Contestaţie la executare. Decizia nr. 2214/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2214/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 4589/204/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR.2214
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul Z. G., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr.331 din 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Z. E., prin tutore D. M., domiciliat în B., ., jud. Prahova.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, achitată cu chitanța . nr._/30.06.2014 emisă de Primăria Băicoi, care a fost anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul contestator Z. G. asistat de avocat D. Grațiela E. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._/16.06.2014, aflată la dosarul cauzei și intimata Z. E. prin tutore D. M. reprezentată de avocat B. M. S. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată.
Avocat D. Grațiela E. și avocat B. M. S., având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, având în vedere că s-a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.331 din 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, care poartă mențiunea „definitivă”, din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului, ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri urmând a se pronunța, cu prioritate cu privire la excepția invocată.
Avocat D. Grațiela E., având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, apreciind că, indiferent de mențiunea deciziei recurate, sunt aplicabile aceleași căi de atac, respectiv apelul se atacă cu recurs.
Avocat B. M. S., având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității, arătând că hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs.
Avocat D. Grațiela E., având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată.
Arată că Tribunalul Prahova a interpretat că prin decizia civilă nr. 804/2010 s-a constatat legalitatea actelor de executare silită împotriva Comisiei Locale a Orașului Băicoi de Fond Funciar, în baza sentinței civile 568/2006 a Judecătoriei Câmpina prin care era obligată să reconstituie reclamantei Z. E. și intervenientului Z. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 431,05 mp teren, situat în Băicoi. Însă admițând recursul împotriva sentinței 777/2010 a avut în vedere solicitările exprimate de acesta în întâmpinarea formulată, în care a arătat expres că suprafața pentru care trebuie să fie eliberat titlul de proprietate este cea de 760 mp; a justificat aceasta cu actele depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare, adeverința nr. 1577/1994 (fila 49 dosar fond) din care reiese că suprafața pentru care trebuia eliberat titlul este de 760 mp, ordinul prefectului nr.184 (fila 50 dosar fond), care prevede prin anexele (filele-51 - 53 dosar fond) cu tabelul nominal la poziția 12, că potrivit disp. art.55 alin. 2 și 3 din Legea 18/1991, suprafețele preluate în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 vor trece în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor.
În final, deși trebuia să-i fie restituită întreaga suprafață de 760 mp, i-a fost eliberat titlul de proprietate prin care i-a fost reconstituită suprafața de 62 mp, situată în Băicoi, suprafață care este mai mică chiar decât terenul de sub casă.
În concluzie, avocat D. Grațiela E. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. M. S., având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru considerentele arătate în întâmpinare, cu sublinierea argumentelor din decizia tribunalului. Asupra împărțelii efective și asupra modului cum s-a executat hotărârea atacată contestatorul nu a avut nicio obiecție. Contestatorul Z. G. se referă la un alt dosar, prin care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că față de executarea hotărârii de ieșire din indiviziune contestatorul nu are nicio critică, decizia nr. 804/2010 neavând nicio influență în stabilirea cotelor de drept sau a loturilor ce se cuvin părților, apreciază apărătorul intimatei recursul ca nefondat, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. Grațiela E., având cuvântul în replică consideră că prin decizia ne, 804/2010 s-a schimbat în tot situația de dinainte de ieșirea din indiviziune iar titlul de proprietate trebuia eliberat pentru suprafața de 760 mp.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ contestatorul Z. G. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Z. E. prin tutore D. M. împotriva formelor de executare, întocmite în dosarul nr. 188/2013.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că motivele contestației la executare sunt în principiu aceleași pe care le-a prezentat în dosarul nr._ în cererea reconvențională de la filele 26-29, iar probatoriul cuprins în borderoul de la 1 la 44 se găsesc între filele 30-118.
Contestatorul a arătat că reclamanta a depus în dosarul nr._ aceeași sentință civilă nr. 1482/2000 și titlu de proprietate pentru 431 m2 și care este folosit de reclamantă deși decizia nr. 804/2010 a Tribunalului a respins eliberarea acestuia la executarea și lită 101/2009 și reclamanta nu a făcut dovada că are cunoștință de existența deciziei 804/2010 care respinge executarea și lită 101/2009.
Contestatorul a arătat că actele de vânzare cumpărare au fost efectuate sub efectul legii 58/1974 care prevedea la art. 30 că pământul nu este de vânzare și respectă cotele existente în certificatul de moștenitor nr. 1120/1985, contractul de vânzare cumpărare nr. 551/1986 prin care vânzătoarea Z. M. i-a vândut cota de ½ din 760 m2 și încă ¼ din cealaltă jumătate, iar grafica planului de și tuație anexat contractului de vânzare cumpărare nr. 1397/1992 cuprinde cota sa de 3/8 din jumătate și cota reclamantei la fel.
Contestatorul a solicitat admiterea cererii în sensul notificării ieșirii din indiviziune a reclamantei Z. E. împreună cu el cu ½ din 3/8 din locuința anexă rămasă după contractarea actului 1397/1992, reprezentând partea ei de 3/16 din 16.443.882 lei cât valorau în anul 2000 conform expertizei juridice fila 16-22 dosar_ .
În drept, au fost invocate dispozițiile codului de procedură civilă și a dreptului constituțional, iar în dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
P. întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și a arătat că prin cererea formulată contestatorul reia o . probleme care vizează și tuații juridice soluționate irevocabil de instanțele de judecată de aproape 20 de ani.
Intimata a precizat că nu există în cererea de chemare în judecată nici un argument din care să rezulte vreo încălcare a drepturilor sale privind modul de executare a sentinței sau cereri care să privească înțelesul dispozitivului sentinței care să o fi făcut imposibil de executat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă solicitând.
Contestatorul a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea întâmpinării ca fiind nereală și nerelevantă, depunând la dosar înscrisurile esențiale aplicabile în contextul capetelor de cerere.
Contestatorul a arătat că celălalt capăt de cerere cuprinde legalizarea suprafeței din jurul clădirilor așa cum s-a măsurat de Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 (f.89).
La dosar au fost înaintate actele de executare întocmite în dosarul nr. 188/2013.
După administrarea probei cu înscrisuri încuviințată ambelor părți, prin sentința civilă nr.497/5.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator, fiind obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._/2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 431 m2 și tuat în orașul Băicoi, ., pe numele autoarei părților Z. E. (f.28), ca urmare a sentinței civile nr. 568/16.03.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă, prin care Comisia locală Băicoi și Comisia Județeană Prahova au fost obligate să reconstituie părților din prezenta cauză dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 431,5 m2, și tuată în orașul Băicoi, . (f.40).
P. titlul de proprietate nr._ din 31.07.1997 s-a reconstituit în favoarea contestatorului terenul în suprafață de 62 m2 și tuat în orașul Băicoi, . (f.38).
Conform certificatului de moștenitor nr. 1120/1995 de pe urma defunctului Z. N. (autorul părților) au rămas ca moștenitori Z. M. în calitate de soție supraviețuitoare, contestatorul și intimata în calitate de descendenți asupra masei succesorale ce este compusă din terenul în suprafață de 250 m2 loc de casă (f.118), iar prin sentința civilă nr. 1482/24.05.2000, pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1397/1992 și partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei Z. M. conform variantei I din expertiza lotizare P. D. (f.119).
În ceea ce privește decizia nr. 804 din 13.07.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova la care face referire în conținutul cererii contestatorul, instanța a reținut că prin această hotărâre a fost admis recursul declarat de contestatorul din prezenta cauză și modificată sentința civilă nr. 777 din 26.02.2010 în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de Comisia locală Băicoi (f.43).
În data de 11.09.2013 a fost încheiat de executorul judecătoresc procesul verbal de punere în posesie prin care intimata Z. E. a fost pusă în posesie pe imobilul compus din teren în suprafață de 114 m2 și tuat în intravilanul orașului Băicoi, ., lotul nr. 1, notat cu GBEF în planul de și tuație (f.145), iar prin adresa nr. 188/27.09.2013 s-a dispus înființarea unei popriri în cotă de 1/3 din venitul lunar pe care îl primește contestatorul de la Casa locală de pensii Câmpina (f.151), poprire ce a fost înființată conform adresei nr. 625 din 11.11.2013 (f.155).
Contestatorul a solicitat ieșirea din indiviziune a părților cu dreptul de ½ din 3/8 din locuința anexă rămasă după contractarea actului 1397/1992.
Instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1397/1997 vânzătoarea Z. M. a vândut contestatorului Z. G. dreptul de ¼ din suprafața de teren de 264,95 m2 și tuat în orașul Băicoi, . și dreptul de 5/85 din locuință (f.116), dar acest contract a fost anulat prin sentința civilă nr. 1482/200 și s-a dispus partajarea mase succesorale rămasă de pe urma defunctei Z. M., intimata D. M. a primit terenul în suprafața de 264,95 m2 și locuința, iar contestatorul a primit sultă în sumă de 14.202.945 .
Având în vedere că prin procesul verbal din 11.09.2013 încheiat de executorul judecătoresc s-a procedat la punerea în posesie a intimatei asupra terenului atribuit prin sentința civilă nr. 2623/17.09.2012, ce constituie titlul executoriu, instanța de fond în baza art. 711 și urm din codul de procedură civilă, a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatorul Z. G., arătând ca este nelegală și netemeinică, susținând în motivare că instanța de fond a constatat în mod greșit că decizia cu nr. 804/2010 (depusă fila 43 - 45) pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._, nu are putere juridică determinantă asupra Sentinței civile cu nr. 2623/2012 și în mod direct asupra executării silite cu nr. 188/2013 (fila 10 - 17), de pe lângă B. F. M. Câmpina.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerație integral și logic cererea de contestație a executării silite 188/2013, cerere aflată la filele 65 - 68 ce respectă cerințele procedurale cerute de instanță la atenționarea comunicată acestuia anterior, nefiind criticată în nici un fel întâmpinarea formulată de pârâtă nefiind conformă cu art. 205, alin (2), litera c) și d), noul Cod de pr. civ.
Instanța de fond nu s-a pronunțat prin considerente specifice răspunsului la întâmpinare (fila 89 -92) care este de natură să lămurească pe deplin legitimitatea contestației la executare prin probatoriul depus.
Totodată, apelantul a precizat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod de pr. civ. nu se poate contesta executarea silită din motive de fapt și de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecării în primă instanță sau într-o cale de atac. Aceste motive au fost arătate în cererea reconvențională din dosarul 5311/204/20II fond, cerere depusă la fila 18-25 în dosarul prezent, fiind prezente în principiu aceleași motive ca în prezentul dosar. Neluându-se în considerație (în sensul neprecizării) aproape în totalitate susținerea temeiului în fața instanței, a considerat că este necesar, ca în cazul de față să procedeze la redarea expunerii temeiului, având libertatea legată de a fi cât mai exact.
Decizia cu nr. 804/2010 este pronunțată de către Tribunalul Prahova în baza art. 312 alin 1 - 2 și 304, pct. 9, vechiul Cod de pr. civ. aplicat, situației menționată în pagina a 5 - a (treimea inferioară) a deciziei (fila 45 a dosarului pe rol_ ).
La pag. a 3 - a (treimea mijlocie) Tribunalul precizează circumstanțele aplicării art. 399 vechiul Cod de pr. civ.: „Conform art. 399 și urm. vechiul Cod de pr. civ., contestația la executare este un mijloc special creat pentru procedura de executare silită, o „plângere" specifică acestei proceduri, prin care pot fi înlăturate acte ale activității execuționale, care sunt în contradicție cu dispozițiile legale, având natura juridică a unei căi generale de atac (atunci când este introdusă de către creditor sau debitor) îndreptată împotriva actelor de executare silită prin care se declanșează controlul inițiativei cu privire la aceasta."
Conform art. 425 noul Cod de pr. civ. alin (1) a) conținutul deciziei 804/2010 prevede: mențiuni prevăzute și la art. 233 alin (1) și (2) noul Cod de pr. civ. și anume Sentința civilă nr. 777/2010 pronunțată în dosarul_, sentință depusă la fila 46 - 48 (dosar rol); recurentul în calitate de intervenient recurent, cele trei părți intimate; Comisiile Locală și Județeană de aplicare a Legii 18/1991 fond funciar și Z. E., prin tutore D. A. - M., fiica lui D. M., actualul tutore. A menționat că sentința 777/2010 este depusă la dosarul prezent la fila 46-48. Potrivit art. 425 noul Cod de pr. civ., alin 1, litera b), decizia continuă cu considerentele pentru cele patru părți, în primul rând pentru recurent în contradictoriu cu părțile din sentința 777/2010.
Au fost supuse controlului de către instanța tribunalului actele executorii și anume: titlul executoriu prin sentința civilă 568/2000 (depusă la prezentul dosar fila 40 - 42) pronunțată în dosarul fond 3102/2005, având ca obiect prin investire executorie, executarea silită. Sentința 568/2006 investită cu titlu executoriu, avea la bază alte două titluri executorii: sentința civilă cu nr. 1482/2000 pronunțată în dosarul nr. 1765/RTJ/l 999, din dosarul fond 1983/1994 Judecătoria Câmpina și Titlul de proprietate cu nr. 67 940/1997.
Executarea silită 101/2009 s-a constituit pentru eliberarea unui titlu de proprietate în suprafață teren de 431 mp cu nr._/2009 (depus la fila 28 - 29 dosar rol). Precizează instanța Tribunalului în partea superioară a paginii a 4 - a, că recurentul a făcut recurs împotriva sentinței civile 777/2010: „în speță fiind vorba de continuarea executării silită 101 după metodologia Comisiei Județene de Aplicare a Legii 18/1991 Fond Funciar”.
Mai precizează instanța: „ca apoi să fie respectat Ordinul nr. 184/1993 (fila 50-53 dosar rol) emis de către prefectul de Prahova, cu privire la aplicarea Legii 18/1991 fond funciar, după cum este prevăzut în adeverința cu nr. 1577/1994 emisă de Primăria Băicoi". Adeverința cu nr. 1577/1994 (depusă la fila 54 dosar rol) este adresată recurentului în vederea primirii titlului de proprietate pentru 760 mp conform graficelor planurilor de situație a două contracte de v-c cu numerele 551/1986 și 1397/1992.
Apelantul a precizat că în considerentele pentru celelalte părți Tribunalul a pus accent pe greșeala de instituire a executării silită ca principiu atunci când există obligația de a face „intuitu personae", adică executarea și lită nu se poate face când există obligații care trebuie respectate pe cale guvernamentală sau contractuală între diferite părți.
Explică instanța, că și ampla hotărâre definitivă 568/2006 nu mai necesită hotărâre de validare, ci eliberarea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate.
După aceste considerente, îndreptate mai mult către instanța judecătorească și B. F. M. Câmpina, în partea inferioară a paginii a 5 a instanța precizează: „Având în vedere cele de mai sus arătate, cum somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu sunt afectate de vreun motiv de nulitate, în baza art. 312 alin. 1 - 2 și art.304 pct.9 vechiul Cod de pr. civ., luând în considerație și efectul extensiv al recursului cu privire la celălalt creditor Z. E. față de caracterul solidar al obligației menționate în titlul executoriu, Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul - intimat Z. G., va modifica în tot sentința recurentă, în sensul că va respinge contestația la executare în totalitate ca neîntemeiată".
Dispozitivul Deciziei 804/2010 cuprinde admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 777/2010 împotriva celor trei părți numite cu adresele lor, dar și continuării eliberării titlului de proprietate_/2009 menționat, după procedura Comisiei Județene de aplicarea Legii Fondului Funciar, fiind atacate cele trei acte: S.C. 568/2006 și legat de aceasta S.C. 1482/2000 și T.P._/2009.
Conform noului cod de pr. civ. prin articolele: 425; 430 alin (2); 431, alin (2); 642 și de asemenea potrivit aceluiași cod de pr. civ. articolele: 711. alin (1); 712, alin. (2); 719, alin(l); 722, alin (1): 723, alin (1) și în temeiul deciziei nr. 804/2010, sentința civilă cu nr. 2623/2012 care se bazează pe S.C. 568/2000 și titlul de proprietate cu nr._/2009 considerat nelegal, devine de drept nulă, atâta timp cât Raportul de expertiză Tehnică Judiciară (fila 97-103 dosar rol) dovedește aplicarea S.C. 568/2000 și T.P._/2009 pentru pronunțarea Sentinței Civile 2623/2012 învestită pentru executarea silită cu nr. 188/2013 contestată de recurent.
De drept executarea silită cu nr. 188/2013 poate avea ca obiect de executare silită, soluția formulată în cererea reconvențională depusă în ambele dosare: fond și contestație la executare, așa cum a precizat anterior, existând și soluția depusă în formă completă, cu modul de calcul (fila 89 - 92 dosar rol). Sentința civilă nr. 497/2014 dosar rol cuprinde în prima pagină, partea de mijloc: „Z. E. împreună cu subsemnatul dețin 1/8 din 3/8 locuință anexă rămase după contractarea actului cu nr. 1397/1992, reprezentând partea intimatei 3/16 din suma de_ 882 lei vechi, cât valora în anul 2000”.
La filele 91-92 dosar rol este depusă aducerea la zi a valorii de 3/16 din 16 443 882 tei vechi, sumă indicată în S.C. 1482/2000 (depusă la fila 119 - 120 dosar rol) prin Raportul de Expertiză Tehnică judiciară D. P., dosar nr. 1765/RTJ/1999, dosar fond 1983/1994 Judecătoria Câmpina.
Respingerea contestației apelantului în baza art. 712 alin (1) Noul Cod de pr. civ. este criticabilă în sensul că sentințele 1482/2000; 568/2006 și T.P._/1997 au fost confruntate cu dovezile depuse de subsemnatul la dosarele respective, dar nu au fost luate în considerație nici la fond, nici la apel (1482/2000) și nici la recurs (ambele sentințe), astfel că au ajuns la executare și lită și trecute prin controlul instanței de recurs la executarea și lită 101/2009 de pe lângă B. F. M. Câmpina.
Apelantul a arătat că, potrivit motivelor argumentate, sprijinite pe dovezi concludente și potrivit Noului Cod de pr. civ. prin articolele de conformitate arătate mai sus, admiterea apelul în vederea soluționării celor două capete de cerere din contestația la executare, în speță aplicarea Ordinului cu nr. 184/1993, potrivit anexei în trei pagini, pct. 12, care precizează eliberarea titlului de proprietate apelantului în suprafață de 760 mp teren intravilan.
Al 2 -lea capăt de cerere, cuprinde ieșirea din indiviziune a intimatei Z. E. cu 3/16 din valoarea de 16 443 882 lei vechi, reactualizată la zi, are valoarea de 737, 85 lei noi, așa cum rezultă din calculul de la fila 91 -92 (dosar rol). Menționez că locuința anexă, cum e numită în certificatul de moștenitor cu nr. 1120/1985 (fila 118) are valoarea scăzută, fiind construită din chirpici, cu perete căzut. Mai degrabă are valoare negativă, ocupând locul fără folos.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 06.03.2014.
Intimata Z. E. a formulat, la data de 28.03.2014, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând că asupra împărțelii efective și asupra modului în care s-a pus în practică, respectiv s-a executat hotărârea atacată, apelantul contestator nu are nicio obiecțiune. Ceea ce vizează acesta este modul în care este interpretată o altă situație juridică, respectiv cea care a făcut obiectul dosarului nr._, fiind astfel evident că apelantul este într-o mare eroare, motiv pentru care apelul formulat în prezenta cauză este nefondat.
La data de 07.04.2014 apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că întâmpinarea depusă Ia Tribunalul Prahova pe data de 28.03.2014 de către partea adversă este lipsită de precizările stipulate în Art. 205 alin (2) litera a), c) și d) Noul Cod de procedură civilă. Același lucru îl întâlnim și la întâmpinarea formulată împotriva cererii de contestație fond (fila 81 dosar_ ), în contextul arătat a precizat că acesta a făcut contestație la executarea cu nr. 188/2013 de pe lângă B.EJ. F. M. Câmpina, învestită prin încheierea din 21.08.2013 de către Judecătoria Câmpina, în baza titlului executoriu cu nr. 2623/2012 (dosar_ ), care a avut ca obiect ieșirea din indiviziune a lui Z. E., potrivit Sentinței Civile 568/2006, pronunțată în dosarul 3102/2005 și a titlului de proprietate cu nr._/2009. Partea adversă greșit a precizat că obiectul dosarului civil cu nr._, unde este pronunțată decizia nr. 804/2010 de către Tribunalul Prahova produce apelantului „o mare eroare" sau un „mod de a atrage tot mai multe litigii". Decizia 804/2010 are legătură directă cu situația de față, așa cum a arătat în toate cererile introduse împotriva S.C. 2623/2012 și evident împotriva executării silită 188/2013.
Apelantul a arătat că la filele 97-98 și 102-103 (dosar_ ) se găsesc menționate două titluri executorii: S.C. 568/2006 și T.P._/2009 aplicate prin Raportul de Expertiză Tehnică Juridică din care rezultă pronunțarea S.C. 2623/2012. În dosarul_ în calitate de intervenient s-a opus executării silită 101/2009 (f. 30-40 dosar_ ) de pe lângă B.E.J. F. M. Câmpina, fiind atacată S.C. 568/2006, care se baza pe T.P._/1997 (f. 38 dosar_ ) și S.C. 1482/2000 (f. 119-120 dosar_ ).
S-a pronunțat S.C. 777/2010 (f. 46-48 dosar_ ), a respins cererea apelantului și se face trimitere la procedura guvernamentală de eliberare a unui T.P. pentru 432 mp de către Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Fond Funciar. Fiind nedreaptă a fost introdus recursul ce i s-a aprobat prin decizia 804/2010, potrivit art. 312 alin 1-2 și art. 304 punctul 9 vechiul Cod de Procedură Civilă, împotriva eliberării T.P. pentru 432 mp.
Cu toate acestea, cel puțin nejustificat, s-a eliberat T.P. pentru 432 mp cu nr._/2009, așa cum a arătat în motivele apelului și în celelalte cereri.
Potrivit art. 642 N.C.Pr.Civ., S.C. 2623/2012 ce se bazează pe S.C. 568/2006 și pe T.P._/2009 (provenit din S.C. 568/2006) este de drept nulă, aplicându-se revenirea la situația anterioară, potrivit articolelor de conformitate arătate în motivele apelului și nu numai.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.331 din 21.05.2014 a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul să plătească intimatei suma de 1250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate, prin dispozițiile art. 712 Cod procedură civilă, s-a statuat că, dacă executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În esență, din coroborarea celor două texte legale invocate, se desprinde concluzia indubitabilă că, indiferent de felul contestației, pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare. Instanța care rezolvă contestația se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită sau, când este cazul, stabilește întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută.
Practic, singurele apărări de fond care pot fi invocate sunt cele care vizează cauze de stingere a obligației intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, admisibilitatea unui mijloc de apărare fiind subordonată în materia contestației la executare, condiției esențiale de a nu se încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii puse în executare și lită.
În cauza de față, apelantul-contestator nu a invocat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare, desfășurate în dosarul nr. 188/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc F. M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2623/2012 a Judecătoriei Câmpina, procedura executării silite fiind declanșată la cererea intimatei-creditoare Z. E..
În mod evident, susținerile contestatorului din cuprinsul acțiunii introductive reprezintă critici aduse hotărârii judecătorești puse în executare siită, ce are caracter definitiv/irevocabil, astfel că nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare, așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță.
Invocarea statuărilor cuprinse în decizia nr. 804/2010 a Tribunalului Prahova nu poate conduce la o altă concluzie, contrarietatea dintre cele două hotărâri analizate putând fi înlăturată, eventual, în calea extraordinară de atac a revizuirii (cu îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate), iar nu în cadrul contestației la executare.
De altfel, prin decizia civilă nr. 804/13.07.2010, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Prahova, s-a constatat legalitatea actelor de executare silită desfășurate împotriva Comisiei Locale a Orașului Băicoi de Fond Funciar, în baza sentinței civile nr. 568/2006 a Judecătoriei Câmpina,prin care respectiva pârâtă și Comisia Județeană Prahova de Fond Funciar au fost obligate să reconstituie reclamantei Z. E. și intervenientului Z. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 431,05 mp teren, situată în Orașul Băicoi, ., jud. Prahova.
În mod evident, la pronunțarea sentinței civile nr. 2623/17.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, au fost avute în vedere atât sentința civilă nr. 568/2006 a aceleiași instanțe, cât și decizia nr. 804/2010 a Tribunalului Prahova, atât timp cât sunt indicate, în mod explicit, în considerentele hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, prin care au fost stabilite cu putere de lucru judecat atât componența masei partajabile, cât și cotele cuvenite părților, în calitatea lor de moștenitori acceptanți ai bunurilor rămase de pe urma autorului comun, Z. N..
Față de toate argumentele expuse, în baza art. 480 alin. (1) cu aplicarea art. 712 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul declarat de contestator împotriva sentinței nr. 497/2014 a Judecătoriei Câmpina, ca fiind nefondat.
În baza art. 453, apelantul aflat în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată în cuantum de 1250 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la fila 21 dosar apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul Z. G., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a arătat că instanța de apel, preluând concluziile instanței de fond, a respins apelul ca nefondat, considerând că, instanța care a rezolvat contestația, s-a limitat să cerceteze dacă actele de executare s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită sau, când este cazul, să stabilească întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută.
Ori, în speța dedusă judecății, era necesară tocmai stabilirea întinderii și înțelesul dispozitivului ce se execută, tocmai de aceea a considerat că hotărârea prin care s-a soluționat contestația este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, așa cum prevăd dispozițiile art. 717 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 711 C.pr.civ. se poate face contestație împotriva oricărui act de executare, în speță, a arătat recurentul că a contestat Executarea silită cu nr. 188/2013, având ca titlu executoriu sentința civilă nr. 2623 din 2012, pronunțată în dosarul cu nr._ de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat, deși s-a depus în dosarul sus menționat decizia civilă 804/2010, pronunțată în dosarul_ (filele 43 - 45 dosar fond), despre care a făcut vorbire și care are, în opinia sa, legătură directă atât cu speța dedusă judecății, cât și cu cererile introduse împotriva S.C. 2623/2012 și executării silite 188/2013.
Instanța de apel a interpretat că, prin Decizia civilă nr. 804/13.07.2010 a Tribunalului Prahova s-a constatat legalitatea actelor de executare silită împotriva Comisiei Locale a Orașului Băicoi de Fond Funciar, în baza sentinței civile 568/2006 (fila 40 d. fond) a Judecătoriei Câmpina prin care era obligată să reconstituie reclamantei Z. E. și intervenientului Z. G. dreptul de proprietate pentru suprafața de 431,05 mp teren, situat în Oraș Băicoi, ., jud. Prahova.
Însă admițând recursul inițiat împotriva S.C. 777/2010 (fila 46 - 48 d. fond), a considerat recurentul că a avut în vedere solicitările exprimate de acesta în întâmpinarea formulată, în care a arătat expres că suprafața pentru care trebuie să fie eliberat titlul de proprietate este cea de 760 mp, așa cum prevedeau planurile de situație ale contractelor de vânzare - cumpărare nr. 551/1986 (fila 55 - 57 dosar fond).
De asemenea, motivele de recurs invocate fac vorbire de adeverința nr. 1577/1994 (fila 49 dosar fond) din care reiese că suprafața pentru care trebuia eliberat titlul este de 760 mp. De altfel această suprafață rezultă și din Ordinul Prefectului 184 (fila 50 dosar fond), care prevede prin anexele (filele-51 - 53 dosar fond) cu tabelul nominal la poziția 12, că potrivit disp. art.55 alin. 2 și 3 din Legea 18/1991 Legea Fondului Funciar, suprafețele preluate în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 vor trece în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor. Ori în final, deși trebuia să-i fie restituită întreaga suprafață de 760 mp, i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ din 31.07.1997, prin care i-a fost reconstituită suprafața de 62 mp, situată în Băicoi, . (fila 38 dosar fond), când numai terenul de sub construcție ar fi fost mai mare.
A mai arătat recurentul că în mod sistematic nu i-a fost luată în considerare documentația pe baza căreia a argumentat și dovedit fiecare capăt de cerere, însă consideră că instanța avea calitatea de a stabili întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută.
În concluzie, având în vedere motivele arătate și luând în considerare înscrisurile depuse la instanța de fond, recurentul Z. G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată, având în vedere și dispozițiile art. 488 alin 2, a faptului că aceste motive au fost invocate în termen legal pe calea apelului, dar au fost respinse.
Intimata Z. E. prin tutore D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 22 octombrie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de contestatorul Z. G., având în vedere că s-a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.331 din 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, care poartă mențiunea „definitivă”.
Examinând excepția de inadmisibilitate invocată în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel constată următoarele:
Curtea de Apel constată că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă, astfel cum a fost adoptat prin legea 134/2010, având în vedere dispozițiile art. 3 din legea 76/2012 potrivit cărora dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa . precum și faptul că atât executarea silită împotriva căreia este declarată contestația la executare cât și cererea de chemare în judecată au fost înregistrate anterior datei de 15 februarie 2013
Conform art. 483 NCPC obiectul recursului îl reprezintă hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În speța de față, prin decizia civilă definitivă nr. 331 din 21.05.2014 ( atacată pe calea prezentului recurs) Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.497/5.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a obligat apelantul să plătească intimatei suma de 1250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conform art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Ceea ce interesează speța de față, prin prisma rezolvării excepției inadmisibilității recursului, sunt dispozițiile art. 717 c.pr.civ., referitoare la căile de atac ce pot fi declarate împotriva hotărârii prin care s-a dat o soluție contestației la executare.
Astfel, potrivit textului sus menționat hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. (4) referitoare la împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie și art. 714 alin. (4), respectiv contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit - care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Este adevărat că potrivit alin 2 al aceluiași articol, hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, dar din studierea actelor și lucrărilor dosarului nu a rezultat în niciun mod că reclamantul ar fi sesizat instant cu o asemenea cerere.
Astfel, în cauza de față, apelantul-contestator a invocat a formulat contestație împotriva actelor de executare, desfășurate în dosarul nr. 188/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc F. M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2623/2012 a Judecătoriei Câmpina, procedura executării silite fiind declanșată la cererea intimatei-creditoare Z. E..
Chiar dacă, susținerile contestatorului din cuprinsul acțiunii introductive reprezintă critici aduse hotărârii judecătorești puse în executare siită, ce are caracter definitiv/irevocabil, nu rezultă din niciun înscris faptul că ar fi înțeles să uzeze de calea contestației privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Ca atare, în mod corect s-a menționat de către Tribunalul Prahova că Decizia cicilă nr. 331 din 21.05.2014 este definitivă, singura cale de atac prevăzută de lege fiind, conform dispozițiilor art.717 c.pr.civ., fiind apelul, fiind exclusă posibilitatea să se declare recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civilă, potrivit căruia instanța trebuie a se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, va admite excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.496 C.pr.civilă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul Z. G., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr.331 din 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Z. E., prin tutore D. M., domiciliat în B., ., jud. Prahova.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
4 ex./21.11.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. C. M.
d.a. nr._ Tribunal Prahova
j.a. P.-A. A. - C. N.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2108/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Anulare act. Decizia nr. 166/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
