Partaj judiciar. Decizia nr. 1717/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1717/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 21465/281/2009/a2.1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1717
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Președinte – M. P.
Judecători - C.-M. M.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr. 627 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul P. P. cu domiciliul ales la avocat B. Foloștină, cu sediul în București, sector 4, .. 6, ..2, . cu intimații M. Y. Leonie și V. G. A., ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură Preoțiuc P.-V. cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei nr. 5, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit contestatorul P. P. și intimații M. Y. Leonie și V. G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, contestația a fost timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr._/2014 la fila 17 dosar și timbru judiciar de 0,30 lei și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, având în vedere excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare invocată de intimați prin întâmpinare, rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Judecătoria Ploiesti a pronunțat sentința civilă nr._/02.12.2011 prin care a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la stabilirea calității de mostenitori/coindivizari, stabilirea bunurilor și a cotelor succesorale și a respins acest capăt de cerere ca fiind introdus de persoane fără calitate procesuală activă, a admis excepția autoritarii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind iesirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în Ploiesti, . nr. 35, județul Prahova și a respins acest capăt de cerere pentru existenta autorității de lucru judecat.
Totodată, a fost respinsă cererea pârâtului privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Prin sentința civila nr.2778/24.02.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiesti, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materiala și completare a dispozitivului hotărârii judecătoresti formulată de pârâtul P. P., ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 655 din 27 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți V. G. A. și M. Yehudith Leonie și în consecință, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanță de fond, potrivit considerentelor decizii.
Totodată, a respins ambele apeluri declarate de apelantul – pârât P. P. împotriva sentințelor civile nr._/02.12.2011 si, respectiv nr.2778/24.02. 2012 pronunțate de Judecătoria Ploiesti, ca nefondate.
Prin decizia civila nr. 2678 pronunțată la data de 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii, contestatorul P. P. a arătat că a invocat în recursul promovat o . excepții, susțineri și apărări, pe care instanța de recurs a omis să le judece, nepronunțându-se cu privire la ele.
Menționează contestatorul că a invocat excepția nulității absolute a deciziei nr. 655/27.11.2012 a Tribunalului Prahova, pe considerentul existenței, atât a unor neconcordanțe între paragrafele motivării hotărârii, cât și între motivare și dispozitiv. Acest motiv de nulitate absolută se înscrie în prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod proc. civ, iar instanța a omis să-l judece, fiind, astfel, incident art. 318 pct. 1 Cod proc. civ.
Precizează contestatorul că a invocat excepția de ordine publică a uzucapiunii și a lipsei calității sale procesual pasive, decurgând din situația că nu deține, pe cale succesorală, niciun bun din masa succesorală Zisman și a argumentat că nu poate fi acționat în judecată pe motiv de partaj judiciar, iar instanța a omis a judeca acest motiv de casare, ceea ce cade sub incidența art. 318 pct. 1 Cod proc. civ.
În continuare, arată că a invocat excepția de ordine publică a puterii lucrului judecat, însă instanța de recurs a judecat excepția lucrului judecat numai sub aspectul autorității lucrului judecat, dar nu și sub aspectul puterii lucrului judecat - excepție care, spre deosebire de autoritatea lucrului judecat, nu necesită tripla identitate părți-obiect-cauză. Puterea lucrului judecat înseamnă ca o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat se impune întregii societăți și stipulările sale (atât considerentele motivației cât și dispozitivul) nu pot fi contrazise de o noua hotărâre. Instanța a omis a judeca acest motiv de casare sau modificare, ceea ce cade sub incidența art. 318 pct. 1 Cod proc. civ.
Deși a acuzat încălcarea de către instanța de apel a competenței materiale de ordine publică cu privire la a judeca problema drepturilor testamentare a intimaților după A. B., ridicând excepția de ordine publică a necompetenței instanței, precum și excepțiile lipsei de interes și tardivității, instanța a omis a judeca acest motiv de modificare, fiind aplicabil art. 318 pct. 1 Cod proc. civ.
Instanța de apel și-a alocat competențe de limbă ebraică pe care nu le avea, a dovedit că, în plus, intimații au introdus în apel traduceri false și a produs traduceri noi corecte, precum și declarațiile notarului israelian Eitan Dar, în care acesta explica cum de a certificat o . traduceri conținând elemente false, precum și declarația traducătorului autorizat român E. M., în același sens. Instanța de recurs nu a judecat această apărare a sa, motiv pentru care se aplică art. 317 pct. 1 alin. 2 și pct. 2 Cod proc. civ.
Mai susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea competentei, motivul de contestație în anulare incident fiind art. 317 pct. (1) alin. 2) Cod proc. civ. coroborat cu pct. (2) al aceluiași articol, atunci când instanța de recurs, menținând în mod implicit soluția instanței de apel cu privire la admisiunea unor declarații în locul actelor de stare civilă, afirmă: „Era competentă a se pronunța asupra concludentei actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei de către părți ca principal mijloc de proba a descendentei din autorul comun, judecătorul apreciind în mod liber probele din dosar, potrivit convingerii sale, ținând cont de puterea doveditoare a acestora stabilita prin lege."
Or, Legea nr. 119/1996 republicată, prin art. 12, stipulează, în mod imperativ, că: „Starea civilă se dovedește cu acele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora", art. 13 din aceeași lege arătând, în mod clar și exhaustiv, situațiile speciale in care se pot admite alte probe decât actele de stare civilă în dovedirea stării civile - situații speciale neîntâlnite în speța de față.
Așadar, Legea nr. 119/1996 reprezintă legea specială față de prevederile Codului civil (art. 1203) care reprezintă legea generală și, potrivit principiului „specialia generalibus derogant", rezultă că - în situația în care declarațiile celor două persoane din Israel sunt socotite ca fiind „fapte juridice", nu este aplicabil art. 1203 Cod civil, ci art. 12 din Legea nr. 119/1996, deci ne aflăm în situația în care instanța de recurs (ca și cea de apel în prealabil) a statuat într-un domeniu în care nu era competentă a statua - înlocuirea actelor de stare civilă (inexistente) cu declarațiile unor martori. Pe de altă parte, dacă se consideră că declarațiile celor doi martori din Israel nu constituie fapte juridice, ci acte juridice, atunci ne aflam în situația în care dovada cu martorii nu poate fi admisă, fiind vorba de o acțiune a cărei valoare depășește 250 lei; în acest caz din coroborarea prevederilor art. 1203 cod civil cu art. 1191 si 1193 Cod civil, rezultă că nu numai că nu este primită dovada cu martori, dar nici nu sunt admise prezumțiile magistratului. Ori, judecătorul a admis mărturia (prin declarație) acolo unde nu avea competenta de a aprecia „în mod liber probele din dosar" - a judecat, așadar, încălcând dispozițiile de ordine publică a competenței.
Cu privire la ilegalitatea admiterii în instanță a unor declarații a unor persoane care declarau că știu „foarte bine" fapte petrecute cu aproximativ 15 ani înainte de nașterea lor proprie, cu scopul de a complini lipsa actelor de stare civilă cerute în mod imperativ de art. 12 din Legea nr. 119/1996ă republicată în acest sens, instanța de recurs nu se pronunță în niciun fel asupra aspectelor de ilegalitate invocate în acest sens, mărginindu-se a arăta numai ce a făcut tribunalul - pag. 42 para. 1 din Decizia nr.2678/2013 a CA Ploiești.
Așadar, instanța de recurs nu a judecat, în fapt, nimic cu privire la ilegalitatea admiterii de către instanța de apel a unor declarații pentru a suplini acte de stare civilă inexistente, ilegalitate de care s-a plâns și care, dacă ar fi judecată, ar fi de natură a casa sau modifica decizia contestată, prin infirmarea calității succesorale după M. Hirsch, a intimatului V. A., situație ce se înscrie în cazul prevăzut de art. 318 pct. (1) Cod proc. civ.
Susține că a arătat în recurs că intimații nu au prezentat niciun act de stare civilă din care să reiasă identitatea dintre Madeleine Passmentirer din Iași și M. Hirsch din Ploiești, prezentând, în loc de acte de stare civilă pentru a stabili identitatea respectivă, declarațiile a două persoane din Israel de 90 de ani fiecare, persoane care declară că au cunoscut bine acte petrecute cu 15 ani înainte de nașterea lor.
A arătat că acceptarea acestor declarații în locul actelor de stare civilă, pe lângă faptul că încalcă prevederile Legii nr. 119/1996 și/sau prevederile art. 1191 coroborat cu art. 1193 si 1203 Cod civil, mai încalcă și procedura cu martorii, ca și dreptul său de a pune întrebări martorilor, deci contravine prevederilor art. 6 (para. 1 coroborat cu para. 6) din Convenția EDO.
Arată că instanța de apel a considerat că se impune unirea excepției cu fondul atunci când a statuat că acceptarea (sau neacceptarea) succesiunii se poate face numai intrând în fondul speței, or o asemenea măsură reprezintă abaterea de la norma stabilită de art. 137 pct. (1) Cod proc. civ., pct. (2) al aceluiași articol de lege, stabilind clar condițiile în care se poate face derogarea.
Precizează că, instanța de apel a inventat prenume noi pentru străbunicul său, fără a avea la bază vreun act de stare civilă în acest sens (I., lona); instanța de apel, culmea, reia această practică, fără însă a explica în baza căror acte a menținut aceste identități de nume.
Mai arată că a acuzat aceeași situație ca la punctul imediat anterior și cu privire la alți moștenitori al autorului I. G. Zisman, astfel a arătat că, atât în situația lui M. (Milly) Letzier, cât și a lui Stella Schutzman, există la dosar acte de stare civilă care probează faptul că au avut moștenitori (alții decât actualii intimați), în totala contradicție cu cele afirmate/reținute de către instanța de apel.
Solicită admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 2678/08.10.2013 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești și reluarea judecății recursului, cu punerea în discuție în ședință a tuturor motivelor de fapt și de drept, inclusiv cele invocate de instanță, pentru a da posibilitate părților de a pune concluzii în instanță (în absența cărora s-ar încălca principiul contradictorialității), urmată de judecarea fiecărei apărări, în mod motivat.
În drept, contestația este întemeiată pe disp. art. 317 si 318, art. 274 Cod proc. civ. și orice alte articole de lege care s-ar putea deduce din expunerea de mai sus.
Prin decizia civilă nr.627 din 20 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare critică modul de interpretare a probatoriilor de către instanța de fond, pretinzând că aceasta a administrat greșit probatoriile și nu a dat posibilitatea contestatorului să pună întrebări martorilor, precum și că a schimbat numele părților în urma administrării probelor. Se mai invocă falsitatea traducerilor, cât și inaplicabilitatea prezumțiilor, însă, aceste nemulțumiri legate de probatorii nu se înscriu în disp. art. 317-318 Cod pr. civilă referitor la condițiile admisibilității introducerii contestației în anulare.
În ceea ce privește susținerile contestatorului că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la anumite capete de recurs, precum excepția uzucapiunii și excepția nulității absolute a Deciziei nr. 655/27.11.2012 a Tribunalului Prahova, a lipsei calității procesuale, Curtea a constatat că acestea nu au fost capete separate ale cererii de recurs, ci doar argumente diferite invocate prin cererea de recurs, or, instanța de recurs nu este obligată să se pronunțe asupra fiecărui argument, nefiind încălcat disp. art. 318 Cod pr. civilă.
Așa fiind, văzând și disp. art. 320 Cod pr. civilă, Curtea a respins ca nefondată contestația în anulare.
Împotriva Deciziei nr. 627/20.03.2014 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, la data de 17 aprilie 2014, contestatorul P. P. a formulat contestație în anulare, solicitând casarea acesteia si reluarea judecării contestației in anulare promovata, precum și obligarea intimatilor-reclamanti la a suporta cheltuielile de judecata efectuate in prezenta acțiune precum si in celelalte faze procesuale.
În motivarea contestației, a arătat că în considerentele deciziei instanța pretinde că, pe de o parte, ar fi criticat in cererea de contestație in anulare interpretarea probatoriilor si ca, pe de alta parte, ar fi invocat excepțiile de ordine publica cum ar fi, de exemplu, cea a nulității absolute a deciziei 655/27.11.2012 a Tribunalului Prahova, sau a uzucapiunii nu ca si „capete separate ale cererii de recurs, ci doar ca argumente diferite invocate prin cererea de recurs...". Acest lucru, în opinia contestatorului, este fals, așa cum rezultă din cererea de contestație in anulare si din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
A învederat că, în fapt, ceea ce a arătat in cererea de contestație in anulare (ca si in concluziile scrise), similar cu ceea ce de altfel s-a susținut si in fata instanței de judecata, a fost sa se constate ca in faza de recurs a invocat o . motive de recurs, precum lipsa procedurii cu martorii sau ilegalitatea admiterii unor declarații scrise a unor persoane care pretind a cunoaște ce s-a întâmplat cu 15 ani înainte de nașterea lor proprie in loc de acte de stare civila, dar că aceste capete ale cererii de recurs nu au fost judecate de instanța de recurs. De asemenea, a arătat ca a invocat o . de excepții de ordine publica care, de asemenea, nu au fost judecate de către instanța de recurs. Si, pe cale de consecință, a arătat ca toate aceste omisiuni se înscriu in situația prevăzuta in art. 318 C., plecând de la premisa ca aceste omisiuni se datorează erorii instanței de judecata.
A precizat că fara a mai face si alte considerații fata de o astfel de motivație a instanței de Contestație in anulare, motivație nu numai lipsita de legalitate, dar si de vreo urma de respect fata de dreptul său de a avea un acces efectiv la justitie, astfel cum este definit acest drept prin Carta CEDO, a învederat că în ce privește aplicarea art. 320 pct. (3) coroborat cu art. 318 pct. (1) Cod proc civ. instanța nu a cercetat toate capetele de cerere.
A mai arătat că, în ceea ce privește aplicarea art. 320 pct. (3) coroborat cu art. 317 pct. (1) alin. 2. si/sau art. 318 pct. (1) Cod proc. civ., instanța a constatat că a invocat excepțiile de ordine publica respective (din care enumera doar trei, dar suficiente pentru a casa decizia din recurs: aceea a nulității absolute, aceea a uzucapiunii si aceea a lipsei calității procesuale pasive, instanța omite a se pronunța si cu privire la invocarea prin aceeași cerere, a excepției puterii lucrului judecat fata de Hotărârea nr. 5629/30.06.2006 a Jud. Ploiești, pe care prefera a o ignora si/sau a nu o lua la cunostinta, dar, pretinde printr-un artificiu pseudo-legal, ca nu le-ar fi invocat ca si capete de apărare separate în cererea de recurs, de asemenea a învederat că instanța a omis să cerceteze de fapt, dacă sunt întrunite sau nu cerințele art. 318 pct. 1 Cod procedură civilă.
A făcut referire în continuare contestatorul și la aplicarea art. 320 pct. (3) coroborat cu art. 318 pct. (1) Cod proc civ., arătând că se referă la motivarea si judecarea capetelor de cerere in corpore, fara nici o distincție si fara a se apleca asupra fiecăruia in parte, in individualitatea sa, ceea ce constituie in fapt nejudecare, precizând că instanța de contestație in anulare a omis sa motiveze fiecare capăt de cerere in parte, ceea ce constituie nemotivare si nejudecare.
A solicitat admiterea contestației în anulare formulată, casarea deciziei nr. 627/20.03.2014 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești si rejudecarea contestației in anulare ce a format obiectul dosarului nr._/28l/2009/a2, cu obligarea intimaților la a suporta toate cheltuielile de judecata la care a fost obligat pana acum in toate fazele procesuale.
In drept, a întemeiat contestația pe disp. art. 274, 317, 318, 320 C. (anterior) si orice alte articole de lege care s-ar putea deduce din expunerea sa.
Intimații M. Y. Leonie și V. G. A., au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare invocată prin întâmpinare de intimații pârâți, Curtea reține că aceasta e întemeiată din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 317(1) c.proc.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 (1) c.proc.civ. aplicabil speței prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Astfel, din economia dispozițiilor legale susenunțate reiese faptul că pot face obiectul contestației în anulare pentru motivele și în condițiile expres prevăzute de disp. art. 317(1) și art. 318(1) c.proc.civ. doar hotărârile instanțelor de recurs, deci doar acele hotărâri prin care se soluționează o cerere de recurs.
Cum în speță se poate constata că obiectul contestației în anulare pendinte este tot o hotărâre pronunțată în contestație în anulare, Curtea urmează a reține că o astfel de cale extraordinară de atac apare ca inadmisibilă.
Din considerentele susmenționate urmează a admite excepția inadmisibilității contestației în anularea deciziei civile nr. 627 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocată de intimații-pârâți și a respinge ca inadmisibilă această contestație în anulare formulată de contestatorul P. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimați.
Respinge contestația în anularea deciziei civile nr. 627 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul P. P. cu domiciliul ales la avocat B. Foloștină, cu sediul în București, sector 4, .. 6, ..2, ., în contradictoriu cu intimații M. Y. Leonie și V. G. A. ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură Preoțiuc P.-V. cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei nr. 5, ..G, ., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 iunie 2014.
Președinte, Judecători,
M. P. C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
2 ex./30.06.2013
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 04-12-2014, Curtea de... | Validare poprire. Decizia nr. 1347/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
