Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 08-01-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 72/83/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/2014-R
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2014
Președinte : | D. M. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
V. P. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă V. R. M., domiciliat în Carei, ., nr. 42, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3154/D din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: despăgubiri –Legea nr.221/2009.
Ministerul Public-P. de pe Curtea de Apel Oradea este reprezentat de doamna procuror V. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, sens în care solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului promovat de partea reclamantă și menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În continuare reprezentanta Ministerului Public solicită ca instanța să aibă în vedere Decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 14/2011, privind recursul în interesul legii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3154/D din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta V.-R. M., împotriva pârâtului S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile coroborat cu efectele produse prin Decizia nr.12/19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 14/2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere ai Curții de Apel G. și s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, reținând și caracterul obligatoriu al acestei decizii în urma publicării în Monitorul oficial nr.789/07.11.2011, prin prisma disp.art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, a respins acțiunea promovată, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta reclamantă V. R. M. solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței atacate, în totalitate ca nelegală și netemeinică cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată în sensul obligării pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei.
Critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța nu a luat în considerare dispozițiile Legii nr.221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că antecesorul său a fost deportat pe teritoriul fostei URSS, măsură administrativă care are caracter politic prin prisma acestor dispoziții legale, respectiv prin trimiterile pe care legea le face la dispozițiile OUG. nr. 214/1999 și Decretul - lege nr.118/1990.
Mai arată că Legea nr. 221/2009 are caracter de complinire și nu înlătură drepturile stabilite prin legile anterioare.
În ce privește cuantumul sumei solicitate consideră că este echivalent cu suferințele antecesorului său.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă .
La dosarul cauzei intimații nu au depus întâmpinare .
Intimatul P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea precizându-și poziția procesuală a solicitat respingerea recursului invocând decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, respectiv decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea până la data publicării în Monitorul Oficial nr.789/7.11.2011 a deciziei civile nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în baza art.329 Cod procedură civilă în soluționarea unui recurs în interesul legii, a admis acțiunile întemeiate pe Legea nr. 221/2009 constatând caracterul politic al măsurilor administrative, al condamnărilor cu caracter politic din perioada 6.03.1945-decembrie 1989 și acordând daune morale chiar și după publicarea deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, cu referire la declararea neconstituționalității dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009.
Prin hotărârile pronunțate Curtea de Apel Oradea a reținut că deciziile Curții Constituționale sus menționate nu pot fi aplicate cauzelor aflate pe rol la data publicării, pentru a nu încălca dreptul la un proces echitabil instituit de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, legea incidentă la data formulării cererii de chemare în judecată, fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului, invocând cauzele Blecic/Croației, Stratis Andreatis/Greciei, Popageorgiu/Greciei, pronunțate în acest sens de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art.14, art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției arătate mai sus.
Prin Decizia nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție însă, se reține că s-a stabilit –cu forță obligatorie pentru instanțe conform art.330/7 alin.4 Cod procedură civilă (dezlegările date problemelor de drept judecat, sunt obligatorii pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial ) că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constituit temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerente, obligatoriu pentru instanțe, că, efectele deciziilor de neconstituționalitate se produc pentru viitor și nu aduc atingere drepturilor câștigate; faptul că acțiunea întemeiată pe art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 s-a promovat când era în vigoare, nu înseamnă că efectele acesteia se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, nefiind un act juridic convențional și nefiind raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite pentru a opera legea incidentă la momentul în care raporturile au luat naștere.
S-a apreciat că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării neconstituționalității ei iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidentă noțiunea de bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, deși până la publicarea acestei decizii Curtea de Apel Oradea a admis acțiunile introduse anterior publicării deciziilor de neconstituționalitate, reținând în acest sens existența unei speranțe legitime pentru realizarea dreptului pretins precum și faptul că în cauză nu pot fi discriminați reclamanții ale căror acțiuni nu au fost soluționate până la data publicării deciziilor de neconstituționalitate și care au fost promovate anterior acestui moment urmare a publicării deciziei nr. 12/2011 în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat expres că dreptul pretins nu mai are nici un fundament în legislația internă, instanța urmează a respinge acțiunea.
A proceda altfel decât a conchis Înalta Curte de Casație și Justiție ar însemna, o încălcare a dispozițiilor art. 330/7 alin.4 Cod procedură civilă, dispoziții ce sunt imperative.
Raportat la considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă V. R. M., domiciliat în Carei, ., nr. 42, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3154/D din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
D. M. F. T. V. P. A. B.
- judecător fond – Zitsa K.
- redactat decizie – judecător F. T. - 21.01.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 21.01.2014 – 2 ex.
| ← Strămutare. Sentința nr. 50/2014. Curtea de Apel ORADEA | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
