Conflict de competenţă. Hotărâre din 04-12-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 827/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
S E N T I N T A NR. 88 CC
Ședința din Camera de consiliu din data de 4 decembrie 2014
Președinte - M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă și Tribunalul Dâmbovița- Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în soluționarea cererii formulate de reclamantul R. R., domiciliat în . - Târgoviște, nr. 225, județul Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură „C. P.”, cu sediul în București, ., nr. 17, ., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, Sector 1.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra conflictului de competență de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1617/04.04.2014, reclamantul R. R., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea între reclamant și . cu privire la imobilul situat în județul Dâmbovița, . – Târgoviște, nr.225, și să oblige pârâtul la încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare-cumpărare, iar în caz de refuz sau imposibilitate, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în județul Dâmbovița, . – Târgoviște, nr.225.
În motivarea cererii, se arată că, prin Contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.05.1999, reclamantul a cumpărat de la S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. imobilul locuință și teren aferent în suprafață de 5.278 m.p. situat în Jud. Dâmbovița, corn. Crevedia, Șoseaua București - Târgoviște nr. 225, contravaloarea prețului în cuantum de_ lei (ROL) cu TVA (inclusiv c/valoarea garanției de participare) urmând a fi achitat în termen de 40 de zile.
Se menționează că imobilul a fost achiziționat ca urmare a procedurii de licitație publică deschisă cu strigare pentru vânzarea de utilaje agricole și mijloace fixe organizată de S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. în data de 20.05.1999. În continuare, se mai arată că imobilul a fost deținut de reclamant în baza Contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință nr. 644/13.05.1998.
În continuare, se mai arată că Societatea Comercială CREIAS CREVEDIA S.A. a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, conform Anexei 1 pct. 55, având ca acționat unic Statul Român. Totodată, se mai arată că S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului la data de 30.01.2009, iar la data radierii acționarul unic al S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. era pârâta AGENȚIA D. STATULUI. Rezultă astfel că pârâta AGENȚIA D. STATULUI, în calitate de fost acționar unic al S.C. CREIAS CREVEDIA S.A., este succesorul în drepturi al societății radiate, conform art. 235 și 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se mai precizează că reclamantul a încheiat cu S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. Contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.05.1999 (înregistrat la S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. sub nr. 706/16.06.1999) având drept obiect imobilul situat în Jud. Dâmbovița, corn. Crevedia, Șoseaua București - Târgoviște nr. 225, format din construcția CI și teren aferent locuinței în suprafață de 5.278 m.p. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat ca urmare a procedurii de licitație publică deschisă cu strigare pentru vânzarea de utilaje agricole și mijloace fixe organizată de S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. în data de 20.05.1999, imobilul fiind deținut de reclamant în baza Contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință nr. 644/13.05.1998, precum și faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost înscris în Registrul de transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei Răcari sub nr.769/25.06.1999, fiind astfel îndeplinita condiția de publicitate imobiliară.
În ceea ce privește contravaloarea prețului, s-a menționat că prețul de vânzare a fost de_ lei (ROL) cu TVA, în urma licitației fiind emise factura fiscală . nr._/05.06.1999 în sumă de 73.509.880 ROL, reprezentând contravaloarea imobilului construcție (locuință) achitată numerar; factura fiscală . nr._/05.06.1999 în sumă de_ ROL, reprezentând contravaloarea terenului, achitată numerar. Ulterior achiziționării imobilului în cauză, reclamantul a edificat pe teren următoarele construcții: C2 - în baza autorizației de Construire nr. 17/21.04.2003, a construit imobilul „Locuință parter + mansardă", construcție recepționată conform Procesului verbal de recepție finală nr. 2521/22.04.2004 al Primăriei Răcari; C3 - în baza autorizației de construire nr. 163/24.07.2009, a construit imobilul „anexă - bucătărie de vară cu beci", construcție recepționată conform Procesului verbal de recepție finală nr. 2974/23.04.2012 al Primăriei Răcari.
Se mai apreciază că hotărârea judecătorească pronunțată în această materie, în situația admiterii acțiunii, are un efect constitutiv de drepturi, iar efectul constitutiv reclamă o finalitate concordantă cu dispozițiile legii cadru in materie, Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, în al cărei domeniu de reglementare intră atât identificarea riguroasă a imobilelor ce fac obiectul publicității imobiliare, cât și opozabilitatea drepturilor dobândite prin diversele moduri de dobândire consacrate de legea civilă, unul dintre acestea fiind contractul de vânzare-cumpărare.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal nr. 9/20.03.2014, adresa ADS nr._/20.03.2014, adresa ORC nr._/17.02.2014, adeverința nr. 5208/08.07.2013, emisă de Primăria comunei Crevedia, certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, contract de vânzare-cumpărare, factura fiscală nr._/05.06.1999, factura fiscală nr._/05.06.1999, copie BI R. R., autorizație de construire/desființare, proces-verbal de recepție finală nr. 2521/22.03.2004, autorizație de construire/desființare nr.163/24.07.2009, proces-verbal de recepție finală nr. 2974/23.04.2012.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Agenția D. Statului la data de 19.05.2014, și respectiv 22.05.2014, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Agenției D. Statului, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, excepția lipsei de interes a reclamantului, solicitând instanței admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii ca lipsită de interes. Se mai solicită instanței să se constate că reclamantul nu justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în promovarea acțiunii, astfel încât solicită admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului și respingerea acțiunii ca lipsită de interes.
La data de 30.05.2014, reclamantul R. R. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care se învederează instanței, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului că Societatea Comercială CREIAS CREVEDIA S.A. a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, conform Anexei 1 pct. 55, având ca acționat unic Statul Român.
Cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii, se arată că reclamantul a încheiat cu S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. Contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.05.1999 (înregistrat la S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. sub nr. 706/16.06.1999) având drept obiect imobilul situat în Jud. Dâmbovița, corn. Crevedia, Șoseaua București - Târgoviște nr. 225, format din construcția CI și teren aferent locuinței în suprafață de 5.278 m.p, contractul de vânzare-cumpărare fiind semnat ca urmare a procedurii de licitație publică deschisă cu strigare pentru vânzarea de utilaje agricole și mijloace fixe organizată de S.C. CREIAS CREVEDIA S.A. în data de 20.05.1999. Se mai precizează că imobilul a fost deținut de reclamant în baza Contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință nr. 644/13.05.1998, precum și faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost înscris în Registrul de transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei Răcari sub nr. 769/25.06.1999, fiind astfel îndeplinita condiția de publicitate imobiliară.
În ședința publică din data de 17.06.2014, reclamantul R. R., prin apărător ales, a depus documentația cadastrală întocmită cu privire la imobilul în cauză expert tehnic M. S. C..
Prin sentința nr. 1020/17.06.2014, Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița.
La data de 03.07.2014, reclamantul a precizat motivele de fapt și de drept ale acțiunii invocând în drept dispozițiile art. 22 alin. 1, art. 1 alin. 1, art. 54 din Legea nr. 7/1996, art. 35 din Codul de Procedură Civilă, art. 1179 Codul civil.
La primul termen de judecată, Tribunalul Dâmbovița a invocat excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă.
Prin sentința civilă nr. 1176 din 7 octombrie 2014, Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul R. R., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, în favoarea Tribunalului Dâmbovița Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Potrivit art. 136 alin.2, Cod procedură civilă, a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între cele două secții civile ale Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut potrivit disp. art. 248, alin. 1 din C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 132, alin. 1 din C.pr.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să se stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit disp. art. 136, alin. 1 din C.pr.civ, dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din codul de procedură civilă de la 1865 (care, prin raportare și la dispozițiile C. . competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011. În atare condiții, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial, au fost recalificate ca fiind litigii civile. Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile”.
Reorganizarea a vizat și secțiile Tribunalelor, art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând că: „În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Așadar, prin aceste dispoziții legale s-a statuat posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.
În aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 304/2004 și art. 226 din Legea nr. 71/2011, au fost înființate, în cadrul Secției a II-a Civile, complete de fond care au preluat toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial și pentru care s-au stabilit, distinct de competențele comune celor două secții civile din cadrul tribunalului, competențe exclusive în soluționarea cauzelor ce ar putea fi calificate ca litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial.
Așa fiind, în lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, tribunalul a constatat că, în raport de obiectul cauzei, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, astfel încât, competența de soluționare a acestuia, în raport de valoarea imobilelor și de competența funcțională a celor două secții civile din cadrul Tribunalului Dâmbovița, revine Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care, la fel ca și Secția I civilă, are competența de a judeca litigii civile dar care a fost cea dintâi sesizată.
Văzând și dispozițiile art. 136 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, s-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între cele două secții civile ale Tribunalului Dâmbovița.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr._ .
Curtea, asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă și Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, reține următoarele:
Corect a constatat Secția I civilă că, în aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 304/2004 și art. 226 din Legea nr. 71/2011, au fost înființate, în cadrul Secției a II-a Civile, complete de fond care au preluat toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial și pentru care s-au stabilit, distinct de competențele comune celor două secții civile din cadrul tribunalului, competențe exclusive în soluționarea cauzelor ce ar putea fi calificate ca litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial.
Ori, în cauză, Secția a II-a care are în competență litigiile comerciale a recunoscut, în primul rând, calitatea de fost comerciant a pretinsului vânzător, cererea de față nefiind o simplă acțiune în constatarea unei vânzări-cumpărări, ci se invocă incidența unor legi speciale din materie comercială cum ar fi O.U.G. nr.198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, precum și Legea nr.168/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă.
Prin urmare, constatând că Secția a II-a a fost mai întâi învestită și că litigiul privește o cauză calificată ca litigiu comercial în aplicarea fostului Cod comercial, Curtea va stabili competența de soluționare a acțiunii de față în favoarea Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul R. R., domiciliat în . - Târgoviște, nr. 225, județul Dâmbovița, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură „C. P.”, cu sediul în București, ., nr. 17, ., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, Sector 1, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, căreia i se va înainta dosarul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2014.
Președinte,
M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.MG
tehnored.BA
5 ex./ 22.12.2014
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 55/2014. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1717/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
