Cereri. Decizia nr. 929/2014. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 929/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 4008/111/2013*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția I civilă –

- Nr.operator de date cu caracter personal

- 3159-

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.929/2014-R

Ședința publică din 16 octombrie 2014

Președinte – T. D. – judecător

- M. E. - judecător

- S. A. L. - judecător

- C. G. – grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul B. A.- cu domiciliul în Beiuș, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul B. V.-P. DE POLIȚIE CURĂȚELE, din Curățele, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 152/A din 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.1174 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr._, având ca obiect: alte cereri.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul B. A.-personal, lipsă fiind intimatul B. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este legal timbrat cu suma de 47 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, constatându-se că, prin serviciul registratură, în data de 11.08.2014, intimatul a depus note scrise, iar în data de 7.10.2014, recurentul a depus concluzii, după care:

Recurentul B. A.-personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.

Instanța din oficiu, invocă excepția de nulitate a recursului și respectiv excepția de inadmisibilitate a recursului, față de noile dispoziții ale codului de procedură civilă și nemaifiind alte probe, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepțiilor de nulitate și respectiv de inadmisibilitate a recursului.

Recurentul B. A.-personal, solicită respingerea excepțiilor invocate și în consecință, admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. În esență, solicită a se constata că, intimatul l-a dat în judecată în 2012, deoarece ar fi scris că acesta este fiu de pușcăriaș, iar doamna judecător l-a taxat pentru acest aspect, însă partea intimată a spus lucruri neadevărate despre el, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra excepției de nulitate a recursului, instanța constată următoarele:

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 27 .06.2013 ,ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor, conform Sentinței civile nr. 125/C/2013, reclamantul B. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1100 lei cu titlu pretenții, la care urmează a fi aplicată dobânda legală de 7%, daune morare în valoare de 50.000 lei .

În motivarea cererii reclamantul arată că se constituie parte vătămată, în dosarul în care a formulat plângere penală împotriva pârâtului B. V., dosar înregistrat sub nr. 440/P/2011 la P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea .

Astfel, reclamantul arată că, pârâtul, care avea calitatea de lucrător la Poliția Municipiului Beiuș, a efectuat cercetări la data de 22 iulie 2008, ca urmare a plângerii penale formulate de către vecinul reclamantului - P. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, plângere ce a fost soluționată prin referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală, sub dosar nr. 438/P/2008 . Pârâtul B. V., fără să aibă probe împotriva reclamantului, i-a întocmit un dosar penal, în care, reclamantul era acuzat că ar fi scris în plângerile formulate, cum că P. L. V. a folosit bonuri de benzină false .

Reclamantul B. A. mai arată că, din anul 1988, a avut pe rolul parchetelor și a instanțelor de judecată mai multe dosare în care s-a judecat cu P. L. V., printre care mai multe plângeri penale . Așadar, cu ocazia soluționării unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bihor, P. L. V. a depus la dosar bonuri de motorină, pentru a face dovada cheltuielilor de transport ocazionate cu deplasarea la instanță, bonuri care însă nu sunt false, fiind eliberate de stația Peco, aparținând S.C. DESIRA S.R.L., fiind aplicată și ștampila acesteia .

Totodată reclamantul mai arată că, P. L. V. a făcut o . afirmații mincinoase la adresa sa, respectiv că reclamantul ar fi formulat mai multe plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, tulburare în posesie, fals în declarații, cum că ar fi sudat o bucată de fier pe un stâlp metalic aflat pe proprietatea reclamantului, iar cercetările au fost efectuate sub dosar nr. 280/P/2008 .

Raportat la cele de mai sus, pârâtul B. V., în calitate de lucrător de poliție și care a efectuat cercetările, ar fi trebuit să fie imparțial, însă acesta a fost de rea credință . Astfel, după ce P. L. V. a înaintat plângerea formulată împotriva reclamantului B. A., pârâtul nu a efectuat cercetări pentru a afla vinovăția sau nevinovăția reclamantului, motiv pentru care prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, din dosar nr. 438/P/2008, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1100 lei reclamantului.

Având în vedere că a fost sancționat pe nedrept, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata acestei sume, cu titlu pretenții precum și suma de_ lei, reprezentând daune morale .

În final, reclamantul mai arată că solicită instanței a dispune anularea Ordonanței nr. 438/P/2008, pe care o consideră nelegală .

La data de 20.05.2013, pârâtul B. V. a depus la dosar în xerocopii Rezoluția din dosar nr. 440/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Rezoluția nr. 344 /P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Ordonanța nr. 345/II.2/2008 a parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș precum și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din dosarul nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, precum și dovada comunicării acestora .

Prin Sentința civilă nr. 125/C/2013 pronunțată în dosar nr._ , Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetentă materială din oficiu și a dispus trimiterea cauzei Judecătoriei Beiuș spre competentă soluționare.

La data de 9 iulie 2013, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care reiterează motivele din cererea principală, respectiv că datorită pârâtului B. V. - în calitate de lucrător de Poliție, a fost sancționat administrativ cu amenda în sumă de 1100 de către P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, potrivit Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, dată în dosar nr. 438/P/2008 și își precizează acțiunea în sensul că, solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei daune morale .

Totodată, reclamantul a anexat cererii sale, chitanța privind achitarea taxei de timbru în valoare de 94 lei și timbre judiciare mobile în valoare de 3 lei .

La data de 30 iulie 2013 pârâtul B. V. depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii introdusă de reclamant și înțelege să folosească probele depuse în dosarul, aflat pe rolul Tribunalului Bihor, care a fost declinat în favoarea Judecătoriei Beiuș.

La data de 08 august 2013, reclamantul depune la dosar un nou înscris prin care arată că prin Ordonanța nr. 438/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș i s-a aplicat pe nedrept sancțiunea cu caracter administrativ în valoare de 1000 lei și a fost obligat la suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, deoarece a fost sancționat pentru o faptă pe care nu a comis-o . Totodată arată că, față de faptul că, a epuizat toate căile de atac împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, a formulat plângere penală împotriva pârâtului B. V., care a efectuat cercetările și care, deși nu a efectuat cercetări pentru stabilirea vinovăției sale ,a întocmit în dosarul nr. 438/P/2008, referatul prin care a propus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, din cele prevăzute de art. 91 Cod penal .

Prezent la termenul de judecată din 3 octombrie 2013, pârâtul B. V. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că au mai existat pe rolul instanțelor de judecată dosare similare, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție . Consideră că nu are nici o culpă pentru că, procurorul de caz a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală instrumentat sub dosar nr. 440/P/2011 de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea .

Analizând întreg materialul probator de la dosar, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Sub dosar nr. 438/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș a fost soluționată plângerea penală formulată de partea vătămată P. L. V. la data de 18 aprilie 2008, împotriva reclamantului B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă. În motivarea acestei plângeri s-a arătat că partea vătămată P. V. se află în relații de dușmănie cu reclamantul B. A. de peste 20 de ani, având pe rolul instanțelor de judecată mai multe procese de natură civilă . Astfel, reclamantul B. A. a formulat două plângeri penale împotriva lui P. L. V. la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, ce au format obiectul dosarelor nr. 1281/P/2007 și 940/P/2007, în care, l-a învinuit de comiterea infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații .

După efectuarea actelor de urmărire penală, în data de 05 iunie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului B. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 Cod penal, rezoluția de începere a urmăririi penale fiind confirmată de către procurorul ce a exercitat supravegherea activității de cercetare penală .

S-a stabilit, din actele de urmărire penală că, prin plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, în data de 22 august 2007, reclamantul B. A. a solicitat tragerea la răspundere penală a lui P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, constând în aceea că, în declarația dată de către acesta în dosar nr. 280/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș și în fața judecătoriului, cu ocazia soluționării plângerii împotriva actelor procurorului, a afirmat că, gardul și stâlpul, ce au făcut obiectul dosarului pentru comiterea infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie, sunt proprietatea sa .

Această plângere a fost soluționată prin Rezoluția nr. 940/P/2007 de P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, din data de 10 decembrie 2007, prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, lipsind latura obiectivă .

Totodată, prin plângerea înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, în data de 04 decembrie 2007, reclamantul B. A. a solicitat tragerea la răspunderea penală a lui P. L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, pentru faptul că, în mai multe dosare civile aflate pe rolul Tribunalului Bihor și a Curții de Apel Oradea, acesta a depus mai multe bonuri fiscale în valoare de 100 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului achiziționat pentru deplasarea cu autovehiculul, din Beiuș până în Oradea, deși consumul de combustibil ar fi fost mult mai mic . Această plângere a fost soluționată prin Rezoluția nr. 1281/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș la data de 22 februarie 2013, prin care a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală împotriva lui P. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, lipsind latura obiectivă .

Așadar, prin Ordonanța nr. 438/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, s-a reținut reaua credință a reclamantului B. A., fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului B. A. și aplicarea față de acesta a unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, precum și la cheltuieli de judecată față de stat în cuantum de 100 lei .

Având în vedere că, prin Ordonanța nr. 438/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, reclamantului B. A. i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, acesta a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție care au instrumentat cercetările penale în mai multe dosare, printre care și dosarul nr. 438/P/2008, în care agentul șef de Poliție B. V., din cadrul Poliției Municipiului Beiuș a efectuat acte de cercetare penală față de reclamantul B. A., sub aspectul comiterii infracțiunii de denunțare calomnioasă .

Ca urmare a acestei plângeri penale, formulate de către reclamantul B. A., prin Rezoluția din data de 20 ianuarie 2012 din dosar nr. 440/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus neînceperea urmării penale față de pârâtul din prezenta cauză - B. V. .

Raportat la cele de mai sus, prin prezenta cerere reclamantul B. A., solicită obligarea pârâtului B. V. la plata sumei de 1100 lei - cu titlu pretenții precum și la suma de 20.000 lei daune morale, invocând dispozițiile art. 1357 Cod Civil, având în vedere că acesta, în calitate de lucrător în cadrul Poliției Municipiului Beiuș, a efectuat actele de urmărire penală .

Dispozițiile art. 1357 Cod civil, prevăd că „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare „.

Din actele de la dosar instanța a reținut că, prin Ordonanța nr. 438/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș s-a reținut reaua credință a reclamantului B. A., fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea față de acesta a unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei, precum și la cheltuieli de judecată față de stat în cuantum de 100 lei . Coroborând cererea și susținerile reclamantului, cu actele de la dosar, instanța a considerat că, în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1357 Cod civil, deoarece nu există raport de cauzalitate între sancțiunea cu caracter administrativ aplicată reclamantului prin ordonanța mai sus descrisă și persoana pârâtului care nu are nici o culpă pentru stabilirea vinovăției față de reclamant în săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă și nici pentru faptul că față de acesta s-a aplicat amenda cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei .

Mai mult decât atât, având în vedere că prin ordonanța din dosarul nr. 438/P/2008 s-a stabilit vinovăția reclamantului B. A., instanța, având în vedere principiului de drept: nemo auditur propriam turpitudinem allegans ,în baza căruia nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpa, adagiu latin, potrivit căruia nimeni nu poate sa obțină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată .

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și legal timbrat, a declarat apel apelantul B. A., solicitând instanței admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate.

Prin decizia civilă nr.152/A din 12 mai 2014, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. A., în contradictoriu cu intimatul B. V. de la P. de Poliție Curățele, împotriva sentinței civile nr. 1174 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 1174 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul B. V.. Critica apelantului vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, fără a se indica vreun viciu de procedură sau de interpretare a probelor de la dosar.

Instanța de apel a reținut, cu privire la starea de fapt, că, în dosar nr. 438/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, a fost soluționată plângerea penală formulată de partea vătămată P. L. V. la data de 18 aprilie 2008, împotriva reclamantului B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă. În motivarea acestei plângeri s-a arătat că partea vătămată P. V. se află în relații de dușmănie cu reclamantul B. A. de peste 20 de ani, având pe rolul instanțelor de judecată mai multe procese de natură civilă . Astfel, reclamantul B. A. a formulat două plângeri penale împotriva lui P. L. V. la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș, ce au format obiectul dosarelor nr. 1281/P/2007 și 940/P/2007 în care l-a învinuit de comiterea infracțiunilor de uz de fals și fals în declarații.

Raportat la cele de mai sus, s-a reținut de instanța de apel că, prin prezenta cerere reclamantul B. A., a solicitat obligarea pârâtului B. V. la plata sumei de 1100 lei - cu titlu pretenții precum și la suma de 20.000 lei daune morale, invocând dispozițiile art. 1357 Cod Civil, având în vedere că acesta, în calitate de lucrător în cadrul Poliției Municipiului Beiuș, a efectuat actele de urmărire penală.

Față de cel expuse mai sus, văzând că apelantul nu a indicat în concret vreun text legal încălcat de instanța de fond, nici nu a formulat vreo critică pertinentă cu privire la sentința pronunțată, susținerile sale în apel, vizând doar aspecte generale de drept și reluarea motivelor invocate în cuprinsul plângerilor penale, soluționate definitiv, nefiind incident în speță nici un motiv de apel care se analizează din oficiu, instanța de apel a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. A., în contradictoriu cu intimatul B. V. împotriva sentinței civile nr. 1174 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate, luând act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs apelantul B. A., timbrat cu suma de 47 lei, prin chitanța O1_BH/7.10.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând admiterea acestuia.

Prin motivele de recurs s-a invocat că în 12.05.2014 a fost în fața completului de judecată, a fost întrebat doar ce vrea să facă cu apelul, el a solicitat a fi admis, nu a fost întrebat de nimic din dosar, cu ce probe vrea să dovedească acuzele împotriva polițistului.

Nu a beneficiat de un proces echitabil conform CEDO art.6 și 13, aceste prevederi s-au încălcat, nu s-a motivat de ce apelul era nefondat. Amândouă judecătoarele din complet se află în conflict cu el, deoarece în anul 2013 a înaintat plângere împotriva lor, ce a ajuns la judecător B., ce i-a anulat-o, cu motivarea că nu a avut trecut codul numeric personal. Deși a suplinit lipsa, s-a motivat că nu s-a încadrat în termen. Nu i s-a soluționat cererea de reexaminare potrivit Codului de procedură civilă, ci a fost citat de judecător D. care l-a întrebat doar dacă aude bine, dacă știe că a fost formulată o cerere de reexaminare, a răspuns că da, nemaifiind citat.

A fost citată și avocata intimatei, deși nu era legal, fiind judecat și sancționat cu 200 lei cheltuieli de judecată. Nu a beneficiat de dreptul la un recurs efectiv. Cine vrea să afle adevărul să citească plângerea clientului, lui B. V., pe care îl apără și plângerea sa în legătură cu bonurile de benzină, dar să le citească în sala de dezbatere sau să-i ceară lui să le prezinte.

Adevărul nu este ce scrie judecătoarea G., ce mănâncă dintr-un castron cu prim procurorul comunist S. G., împotriva căruia a depus 5 plângeri penale ci în cele două înscrisuri ale lui P. și ale sale, se vede minciuna, insulta polițistului B. V..

A fost tratat abuziv de cele două judecătoare pentru că a criticat ce au făcut, a fost prins în curbă fiindcă scrie d-na procuror M. M., că un judecător nu răspunde în fața nimănui. Și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.111 Cod procedură civilă și art.1357 Cod civil.

În drept s-a invocat art.483 ¹ Cod procedură civilă.

Prin înscrisul, depus la dosar –fila 10 dosar de recurs, intimatul B. V., a solicitat respingerea acțiunii ca neântemeiată, înscrisurile pe care înțelege a le folosi sunt în dosar. A mai fost judecat în alt dosar la Curtea de Apel Oradea, a fost acționat de ani de zile în judecată și cere ca recurentul să plătească statului cheltuieli de judecată, iar lui 10.000 lei plus 500 lei cheltuieli de deplasare.

Recurentul, prin înscrisul depus la data de 7.10.2014, a precizat că își menține într-u totul plângerea sa împotriva domnului B. V., ce să fie obligat să-i plătească daune morale, suma de 20.000 lei.

Examinând decizia recurată, prin prisma excepției nulității recursului invocată din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:

Potrivit art.486 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă, la cererea de recurs se impune a fi atașată împuternicirea avocațială a avocatului ce a redactat-o ori, din verificarea actelor aflate la dosar, nu se poate reține faptul că recursul ar fi fost promovat prin avocat, lipsa acestei cerințe fiind sancționată de art.486 alin.2 Cod procedură civilă, cu nulitatea recursului.

Se mai reține și faptul că, potrivit dispozițiilor art.490 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității în condițiile prevăzute de art.83 alin.3 și art.84 Cod procedură civilă, conform cărora la redactarea cererii și a motivelor de recurs, în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice trebuiesc a fi asistate, reprezentate sub sancțiunea nulității numai de un avocat, cu excepția cazurilor prevăzute de art.13 alin.2, prevederi legale, imperative, ce conform considerentelor de mai sus, nu au fost respectate.

Ca urmare, nu se impun a fi analizate cele criticate prin cererea de recurs, iar solicitările intimatului B. V. fiind inadmisibile în această fază procesuală, nu se impun a fi analizate, raportat la dispozițiile art.478 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căruia, în apel nu se pot formula cereri noi, dispoziții aplicabile și în faza de recurs, conform art.494 Cod procedură civilă.

Deoarece nu s-au justificat de către intimat cheltuielile de judecată solicitate, nefiind îndeplinite astfel condițiile impuse de art.451 și art.452 Cod procedură civilă, nu vor fi acordate.

Față de toate considerentele expuse, în baza art.486 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de recurs va constata nulitatea recursului și va menține în întregime decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Constată nul recursul civil declarat de recurentul B. A.- cu domiciliul în Beiuș, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul B. V.-P. DE POLIȚIE CURĂȚELE, din Curățele, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 152/A din 12 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

T. D. M. E. S. A. L. C. G.

red.concept decizie:T. D.

data:20.10.2014

jud.fond:G. A.

jud.apel: B. J./D. A.C.

dact.C.G.

data:21.10.2014

4 ex.

2 .>

-B. A.- din Beiuș, ., jud.Bihor,

-B. V.-P. DE POLIȚIE CURĂȚELE, din Curățele, jud.Bihor,

Data:

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 541/2014. Curtea de...		Strămutare. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel ORADEA →

Cereri. Decizia nr. 929/2014. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 929/2014. Curtea de Apel ORADEA