Prestaţie tabulară. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 4908/271/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/2014-R
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: G. M.– judecător
JUDECĂTOR: R. F.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant G. C. S., cu dom. procedural ales la sediul Cabinetului de avocatură - Tânțaș C. din Oradea, P-cul T., nr.1, ., în contradictoriu cu intimatele-pârâte L. E. L., domiciliata in Oradea, Onestilor, nr. 54, jud. Bihor si B. R. D. prin reprezentant legal L. D. A., cu domiciliul în Oradea, D. V., nr. 19, ., ., împotriva deciziei civile nr. 937 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost menținută sentința civilă nr._/12.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului, av. Ț. C., în baza împuternicirii avocațiale din data de 28 ianuarie 2014 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța nr. A1_BB din data de 28.01.2014 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor ca instanță de apel, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că decizia atacată este nelegală, întrucât calea de atac corectă era apelul având în vedere valoarea acțiunii peste 100.000 lei și decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C. S. împotriva paratelor L. E. L. si B. R. D. prin reprez.legal L. D. A., nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, după cum rezulta din extrasul de CF de la fila 14 dosar, parata L. E. L. si autorul paratei B. R. D., defunctul L. Z., sunt proprietarii imobilului înscris in CF_ Oradea cu nr topo 2592/3/III,situat in Oradea, .. 2, ..
Pârâții au dobândit imobilul descris mai sus prin contractul de vânzare cumpărare nr. 81/29.10.2007 ( f.13) încheiat cu SCCTI Bihor.Totodata, partile au incheiat o promisiune de vânzare cumpărare autentificata sub nr. 509/08.08.2007 ( f.7) la BNP M. P., prin care paratii - promitentii vanzatori s-au obligat sa vanda iar promitentul cumparator reclamant in prezenta cauza s-a obligat sa cumpere imobilul descris mai sus.
Potrivit antecontractului incheiat, pretul de vanzare al imobilului a fost de 55.000 EURO, 33.000 de EURO in favoarea defunctului L. Z. ( 6.000 de auro la data semnarii contractului, 14.000 EURO la data de 14.08.2007 si 10.000 EURO la data de 15.09.2007) si 25.000 EURO in favoarea paratei de rd 1 care urmau sa fie pana cel tarziu la data de 01.12.2007.
Conform art 5 alin (2) din Legea nr. 247/2005: „In situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.”
Lucrul vandut, obiect al unui contract de vazare cumparare, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie in circuitul civil, sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor, sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil, precum si sa fie proprietatea vanzatorului.
In conformitate cu prevederile art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului „Apartamentele dobîndite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării.”
La art. 230 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil se prevede ca: “La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă: (…) ț) art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;”
Desi in prezent art. 9 alin 8 din legea nr. 112/1995 este abrogat prin art. 230 din legea nr. 71/2011, conform celor retinute mai sus, instanta apreciaza ca inalienabilitatea temporara de 10 ani subzista in speta de fata.
Aceasta deoarece atat contractul de vanzare cumparare nr. 81/29.10.2007 incheiat de promitentii vanzatori cu SCCTI Bihor, cat si antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 509/08.08.2007 la BNP M. P., au fost incheiate inainte de . legii de abrogare nr. 71/2011.
In aceste conditii, analizarea conditiilor de validitate si efectelor acestor contracte trebuie raportate la dispozitiile legale in vigoare de la data incehierii lor, conform principiului „ tepus regit actum”.
Astfel, in ceea ce priveste actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinta conditiilor de validitate si, pe cale de consecintă, a nulitătii, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligatiilor asumate de părti, pentru încetarea actului juridic.
Regula mai sus enuntata se desprinde atât din dispozitiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât si din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozitiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. si art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice lovite de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
Asadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit conditiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevantă faptul că legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o conditie de validitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea conditie.
Pe temeiul art. 6 alin. (2) C.civ. si al art. 3 din Legea nr. 71/2011, legea în vigoare la data încheierii unui act juridic va reglementa atât efectele trecute, adică efectele care s-au produs sub imperiul ei, cât si efectele viitoare, adică efectele care se vor produce după . legii noi.
Mai susține instanța de fond că într-adevar, ultimul alineat al art 6 cod civil instituie o derogare de la regula enuntata mai sus, insa doar in ceea ce priveste situatiile juridice nu si in ceea ce priveste actele juridice, prevazand ca: „(6) Dispoziiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi „
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, retinand ca in speta subzista interdictia de instrainare prevazuta de art. 9 alin 8 din legea nr. 112/1995, instanta a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a constatat că acestea nu au fost solicitate de parati.
Prin decizia civilă nr. 937 dinn25 octombrie 2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondat recursul civil introdus de recurentul G. C. S., cu dom. procedural ales la sediul Cabinetului de avocatură - Tânțaș C. din Oradea, A. L., nr. 6, ., în contradictoriu cu intimatele L. E. L., domiciliata in Oradea, Onestilor, nr. 54, jud. Bihor si B. R. D. prin reprezentant legal L. D. A., cu domiciliul în Oradea, D. V., nr. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr._/ 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în esență că recurenții susțin că acțiunea lor în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic este admisibilă în condițiile în care legea care reglementa interdicția de vânzare este abrogată in prezent astfel încât vânzarea e permisă.
Instanța de fond a reținut în esență că in cauză operează principiul tempus regit actul iar interdicția de vânzare pe 10 ani reglementată de art.9 alin 8 din Legea 112/1995 este aplicabilă contractului părților chiar dacă legea este în prezent abrogată.
S-a reținut că, în mod corect a apreciat instanța de fond că ne aflăm in prezența ultraactivității legii vechi sub imperiul legi noi pentru situațiile juridice născute sub imperiul acesteia.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond dispozițiile art.9 alin 8 din Legea 112/1995 impune o interdicție de înstrăinare a imobilelor dobândite de chiriași sub imperiul acestui act normativ timp de 10 ani de la data cumpărării, interdicția fiind una imperativă și de ordine publică, incălcarea căreia ar atrage nulitatea absolută a actului juridic de înstrăinare, rațiunile de la data adoptării legii fiind de securitate socială.
Desigur că in prezent raporturile civile similare sunt guvernate de dispozițiile noului Cod Civil, dar numai pentru raporturile juridice născute sub imperiul acestuia, iar raportul juridic născut sub imperiul legii vechi rămâne in continuare guvernat de legea sub imperiul căruia s-a născut, cum corect a reținut și instanța de fond.
Astfel având în vedere că imobilul închiriat a fost dobândit de la stat abia in anul 2007, interdicția de înstrăinare încetează in anul 2017, până atunci încheierea contractului de vânzare cumpărare nu e posibilă fiind interzisă expres de lege.De altfel ceea ce a intervenit intre reclamantul recurent G. C. S. și proprietarii imobilului Lunkan Z. și L. E. L. la 8 august 2007 este o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare, permisă de lege, urmând ca în baza acesteia să se incheie contractul autentic de vânzare cumpărare la data împlinirii termenului legal.
Totodată față de existența unei norme imperative care interzice expres vânzarea timp de 10 ani de la data cumpărării, acordul proprietarilor la înstrăinare nu are nici o relevanță in cauză, principiul disponibilității fiind limitat de normele imperative ale legii civile.
A mai reținut instanța de recurs că există și alte motive care atrag imposibilitatea admiterii acțiunii ținând cont de faptul că și cadrul procesual a fost eronat stabilit de reclamant.
Astfel deși in cartea funciară sunt înscriși ca proprietari ai imobilului în litigiu L. E. L. si L. Z., iar antecontractul de vânzare cumpărare a intervenit între reclamant în calitate de promitent cumpărător și proprietarii L. E. L. si L. Z. in calitate de promitenți vânzători, reclamantul recurent înțelege să ii cheme în judecată pe L. E. L. si B. R. in calitate de reprezentant legal al L. D. A., fără a clarifica de ce a înțeles să cheme in judecată o persoană străină de contract și nu a chemat în judecat celelalt cocontractant.
Dacă eventual persoana străină de act era un succesor al lui L. Z. si acest aspect se impunea clarificat și dovedit cu certificatul de moștenitor și cu înscrierile ce se impune pentru opozabilitate în cartea funciară, astfel încât chiar in lipsa interdicției o înstrăinare prin mijlocirea instanței nu era posibilă in acest cadru procesual.
Cauza esențială insă care duce la prematuriatea acestei acțiuni este neîmplinirea termenului de 10 ani de interdicție de vânzare in prezent, vânzarea imobilului in litigiu fiind posibilă abia după 29.10.2017.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că nu sunt incidente in speță dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă, soluția recurată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanța a respins ca neîntemeiat recursul civil introdus de recurentul G. C. S., în contradictoriu cu intimatele L. E. L., si B. R. D. prin reprezentant legal L. D. A., împotriva sentinței civile nr._/ 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va păstra în totalitate.
In baza art.274 Cod de procedură civilă nu s-au acordat cheltuieli de judecată constatându-se că nu au fost solicitate de intimați iar recurentul căzut in pretenții si aflat în culpă procesuală, deși le-a solicitat nu este îndreptățit a le primi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C. S. solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că prin decizia atacată, tribunalul Bihor s-a pronunțat în calea de atac a recursului în complet de trei judecători.
Consideră decizia recurată ca fiind nelegală raportat la prevederile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu decizia nr. 32/09.06.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, având în vedere faptul că prezentul litigiu este evaluabil în bani iar valoarea obiectului acțiunii 50.000 euro este mai mare de 100.000 lei.
Consideră astfel că Tribunalul Bihor trebuia să judece cauza în apel și nu în recurs, astfel cum a fost soluționată.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Intimații legal citați nu au depus întâmpinare.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Critica adusă deciziei este întemeiată.
Obiectul acțiunii în prestație tabulară a vizat un imobil – apartament situat în Oradea în suprafață utilă de 101 mp plus dependințe și subsol în valoare de 55.000 euro, conform promisiunii sinalagmatice de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 509/08.08.2007.
Reclamantul G. C. S. a indicat prin scriptul de la fila 24 – dosar fond – valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății ca fiind de 1900 lei/mp reprezentând circa 191.000 lei, achitând la această valoare și taxa de timbru în cuantum de 4796,16.
Potrivit art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești pronunțate n primă instanță al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Or, raportat la prevederile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile deciziei nr. 32/09.09.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, având în vedere faptul că obiectul litigiului este evaluabil în bani iar valoarea acestuia este mai mare de 100.000 lei calea de atac împotriva sentinței pronunțată de prima instanță este apelul și nu recursul cum greșit a calificat-o și cum a judecat tribunalul, decizia atacată fiind nelegală impunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel la aceeași instanță.
Față de cele reținute, Curtea în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 1 și art. 2821 alin. 1 Codul de procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va casa decizia atacată cu trimitere la aceeași instanță pentru judecarea cauzei în apel, în complet legal ținând seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C E D I D E :
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul – reclamant G. C. S., cu dom. procedural ales la sediul Cabinetului de avocatură - Tânțaș C. din Oradea, P-cul T., nr.1, ., în contradictoriu cu intimatele-pârâte L. E. L., domiciliata in Oradea, Onestilor, nr. 54, jud. Bihor si B. R. D. prin reprezentant legal L. D. A., cu domiciliul în Oradea, D. V., nr. 19, ., ., împotriva deciziei civile nr.937 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. M. R. F. P. C. I. F.
Red. decizie: G. M./05.02.2014
Jud. recurs: R. C.-Gaydo M. L.-C. F.
Jud. fond: B. F.
Dact. I.F./05.02.2014-2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 701/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
