Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 27-03-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10248/111/2010*
| ||||
DECIZIA CIVILĂ NR.553/2014-R
Ședința publică din 27 martie 2014
Președinte –– T. D. - judecător
- M. E. – judecător
- S. A. L. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR ORADEA-cu sediul în Oradea, ..2/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatele reclamante KANALAS V.-cu domiciliul în Oradea, ..16, județul Bihor, Ș. E.-cu domiciliul în Oradea, ..41, ..5, . și reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procuror D. V., lipsă fiind restul părților.
Ministerul Public-este reprezentat de procuror D. V.-din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de taxă de timbru, constatându-se că, prin serviciul registratură, în data de 24.03.2014, părțile intimate au depus întâmpinare, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes și obiect a recursului promovat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentanta Ministerului Public-procuror D. V., din oficiu, invocă excepția autorității de lucru judecat, câtă vreme, instanța de recurs s-a mai pronunțat asupra acestui aspect, pronunțând decizia civilă nr.3790/2012-R în dosar nr._ și învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra excepției autorității de lucru judecat, a excepției lipsei de interes și obiect, a recursului promovat în cauză.
Instanța consideră cauza lămurită, și acordă cuvântul asupra excepției lipsei de intere și obiect a recursului și a excepției autorității de lucru judecat.
Reprezentanta Ministerul Public, susține excepția autorității de lucru judecat și în consecință solicită admiterea acesteia, câtă vreme, Curtea de Apel Oradea s-a mai pronunțat prin decizia civilă nr.3790/2012-R în dosar nr._, asupra acestui aspect. Solicită totodată și admiterea excepției lipsei de interes și obiect a recursului, și în consecință, solicită respingerea recursului ca lipsit de interes și obiect.
După luarea cauzei, însă înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat avocat L. C., în baza delegației de substituire nr._/25.03.2012, a avocatei P. R., eliberată de Baroul Bihor-Cabinet Individual, în reprezentarea intimatelor reclamante, Kanalas V. și S. E..
Instanța, îi pune în vedere reprezentantei intimatelor reclamante, să pună concluzii asupra excepțiilor lipsei de interes și obiect a recursului, excepție invocată de oficiu și asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție invocată de către Ministerul Public, prin reprezentanta sa.
Reprezentanta intimatelor reclamante, solicită admiterea excepției lipsei de interes și obiect a recursului promovat în cauză, a excepției autorității de lucru judecat, și în consecință, respingerea recursului ca lipsit de interes și obiect, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanța depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 85/C/2012 din 17 ianuarie 2012 instanța de fond a admis in parte acțiunea civilă formulată si precizata de reclamantele S. E. si KANALAS V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 reprezentat prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BIHOR si cu participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
A constatat caracterul politic al condamnării penale dispuse fata de numitul KANALAS I., decedat la data de 14.09.2005, care prin Sentința penala nr. 405 din data de 25.05.1951 pronunțata de Tribunalul M. Cluj in dosarul nr. 380 din 1951, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecționala, 3 ani interdicție corecționala si confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire împotriva ordinei sociale prevăzuta de art. 209 pct. III c.penal din 1936.
Pârâtul a fost obligat sa plătească reclamantei S. E. despăgubiri in suma de 25.081 lei, actualizata cu indicele de inflație începând cu data achitării prețului, pana la data plătii efective, reprezentând prejudiciu material constând in echivalentul valoric al cotei de ½ parte răscumpărata din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor, înscris in CF nr. 485 S., confiscat ca efect al hotărârii de condamnare penala pronunțata împotriva defunctului KANALAS I. SENIOR .
Au fost respinse celelalte cereri, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a constatat că:
1. Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 04.11.2010, sub dosar nr_ 2011, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanta S. E., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DGFP BIHOR solicitând
- a se constata caracterul politic al condamnarii penale dispuse fata de bunicul reclamantei, KANALAS I., decedat la data de 14.09.2005, care prin Sentinta penala nr 405 din data de 25.05.1951 pronuntata de Tribunalul M. Cluj in dosarul nr 380 din 1951, a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala, 3 ani interdictie corectionala si confiscarea averii, pentru savarsirea infractiunii de uneltire impotriva ordinei sociale prevazuta de art. 209 pct III c.penal din 1936
- obligarea pârâtului să plătească reclamantei despăgubiri morale. pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnarii penale, in suma de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecata.
2. Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 04.11.2010, sub dosar nr_/111/2011, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamantele S. E. si KANALAS V. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DGFP BIHOR solicitând
- obligarea pârâtului să plătească reclamantelor despăgubiri materiale, reprezentand echivalentul valoric al cotei de ½ parte din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor,cu cheltuieli de judecata..
La termenul de judecata din 22.11.2011, instanta a dispus conexarea dosarului nr_/111/2011 la dosarul nr_ 2011.
La acelasi termen de judecata, reclamantele au precizat cuantumul despagubirilor solicitate pentru prejudiciul material, ca fiind in suma de 25.081 lei, actualizata cu indicele de inflatie incepand cu data de 11.10.1974, pana la data platii efective – fila 50 de la dosar.
În motivarea cererii reclamantele arată ca bunicul lor, KANALAS I., decedat la data de 14.09.2005, prin Sentinta penala nr 405 din data de 25.05.1951 pronuntata de Tribunalul M. Cluj in dosarul nr 380 din 1951, a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala, 3 ani interdictie corectionala si confiscarea averii, pentru savarsirea infractiunii de uneltire impotriva ordinei sociale prevazuta de art. 209 pct III c.penal din 1936.
Imobilul confiscat si trecut in proprietatea Statului R. ca efect al hotararii de condamnare penala consta in cota de ½ parte din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor, Acest imobil a fost ulterior rascumparat de catre Kanalas I. jun. si sotia KANALAS V., prin contractul de vanzare cumparare incheiat cu OJCVL Oradea la data de 11.10.1974, pretul platit fiind de 25.081 lei.
În probațiune s-au anexat înscrisuri – act de stare civila si documente relevante comunicate de CNSAS.
Paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice DGFP BIHOR si Reprezentantul parchetului au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata. S-a invocat Decizia nr.1360/21 oct.2010, publicată în Monitorul Oficial nr.761 din 15.11.2010, pronuntata de Curtea Constituțională si Decizia nr 12 din 19.09.2011 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului promovat in interesul legii.
Examinând actele și lucrările dosarul, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, KANALAS I. SENIOR, decedat la data de 14.09.2005, prin Sentinta penala nr 405 din data de 25.05.1951 pronuntata de Tribunalul M. Cluj in dosarul nr 380 din 1951, a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala, 3 ani interdictie corectionala si confiscarea averii, pentru savarsirea infractiunii de uneltire impotriva ordinei sociale prevazuta de art. 209 pct III c.penal din 1936.
Din copia colii funciar aflate la fila 33 de la dosar, rezulta ca imobilul in natura casa si teren situat in Oradea, inscris in CF nr 485 Seleus, nr top 809, a constituit proprietatea lui KANALAS I. SENIOR si sotia MEDGYESI A., conform inscrierii de sub B 2 si 3., dobandit cu titlu cumparare in anul 1946.
Prin procesul verbal de confiscare a averii incheiat la data de 06.03.1952,, in baza sentintei penale mai sus aratate, s-a procedat la confiscarea cotei de ½ parte din dreptul de proprietate pe care l-a detinut KANALAS I. SENIOR din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor, inscris in CF nr 485 Seleus, nr top 809 .
Dreptul de proprietate al Statului R. asupra portiunii de proprietate de ½ parte care a apartinut lui KANALAS I. SENIOR a fost intabulat sub B 7 din coala funciara.
Prin contractul de vanzare cumparare nr 421 incheiat la data de 11.10.1974 intre vanzator OJCVL ORADEA si cumparatorii KANALAS I. JUNIOR si sotia KANALAS V., au rascumparat cota de ½ parte din imobilul mai sus descris, pretul achitat de cumparatori fiind de 25.081 lei.
Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca KANALAS I. SEN si sotia MEDGYESI A. au avut un fiu, KALAS I. JUNIOR, casatorit cu KANALAS V. – reclamanta de rd. 2 – fiica acestora fiind reclamanta de rd 1, S. E..
Asadar, reclamanta de rd 1 S. E. este nepoata de fiu, iar reclamanta de rd 2 KANALAS V. este nora defunctului condamnat penal KANALAS I. SENIOR – vezi si fila 50 de la dosar.
Legea nr.221/2009 are un caracter reparator și recompensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Potrivit art.1, al. 2 din legea nr.221/2009, Constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronuntata pentru fapta prevazuta de art. 209 c.penal din 1936, constatarea caracterului politic al condamnarii putand fi solicitata de orice persoana interesata.
F. de aceasta prevedere, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata, constatand ca constituie de drept condamnare cu caracter politic cea dispusa fata de numitul KANALAS I., decedat la data de 14.09.2005, care prin Sentinta penala nr 405 din data de 25.05.1951 pronuntata de Tribunalul M. Cluj in dosarul nr 380 din 1951, a fost condamnat la 5 ani inchisoare corectionala, 3 ani interdictie corectionala si confiscarea averii, pentru savarsirea infractiunii de uneltire impotriva ordinei sociale prevazuta de art. 209 pct III c.penal din 1936.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale, instanța reține că prin Decizia nr.1360/21 oct.2010, publicată în Monitorul Oficial nr.761 din 15.11.2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.5 al.1 lit. a teza întâi din L.nr.221/2009., iar prin Decizia nr 12 din 19.09.2011 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului promovat in interesul legii s-a statuat ca, urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 1.358/2010 si nr. 1.360/2010, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
Deciziile mai sus aratate sant definitive și obligatorii.
Rezultă deci că de la data publicării deciziilor CC, respectiv 15.11.2010 dispozițiile art.5 alin 1 lit a din lg.221/2009 și-au încetat orice efect, retinandu-se, in esenta, ca norma criticata creeaza situatii de incoerenta si instabilitate, ca in domeniul acordarii de despagubiri pentru prejudiciile morale exista reglementari paralele si ca textul de lege, astfel cum este redactat, este prea vag, incalcand regulile referitoare la precizia si claritatea normei juridice, "conducand la aplicarea incoerenta a acestuia, instantele acordand despagubiri in valoare de pana la 600.000 euro, ceea ce reprezinta o aplicare excesiva si nerezonabila".
Referitor la natura juridica a efectelor deciziilor Curtii Constitutionale, desi nu poate fi vorba de o abrogare propriu-zisa a textului de lege, pentru ca cel care intervine nu este legiuitorul insusi, emitentul actului, ci organul jurisdictional, sesizat la un moment dat cu cenzura de neconstitutionalitate, consecintele declararii caracterului neconstitutional sunt similare celor produse de abrogare, in sensul ca actul normativ inceteaza sa mai aiba existenta juridica si deci sa mai constituie temei al pretentiilor in justitie.
Din punctul de vedere al aplicarii legii in timp, respectiv al supravietuirii sau nu a legii vechi, trebuie facuta distinctie intre situatii juridice de natura legala, carora li se aplica legea noua, in masura in care aceasta le surprinde in curs de constituire, si situatii juridice voluntare, care raman supuse, in ceea ce priveste validitatea conditiilor de fond si de forma, legii in vigoare la data intocmirii actului juridic care le-a dat nastere.
Unor situatii juridice voluntare nu le poate fi asimilata insa situatia actiunilor in justitie, aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Legii nr. 221/2009. Dimpotriva, acestea sunt asimilabile unor situatii juridice legale, in desfasurare, surprinse de legea noua inaintea definitivarii lor si de aceea intrand sub incidenta noului act normativ.
Or, la momentul la care instanta este chemata sa se pronunte asupra pretentiilor formulate, norma juridica nu mai exista si nici nu poate fi considerata ca ultraactivand, in absenta unei dispozitii legale exprese.
Din punct de vedere uman și moral este evident faptul că un asemenea tratament aplicat in timp unor persoane ce se consideră a fi in situații similare,poate fi considerat și resimțit de acestea ca fiind discriminatoriu.
Legiuitorul a înțeles să despăgubească persoanele ce au suferit condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic adoptând legea 229/2009, însă ulterior după declararea ca fiind neconstituțională a art.5 alin 1 lit a din aceasta, adică exact acel articol ce oferea îndreptățirea la daune morale pentru suferintele recunoscute, nu a făcut nimic pentru a se conforma dispozițiilor art.147 din Constituție care impun Parlamentului ca in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei in M.Of. al României să pună in acord textul neconstituțional cu legea fundamentală, sub sancțiunea ștergerii definitive a efectelor textului neconstituțional.
Este evident astfel că puterea politică legiuitoare a acceptat ideea că nu se vor mai acorda despăgubiri morale persoanelor care sesizează instanța după apariția deciziei Curții Constituționale și chiar și celor ce au cauze pe rolul instanțelor, încă nesoluționate, la data publicării acestei decizii.
Singurul in măsură să înlăture această discriminare este legiuitorul care a creat-o. Judecătorul nu se poate transforma in legiuitor și nu poate acorda despăgubiri morale in baza unui temei legal declarat neconstituțional, care practic nu mai există, adică întemeindu-se pe un vid legislativ.
De asemenea instanțele au obligația de a respecta și deciziile pronunțate in soluționarea recursului in interesul legii de ICCJ, potrivit art.330 ind 7 alin 4 din Codul de procedură civilă.
In ceea ce priveste respectarea prevederilor art. 6 paragraful 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, trebuie sa fie indeplinite mai multe conditii: 1) sa existe o contestatie cu privire la un drept ce poate fi pretins, valorificat pe calea actiunii in justitie; 2) contestatia sa fie reala si serioasa; 3) rezultatul procedurii sa fie direct si determinant cu privire la existenta dreptului. Art. 6 paragraful 1 "nu se aplica unei proceduri ce tinde la recunoasterea unui drept care nu are niciun fundament legal in legislatia statului contractant in cauza".
Or, problema analizata vizeaza tocmai o asemenea situatie, in care dreptul pretins nu mai are niciun fundament In legislatia interna, si, pe de alta parte, nu este incidenta nici notiunea autonoma de "bun" din perspectiva careia sa fie analizata contestatia partii pentru a obtine protectia art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Modificarea legii s-a datorat controlului de constitutionalitate:, ca rezultat al unei proceduri ordinare de control constitutional al textelor de lege".
De asemenea, Curtea de la Strasbourg a subliniat diferentele existente intre situatia in care legislativul intervine in administrarea justitiei si situatiile in care se pune problema unui reviriment de jurisprudenta ori se declara ca neconstitutionala o dispozitie din legea interna aplicabila in procesele pendente.
Interventia Curtii Constitutionale nu este asimilata unei interventii intempestive a legiuitorului, de natura sa rupa echilibrul procesual, pentru ca nu emitentul actului este cel care revine asupra acestuia, lipsindu-l de efecte, ci lipsirea de efecte se datoreaza activitatii unui organ jurisdictional a carui menire este tocmai aceea de a asigura suprematia legii si de a da coerenta ordinii juridice. Legitimitatea demersului organului jurisdictional constitutional decurge din atributiile pe care le are conform legii si Constitutiei, iar motivul de ordin general imperios transpare din motivarea deciziei Curtii Constitutionale (inlaturarea unor situatii de incoerenta si instabilitate, a unei duble reglementari in aceeasi materie).
Dreptul de acces la tribunal si protectia oferita de art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului nu inseamna recunoasterea unui drept care nu mai are niciun fel de legitimitate in ordinea juridica interna.
In ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.1 Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se rețin următoarele.
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca o creanta de restituire este "o creanta sub conditie" atunci cand "problema intrunirii conditiilor legale ar trebui rezolvata in cadrul procedurii judiciare si administrative promovate". De aceea, "la momentul sesizarii jurisdictiilor interne si a autoritatilor administrative, aceasta creanta nu putea fi considerata ca fiind suficient stabilita pentru a fi considerata ca avand o valoare patrimoniala ocrotita de art. 1 din Primul Protocol".
Nu este vorba asadar, in ipoteza data de recursul in interesul legii, de drepturi nascute direct, in temeiul legii, in patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite de instanta, hotararea pronuntata urmand sa aiba efecte constitutive, astfel incat, daca la momentul adoptarii deciziei de neconstitutionalitate nu exista o astfel de statuare, cel putin definitiva, din partea instantei de judecata, nu se poate spune ca partea beneficia de un bun care sa intre sub protectia art. 1 din Protocolul nr. 1.
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca "o creanta nu poate fi considerata un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, decat daca ea a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat".
Rezulta ca in absenta unei hotarari definitive care sa fi confirmat dreptul inaintea aparitiei deciziei Curtii Constitutionale nu s-ar putea vorbi despre existenta unui bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
In ceea ce priveste notiunea de "speranta legitima", fiind vorba in speta de un interes patrimonial care apartine categoriei juridice de creanta, el nu poate fi privit ca valoare patrimoniala susceptibila de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in masura in care are o baza suficienta in dreptul intern, respectiv atunci cand existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.
De asemenea, nu exista o baza suficienta in dreptul intern care sa contureze notiunea de "speranta legitima," iar nu de simpla speranta in valorificarea unui drept de creanta, si pentru ca norma legala nu ducea, in sine, la dobandirea dreptului, ci era nevoie de verificarea organului jurisdictional.
Nu se poate reține existența unui bun și nici măcar a unei speranțe legitime, in persoana celor care au intentat acțiuni în justiție în urma publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.5 al.1 lit. a teza întâi din L.nr.221/2009, declarându-le neconstituționale.
Aceste persoane au cunoscut faptul că temeiul juridic al acordării daunelor morale a dispărut ca efect al deciziei mai sus enunțate și prin neconformarea Parlamentului in a le pune in acord cu Constituția, astfel incât nu aveau la ce se aștepta.
Nu poate exista o speranță legitimă în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 atunci când există o dispută asupra modului de interpretare și de aplicare a legii interne, iar cererile reclamanților au fost respinse de către instanțele interne în mod corespunzător.
In cauză, art.5 alin.1 lit. a) din Legea nr.221/2009, în forma în vigoare la data promovării acțiunii a născut pentru reclamant doar o vocație la obținerea unor despăgubiri și nu un drept efectiv.
Dreptul la nediscriminare, asa cum rezulta el din continutul art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, nu are o existenta de sine statatoare, independenta, ci trebuie invocat in legatura cu drepturile si libertatile reglementate de Conventie, considerandu-se ca acest text face parte integranta din fiecare dintre articolele Conventiei.
Situatia de dezavantaj sau de discriminare in care s-ar gasi unele persoane (cele ale caror cereri nu fusesera solutionate de o maniera definitiva la momentul pronuntarii deciziilor Curtii Constitutionale) are o justificare obiectiva, intrucat rezulta din controlul de constitutionalitate, si rezonabila, pastrand raportul de proportionalitate dintre mijloacele folosite si scopul urmarit (acela de inlaturare din cadrul normativ intern a unei norme imprecise, neclare, lipsite de previzibilitate, care a condus instantele la acordarea de despagubiri de sute de mii de euro, . si nerezonabila a textului de lege lipsit de criterii de cuantificare - conform considerentelor deciziei Curtii Constitutionale).
Izvorul "discriminarii" consta in pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale si a-i nega legitimitatea inseamna a nega insusi mecanismul vizand controlul de constitutionalitate ulterior adoptarii actului normativ, ceea ce este de neacceptat ., in care fiecare organ statal isi are atributiile si functiile bine definite.
In acelasi timp nu poate fi vorba de o incalcare a principiului nediscriminarii nici din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza, . larga de protectie decat cea reglementata de art. 14, "exercitarea oricarui drept prevazut de lege, fara nicio discriminare, bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie".
Interpretarea și aplicarea unitară de către instanțele judecătoreși a legii interne in urma pronunțării unei decizii de Inalta Curte de Casație și Justiție in cadrul recursului in interesul legii, este o garanție a procesului echitabil și atrage inadimisibilitatea unei cereri in care se invocă practica neunitată ce aduce incălcare art.6 și 14 CEDO, așa cum recent a statuat Curtea in cauza Z. c României, arătând ca Curtea se poate pronunța asupra erorilor de fapt sau de drept pe care le-ar fi comis o instanță națională numai dacă aceste erori aduc atingere drepturilor sau libertăților pe care le protejează Convenția. O practică neunitară îndelungată a instanțelor naționale în ceea ce privește interpretarea dreptului intern poate, într-adevăr, priva justițiabilul de un proces echitabil. Curtea a trebuit deci să examineze dacă ordinea juridică a statului pârât a propus un mecanism capabil să asigure coerența jurisprudenței naționale într-un termen rezonabil.
Punând capăt într-un termen rezonabil divergenței jurisprudențiale în discuție, dispoziția prevăzută de codul de procedură civilă român cu privire la recursul în interesul legii s-a dovedit eficientă.
Nu se poate pune problema nici a aplicării in subisidiar a legii generale a art.998-999 Cod Civil, respectiv a dreptului comun, care ar ridica probleme de competentă, prescriptie sau taxă de timbru, legea specială derogând de la legea generală, nu se poate completa cu cea generală in măsura in care ele se contrazic. Astfel nu este posibil ca judecătorul să se raporteze in privința competenței, a prescripției și a taxei de timbru la legea specială, respectiv legea 221/2009 si doar cu privire la despăgubirile morale pentru care textul nu mai există declarându-se neconstituțional să se aplice dreptul comun, cu atât mai mult cu cât in decizia de neconstituționalitate nr.1.360 din 21 octombrie 2010 Curtea Constituțională arată ca exista doua norme juridice - art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 si art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - cu aceeasi finalitate, si anume acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri. Totodata, Curtea observa ca dispozitiile de lege criticate instituie, pentru prima data, posibilitatea ca mostenitorii de pÎna la gradul II ai persoanei persecutate sa beneficieze de despagubiri morale.
Curtea retine, de asemenea, ca despagubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunista trebuie sa fie drepte, echitabile, rezonabile si proportionale cu gravitatea si suferintele produse prin aceste condamnari sau masuri administrative. Or, despagubirile prevazute de dispozitiile de lege criticate, avînd acelasi scop ca si indemnizatia prevazuta de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, nu pot fi considerate drepte, echitabile si rezonabile. Pe de alta parte, prin introducerea posibilitatii mostenitorilor de gradul II de a beneficia de despagubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepartat de la principiile care guverneaza acordarea acestor despagubiri, si anume cel al echitatii si dreptatii. Astfel, prin prevederea de lege criticata se dilueaza scopul pentru care au fost introduse aceste despagubiri, intrucît nu se poate considera ca mostenitorii de gradul II au aceeasi indreptatire la despagubiri pentru daune morale suferite in perioada comunista de predecesorul lor, ca si acesta din urma.
Rezultă clar că voința legiuitorului constituțional a fost aceea de a elimina definitiv posibilitatea persoanelor de a obține despăgubiri morale pe temeiul legii 221/2009 deoarece puteau să beneficieze de acestea în temeiul decretului lg.118/1990 iar repunea în discuție acestor despăgubiri la 20 de ani de la apariția primei legi care le reglementa reprezintă o atingere adusă statului de drept, respectiv art.1 alin 3 din Constituție.
Astfel aplicând in parte dreptul comun s-ar ajunge tocmai la eludarea efectelor deciziei Curții Constituționale și ale ale RIL-ului care arată clar și fără echivoc, că după decizia CC nu mai există temei legal pentru acordarea despăgubirilor morale in baza legii 221/2009 singura care a creat un asemenea drept, pentru ca in baza dreptului comun o asemenea cerere era evident demult prescrisă.
In ceea ce privește acodarea daunelor materiale in suma de 25.081 lei, actualizata cu indicele de inflatie incepand cu data de 11.10.1974, pana la data platii efective, reprezentand echivalentul valoric al cotei de ½ parte rascumparata din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor, confiscat ca efect al hotararii de condamnare penala pronuntata impotriva def. KANALAS I. SENIOR, instanta retine ca in conformitate cu prevederile art. 5, lit b in Legea nr 221 din 2009 pot fi acordate despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare.
Cererea poate fi formulata de persoana care a suferit condamnarea, sotul sau descendentii acestuia pana la gr 2 inclusiv.
F. de aceste prevederi, in primul rand s-a retinut ca nu este indreptatita sa obtina despagubiri materiale reclamanta KANALAS V., care este nora defunctului KANALAS I., ea neincadrandu-se in categoria persoanelor prevazute de art. 5, al. 1 din lege – motiv pentru care se va respinge cererea formulata de aceasta reclamanta.
Este insa indreptatita sa obtina despagubiri materiale nepoata de fiu a defunctului KANALAS I. SEN, reclamanta S. E., cuantumul despagubirii care urmeaza a fi acordata acesteia fiind de 25.081 lei, actualizata cu indicele de inflatie incepand cu data achitarii pretului, pana la data platii efective, reprezentand echivalentul valoric al cotei de ½ parte rascumparata din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor, confiscat ca efect al hotararii de condamnare penala pronuntata impotriva def. KANALAS I. SENIOR – sens in care se va admite cererea de chemare in judecata formulata de aceasta.
In baza art.274 Cod de procedura civilă, fata de admiterea in parte a actiunii si retinand ca onorariul avocatial nu este justificat prin chitanta de plata, a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate.
Prin decizia civilă nr.3790/R din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul civil declarat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București –reprezentant de Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, în contradictoriu reclamantele Kanalaș V. și Ș. E. și P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în calitate de reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 85/C/2012 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele considerente:
Conform probatoriului administrat în cauză, antecesoarul recurent reclamantei Ș. Elibabeta, numitul Kanalaș I. a fost supus unei condamnări cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009, întrucât prin Sentința penală nr. 405 din data de 25 mai 1951 pronunțată de tribunalul M. Cluj a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire împotriva ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. III Cod penal din 1936. Ca urmare, în mod just, cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 2 punctul a din Legea nr. 221/2009, instanța de fond a constatat caracterul politic al acestei măsuri și a obligat S. R. să plătească reclamantei Ș. E. despăgubiri în suma de 25.081 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data achitării prețului, până la data plății efective, reprezentând prejudiciul material constând în echivalentul valoric al cotei de ½ parte răscumpărată din imobilul situat în Oradea, ., jud. Bihor înscris în CF 485 S., confiscat ca efect al hotărârii de condamnare penală pronunțată împotriva defunctului Kanalaș I. sen. Faptul că s-a făcut această constatare nu reprezintă, potrivit considerentelor de mai sus, o încercare de repunere în termenul de prescripție de 3 ani a reclamanților pentru a solicita daune în baza art. 998 – 999 Cod civil, acest aspect s-a dispus conform prevederilor legale expuse, legiuitorul fiind cel care a apreciat că nu este incidentă dispoziția legală referitoare la termenul de prescripție de 3 ani reglementat de DL nr. 167/1958, criticile nefiind fondate. Acțiunile de genul celei de față, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 sunt imprescriptibile, de asemenea astfel de cereri sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Celelalte critici, apărări, instanța de recurs a constatat că se referă la daunele morale care însă în speță nu au fost acordate, astfel că, pe lângă cele expuse nu se mai impun alte analize, răspunsuri la cele invocate.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat și a menținut în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta S. E., a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.85/C/2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul de a se trece suma de 25.081 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data achitării prețului, respectiv 11.10.1074-până la data plății efective.
Prin încheierea din 13.12.2013, Tribunalul Bihor a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta S. E. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 85/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul de a se trece - suma de 25.081 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data achitării prețul, respectiv 11.10.1074 - până la data plății efective.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele considerente:
În minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 85/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea ,instanța a omis sa treacă data de la care se va actualiza suma de 25.081 lei, respectiv -11.10.1074-, motiv pentru care, în baza disp. art. 281 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 85/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul de a se trece - suma de 25.081 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data achitării prețul, respectiv 11.10.1074- până la data plății efective.
Ulterior, în data de 30.12.2013, aceeași intimată reclamantă, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea din data de 13.12.2013, specificând că în 5 locuri s-a trecut în loc de 11.10.1974, 11.10.1074.
Prin încheierea din 13.01.2014, Tribunalul Bihor a îndreptat eroarea materială din aceeași sentință, în sensul trecerii anului 1974 .
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că s-a dispus prin încheierea recurată îndreptarea erorii materiale din minută, dispozitivul sentinței civile nr.85/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul trecerii sumei de 25.081 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data achitării prețului, 11.10.1074 până în prezent.
Data achitării prețului a fost 11.10.1974, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.123/11.10.1974 și nu 11.10.1074, cum greșit s-a specificat în încheiere.
Conform Legii nr.221/2009, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent, are loc doar pentru perioada cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și nu anul 1074.
S-a invocat în drept, dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatele reclamante, prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat, respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca temeinică și legală, invocând că nu sunt întemeiate niciunele dintre motivele ridicate de către recurent, neâncadrându-se în niciunul dintre motivele legale.
Ministerul Public, prin reprezentanta sa, a solicitat admiterea excepției lipsei de interes și obiect a recursului și a excepției autorității de lucru judecat.
Examinând încheierea recurată, prin prisma excepției lipsei de interes și obiect a recursului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 85/C din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, irevocabilă urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr.3790/28.09.2012 a Curții de Apel Oradea, s-a constatat caracterul politic al condamnării penale dispuse fata de KANALAS I., decedat la data de 14.09.2005, ce prin Sentința penala nr. 405 din 25.05.1951 a Tribunalul M. Cluj a fost condamnat la 5 ani închisoare corecționala, 3 ani interdicție corecționala, cu confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire împotriva ordinei sociale prevăzuta de art. 209 pct. III Cod penal din 1936. A fost obligat pârâtul S. R. să-i plătească reclamantei S. E. suma de 25.081 lei despăgubiri, actualizata cu indicele de inflație începând cu data achitării prețului, pana la data plătii efective, reprezentând prejudiciu material echivalent valoric al cotei de ½ parte răscumpărata din imobilul situat in Oradea, ., jud. Bihor.
Prin încheierea pronunțată la data de 13.12.2013, la solicitarea intimatei reclamante, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței susmenționate, în sensul că s-a trecut - ca suma acordată de 25.081 lei, să fie actualizată cu începere din data de 11.10.1074 până la data plății efective, avându-se în vedere data achitării prețului.
Ulterior, la solicitarea aceleiași intimate reclamante, la data de 13.01.2014, s-a îndreptat eroarea materială din aceeași sentință, în sensul trecerii anului 1974 de la care urma a se face achitarea sumei acordate, în loc de anul 1074 indicat greșit.
Față de cele expuse, câtă vreme eroarea materială a fost îndreptată, cererea de recurs apare ca lipsită de obiect și de interes, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, acesta urmează a fi respins ca atare.
Excepția autorității de lucru judecat, invocată de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea, față de cele dispuse, nu se mai impune a fi analizată.
Deoarece, conform art.281/3 alin.2 Cod procedură civilă, părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, nu se va da curs solicitării intimatelor formulată în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes și obiect recursul civil declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR ORADEA-cu sediul în Oradea, ..2/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatele reclamante KANALAS V.-cu domiciliul în Oradea, ..16, județul Bihor, Ș. E.-cu domiciliul în Oradea, ..41, ..5, . și reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 13 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014. .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. D. M. E. S. A. L. C. G.
Red.concept decizie T. D.
Data:31.03.2014
Jud.fond B. J./ Dact.C.G./ Data:1.04.2014/2 ex.
| ← Succesiune. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act. Decizia nr. 621/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
