Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 5308/83/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/2014-R
Ședința publică din 09.01.2014
Președinte: M. E.
Judecător: S. A. L.
Judecător: T. D.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul O. V. D., cu dom. procedural ales în Oradea, .. 1, etaj 2, camera 7, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, Apolodor, nr.17, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4592/2013-R din data de 27 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 1496/D din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul revizuientului, avocat G. M., în baza împuternicirii avocațiale din data de 09.01.2014, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procuror D. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, cererea de revizuire este scutită de taxă de timbru, după care:
Reprezentantul revizuientului depune la dosar declarația autentificată sub nr. 5857 din data de 18.12.2013, de BNP P. E., extras CF nr. 30 Felsoboldad, adresa nr. 797/22.03.2013 emisă de Primăria Socond, și o hartă cuprinzând imobilul în litigiu. La întrebarea instanței arată că cererea de revizuire vizează atât sentința cât și decizia pronunțate în cauză.
Instanța, pune în discuție, excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire în ceea ce privește decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, iar în ceea ce privește cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Satu M., invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul revizuientului lasă la aprecierea instanței excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, și solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea în ceea ce privește cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Satu M..
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, și admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea în ceea ce privește cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Satu M..
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1496/D din 25.03.2013 Tribunalul Satu M. a respins cererea formulată de reclamantul O. V. D., cu dom. procedural ales în Oradea, .. 1, etaj 2, camera 7, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect pretenții - daune morale, în baza Legii nr. 221/2009, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile a reținut următoarele:
Cu privire la acordarea de despăgubiri materiale, tribunalul a considerat că cererea e nefondată.
Prin sentința civilă nr.457/2010 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de antecesorul reclamantului, B. V. condamnat prin sentința civilă nr.535/1950 pronunțată de Tribunalul M. Cluj secția I în dosar nr.685/1950, acordându-se suma de 74.000 Ron cu titlu de despăgubiri morale.
Potrivit art.5 lit.b din Legea 221/2009 pot fi acordate despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Din textul de lege invocat rezultă că legiuitorul a impus o dublă condiționare pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate: 1) aceste bunuri să fi fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau după caz ca efect al măsurii administrative abuzive; 2) bunurile respective să nu fi fost restituite persoanei îndreptățite sau aceasta să nu fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
Din actele dosarului rezultă că la data pronunțării hotărârii de condamnare care a avut incontestabil un caracter politic, bunurile imobile pentru care solicită reclamantul despăgubiri materiale au fost deja expropriate în 1949 așa cum rezultă din conținutul fișei personale al antecesorului reclamantului care era chiabur.
Cu ocazia condamnării antecesorului reclamantului, prin sentința penală nr.535/1950 deși s-a dispus măsura confiscării averii, din fișa personală a antecesorului reclamantului B. V. (fila 70) rezultă că la rubrica „avere” s-a trecut mențiunea că terenurile de 18 ha au fost naționalizate de asemenea din certificatul nr.74 din 11.04.1996 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului (fila 12) rezultă că Buth V. figurează în „tabelul de proprietăți agricole de la 20-50 ha în județul Satu M.” cu suprafața de 40,27 ha și în „tabelul cuprinzând moșiile expropriate în baza Decretului–lege pentru desfășurarea reformei agrare „figurează cu suprafața agricolă de 25,90 ha precum și un conac, rezultă că și construcția–conac a fost expropriată.
Față de probele existente la dosar instanța nu a putut reține că efectiv a avut loc confiscarea averii cu ocazia condamnării dar rezultă cu certitudine exproprierea bunurilor imobile în 1949, anterior condamnării.
Confiscarea fiind o măsură de siguranță dispusă de autorități în baza legii în cazul săvârșirii unor infracțiuni grave iar exproprierea reprezintă tot o măsură dispusă de stat în interes public și nu cu titlu de sancțiune, bunurile expropriate cu ocazia reformei agrare nu intră în categoria bunurilor pentru care în baza art.5 lit.b din Legea nr.221/2009 se poate solicita despăgubiri materiale,nefiind bunuri confiscate ca urmare a hotărârii de condamnare.
Acordarea de despăgubiri materiale reprezentând amenda corecționale de 4000 de lei aplicată în baza sentinței de condamnare nr.535/1950 de către Tribunalul M. Cluj precum și cheltuieli de judecată din cadrul procesului penal din 1950 reactualizate, respectiv suma de 200.000 de euro reprezentând folosul nerealizat ca urmare a confiscării terenurilor sunt capete de cerere de asemenea nefondate, nu este vorba de bunuri care intră în sfera de aplicare a legilor reparatorii respectiv în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005.
Față de cele de mai sus tribunalul a respins cererea ca nelegală și nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea în întregime a hotărârii în sensul obligării Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București la plata despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea casei ( conac și anexe gospodărești ) confiscată prin sentința nr. 535/_ a Tribunalului M. Cluj, a sumei de 4000 lei reprezentând amendă corecțională și 500 lei cheltuieli de judecată stabilite prin aceleași hotărâri precum și contravaloarea folosului nerealizat ca urmare a confiscării suprafeței de 25, 90 ha teren.
Prin decizia civilă nr. 4592/2013-R din data de 27 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant O. V. D., cu dom. procedural ales în Oradea, .. 1, etaj 2, camera 7, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1496/D din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care a menținut-o în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,m instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanțe a reținut că, într-adevăr antecesorul reclamantului a fost condamnat prin sentința nr. 535/1950 a Tribunalului M. Cluj iar prin Sentința civilă nr. 457/D din 26.04.2010 a Tribunalului Satu M. instanțele au stabilit caracterul politic al acestei condamnări, S. R. fiind obligat în favoarea succesorului O. V. I. D. la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 74.000 lei.
Din cercetarea actelor dosarului de urmărire penală s-a constatat însă, așa cum corect a stabilit instanțe de fond, că în momentul condamnării, antecesorul recurentului nu mai deținea bunurile imobile a căror contravaloare se solicită, acestea fiind expropriate ca urmare a reformei agrare, fiindu-i expropriate în martie 1949, ceea ce și determină manifestările sale anticomuniste.
Ca urmare a pronunțării deciziei nr. 6/2013 a completului de recurs în recurs în interesul legii constituit la nivelul ICCJ, nici nu mai pot fi acordate despăgubiri decât pentru imobile așa cum sunt acestea definite de Legea nr. 18/1991, Legea 10/2001 și Legea nr. 247/2005, astfel încât, ies din discuție sumele solicitate cu titlu de amendă corecțională, cheltuieli de judecată și folos nerealizat.
Referitor la conac, este adevărat că acesta se regăsește în certificatul de la fila 12 dosar fond, ca fiind cuprins în tabelul cuprinzând moșiile expropriate în baza decretului-lege pentru desăvârșirea reformei agrare la poziția antecesorului recurentului, dar, această probă nu este suficientă pentru a justifica suma de 129.200 lei stabilită prin expertiză, câtă vreme nu au fost administrate nici un fel de probe privind descrierea acestui imobil și nu s-a făcut nici dovada că acesta era în proprietatea antecesorului reclamantului în momentul deposedării, dovadă care se face prin depunerea extrasului de carte funciară.
Față de toate cele reținute, instanța a apreciat hotărârea pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, urmând a o menține, respingând recursul în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire O. V. I. D., solicitând admitere acesteia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii recursului, casării sentinței pronunțate de Tribunalul Satu M. și a deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Oradea, și în consecință admiterea în parte a cererii.
Prin motivele formulate au fost invocate următoarele:
- în cazul revizuientului, înscrisul nou îl reprezintă actul cu nr. 797/22.03.2013 al Primăriei . 24.10.2013, care exemplifică faptul că imobilul (conac) nu mai poate fi retrocedat în natură fiind degradat total, fiind vorba de conacul de care se face vorbire în fișa deținutului, unde se arată în mod expres „Buth V.…în martie 1949 fiind expropriat de moșie devine fugar, stând ascuns”;
- Prin înscrisul menționat se confirmă faptul că imobilul (conacul) de pe moșia Stâna a fost în proprietatea bunicului Buth V., el nemaiputând fi retrocedat datorită faptului că este degradat total, actul existând la momentul judecății, dar care nu i-a fost transmis revizuientului;
- În imobilul din litigiu, după confiscarea lui de la bunicul revizuientului, a funcționat Primăria . Comunal din localitate până în anul 1989, imobilul nefiind retrocedat s-a degradat în timp, ca atare nu mai poate fi retrocedat în natură.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 09.01.2014, revizuientul prin avocat, a precizat că cererea de revizuire este îndreptată inclusiv împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Satu M..
În aceeași ședință publică, instanța a invocat din oficiu excepția privind inadmisibilitatea cererii îndreptate împotriva deciziei Curții de Apel Oradea și respectiv excepția privind necompetența Curții de Apel Oradea de a soluționa cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței primei instanțe.
Examinând litigiul din perspectiva celor două excepții invocate în cauză, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, trebuie a se reține că potrivit art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
În speță, prin decizia civilă nr. 4592/2013-R a Curții de Apel Oradea, recursul declarat în cauză de recurentul reclamant a fost respins ca nefondat, fiind evident că, în raport de dispoziția legală sus-enunțată, hotărârea instanței de recurs, neevocând fondul, nu este susceptibilă de revizuire, pe cale de consecință, cererea îndreptată împotriva acestei hotărâri apare ca fiind inadmisibilă.
Cât privește cererea de revizuire ce vizează sentința civilă nr. 1496/D din 25.03.2013 a Tribunalul Satu M., judecarea acesteia nu se înscrie în sfera de competență a Curții de Apel Oradea. Competența materială în materie de revizuire este reglementată de art. 323 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Prin urmare, revizuirea fiind o cale de atac de retractare, de competența instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, în speță, competența judecării cererii de revizuire introduse împotriva sentinței aparține Tribunalului Satu M..
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire introdusă împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Oradea, iar în baza dispozițiilor art. 158 din Codul de procedură civilă, va declina în favoarea Tribunalului Satu M. competența de soluționare a cererii de revizuire introdusă împotriva sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE CA INADMISIBILĂ cererea de revizuire declarată de revizuientul O. V. D., cu dom. procedural ales în Oradea, .. 1, etaj 2, camera 7, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, Apolodor, nr.17, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4592/2013-R din data de 27 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
DECLINĂ COMPETENȚA DE SOLUȚIONARE A CERERII de revizuire declarată împotriva sentinței civile nr. 1496/D din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M. în favoarea Tribunalului Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09.01.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. E. S. A. L. T. D. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – M. E. – 15.01.2014
- judecători fond – K. Z.
- judecători recurs – C. D., P. C., T. F.
- dact. gref. M. V. – 15.01.2014 – 2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
din 20.01.2014
CĂTRE,
TRIBUNALUL SATU M.
Vă comunicăm alăturat prezentei dosarul nr._, al Curții de Apel Oradea – 17 file -, privind cererea de revizuire formulată de revizuientul O. V. D., cu dom. procedural ales în Oradea, .. 1, etaj 2, camera 7, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, Apolodor, nr.17, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1496/D din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect Legea nr. 221/2009, întrucât prin decizia civilă nr. 53 din data de 09.01.2014 s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Satu M..
Anexe: dosar nr._ 2013 al Curții de Apel Oradea – 20 file –, dosar nr._ al Tribunalului Satu M. – 125 file -.
Președinte Grefier
M. E. M. V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 366/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 888/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
