Validare poprire. Decizia nr. 1347/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1347/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 887/282/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1347
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Președinte – M. P.
Judecători - C.-M. M.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea . SRL prin administrator, cu sediul în B., ., .. B. și terțul poprit ., cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr. 51 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu debitoarea Școala G. cu clasele V-VIII S., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta creditoare . SRL – prin avocat I. N. A. în substituirea avocatei T. O. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta terț poprit . și intimata debitoare Școala G. cu clasele V-VIII S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul creditoarei a fost timbrat cu 5,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/2014 anulată și atașată la fila 23 dosar și timbru judiciar de 0,50 lei, recursul declarat de terțul poprit ., este netimbrat.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus la dosar de recurenta creditoare concluzii scrise, înregistrate la nr._/15.058.2014.
De asemenea, s-a învederat că au fost depuse la dosar concluzii scrise și de către recurentul terț poprit, înregistrate la nr._/21.05.2014, prin care a solicitat și judecarea cauzei și în lipsă.
Avocat I. N. A. pentru recurenta creditoare, solicită anularea recursului declarat de terțul poprit . în principal ca netimbrat iar dacă se timbrează până la sfârșitul ședinței de judecată, invocă excepția nulității recursului declarat de acesta, pentru nemotivarea în drept.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și acordă cuvântul în fond.
Avocat I. N. A. pentru recurenta creditoare . SRL solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate iar pe fond admiterea cererii de validare poprire potrivit motivelor depuse în scris la dosar.
A arătat că recursul este întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct. 6, 8, 9 Cod procedură civilă, pentru punctul 6 consideră că instanța a acordat altceva decât s-a cerut, pentru punctele 8 și 9 consideră că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății.
A mai arătat că instanța nu a pus în discuție dispozițiile OG 20/2000, că se încalcă drepturile societății, inclusiv cele prev. de art. 6 din CEDO.
A solicitat, deci, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și a se lua act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1277 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. U. I. CONSTRUCT SRL în contradictoriu cu debitoarea ȘCOALA G. CU CLASELE I-VIII S. și terțul poprit ..
S-a dispus validarea popririi înființate prin adresa de înființare a popririi din data de 07.01.2013 în dosarul execuțional nr. 606/2012 al executorului judecătoresc P. A., asupra veniturilor realizate de debitoarea Școala cu clasele I-VIII S., județul B., în mâinile terțului poprit ., până la concurența sumei de 501.267,65 lei, în limita bugetului alocat pentru executarea silită a sumelor datorate de debitoarea Școala cu clasele I-VIII S., județul B., în baza titlurilor executorii.
A fost obligat terțul poprit . să vireze sumele poprite în limita creanței, în contul IBANRO41BREL_0101 deschis la LIBRA BANK – Sucursala B., la dispoziția B.I. executor Judecătoresc P. A..
Instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 770/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (filele 7-8), irevocabilă, instanța a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. U. I. Construct S.R.L. B., în contradictoriu cu debitoarea Școala G. cu clasele I-VIII S., și a obligat debitoarea să achite creditoarei suma de 485.644,65 lei în 30 de zile de la comunicarea ordonanței de plată și suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, înregistrată la B.I.E.J. P. A. sub nr. 606/2012 (fila 6).
Prin încheierea nr. 159/21.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Pogoanele a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei, pentru recuperarea creanței de 485.644,65 lei și a cheltuielilor de judecată de 3.000 lei, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 707/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Din procesul-verbal întocmit de B.I.E.J. P. A. la data de 14.06.2012, în dosarul de executare nr. 606/2012 (fila 11), s-au stabilit cheltuieli totale de executare silită de 12.623 lei; procesul-verbal reprezintă și el titlu executoriu conform art. 371/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Prin dispoziția de poprire emisă de B.I.E.J. P. A. în dosarul nr. 606/2012, la data de 07.01.2013, comunicată terțului poprit ..01.2013, s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitoarei Școala G. cu clasele I-VIII S., județul B., pentru acoperirea sumei de 501.267,65 lei.
Întrucât terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, prin prezenta cerere creditoarea a solicitat validarea popririi pentru suma de 501.267,65 lei, potrivit art. 460 din Codul de procedură civilă.
Conform art. 452 din Codul de procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
În cauză există situația specială în care terțul poprit nu apare ca un adevărat debitor al Școlii Generale cu clasele I-VIII S., dar prin intermediul acestuia debitoarea este alimentată cu fonduri de la bugetul statului.
Existând așadar cele trei părți, creditorul, debitorul și terțul poprit, respectiv raporturile juridice specifice popririi, raportul de creanță dintre creditor și debitor, constând în obligația acestuia din urmă de a plăti creditorului suma de 501.267,65 lei (astfel cum rezultă din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită și sentința civilă nr. 770/21.03.2012), raportul special dintre debitorul poprit și terțul poprit, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 din Codul de procedură civilă, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată, cu respectarea prevederilor speciale ale O.G. nr. 22/2002.
Astfel, potrivit art. 1 din acest act normativ, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar conform art. 4, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pentru aceste considerente și în raport de textele legale invocate, instanța a admis cererea creditoarei și a dispus validarea popririi înființate prin adresa de înființare a popririi din data de 07.01.2013 în dosarul execuțional nr. 606/2012 al executorului judecătoresc P. A., asupra veniturilor realizate de debitoarea Școala cu clasele I-VIII S., județul B., în mâinile terțului poprit ., până la concurența sumei de 501.267,65 lei, în limita bugetului alocat pentru executarea silită a sumelor datorate de debitoarea Școala cu clasele I-VIII S., județul B., în baza titlurilor executorii sentința civilă nr. 770/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă, și procesul-verbal întocmit de B.I.E.J. P. A. la data de 14.06.2012, în dosarul de executare nr. 605/2012.
A obligat terțul poprit ., să vireze sumele poprite în limita creanței, în contul IBANRO41BREL_0101 deschis la Libra Bank – Sucursala B., la dispoziția B.I.E.J. P. A..
Împotriva sentinței au declarat apel . de terț poprit și . SRL în calitate de creditor.
Apelanta . sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținurt că sentința apelată nu cuprinde în considerentele sale probele care au condus la soluția pronunțată, respectiv nu au fost analizate condițiile legale care trebuiau îndeplinite.
De asemenea a arătat că hotărârea primei instanțe este insuficient motivată și nu menționează considerentele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de terțul poprit.
O altă critică se referă la faptul că nu au fost respectate disp. art. 452 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că nu există un raport juridic preexistent între apelanta terț poprit și debitoarea Școala generală cu clasele I-VIII S..
A patra critică reprezintă un punct de vedere cu privire la motivul refuzului de plată în sensul că au existat nereguli constatate în efectuarea lucrărilor așa cum s-a constatat în urma unui control efectuat de către Curtea de Conturi, respectiv au fost facturate lucrări care nu au fost executate.
Apelanta . SRL a criticat sentința pentru nelegalitate în ceea ce privește faptul că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiile OG nr. 22/2002 atunci când a validat poprirea asupra veniturilor debitoarei în limita bugetului alocat pentru executarea silită a sumelor datorate de aceasta, fără a pune în discuție aplicabilitatea actului normativ mei susmenționat.
A susținut apelanta că prima instanță a făcut aplicarea greșită a dispozițiile ordonanței menționate, deoarece în faza de validare a popririi se procedează la indisponibilizarea unor sume de bani în mâinile unei a treia persoane, indisponibilizate datorată refuzului debitoarei de a vira sumele poprite . Prin urmare ne aflăm într-o altă fază a executării silite deosebită de cea pe care o reglementează OG 22/2002. Această ordonanță era aplicabilă la momentul in care executorul judecătoresc a pornit executarea silită față de debitoare, c are este o instituție publică și care ar fi trebuit să-și aloce buget pentru creanțele stabilite prin titluri executorii.
A mai arătat apelanta că hotărârea apelată nu poate avea eficiență juridică și este imposibil de executat datorită condiționării de existența in buget a sumelor de bani alocate plății titlurilor executorii.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată, referitor la plata onorariului de avocat și a taxei de timbru.
Prin decizia civilă nr. 51 din 17 februarie 2014, tribunalul a admis excepția inadmisibilității apelului declarat de creditoarea . SRL în ce privește nesoluționarea capătului de cerere referitor la obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.
A respins ca nefondate, apelurile declarate de creditoarea . SRL și terțul poprit . împotriva sentinței civile nr. 1277 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în contradictoriu cu debitorul Școala G. cu clasele I-VIII S. cu sediul în ..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la apelul declarat de către terțul poprit . constatat că acesta este nefondat.
Criticile referitoare la faptul că hotărârea de fond nu cuprinde în considerentele sale probele care au condus instanța la soluția pronunțată ori că hotărârea este insuficient motivată nu sunt întemeiate.
Prima instanță a reținut existența titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 770/2012 pronunțată de Tribunalul B. prin care debitoarea Școala generală cu clasele I- VIII S. a fost obligată să achite creditoarei . SRL suma de_,65 lei în 30 de zile de la comunicarea ordonanței de plată.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită, care a fost încuviințată de Judecătoria Pogoanele iar Biroul executorului judecătoresc a procedat la întocmirea formelor de executare silită.
Considerentele sentinței apelate fac referire atât la titlul executoriu cât și la formele de executare silită.
De asemenea, tribunalul a reținut că nu este fondată nici critica potrivit căreia ar fi existat nereguli în executarea lucrărilor de către creditoare. Aceste nereguli constând în facturarea unor lucrări care nu au fost executare ar fi putut constitui un mijloc de apărare în litigiul declanșat la cererea creditoarei prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata contravalorii lucrărilor, ori acel litigiu a fost finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 770/2012 a Tribunalului B..
Este nefondată și critica potrivit căreia nu sunt îndeplinite cerințe art. 452 alin,1 Cod procedură civilă în sensul că nu există niciun raport juridic între terțul poprit și debitorul urmărit.
Într-adevăr, potrivit art. 452 alin.1 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare, sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice preexistente.
În consecință, pentru a se putea dispune înființarea popririi este necesar ca terțul să datoreze debitorului urmărit anumite sume de bani ori bunuri incorporale sau pe care i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Debitoarea urmărită face parte din categoria instituțiilor publice care sunt finanțate din fonduri publice .
Potrivit art. 101 din Legea educației naționale nr. 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
Statul asigură finanțarea de bază care se face în limitele costului standard per elev, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației. Această finanțare, conform art. 194 alin.2, se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin bugetele locale pentru cheltuieli salariale, cheltuieli cu pregătirea profesională, cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor și cheltuieli cu bunuri și servicii.
În conformitate cu art. 105 din aceeași lege, finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli asociate care nu fac parte din finanțarea de bază a unităților școlare. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin Legea bugetului de stat cu această destinație, pentru următoarele categorii de cheltuieli: investiții, reparații capitale, consolidări, subvenții pentru internate și cantine, cheltuieli cu bursele elevilor, cheltuieli pentru transportul elevilor și naveta cadrelor didactice, etc.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus menționate, din bugetele locale se asigură fondurile bănești pentru investiții, reparații capitale și consolidări la unitățile școlare din învățământul preuniversitar.
În consecință unitățile administrativ teritoriale, fiind obligate să sigure fondurile bănești necesare investițiilor și reparațiilor capitale pot avea calitatea de terț poprit pentru situațiile în care instituțiile școlare preuniversitare nu plătesc costul acestor lucrări, situație care există în litigiul dedus judecății.
Astfel, prin sentința civilă nr. 770/21.03.2012 debitoarea Școala generală cu clasele I-VIII S. și pârâtul Inspectoratul Școlar Judetean B. au fost obligate să achite creditoarei . SRL suma de 485 644,65 lei reprezentând diferență contravaloare lucrări de reabilitare.
Așa fiind, în raport de situație de fapt și dispozițiile legale menționate, Tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către .> Cu privire la apelul declarat de creditoarea . SRL Tribunalul a constatat că este inadmisibil motivul de apel cât privește nesoluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată .
Potrivit art. 281 ind.2 Cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Dispozițiile menționate se aplică și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor.
În conformitate cu art. 281 ind.2/a din același cod, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 281 ind.2 Cod procedură civilă.
Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că apelul creditoarei este inadmisibil în ceea ce privește nesoluționarea capătului de cerere privitor la obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.
Apelul creditoarei a fost apreciat ca nefondat cu privire la celelalte critici.
Potrivit art. 460 alin.2 Cod procedură civilă, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. După validarea popririi terțul poprit va proceda la consemnarea sau plata sumei, iar în caz de bnerespectare executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărîrii de validare ce constitui titlu executoriu.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții rezultă că în cazul validării popririi terțul poprit devine el însuși debitor al creditorului, în locul debitorului urmărit și în limita sumelor pe care le datorează acestuia din urmă.
În cauza de față, terțul poprit este o instituție publică care intră sub incidența OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art. 1 alin.1 din această ordonanță creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu incepe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Conform art. 3 din aceeași ordonanță, în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și / sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie .
Prin validarea popririi terțul poprit în cauză a devenit el însuși debitor al creditorului urmăritor și, întrucât are calitatea de instituție publică, îi sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 22/2002, cu precizarea că în măsura în care nu respectă obligațiile și termenele de plată prevăzute de acest act normativ se poate expuse executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Raportat la considerentele expuse, apelul creditoarei apare ca fiind neîntemeiat și sub aspectul criticii mai sus analizate, motiv pentru care Tribunalul îl va respinge ca atare.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs creditoarea . SRL prin administrator și terțul poprit ..
Recurenta terț poprit ., în dezvoltarea motivelor de recurs, a expus situația de fapt, după care, a arătat în primul motiv de recurs, că apreciază că instanța de apel nu a răspuns motivului de apel nr. 2 privind încălcarea dispozițiilor art. 454 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, potrivit căruia debitorul este înștiințat la rândul său despre măsura popririi, instanța nemotivând înlăturarea acestei apărări.
A arătat în al doilea motiv de recurs că în mod eronat si cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente instanța de apel apreciază ca sunt îndeplinite condițiile impuse de art.452 alin.l.
Opinia recurentei este alta si a explicat acesta situație prin precizările depuse la dosarul cauzei în care a arătat faptul ca în sensul art.452 alin.l Cod procedura civila poprirea ca forma de executare silita indirecta presupune existenta unui raport juridic de creanța intre debitorul urmărit si un terț, creanța reprezentând un drept subiectiv patrimonial relativ care exprimă îndreptățirea creditorului de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva.
Concluzia, pe care o menține a fost aceea ca în nu se regăsesc în prezenta unei creanțe în sensul impus de art.452 alin.l Cod procedura civila, ci raportul dintre . Generala S. izvorăște din lege nepresupunându-se existenta vreunei creanțe in sarcina Comunei S..
In concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate, iar pe fond respingerea cererii de validare poprire.
Recurenta creditoare . SRL prin administrator, în dezvoltarea motivelor de recurs, apreciază că hotărârea data in apel de către Tribunalul B. este nelegala si data cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.
Critica hotărârii de apel vizează în principal faptul că, instanța de apel apreciază ca se aplica in cauza de fata disp. OG 22/2002, datorita calității de instituție publica pe care o are terțul poprit.
Au arătat că au susținut faptul ca OG 22/2002 nu poate fi aplicată la speța de fata, intrucat acest act normativ prevede procedura de acoperire a acestor creanțe atunci cand nu exista o executare silita începută, asa cum este cazul de fata, ci atunci cand de buna voie debitoarea dorește acoperirea creanțelor. Numai în aceste condiții trebuie sa urmeze procedura prevăzuta de aceasta ordonanța. Validarea popririi, presupune un refuz din partea debitoarei de a-si executa obligația care face obiectul executării silite.
A arătat în continuare că OG 22/2002 reglementează faptul ca, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora iar ordonatorii principali de credite au obligația sa dispună toate masurile in vederea satisfacerii acestei creanțe, insa se află in faza următoare acestei situații, adică aceasta dispoziție legala era aplicabila la momentul in care executorul judecătoresc a început procedura executării silite fata de debitoare care era o instituție publica si care ar fi trebuit sa-si aloce buget pentru aceste creanțe stabilite prin titluri executorii, in acest sens fiind chiar obligația ordonatorului principal de credite, adică a Primăriei S., sa aloce in bugetul debitoarei aceste sume de bani. Nu s-au respectat la acel moment aceste dispoziții legale, motiv pentru care s-a mers mai departe cu executarea si s-a înființat poprire pe conturile debitoarei deținute de terțul poprit; in aceasta faza a executării, terțul poprit ar fi trebuit sa vireze sumele de bani către creditoare, insa nu s-a conformat nici acestei dispoziții si s-a mers mai departe cu procedura executării adică cea de față, validarea popririi.
Prin urmare, recurenta creditoare arată că nu se află în faza executării unui titlu de buna voie de către debitoare, situație reglementata de OG 22/2002, ci ., a executării silite, determinată tocmai de faptul că debitoarea nu a respectat inclusiv dispozițiile acestui act normativ si nu a achitat creanța, nu si-a stabilit un buget in acest sens, dar nici ordonatorul principal de credite nu a efectuat viramente de credite bugetare necesare efectuării plații creanței așa cum prevede actul normativ. Tocmai acesta este motivul demarării acestei proceduri a validării popririi, si anume faptul ca debitoarea, cat si ordonatorul de credite, în speța terțul poprit, nu a luat masurile necesare (masuri reglementate de OG22/2002) in vederea lichidării creanței.
Consideră recurenta creditoare că hotărârea atacata, prin condiționarea impusa, nu poate avea eficienta juridica si este imposibil de executat întrucât e condiționată de acel buget care nu exista si pe care atat debitoarea cat si terțul poprit in calitate de ordonator principal de credite refuza sa îl stabilească . Daca era stabilit un astfel de buget, cu siguranța creanța era acoperita si nu mai era nevoie de promovarea acestei acțiuni de validarea popririi.
A mai arătat că din probatoriul administrat in cauza, depus la dosarul cauzei de către terțul poprit, rezulta cu certitudine faptul ca nu exista un astfel de buget alocat in acest scop dar, și mai mult decât atât, debitoarea refuza expres alocarea de astfel de sume in vederea acoperirii creanței întrucât din înscrisurile depuse la dosar de Trezoreria Orașului Pogoanele, la solicitarea acestei instituții de a preciza ce sume disponibilizeaza in vederea acoperirii creanței provenite din titluri executorii, debitoarea precizează clar suma de O (zero) lei. Aceste solicitări si respectiv răspunsuri sunt cerute in fiecare luna. Actul normativ reglementează procedura creanțelor bugetare stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice, insa cauza de fata are ca obiect indisponibilizarea acestor sume de bani in mâinile tertului poprit, aceste creanțe bugetare nu sunt stabilite in sarcina tertului poprit, fata de care solicită indisponibilizarea acestor sume de bani.
A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recurenta creditoare a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de recurentul terț poprit, prin care a invocat nulitatea recursului acestuia pentru nemotivare în drept iar pe fond, respingerea recursului terțului poprit ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 22 mai 2014, reprezentantul recurentei creditoare a solicitat anularea recursului terțului poprit pentru netimbrare.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de terțul poprit ., Curtea urmează să admită excepția de netimbrare a recursului invocată de recurenta creditoare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Prin art. 20 alin.3 din același act normativ, se statuează că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în același sens stipulându-se și prin dispozițiile art.35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe de alta parte, art. 9 din OG nr. 32/2005 privind timbru judiciar, sancționează nedepunerea timbrului judiciar cu anularea cererii.
În speța dedusă judecății recurenta a promovat prezenta cale de atac, însă nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxă de timbru și timbru judiciar, deși a fost încunoștințată în acest sens, indicându-i-se cuantumul, punându-i-se totodată în vedere și sancțiunea ce intervine în caz de neplată, conform dovezii de citare aflată la fila 13 dosar.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea . SRL prin administrator, Curtea reține că acesta e neîntemeiat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Principala critică formulată de recurenta-creditoare se referă la pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul prev. de art. 304 pct. 9 c.proc.civ., aceasta susținând că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea în cauză a disp. OG 22/2002, respectiv eronat s-a dispus validarea popririi asupra veniturilor pe care debitoarea le are de încasat de la terțul poprit . bugetului alocat pentru executarea silită a sumelor datorate de debitoarea Școala cu clasele I-VIII S., județul B., în baza titlurilor executorii, având în vedere că disp. art. 1 și 3 din actul normativ enunțat sunt aplicabile doar în situația în care unitatea bugetară ar avea calitatea de debitor și câtă vreme nu e supusă executării silite.
Astfel cum au reținut instanțele de fond, potrivit art. 460 alin.2 Cod procedură civilă, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. După validarea popririi terțul poprit va proceda la consemnarea sau plata sumei, iar în caz de nerespectare executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
În cauză calitatea de terț poprit o are unitatea administrativ teritorială . disp. art. 105 din Legea 1/2011 a educației naționale, ce prevede în esență că din bugetele locale se asigură fondurile bănești pentru investiții, reparații capitale și consolidări la unitățile școlare din învățământul preuniversitar.
În consecință, în mod corect instanțele de fond au reținut că unitățile administrativ teritoriale, în speță . să asigure fondurile bănești necesare investițiilor și reparațiilor capitale, pot avea calitatea de terț poprit pentru situațiile în care instituțiile școlare preuniversitare nu plătesc costul acestor lucrări.
Prin validarea popririi terțul poprit . însuși debitor al creditorului, în locul debitorului urmărit și în limita sumelor pe care le datorează acestuia din urmă, așa încât susținerile potrivit cărora ar fi inaplicabile disp. art. 1 alin.1 din OG nr. 22/2002, dat fiind că acestea se referă la situația în care unitatea bugetară, în speță unitatea administrativ teritorială . de debitor, urmează a fi reținută ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 1 din actul normativ susmenționat creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu incepe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Conform art. 3 din aceeași ordonanță, în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și / sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie .
Prin validarea popririi terțul poprit în cauză a devenit el însuși debitor al creditorului urmăritor și, întrucât are calitatea de instituție publică, îi sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 22/2002, cu precizarea că în măsura în care nu respectă obligațiile și termenele de plată prevăzute de acest act normativ se poate expune executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Totodată, dat fiind că din dispoziția legală susenunțată reiese în mod evident că, în ceea ce privește aplicabilitatea sa, nu se face nicio distincție după cum executarea creanțelor de către unitatea bugetară se face benevol sau în cadrul procedurii executării silite(“ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus”), apare neîntemeiată și cea de-a doua susținere referitoare la inaplicabilitatea în cauză a disp. OG 22/2002.
Din considerentele susmenționate în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare . SRL împotriva deciziei civile nr. 51 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului formulat de recurentul terț poprit, invocată de recurenta creditoare prin apărător.
Anulează recursul formulat de recurentul terț poprit ., cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr. 51 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B., ca netimbrat.
Respinge recursul formulat de recurenta creditoare . SRL prin administrator, cu sediul în B., ., .. B. împotriva deciziei civile nr. 51 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu terțul poprit ., cu sediul în . și debitoarea Școala G. cu clasele V-VIII S., jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 mai 2014.
Președinte, Judecători,
M. P. C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
2 ex./19.06.2014
d.f._ – Judecătoria Pogoanele
j.f. C. P.
d.ap._ – Tribunalul B.
j..-C. preda
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1717/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 241/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
