Conflict de competenţă. Hotărâre din 08-01-2014, Curtea de Apel ORADEA

La apel nu se prezintă nimeni.

Procedura este completă, prin necitarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra prezentului conflict negativ de competență instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4154/CA din 10 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. M., s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului S.-M., invocata de către instanță din oficiu și in consecință:

A fost declinată competenta de soluționare a acțiunii civile formulata de reclamanta . contradictoriu cu pârâții C. L. HALMEU si U. A. TERITORIALA HALMEU, în favoarea Judecătoriei S.-M..

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Raportat la excepția necompetentei materiale a Tribunalului S. M. a prezentei acțiuni, invocata de către instanță din oficiu și pusă in discuție în ședința publică din data de 10.10.2013, instanța a găsit excepția întemeiată, având în vedere următoarele:

Tribunalul a reținut că pretențiile în cuantum de 6000 EURO solicitate de reclamanta sunt derivate din contractul de concesiune nr. 4212/03.09.2007 încheiat intre . de concedenta si prima, în calitate de concesionară, din care rezultă expres ca terenul și luciul de apă care fac obiectul concesiunii constituie bunuri imobile aflate în proprietatea privata a comunei Halmeu și nu proprietatea publică a acesteia.

S-a mai reținut că într-adevăr, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, este asimilat actului administrativ contractul de concesiune având ca obiect punerea în valoare a unor bunuri din proprietatea publica.

Deci, cu alte cuvinte, un contract de concesiune, care reprezintă un instrument juridic de punere in valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, va fi asimilat actului administrativ în sensul normei legale citate mai sus și va fi supus, pe cale de consecință, unui regim juridic de drept administrativ, numai în măsura în care obiectul său vizează punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, exclusiv.

per a contrario, contractul de concesiune care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, nu este supus competentei instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, instanța în baza dispozițiilor art.159 pct.2 Cod proc.civ., raportat la art.2 alin.1 lit.b din Cod proc.civ., întemeiat pe dispoz. art.158 alin.1 si 3 Cod proc.civ., a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului S. M. pentru acțiunea civilă formulată de societatea reclamanta și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei S.-M., care este instanța competentă material, raportat la obiectul acțiunii (valoarea obiectului acțiunii este sub 500.000 lei), cât și teritorial, având în vedere că pârâții au sediile în loc. Halmeu, care aparține de Judecătoria S.-M..

Hotărârea a fost dată fără cheltuieli de judecata, nefiind nimic justificat sau solicitat în acest sens de către părți la acest moment.

Prin sentința civilă nr. 7616 din 2 decembrie 2013 pronunțată Judecătoria S. M. în dosar nr._, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. M., invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul S. M. – secția de contencios administrativ.

S-a constatat existența conflictului negativ de competență.

A fost suspendată din oficiu judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea acesteia Curții de Apel Oradea pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța în acest mod, judecătoria a reținut următoarele aspecte:

Pornind de la prevederile art.8 alin.(2) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, instanța a analizat conținutul noțiunii de contract administrativ.

Din interpretarea dispozițiile legale analizate judecătoria a reținut că rezultă natura administrativă a contractelor încheiate de autoritățile administrației publice locale, independent de natura dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul contractului, publică sau privată.

Or, potrivit art.8 alin.(2) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ este de competența instanței de contencios administrativ care, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004 și raportat la valoarea obiectului litigiului, este Tribunalul S. M..

În susținerea acestei interpretări vin și prevederile legale cuprinse la art.10 din Legea nr.215/2001 potrivit cărora „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.” care se coroborează cu dispozițiile art.2 lit.f.) din Legea nr.554/2004.

Analizând aceste dispoziții legale instanța a reținut că unitatea administrativ teritorială . autoritate publică, în înțelesul legii, iar conflictul s-a născut în legătură cu un contract de concesiune care – potrivit art.10 din Legea nr.215/2001 este un contract administrativ, indiferent dacă obiectul său vizează proprietatea publică sau privată a unității administrativ teritoriale.

Chiar în absența unei astfel de prevederi legale, care califică în mod neechivoc natura administrativă a contractului încheiat de o unitate administrativ teritorială în legătură cu un bun proprietate publică sau privată, s-a apreciat că nu trebuie pierdută din vedere nici împrejurarea că încheierea contractului de concesiune nr.4212/03.09.2007 este consecința nemijlocită a adoptării Hotărârii de Consiliu L. nr.15 din data de 27.04.2007, caracterul de act administrativ al acesteia neputând fi pus la îndoială.

Ca atare, contractul de concesiune în discuție trebuie privit ca un accesoriu al Hotărârii Consiliului L. al Comunei Halmeu, urmând regimul acesteia, inclusiv sub aspectul jurisdicției căreia i se supune.

Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. M., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului S. M. – secția de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art.133 pct.2 NCPC, instanța a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus înaintarea acesteia Curții de Apel Oradea pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Sesizată cu soluționarea conflictului de competență, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Art. 2 alin. 1 lit. c din aceeași lege definește noțiunea de „act administrativ”, precizând că sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a unor bunuri din proprietatea publică, …

Prin urmare, sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ numai acele acte administrative care vizează punerea în valoare a unor bunuri aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale.

Întrucât în prezenta cauză, obiectul concesiunii îl constituie bunuri imobile aflate în proprietatea privată a intimatei (. instanța competentă să soluționeze un astfel de litigiu este instanța civilă, în speță Judecătoria S. M., și nu instanța de contencios administrativ.

Față de cele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Soluționând conflictul negativ de competență,

Stabilește competența de soluționare a cauzei a cauzei civile privind pe reclamanta .>, cu sediul procedural ales în S. M., .. 5, . M. și pârâții C. L. HALMEU, cu sediul în Halmeu, ., județul S. M. și U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI HALMEU, cu sediul în Halmeu, ., județul S. M., în dosar nr._, în favoarea JUDECĂTORIEI S. M..