Evacuare. Hotărâre din 12-03-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 13405/271/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 473/2014-R
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul pârât J. I. D., domiciliat în Oradea, ., ..79, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A. D., domiciliată în Oradea, ., ..79, județul Bihor și cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 4, ., împotriva deciziei civile nr. 243/A din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr._ din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect: evacuare.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 5 martie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 martie 2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr._ din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. A. D. (fostă J.) în contradictoriu cu pârâtul J. D. I. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 5008/2012 pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, s-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea locuinței minorilor la mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cotă de 33 % din venitul minim pe economie în favoarea acestora.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874 din 06.06.2007 de BNP M. M. M. părțile au cumpărat imobilul în litigiu, situat în Oradea, ., ., jud. Bihor înscris în Cf nr._ Oradea, nr. top 4790/5/79 și CF colectiv_ Oradea, acesta constituind proprietatea comună a părților.
Instanța de fond a reținut că potrivit art.324 cod civil “(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți”, aceste prevederi fiind aplicabile potrivit art.4 și cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, dar în acest caz atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj, asupra atribuirii beneficiului folosinței locuinței instanța urmând a se pronunța odată cu desfacerea căsătoriei, la cererea părților.
Cu ocazia soluționării cererii de divorț instanța nu a fost investită cu o asemenea cerere iar din interpretarea acestui text legal reiese că în speța acesta nu este aplicabil, cererea fiind formulată pe cale separată.
S-a mai reținut că potrivit art. 555 Cod civil “Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultând faptul că pârâtul este coproprietar al locuinței în litigiu, iar din probele administrate nu rezultă că acesta ar avea un comportament care să pună în pericol reclamanta și copiii.
Potrivit depoziției martorei reclamantei, din ceea ce a văzut personal când a fost acasă la părți, relațiile dintre aceștia erau normale, episoadele de violență psihică fiind cunoscute de aceasta din cele relatate de către reclamantă, arătând că pârâtul are grijă de copii până vine reclamanta de la muncă, aspect recunoscut de către reclamantă la interogatoriu luat acesteia, iar martorii pârâtului au arătat că acesta este o fire pașnică .
Potrivit adresei nr._/22.10.2012 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, minorul J. Eric I. prezintă disfucționalități, respectiv stres acut sub incidența factorilor intrafamiliali, imprimarea în conduita fizică și verbală a unor comportamente indezirabile învățate prin observație de la tată și externalizarea către surioara mai mică, limitarea contactelor sociale prin nefrecventarea grădiniței și absența grupului de prieteni, rivalitate fraternă exprimată prin episoade reactivă de toleranță scăzută la frustrare, ritm lent în dezvoltarea unor abilități preșcolare fiind recomandată consilierea psihologică și integrarea în sistemul de învățământ preșcolar.
Instanța de fond a arătat că, nu poate reține că de acest comportament al minorului se face vinovat exclusiv pârâtul, având în vedere și recomandarea psihologului ca acesta să fie înscris în sistemul de învățământ preșcolar, lipsa contactului social favorizând comportamentul menționat, aspect care ține de decizia ambilor părinți, aceștia exercitând în comun autoritatea părintească.
Astfel, instanța de fond nu a considerat că există motive care să justifice atribuirea folosinței locuinței reclamantei și evacuarea pârâtului, prin urmare a respins cererea ca neîntemeiată și reținând culpa procesuală a reclamantei și faptul că pârâtul, cu ocazia cuvântului pe fond nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurenta M. A. D. .
Prin decizia civilă nr. 243/A din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta M. A. D., în contradictoriu cu intimatul J. I. D., împotriva sentinței civile nr._ din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în totalitate și în consecință:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta J. A. D. în contradictoriu cu pârâtul J. I. D..
A fost atribuit beneficiul folosinței locuinței situată în Oradea, ., ., județul Bihor, în favoarea reclamantei.
S-a dispus evacuarea pârâtului din acest imobil, identificat mai sus.
Intimatul a fost obligat în favoarea apelantei la plata sumei de 1515 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut uzrmătoarele aspecte:
Astfel, prin sentința civilă nr.5008/2012 pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, s-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea locuinței minorilor la mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cotă de 33 % din venitul minim pe economie în favoarea acestora.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 874 din 06.06.2007 de BNP M. M. M. părțile au cumpărat imobilul în litigiu, situat în Oradea, ., ., jud. Bihor înscris în Cf nr._ Oradea, nr. top 4790/5/79 și CF colectiv_ Oradea, acesta constituind proprietatea comună a părților.
Potrivit disp.art.324 Cod civil “(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți”, aceste prevederi fiind aplicabile potrivit art.4 și cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, dar în acest caz atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Ținând seama tocmai de criteriile prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite tribunalul a apreciat că se impune a se dispune atribuirea beneficiul folosinței locuinței situată în Oradea, ., ., județul Bihor, în favoarea reclamantei dispunând evacuarea pârâtului din acest imobil
Interesul superior al copilului minor este acela care va trebui urmărit cu prioritate de instanță în toate hotărârile ce privesc persoana unui copil, principiu stipulat de altfel și art. 2, alin 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului.
Interesele copilului au fost avute în vedere de instanță sunt legate nu numai de vârsta acestora ci și de comportarea părinților față de ei și de climatul în care aceștia trăiesc zi de zi.
Potrivit adresei nr._/22.10.2012 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, minorul J. Eric I. prezintă disfucționalități, respectiv stres acut sub incidența factorilor intrafamiliali, imprimarea în conduita fizică și verbală a unor comportamente indezirabile învățate prin observație de la tată și externalizarea către surioara mai mică, limitarea contactelor sociale prin nefrecventarea grădiniței și absența grupului de prieteni, rivalitate fraternă exprimată prin episoade reactivă de toleranță scăzută la frustrare, ritm lent în dezvoltarea unor abilități preșcolare fiind recomandată consilierea psihologică și integrarea în sistemul de învățământ preșcolar.
S-a mai reținut că este evident faptul că, potrivit acestei evaluări psihologice s-au stabilit anumite disfuncționalități care în mod logic nu pot fi determinate decât de existența unui mediu tensionat în care acesta crește ori conform consemnărilor din acest raport comportamentele indezirabile sunt învățate prin observație de la tată și externalizate către surioara mai mică și mamă.
Ca atare, tribunalul a reținut că, conviețuirea în continuare a foștilor soți în locuința fosta domiciliu conjugal care este compusă dintr-o singură cameră(garsoniera) împreună cu cei doi minori ar putea cauza acestora traume profunde și de nereparat.
Pe de altă parte în nici un caz minorii nu trebuie supuși unor stări și situații traumatizante, aceștia având nevoie de un climat de liniște, siguranță și echilibru.
Ori având în vedere aceste aspecte, vârsta minorilor, ancheta psihologică efectuată în cauză, tribunalul a apreciat că, criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate, motiv pentru care a fost admis și în baza art. 296 C.pr.civ. a fost schimbată în totalitate sentința atacată și în consecință s-a admis acțiunea formulată de reclamanta J. A. D., dispunând atribuirea beneficiul folosinței locuinței situată în Oradea, ., ., județul Bihor, în favoarea acesteia, dispunând evacuarea pârâtului din acest imobil.
În baza art. 274 C.pr.civ. intimatul afost obligat în favoarea apelantei la plata sumei de 1.515 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul-recurent J. I. D., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de apelanta M. A. D..
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
-relativ la sentința primei instanțe, se apreciază că aceasta este temeinică și legală, fiind în acord cu probele administrate în cauză, iar apelul nu face nici o referire la motivarea instanței de fond, ci doar reiterează apărările din cererea principală; de asemenea, prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare judicioasă a dispozițiilor art. 324 și 555 Cod civil, iar probele administrate în cauză au făcut obiectul unei analize amănunțite și pertinente din partea instanței;
-din probele administrate în cauză nu se poate reține nici un motiv pentru care acțiunea să fie admisă, declarațiile martorilor fiind relevante în acest sens și nu justifică în nici un fel solicitările apelantei, mai mult dintre părți, doar apelanta dispune de o soluție locativă corespunzătoare, respectiv de locuința mamei ei, în timp ce petentul nu are posibilitatea obținerii unei alte locuințe, neavând nici veniturile necesare unui asemenea demers;
-în privința locuinței, recurentul este cel care achită la zi toate utilitățile și cheltuielile imobilului;
-referitor la interesul superior al minorilor, se apreciază că acesta poate fi servit și prin păstrarea sentinței primei instanțe; pe de altă parte, instanța trebuia să adopte o soluție care să permită realizarea unui echilibru între interesul minorilor și interesul părților, evacuarea pârâtului nefiind o soluție care nu doar că nu ar sluji interesele minorilor, dar l-ar transforma pe acesta într-un om al străzii; în concluzie se apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar și a dispozițiilor art. 324 Cod civil, art. 555 Cod civil.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la criticile formulate de recurent se constată că acestea vizează în principal stabilirea stării de fapt, respectiv interpretarea și aprecierea probelor administrate în cauză, ori o reapreciere a acestora și implicit a stării de fapt reținute nu mai este posibilă în cadrul controlului de legalitate exercitat în calea de atac a recursului, conform art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în mod corect instanța de apel a stabilit pe baza probelor administrate în cauză (evaluarea psihologică, declarații de martori) că o conviețuire a foștilor soți în fosta locuință conjugală (compusă dintr-o singură cameră) nu este posibilă, pe fondul relațiilor tensionate dintre aceștia (a se vedea în acest sens și sesizările adresate organelor de poliție) interesul superior al minorului –principiu stipulat în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului- acela de a crește într-un climat de liniște, siguranță și echilibru, primând față de orice alte considerente.
Referitor la dispozițiile art. 324 Cod civil acestea sunt pe deplin aplicabile în prezenta cauză, cererea de atribuire a beneficiului locuinței conjugale însoțită de evacuarea unuia dintre soți, putând fi promovată și pe cale separată, măsura producând în cazul imobilelor proprietate comună efecte temporare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 al. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât J. I. D., domiciliat în Oradea, ., ..79, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A. D., domiciliată în Oradea, ., ..79, județul Bihor și cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 4, ., împotriva deciziei civile nr. 243/A din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
V. P. D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – M. D. T.
- judecători apel – D. C./ J. B.
- redactat decizie – judecător V. P. - 18.03.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 18.03.2014 – 2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 358/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
