Fond funciar. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 409/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2014
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul C. I., domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 782/26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâți C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BĂLENI, cu sediul în ., D. D. și D. E., ambii domiciliați în comuna Băleni, . Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant C. I., personal, lipsind intimații-pârâți C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii Fondului Funciar, C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Băleni, D. D. și D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată și nu a fost motivat.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de recurs.
Recurentul-reclamant C. I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată din oficiu.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților C. L. de Fond Funciar Băleni, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița și D. D., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /15.01.2013, reclamantul C. I. a solicitat să i se „remăsoare terenul de către C. Comunală Băleni și să i se completeze conform titlului de proprietate_/14.05.2004”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietar al unei suprafețe de 7 ha și 6900 mp din care Primăria Băleni i-a dat numitului D. D. o adeverință de punere în posesie pentru un teren, dar acesta a înțeles să își completeze terenul din terenul reclamantului, luându-i o suprafață de 1750 mp teren intravilan în pct. Băcani, ., din care reclamantul deținea o suprafață de 1 ha și 9300 mp.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 247/2005.
Pârâtul D. D. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței arătând în temeiul art. 118 al.3 Cod procedură civilă, poziția sa procesuală față de cererea de chemare în judecată, în sensul că în tarlaua 35, . nu deține nici măcar un centimetru de teren și nu este adevărat ceea ce susține reclamantul în acțiune (f. 39).
La solicitarea instanței, reclamantul a arătat că insistă în aprecierea ca fond funciar a litigiului demarat (f.39 verso, încheierea din 01.02.2013) și a formulat precizări scrise la cererea de chemare în judecată (f. 42), arătând că solicită introducerea în cauză a numitei D. E.; solicită anularea adeverinței din dosar și anularea cadastrului funciar nr. 1599 cu planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate a numiților D. D. și D. E.; solicită obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Băleni să îi completeze până la 2 ha la pct. B., având ca vecini pe M. C. și I. M..
Pârâta C. L. de Fond Funciar Băleni a formulat punctul său de vedere cu privire la cererea de chemare în judecată (întâmpinare), prin care a invocat prescrierea dreptului la acțiune; de asemenea, a arătat că numitul M. C. a fost pus în posesie cu suprafața de 0,72 ha în pct. Băcani, T 35, P 272/45, numita M. S. vinde numitului D. D., în anul 1998, mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 0,72 ha din pct. Băcani, pe parcursul anilor au existat dosare civile pe rolul instanțelor având ca obiect revendicare și grănițuire, ambele pierdute de reclamantul C. I., raportul de expertiză extrajudiciară depus de reclamant la dosar exprimă punctul de vedere total subiectiv al reclamantului; în privința reclamantului, la validarea de către comisia județeană a suprafeței de teren, s-a aplicat procentul de reducere de 5%, de la suprafața de 8,09 ha, deoarece localitatea Băleni a avut deficit de suprafață disponibilă pentru a fi pusă în posesie.
În drept au fost invocate prevederile art. 52-54 din Legea nr. 18/1991.
La termenul de judecată din 14.06.2013, instanța a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâta comisia locală și excepția inadmisibilității cererii, invocată de instanță din oficiu, rămânând în pronunțare asupra acestora conform art. 137 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2843/14.06.2013 s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, respingându-se ca atare cererea de chemare în judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că nemulțumirea reclamantului rezidă în faptul că ulterior emiterii titlului său de proprietate nr._/14.05.2004, pentru suprafața totală de 7 ha și 6900 mp teren, dintre care în T 35, P 272/1/48 suprafața de 1 ha și 9300 mp, s-a întocmit pe numele altei persoane o adeverință de punere în posesie pentru suprafața de 1750 mp, suprapusă peste terenul său din T 35, P 272/1/48, fiind astfel lipsit reclamantul de terenul la care era îndreptățit. Această concluzie a fost dedusă de reclamant urmare a efectuării unei măsurători prin intermediul unei expertize extrajudiciare a terenului din punctul respectiv (f. 10-13), din care reiese că terenul din extravilanul localității Băleni situat în T 35 P 272/1/48 figurează în TP cu_ mp, dar prin măsurători apare ca fiind de_,40 mp, așadar cu o diferență de 1354,6 mp.
Astfel cum reiese din actele depuse de părți la dosar, între C. I., reclamantul din prezenta cauză și D. D., pârât în cauza de față, au existat și în trecut litigii având ca obiect revendicare, cu privire la suprafața de 800 mp din ., . face parte din suprafața de 0,72 ha cu vecinătăți N- DC 271, S – DC 276, E M. F., V T. F. (C. I.), în urma căruia C. I. a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie respectivul teren; grănițuire între aceleași părți, soluționată prin tranzacție, convenind părțile ca numitul I. C. să își „închidă terenul învecinat cu M. C., ./1/48, actual deținător al terenului D. D., vecin la E, cu care urmează să fac grănițuire, iar măsurătoarea să se efectueze de la V la E”, unde se învecinează cu I. M. (f. 26-33).
S-a apreciat că solicitarea reclamantului de a se anula adeverința de punere în posesie a numitului M. C. (f. 76), soțul decedat al numitei M. S., de la care pârâtul D. D. cumpărat terenul de 0,75 ha situat în T 35, P 272/45, reprezintă o plângere încadrată în prevederile art. 53 din legea 18/1991, respectiv ca o cale de atac exercitată împotriva unei operațiuni juridice a comisiei de fond funciar – punere în posesie - prin care se urmărește desființarea acesteia. Întrucât reclamantul nu era persoană vizată de respectivul act de punere în posesie, fiind un terț, acestuia nu trebuia să îi fie comunicată fișa respectivă, comunicare de la care ar fi putut să înceapă curgerea termenului de 30 de zile pentru formularea plângerii.
S-a motivat că terțele persoane nu pot însă uza de calea plângerii, având în vedere caracterul special al acestei proceduri, ei având posibilitatea de a obține desființarea actelor de reconstituire pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute prevăzută de art. III din Legea 169/1997 sau numai acțiunile de drept comun, legea exemplificând pe cele petitorii sau posesorii (art. 60 din legea 18/1991). De altfel, reclamantul este terț față de raporturile juridice stabilite prin emiterea adeverinței de punere în posesie a cărei anulare o solicită, el având titlu de proprietate necontestat privind terenul din Băleni, T ./1/48.
Cu toate acestea, reclamantul a arătat că insistă a fi soluționată cererea sa ca un litigiu funciar, și nu pe calea dreptului comun (ca o acțiune în revendicare), motiv pentru care soluția a fost aceea de respingere a cererii sale ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, fără a motiva calea de atac, iar în ședința publică din 26.09.2013, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din Titul XIII al Legii nr. 247/2005 s-a calificat drept recurs calea de atac, invocându-se totodată din oficiu, excepțiile tardivității recursului și în subsidiar cea a nulității căii de atac pentru nemotivare.
Prin decizia civilă nr. 782/26 septembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant C. I..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Examinând excepțiile invocate, tribunalul a apreciat că cea dintâi nu se verifică în speță, deoarece la fila 135, nenumerotată, din dosarul de fond nu este atașată dovada comunicării sentinței de fond, de la care începe să curgă termenul imperativ de 15 zile pentru declararea căii de atac, ci dovada comunicării încheierii de suspendare a judecății, măsură dispusă la termenul din 29.03.2013, împrejurare în care în speță devin incidente prevederile art. 310 Cod procedură civilă, corespunzător cărora dacă nu se dovedește la prima zi de înfățișare că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.
În schimb, excepția nulității recursului a fost apreciată ca întemeiată, reținându-se că potrivit dispozițiilor imperative înscrise în art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În cuprinsul declarației de apel, calificată ulterior recurs, reclamantul nu a arătat nicio critică privitoare la soluția atacată, iar pe de altă parte, în speță nu se regăsesc motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanța de recurs, considerent pentru care, în aplicarea dispozițiilor citate, s-a constatat nulitatea căii de atac.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a declarat recurs reclamantul, care, prin cererea scrisă, aflată la fila 4 dosar, a menționat doar faptul că nu a motivat recursul deoarece nu era motivată sentința, recursul astfel declarat neputand fi considerat tardiv.
La termenul de judecată din data de 8 ianuarie 2014, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamant și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Deliberand, cu prioritate, in temeiul disp. Art. 137 C., asupra exceptiei inadmisibilitatii recursului invocata din oficiu, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Targoviste, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu paratii C. L. de Fond Funciar Băleni, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița și D. D., să i se „remăsoare terenul de către C. Comunală Băleni și să i se completeze conform titlului de proprietate_/14.05.2004”.
Curtea mai retine ca, prin Sentinta civila nr. 2843/14.06.2013, judecatoria a respins prescriptia dreptului material la actiune si a admis exceptia inadmisibilitatii cererii invocata din oficiu, cu consecinta respingerii, ca atare, a cererii de chemare in judecata.
Impotriva acestei hotarari reclamantul a declarat apel, care, in conformitate cu disp. 84 C. pr. civ. raportat la disp. art. 5 al. 1 din Titlul XIII din legea 247/2005, a fost calificat recurs, iar prin Decizia nr. 782/26.09.2013 pronuntata de Tribunalul Dambovita in complet de recurs s-a constatat nulitatea acestuia pentru nemotivare .
Prin recursul cu a carei solutionare a fost investita Curtea de Apel Ploiesti, recurentul a inteles sa atace Decizia nr. 782/26.09.2013 pronuntata de Tribunalul Dambovita asupra recursului formulat de acesta.
Curtea reaminteste, insa, ca, impotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
In acest sens, Curtea retine ca, potrivit art. 299 alin. 1 C. pr. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Față de aceste dispoziții legale, coroborate cu cele ale art. 166 C. pr. civ., care au consacrat principiul puterii lucrului judecat și cu cele ale art. 377 alin. 2 din același cod care au instituit principiul unicității recursului, rezultă că recursul exercitat împotriva unei decizii irevocabile pronunțate legal în recurs, este inadmisibil.
Constatand, asadar, ca, in speta, recurentul a formulat recurs impotriva unei decizii pronuntata in recurs, cu incalcarea principiului unicitatii caii de atac, Curtea va admite exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C. I., domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 782/26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâți C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BĂLENI, cu sediul în ., D. D. și D. E., ambii domiciliați în comuna Băleni, . Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. VIS
Tehnored. CC
2 ex./ 24 ian. 2014
d.f. nr._ - Judecătoria Târgoviște
j.f. A.-M. G.
d.r._ - Tribunalul Dâmbovița
j.r. A. S., D. Ș., N. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 785/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Anulare act. Decizia nr. 644/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
