarea imobilului - fond dominant - proprietatea pârâților VARADl-V. și soția V. M. (părinții paratei B. N. M.) având nr. top 4573/26/II din CF individual_ Oradea, pe și in sarcina imobilului fond aservit invecinat având nr cadastral_ din CF Electronic_ Oradea, proprietatea pârâților BALAȘKO N. M. S., si B. N. A., conform expertizei efectuate de către expert T. D.; fie să se constate pur si simplu ca imobilul proprietatea paraților V. având nr. topo 4573/26/11 din CF individual_ Oradea are posibilitatea de a obține servitute de trecere către . terenul imobil având nr. cad_ din CF electronic 150 078 Oradea propriatetea paraților B..

În subsidiar în situația in care se va recalifica prezentul recurs ca si apel nu s-a solicitat retrimiterea cauzei la prima instanța, ci doar anularea hotărârii si judecare pe fond a capătului de cerere privind sistarea indiviziunii si modificarea soluției privind servitutea de trecere, conform celor arătate mai sus

Cu cheltuieli de judecata in fond si in apel.

P. decizia civilă nr.10/A din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții R. P. A. și R. E., în contradictoriu cu intimații V. (fosta B. N.) M. S., B. N. R. A., V. L. și V. M., împotriva sentinței civile nr.417 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:

A admis cererea de chemare în judecată a reclamanților R. P. A. și R. E., în contradictoriu cu pârâții V. (fosta B. N.) M. S., B. N. R. A., V. L. și V. M..

A dispus sistarea stării de indiviziune între reclamanhții R. P. A., R. E. și pârâții V. L. și V. M. cu privire la imobilul teren în suprafață de 353 mp înscris în CF_ provenit din conversiunea CF_ de sub nr. top 4573/26 ce se dezmembrează în top 4573/26a în suprafață de 273 mp ce se atribuie reclamanților și în top 4573/26b în suprafață de 80 mp ce se atribuie pârâților V. L. și V. M. conform raportului de expertiză topo efectuată în cauză de expert T. D. ce face parte integrantă din aceasta.

A constatat stins dreptul de servitute înscris în CF_ C1-U1 convertit din CF vechi_ în favoarea imobilului pârâților V. M. și V. L. și a dispus radierea acestuia din CF.

A obligat pârâții intimați la cheltuieli de judecată parțiale în fond și apel în favoarea reclamanților – apelanți în sumă de 2000 lei.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate in lumina dispozițiilor art.295 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele și în limita aspectelor invocate de apelanți, instanța de apel a reținut următoarele:

În esență apelanții critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte esențiale, pe de o parte se susține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind sistarea stării de indiviziune intre cele două imobile în litigiu, aspect cu privire la care și intimații si-au manifestat acordul solicitând admiterea apelului sub acest aspect, iar pe de altă parte s-a susținut că dreptul de servitute instituit pe fondul apelanților nu-și mai justifică existența in condițiile în care s-a creat o altă ieșire la calea publică accesibilă intimaților de pe fondul propriu.

Instanța de apel a reținut că aceste critici sunt pertinente.

Astfel deși în fața instanței de fond reclamanții R. P. A. și R. E. au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF colectiv_ Oradea cu nr.top.4573/26 situat în Oradea ..5, defalcat pe două apartamente, prin dezmembrarea acestui imobil și formarea a două loturi, unul în favoarea reclamanților cu o suprafață de 273 mp și unul in favoarea pârâților cu o suprafață de 80 mp, terenuri pe care se află casele aflate în proprietatea părților litigate (casele fiind deja înscrise în cărți funciare separate) și deși s-a efectuat și o expertiză in susținerea acestui capăt de cerere, necontestată de părțile litigante, ambele fiind de acord că se impune partajarea celor două terenuri pe care se află casele părților, cu toate acestea instanța de fond a omis practic dintr-o eroare a se pronunța asupra acestui capăt de cerere atât in dispozitiv cât și în considerentele hotărârii apelate.

Având in vedere că apelanții au solicitat expres ca pe calea devolutivă a apelului, instanța de apel să se pronunțe asupra sistării de indiviziune, arătând în mod expres că nu solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de apel a făcut aplicabilitatea art. 297 alin. 1 teza I a Cod de procedură Civilă și in consecință, instanta de apel a judecat cererea evocând fondul, sub aspectul cererii de ieșire din indiviziune, in lipsa unei cereri exprese a apelanților neputându-se face aplicabilitatea celei de a II a teze a aceluiași articol in sensul casării cu trimitere spre rejudecare, soluție excepțională in apel care ar putea atrage un termen mult mai îndelungat al judecării procesului.

In consecință, în baza art.728 Cod Civil de la 1864 care guvernează cererea de partaj, față de data formulării cererii de ieșire din indiviziune, potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, coroborat cu art.637 indice 1 și cu art.637 indice 9 Cod de procedură civilă de la 1865 instanța de apel a dispus sistarea stării de indiviziune între reclamanții R. P. A., R. E. și pârâții V. L. și V. M. cu privire la imobilul teren în suprafață de 353 mp înscris în CF_ provenit din conversiunea CF_ de sub nr. top 4573/26 ce se va dezmembra în top 4573/26 a în suprafață de 273 mp ce se va atribui reclamanților și în top 4573/26 b în suprafață de 80 mp ce se va atribui pârâților V. L. și V. M., conform raportului de expertiză topo efectuată în cauză de expert T. D. ce face parte integrantă din aceasta, ținând cont în principal de acordul părților în acest sens.

Cea de a doua critică a apelanților și cea care constituie de fapt problema litigioasă reală a părților în cauză, s-a opinat de instanța de apel că aceasta este legată de solicitarea apelanților de a se constata stins dreptul de servitute instituit in prezent pe lotul acestora, in condițiile în care fondul intimaților nu mai este înfundat, având un acces la calea publică prin constituirea cadastralului nr. 1977, intimații devenind proprietarii unui teren alăturat, situație care schimbă situația juridică a terenului ce nu mai poate fi considerat în prezent loc înfundat.

Analizând situația juridică a imobilelor în litigiu din perspectiva probelor cu înscrisuri, expertiză și cercetare la fața locului administrate atât in fond cât și in apel, Tribunalul a reținut următoarele:

În prezent pe terenul în suprafață de 353 mp înscris în Cartea Funciară Colectivă nr._ Oradea este notată o casă colectivă cu două apartamente, mai precis așa cum a rezultat din cercetarea la fața locului este vorba de fapt de două case distincte, două unități locative de sine stătătoare, independente, apartamentul nr.1 aflându-se pe proprietatea reclamanților apelanți R. P. A., R. E. cu o suprafață aferentă de 273 mp s-a înscris in CF Individual nr._ Oradea sub nr.top.4573/26 iar apartamentul nr.2 aflat în prezent in proprietatea pârâților intimați V. (fostă B. N.) M. Serafima și B. N. R. A. înscris in CF Individual nr._ Oradea sub nr.top.4573/26 iar terenul aferent in suprafață de 80 mp se află in prezent în proprietatea părinților intimatei V. (fostă B. N.) M. Serafima, respectiv a intimaților V. L. și soția V. M..

In consecință, cele două apartamente fiind defalcate și înscrise în cărți funciare individuale, s-a apreciat că singurul imobil ce a rămas în indiviziune era terenul de 353 mp aferent celor două apartamente in cote de 273 mp și respectiv 80 mp fiind și acesta partajat prin prezenta decizie de apel potrivit celor de mai sus.

Așa cum rezultă din CF nr._-C1-U1 (fila 110 dosar de fond) provenit din conversia pe hârtie a CF nr._, nr.top.4573/26 respectiv cota de 80 mp a aparținut inițial în întregime intimaților V. (fostă B. N.) M. Serafima și B. N. R. A., care sunt și proprietarii apartamenului nr.2, terenul fiind însă grevat de o garanție ipotecară instituită in favoarea creditorului ipotecar BCR care a acordat proprietarilor un împrumut de 45.500 euro, așa cum rezultă din foaia de sarcini a CF. Individual_ Oradea.

După notarea prezentului proces in CF nr._-C1-U1 in anul 2009 se notează și somația de plată emisă de B. P. E. imobilul teren fiind scos ulterior la licitație publică in procedura execuțională inițiată de creditorul ipotecar și adjudecat de intimații V. L. și V. M., prin actul de adjudecare nr.513 și procesul verbal nr.513 E 2009, 27.11.2009, emis de B. P. E., părinții intimatei V. (fostă B. N.) M. Serafima probabil pentru a salva imobilul fiicei de la o executare silită, fiind însă evident faptul că cea care folosește în continuare atât imobilul casă cât și teren este intimata V. (fostă B. N.) M. Serafima.

În ceea ce privește dreptul de servitute, instanța de apel a reținut că la data dobândirii apartamentului nr.2 de către intimații V. (fostă B. N.) M. Serafima și B. N. R. A., singura cale de acces spre apartamentul acestora era prin poarta comună situată pe . și care, așa cum a rezultat și cu ocazia cercetării la fața locului, asigură trecerea pe Accesul nr.1 pe traseul A-B-C din completarea raportului de expertiză (filele 40-41 dosar de apel) are o lungime de 18,38 mp și o suprafață de 28,55 mp fiind situat pe topograficul nr.4573/26 a aflat pe proprietatea reclamanților apelanți.

Practic „accesul se face printr-un gang acoperit, cu o lățime de 1.50 m și trece pe lângă apartamentul apelanților prin fața ușii acestora de la ., după care se coboară pe scări in curtea interioară și se înaintează pe o cărare parțial betonată spre apartamentul nr.2, ajungând până in fața casei în curtea interioară.”

Ulterior, însă pârâții intimați V. (fostă B. N.) M. Serafima și B. N. R. A. proprietari si in prezent ai apartamentului nr.2, au achiziționat terenul în suprafață de 397 mp cu nr.cadastral_ înscris în CF nr._ și care așa cum a rezultat la cercetarea la fața locului și cum se poate deduce si din raportul de expertiză efectuat în cauză se află in continuarea terenului deja partajat în dreptul apartamenului nr.2 al intimatei V. (fostă B. N.) M. Serafima asigurând un alt acces nr.2 spre calea publică dinspre .>

Acest acces așa cum a reținut atât instanța cât și expertul are o suprafață de 41,47 mp. și o lungime de 31,34 mp.

Totodată cu ocazia măsurătorilor la fața locului (fila 36 dosar de apel) a rezultat că pe acest imobil cu nr. cadastral_ intimata V. (fostă B. N.) M. Serafima are edificată o fundație și o construcție în roșu iar înspre . o poartă de acces spre blocul de locuințe ridicată tot de către intimată. S-a mai reținut că drumul de acces cu nr.2 până la . face prin curtea blocului pe cad._ care are acces la acea stradă iar în urma măsurătorilor la fața locului lățimea acestui acces este de 1,25 m în punctul cel mai îngust, poarta ridicată de intimată spre această ieșire având o lățime de 4,40 m. Mai mult calea de acces spre stradă este alcătuită nu doar din cadastralul intimatei ci și dintr-o altă porțiune de teren aferentă blocului de locuit de asemenea liberă fiind în fapt un acces mult mai larg.

De asemenea la fața locului s-a putut constata că intre părți există tensiuni și neînțelegeri cu privire la folosința accesului nr.1 pe care există instituit în prezent un drept de servitute intimata apreciind că îi este mult mai dificil să pătrundă la imobilul propriu de pe . pe poarta inițială de lângă . poarta proprie edificată pe cadastralul_ decât pe poarta de pe . acel gang acoperit.

Coroborând toată probațiunea administrată în cauză, instanța de apel a reținut că într-adevăr in prezent lotul intimaților și-a pierdut caracterul de lot înfundat deoarece prin achiziționarea cadastralului_ și-a deschis o cale proprie spre ieșirea publică fiind evident faptul că prin începerea edificării unei construcții noi pe acest teren cât și prin ridicarea unei porți cu o lățime de 4.40 m are asigurată o ieșire pe drumul public.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză topografică (filele 80-83 ) în viziunea expertului calea cea mai lesnicioasă la proprietatea pârâților intimați este constituit din terenul liber marcat între punctele 1-2-3-4 cu acces direct de pe .>

Totodată susținerile instanței de fond potrivit căreia accesul de pe . mai puțin lesnicios pentru intimați precum și faptul că nu asigură accesul auto, instanța de apel a reținut că nu sunt temeiuri suficiente pentru a menține un drept de servitute în condițiile in care este evident faptul că intimații pârâți și-au creat un acces propriu la calea publică pe propriul fond.

In ceea ce privește accesul auto, s-a constatat de instanța de apel că acest argument nu poate fi reținut, în condițiile în care nici servitutea inițială, respectiv accesul 1 nu permite un acces auto iar în ceea ce privește calea mai lesnicioasă chiar acceptând faptul că in viziunea intimatei V. (fostă B. N.) M. Serafima care are și un copil minor este mai dificil să acceadă la imobilul propriu de pe . două porți in loc de una singură de pe . fapt că deține în prezent o ieșire la calea publică de pe terenul propriu atrage încetarea caracterului de lot înfundat al propriului fond, transformându-l in unul cu ieșire la drumul public.

Menținerea unui drept de servitute se justifică doar în măsura in care fondul în folosul căruia s-a instituit își menține caracterul de lot înfundat insă dacă lotul se transformă ulterior din diferite motive într-unul cu acces propriu la calea publică încetează și rațiunile pentru care dreptul de servitute a fost instituit în consecință se impune a se considera acest drept ca fiind stins.

Dreptul de servitute fiind un drept instituit asupra bunului altuia deci o limitare legală a dreptului de dispoziție cu privire la imobilul unul terț trebuie apreciat în litera și spiritul legii și ca o excepție de la caracterul absolut al dreptului de proprietate care conferă toate prerogativele usus, fructus și abussus proprietarului fondului, astfel încât punând in balanță afectarea dreptului altuia cu posibilitatea obiectivă, chiar apreciată subiectiv de intimați ca fiind mai îngreunată, de a avea ieșire la calea publică de pe fondul propriu, instanța trebuie să dea prevalență dispozițiilor legii și să constate stins dreptul de servitute care în mod obiectiv și in virtutea legii nu își mai regăsește utilitatea.

Cât privește susținerile intimaților potrivit cărora acest acces ar crea probleme din perspectiva accesului lor la utilități, respectiv la cablurilor și conducte ce se regăsesc in curtea comună, s-a opinat că nu pot fi reținute de instanța de apel în condițiile în care, potrivit art.616 Cod Civil de la 1864 aplicabil în cauză, servitutea se instituie în favoarea fondului care nu are ieșire la calea publică tocmai pentru a asigura accesul proprietarului la propriul fond, neexistând nevoia menținerii unui drept de servitute doar pentru un eventual acces la utilitățile comune care oricum se administrează in comun de proprietarii învecinați, proprietarul vecin neavând nici un drept de a nega accesul intimaților la aceste utilități comune, chiar în lipsa unui drept de servitute, in caz contrar putând fi sancționați pentru abuz de drept.

Tribunalul a apreciat că nici susținerile potrivit cărora accesul pe porțiunea cea mai îngustă a cadastralului nr._ la imobil pe porțiunea de 1,25 m ar crea probleme de acces cu piciorul nu pot fi reținute, în condițiile în care in fapt această porțiune de acces e mult mai lată în prezent alăturându-se și zona liberă din jurul blocului dar și doar suprafața de 1,25 m a numărului cadastral e suficientă pentru a asigura trecerea cu piciorul spre imobilul intimaților, mai mult trecerea pe accesul 1 prin gang nu este mult mai lată având 1,50 m.

Totodată instanța de apel a apreciat că nici susținerile potrivit cărora accesul 1 existent in prezent nu ar crea probleme apelanților reclamanți chiar dacă trece prin fața apartamentului acestora fără insă a intra în interiorul casei acestora nu pot fi reținute, instanța apreciind că accesul distinct pe . in măsură să mai aplaneze conflictele existente în prezent între părți, starea tensionată dintre vecini fiind evidentă și nu este previzibilă îmbunătățirea acestei situații prin menținerea dreptului de servitute, din contră.

În drept dispozițiile art.616 Cod Civil de la 1864 sunt clare în sensul că doar proprietarul al cărui loc este înfundat și nu are nici o ieșire la calea publică este îndreptățit a reclama un drept de servitute de trecere pe locul vecinului său în scopul exploatării fondului propriu.

per a contrario în momentul în care încetează caracterul de loc înfundat al fondului dominant și se naște o cale proprie spre ieșirea publică dispărând situația premisă, condiția esențială care a impus instituirea dreptului pe fondul altuia, încetează și rațiunea de a fi a servituții iar dreptul se stinge.

Dreptul de servitute ca drept real accesoriu, dezmembrământ al dreptului de proprietate, există atâta timp cât există fondul în folosul căruia s-a instituit și caracterul de loc înfundat al acestuia.

Mai mult această cauză de stingere a servituții ce rezultă cu claritate din definiția consacrată in art.616 Cod Civil de la 1864 prin aplicarea principiul simetriei potrivit căruia condițiile esențiale în care se naște un drept trebuie să se mențină pe toată perioada existenței acestuia, se regăsesc in prezent in mod expres consacrate în dispozițiile art.770 Noul Cod Civil potrivit căruia „servitutea se stinge pe cale principală prin radierea din cartea funciară prin:(…) g) stingerea oricărei utilități a acesteia.

In consecință intenția legiuitorului atât sub imperiul vechiului cât și a noului cod civil a fost clară in sensul de a se menține un drept de servitute atâta timp cât acesta își găsește utilitatea, pentru a se asigura ieșirea la calea publică a fondului înfundat ce nu are nici o cale proprie de ieșire la drumul public, urmând ca odată cu dispariția situației premisă și formarea unei căi proprii la calea publică dreptul de servitute să se stingă prin dispariția scopului pentru care a fost instituit.

Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța de apel în baza art.296 Cod de procedură civilă a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții R. P. A. și R. E., în contradictoriu cu intimații V. (fosta B. N.) M. S.,, B. N. R. A., V. L. și V. M., împotriva sentinței civile nr.417 din 13 ian. 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:

A admis cererea de chemare în judecată a reclamanților R. P. A. și R. E., în contradictoriu cu pârâții V. (fosta B. N.) M. S., B. N. R. A., V. L. și V. M..

A constatat stins dreptul de servitute înscris în CF_ C1-U1 convertit din CF vechi_ în favoarea imobilului pârâților V. M. și V. L. și a dispus radierea acestuia din CF.

In baza art.274 Cod de procedură civilă, văzând căderea în pretenții a pârâților intimați, i-a obligat la cheltuieli de judecată parțiale în fond și apel în favoarea reclamanților – apelanți în sumă de 2000 lei, ținând cont de împrejurarea că partajul ca prim capăt de cerere s-a realizat in interes comun, cu privire la acesta ambele părți urmând a-și suporta cheltuielile proprii cu expertiza și asigurarea asistenței juridice.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 19 lei, au declarat recurs intimații V. M., V. L. –prin mandatar V. M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, cu menținerea servituții existente în principal, iar în subsidiar, dispunerea clară și concretă a locului și căii prin care să se facă accesul la locul înfundat.

P. motivele de recurs s-a invocat că în cuprinsul hotărârii se face referire la V. M. –fostă B. N. și la B. N. R. ca fiind proprietari ei ai apartamentului 2, iar la V. M. și L., ca fiind proprietari ai terenului de sub apartament, urmare a executării silite din 27.11.2009.

Din documentele aflate la dosar, reiese că atât terenul cât și apartamentul – locul înfundat, se află în proprietatea lor, iar V. M. și B. N. R. nu au nicio legătură cu proprietatea acestui imobil, au fost proprietarii apartamentului până în 27.11.2009, iar în prezent au în proprietate doar terenul alăturat, identificat cadastral nr._ pe care Tribunalul a considerat că i se poate face ieșire de la locul înfundat.

Acesta este în executare silită, are notată în cartea funciară interdicție de grevare, iar executorul judecătoresc îl va vinde la licitație, liber de orice sarcini, acest teren face obiectul dosarului execuțional nr.365/2011 al B. B. I.. Din documente reiese faptul că locul nu și-a pierdut caracterul de loc înfundat și nu există nici o cale proprie spre ieșirea publică. Motivarea că e mai bine să nu existe același acces în curte pentru ambii vecini, date fiind realațiile încordate dintre aceștia, este străină cauzei și nu are suport legal.

La cercetarea la fața locului de către Tribunal, s-a dispus ca expertul să stabilească pe care dintre cele două părți e accesul mai scurt, mai facil, nereieșind că cel actual este în acest sens, însă, nu s-a ținut cont de măsurători.

Dacă s-a dispus radierea dreptului de servitute de acces actual, dar nu s-a stabilit o altă servitute prin altă parte, documentele confirmă că locul este în continuare loc înfundat, ori, se întreabă cum să ajungă pe proprietatea lor, cum să intre în casa lor, cu un elicopter?

În drept, s-a invocat art.483, art.488 alin.6 și 8, art.484 alin.1 Cod procedură civilă.

Intimații R. P. A. și R. E., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că, greșit s-au invocat proceduri din noul cod de procedură civilă, acesta nu se încadrează nici în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, câtă vreme, sunt aspecte de netemeinicie, ceea ce este inadmisibil.

Nu vizează motivele interpretarea greșită a actului dedus judecății și nici nelegalitatea acesteia, ci neobservarea probelor, că au rămas fără acces la stradă, că nu sunt proprietari ai imobilului învecinat. Acesta s-a transmis pe numele părinților recurentei pe parcursul procesului, ceea ce denotă o rea credință. Execuția imobiliară s-a inițiat în timpul procesului pe baza unei datorii artificiale. Imobilul are o ieșire comodă cu piciorul și cu mașina pe un teren învecinat, proprietatea părinților recurentei, fără a fi nevoie de păstrarea servituții mult mai incomode.

Apărarea în sensul că recurenții au fost proprietarii terenului învecinat doar până la 27.11.2009 și acum nu mai sunt, nu poate fi acceptată câtă vreme, au pierdut dreptul de proprietate după înregistrarea procesului și notarea în CF. Imobilul își păstrează caracterul de loc înfundat. Temeinicia cererii de chemare în judecată trebuie raportată la data înaintării -28.01.2009 când ambele imobile – deci și cel învecinat – erau în proprietatea recurenților. Faptul că s-a transcris la părinții acestora –cu rea credință – există posibilitatea constituirii unei servituți pe bază convențională, între recurentă și părinții acesteia, ce este și în avantajul lor.

Corect s-au avut în vedere de instanța de apel dispozițiile vechiului cod civil și a celui nou, de menținere a unui drept de servitute doar când este util iar urmare a dispariției situației inițiale să fie stinsă, intenția șicanatoare a recurenților de-a menține o servitute ce trece prin casă –coridorul închis – câtă vreme au un acces mai comod, depășește orice logică normală.

P. răspunsul la întâmpinare, depus la dosar, recurenții au precizat că nu își mai întemeiază recursul pe prevederile noului cod de procedură civilă cum inițial au arătat, având în vedere faptul că acțiunea a fost pornită sub incidența vechiului cod de procedură civilă.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:

Ceea ce se contestă prin prezenta cale extraordinară de atac, este doar dispoziția prin care s-a constatat stins dreptul de servitute înscris în CF nr._ C1-U1 convertit din CF nr._ în favoarea imobilului proprietatea recurenților, astfel că doar raportat la aceasta se vor analiza criticile aduse deciziei recurate.

Din copia xerox a colii de carte funciară nr._ Oradea –filele 7-8 dosar de fond-, se reține că pe nr.top.4573/26 în suprafață de 353 m.p. se află o casă colectivă compusă din 2 apartamente –. CF nr._ și apartamentul nr.II transcris în CF nr._. Apartamentul nr.I, din CF nr._ Oradea, potrivit copiei xerox a acestei coli de carte funciară –filele 9-10 dosar de fond, cu o suprafață de 273 m.p. teren aferent, nr.top.4573/26/I a fost dobândit cu titlu de cumpărare în 18.02.1994 de către intimații reclamanți R. P. A. și R. E., drept întabulat la foaia B.nr.9-10. Apartamentul nr.II, înscris în coala de carte funciară nr._ Oradea, potrivit copiei xerox a acesteia –filele 11-12 dosar de fond, cu 80 m.p. teren aferent, a fost dobândit de B. N. M. S. și B. N. R. A. – intimații pârâți, cu titlu de cumpărare în anul 2006 și înscris la Foaia B.nr.7-8, în data de 11.09.2006, înscris în favoarea acestora un drept de servitute de trecere prin . comună. Totodată la Foaia B.nr.9 s-a înscris interdicția de înstrăinare în favoarea BCR, iar la Foaia C nr.2 o ipotecă în valoare de 45.500 Euro în favoarea acestei bănci și la aceiași dată -11.09.2006 -, aceștia au dobândit și dreptul de proprietate asupra nr.cadastral_ înscris în CF nr.9753 Oradea –teren intravilan, în suprafață de 397 m.p. și cu instituirea interdicției de înstrăinare în favoarea BCR –Foaia B.nr.5 și ipotecă pentru 13.000 Euro –foaia C nr.2.

Apartamentul nr.II, înscris în CF nr._ Oradea, nr.top.4573/26/II s-a transcris în CF nr._-C1-U1 –fila 110 dosar de fond, prin conversia colii de carte funciară cu un drept de servitute prin intrare acoperită curte comună, fiind scos la licitație publică de B. P. E., iar urmare a actului de adjudecare nr.513 și a procesului verbal nr.513 E.2009 a fost întabulat la Foaia B.nr.4 în favoarea recurenților V. L. și V. M., astfel că, în mod greșit într-adevăr instanța de apel a reținut că apartamentul se afla în prezent în proprietatea intimaților și doar terenul de 80 m.p. în cea a recurenților .

Imobilul ce a rămas în proprietatea intimaților B. N. M. S. și B. N. R. A., este cel cumpărat în aceiași perioadă cu apartamentul nr.I -11.09.2006, cu nr.cadastral_ (înscris în CF nr.9753 Oradea, teren în suprafață de 397 m.p. învecinat cu acest apartament, asupra căruia este înscrisă la Foaia B.nr.3-4 interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restituirea în favoarea BCR –Sucursala Oradea, recurenții fiind părinții lui V. –fostă B. N. M. S..

Din raportul de expertiză topografică, întocmit de inginer expert –T. D. –filele 80-83 dosar de fond, se reține că, calea de acces cea mai lesnicioasă la proprietatea recurenților pârâți –apartamentul nr.2 – este constituită din terenul liber marcat între punctele 1-2-3-4, cu acces direct din . actuală de acces –punctele A-B permițând doar accesul cu piciorul și prin interiorul apartamentului nr.1, proprietatea intimaților R., calea actuală existentă încă anterior dobândirii dreptului acestora. O parte din calea de acces propusă ca fiind cea mai lesnicioasă, se află amplasată pe nr.cadastral_ Oradea ce conform celor expuse mai sus, se află în proprietatea intimaților pârâți B. N. M. S. (V.) fiica recurenților și a lui B. N. R. A., însă, acest imobil are înscrisă o interdicție de înstrăinare, grevare de sarcini în favoarea BCR-Sucursala Oradea, în calitatea sa de titular al unui drept de ipotecă, drept real accesoriu.

Potrivit procesului verbal încheiat la data de 29.10.2013, cu ocazia deplăsării instanței de apel la fața locului – fila 36 dosar de apel, pe nr.cadastral_ intimații B. N. au edificat o fundație de casă, o construție în roșu, existând o poartă de acces înspre . blocul de locuințe, edificat de aceștia. Drumul de acces până la . face prin curtea blocului, lățimea acestuia fiind de 1,25m în punctul cel mai îngust, poarta are o lățime de 4,40 m, iar lățimea totală a căii de acces este de 4,70 m din care o mparte de 1,25 m din nr.cadastral_, restul nu se cunoaște din ce nr.cadastral provine. Servitutea de trecere actuală, prin apartamentul nr.I are ieșire la ., cu o lungime de 18,38 m și o suprafață de 28,55 m.p. iar cea din . 31,34 m lungime și o suprafață de 41,47 m.p. (completare raport de expertiză –fila 40 dosar de apel).

Ambele căi de acces au o lățime mică –cel actual de 1,50 m iar cel propus de 1,25 m, însă astfel cum reiese din probațiunea administrată, terenul având nr.cadastral_ proprietatea intimaților B. N. are instituită o interdicție de înstrăinare, grevare cu ipotecă în favoarea BCR-Sucursala Oradea încă de la data cumpărării –anul 2006, când s-a dobândit și apartamentul în litigiu, este în prezent în procedură de executare silită la solicitarea creditoarei BCR, nu a vreunei persoane din litigiu, iar pe de altă parte, acest creditor nu a fost împrocesat deși are un drept real accesoriu, neputând fi astfel instituită o servitute de trecere în lipsa acestuia din litigiu.

Așadar, câtă vreme în prezent, imobilul proprietatea recurenților a rămas fără o cale de acces urmare a radierii servituții de trecere în favoarea sa, iar o altă solicitare urmare a neîmprocesării creditorului BCR –titular al unui drept real accesoriu – nu poate fi instituită, în mod greșit instanța de apel a dispus radierea sarcinii, dispozițiile art.616-art.618 Cod civil, fiind greșit interpretate, criticile fiind fondate.

D. în măsura în care ar fi fost împrocesată BCR-Sucursala Oradea, care astfel putea să-și formuleze apărări, să-și exprime poziția în cauză, era posibilă radierea dreptului și instituirea unui altuia nou de servitute existent, ori, prin modul în care s-a dispus, s-a creat un loc înfundat, ceea ce se impune a fi corectat, apărările intimaților R. nefiind întemeiate.

Față de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată și în consecință va înlătura dispoziția prin care s-a constatat stins dreptul de servitute înscris în CF nr._-C1-U1 convertit din CF vechi nr._ în favoarea imobilului pârâților V. M. și V. L. și s-a dispus radierea din CF.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale decizie recurate, ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele arătate mai sus.

Deoarece motivele de recurs s-au dovedit a fi fondate, nefiind aspecte de netemeinicie a deciziei ci de nelegalitate în sensul art.304 Cod procedură civilă, excepția de inadmsibilitate a recursului invocată de intimații R., va fi respinsă ca nefondată.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către recurenți, nu vor fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite ca fondat recursul civil declarat de V. L. și V. M.- ambii domiciliați în Marghita, ., jud. Bihor și V. L. și V. M., ambii și prin mandatar V. M.- cu domiciliul în Oradea, ..5, ., în contradictoriu cu intimații pârâți V. (FOSTĂ B. N.) M. S. și B. N. R. A.-ambii cu domiciliul în Oradea, ., ..1, . și intimații reclamanți R. P. A. și R. E.- ambii cu domiciliul în Oradea, ., nr.5, ., împotriva deciziei civile nr. 10/A din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Înlătură dispoziția prin care s-a constatat stins dreptul de servitute înscris în CF nr._-C1-U1 convertit din CF vechi nr._ în favoarea imobilului pârâților V. M. și V. L. și s-a dispus radierea din CF a acestuia.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimații R. P. A. și R. E..

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. L. T. D. M. E. C. G.

Red.concept decizie:S. A.L.

Data:26.09.2014

Jud.fond:B. M.E.

Jud.apel:M. G. L./B. N.

Dact.C.G.

Data:1.10.2014

2 ex.

← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină....		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 508/2014. Curtea de... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel ORADEA