Grăniţuire. Decizia nr. 1569/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1569/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 86/310/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1569

Ședința publică din data de 12 iunie 2014

Președinte - C. P.

Judecători - V. D.

- M. G.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții M. D. și M. P., ambii cu domiciliul în orașul S., B-ul Republicii, nr.21, județul Prahova și de pârâții M. A. C. și M. I. A., domiciliați în București, ..57, ., împotriva deciziei civile nr. 596 pronunțată la data de 3 decembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. E., domiciliată în București, ., ., sector 3.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți M. D. asistat, M. P. reprezentată și recurenții-pârâți M. A.-C. și M. I.-A. reprezentați de avocat R. D. din Baroul București și intimata-pârâtă S. E. asistată de avocat G. A. din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanți timbrat cu 194.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr._/03.07.2013 și cu 0,30 lei conform timbrelor judiciare ce au fost anulate la dosar, iar recursul declarat de pârâți timbrat cu 168.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr._/10.06.2014 și cu 0,30 lei conform timbrelor judiciare ce au fost anulate la dosar.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat și declarat în termen.

La interpelarea instanței avocat R. D. pentru recurenți arată că între părți nu se poate încheia o tranzacție, întrucât sunt aceeași familie și au interese comune.

Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.

Avocat R. D. pentru recurenți având cuvântul arată că, decizia recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 teza III Cod pr.civilă), iar legea greșit aplicată o constituie disp. art. 268 alin. 3 Cod pr.civilă din 1865.

Susține oral motivele de recurs, față de care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii acțiunii, urmând a fi obligată intimata-pârâtă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 7 m.p. situat în județul Prahova, orașul S., ., pe aliniamentul 4-5-A-12-8-1-2-3-4, să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate corespunzător noii configurații stabilite prin expertiza tehnică, să fie obligată intimata la plata de despăgubiri de 5.426,8 lei, constând în lipsa de folosință a terenului de 7 m.p. pentru ultimii trei ani, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Depune la dosar concluzii scrise.

Avocat G. A. având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi înlăturate susținerile recurenților, întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod pr.civilă din 1865, în referire la art. 268 alin. 3 Cod pr.civilă.

Depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea modificatoare a cererii introductive formulată de reclamanții M. D. și M. P. în contradictoriu cu pârâta S. E., disjunsă din dosarul nr._, s-a solicitat ca în temeiul art. 563 cod civil să fie obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților terenul în suprafață de 5,49 m.p., situat în orașul S., ., județul Prahova; să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate, aparținând reclamanților și pârâtei corespunzător noii configurații stabilite prin admiterea capătului principal de cerere; în temeiul art.563 alin.1, fraza II Cod civil, să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 2.760 lei, echivalentul în lei la cursul din data plății efective, constând în lipsa de folosință a terenului de 5,49 m.p., pentru ultimii 3 ani; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3664/18.11.2008 (Anexa nr.1) terenul în suprafață de 215 m.p., situat în intravilanul orașului S., nr.21 din .> Prin sentința civilă nr.812/04.10.2005 pronunțată de Judecătoria S. (Anexa nr.1) au fost obligați reclamanții din prezenta cauză să lase reclamantului V. S. deplina proprietate și liniștita posesie a terenului de 5,49 m.p., dispunându-se și grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul E-N din expertiza topometrică M. D. și din schița de plan anexă a acesteia.

Au mai precizat reclamanții că prin procesul verbal al B. P. B. din 20.10.2008, a fost pusă în executare silită sentința civilă nr.812/04.10.2005 aceștia fiind scoși din posesia terenului în suprafață de 5,49 m.p., fiind împosedat V. S., reprezentat de pârâta S. E..

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1839/ 16.10.2008, vânzătorul reclamant V. S. a vândut pârâtei-cumpărătoare S. E., terenul în suprafață de 200 m.p., situat în orașul S., Calea Prahovei, nr.32A, județul Prahova, înainte de punerea în executare a hotărârii judecătorești mai sus-menționate cu patru zile.

Actul translativ de proprietate a fost intabulat în data de 23.10.2008, după finalizarea executării silite, survenită la 20.10.2008 .

Între timp, fostul proprietar V. S. a inițiat o cerere în revendicare imobiliară împotriva pârâtei B. P., pentru terenul în suprafață de 5,75 m.p., cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr.689/10.09.2004, rămasă irevocabilă, astfel încât acesta și-a completat în întregime suprafața de 200 m.p.

Reclamanții au apreciat că împosedarea fostului reclamant V. S. cu suprafața de 5,49 m.p. revendicată prin prezenta cauză, a adăugat în mod necuvenit un surplus în patrimoniul acestuia, pe care a intenționat să-l transmită mandatarei sale. Dreptul real de proprietate asupra acestui teren de 5,49 m.p. nu putea fi transmis pârâtei S. E., în opinia reclamanților, întrucât vânzătorul era un non dominus, astfel că pârâta posedă fără drept acest teren.

Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art.563 și următoarele Cod civil, aplicabil conform art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.71/2011 .

În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copii: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3664/18.11.2002 de BNP I. D.- B. G. din S., sentința civilă nr.812/04.10.2005 pronunțată de Judecătoria S., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1839/ 16.10.2008.

Legal citată, pârâta a depus la dosar la termenul din 30.01.2012 întâmpinare, prin care a invocat în baza disp. art.163 Cod proc. civilă, excepția autorității de lucru judecat.

A arătat pârâta prin întâmpinare că prin sentința civilă nr.812/ 04.10.2005, a fost admisă acțiunea în revendicare a numitului V. S., reclamanții din prezenta cauză fiind obligați a-i lăsa acestuia în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de teren de 5,49 mp. identificată de aliniamentul E-H-D din raportul de expertiza topometrică M. D. și schița de plan atașată întocmită in dosarul 1840/2004 al Judecătoriei Sinia.

Prin aceeași sentință a fost admisă și acțiunea în grănițuire dispunându-se grănițuirea proprietăților pe același aliniament.

Apărările formulate de către reclamanți în prezenta acțiune, respectiv faptul că V. S. și-ar fi întregit proprietatea prin admiterea acțiunii pe acesta o formulase în contradictoriu cu B. P., au fost formulate și anterior, fiind respinse în toate căile de atac formulate împotriva sentinței mai sus-menționate.

În acest sens s-au invocat decizia 1052/18.10.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.5531/2006 (recurs împotriva sentinței nr.812/04.10.2005 a Judecătoriei S. și decizia nr.931/06.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .

S-a arătat că există autoritate de lucru judecat, întrucât între cele două acțiuni există identitate de cauză, obiect și părți, pârâta S. E. participând și la ciclurile procesuale anterioare, iar obiectul pricinii fiind acțiune în revendicare și grănițuire.

În dovedirea întâmpinării, au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: decizia nr.1052/12.10.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizia nr.931/06.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, fotografii, decizia nr.585/08.05.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizia nr.573/ 18.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, sentința civilă nr.689/ 10.09.2004 pronunțată de Judecătoria S., certificat de grefă emis în dosarul nr.1425/ 310/2011 al Judecătoriei S..

Față de excepția invocată de pârâți, reclamanții au solicitat prin întâmpinarea depusă la data de 10.02.2012, respingerea excepției autorității de lucru judecat conform art.166 Cod proc. civilă, întrucât sentințele anexate la întâmpinare nu au avut ca pârât niciodată pe S. E., ci pe V. S., aceasta având calitate de procurator .

Au mai arătat reclamanții că actualul gard care desparte cele două proprietăți, a fost edificat în urma cumpărării de S. E. a terenului de la V. S., conform contractului nr.1839/16.10.2008.

S-a precizat că la data de 20.10.2008, orele 10,00 a fost pus în posesie V. S., conform procesului verbal încheiat de B. P. B. asupra terenului în suprafață de 549 m.p. numitul V. S., participând la această punere în posesie avocatul acestuia, cu delegație dată de S. E., care de fapt era proprietară la acea data.

Niciodată pe tot parcursul judecării dosarul 810/2005 si a dosarului nr._ S. E. nu a făcut instanței cunoscut faptul că V. S. i-a vândut terenul la 16.10.2008 conform contractului de vânzare 1839.

S-au mai depus la dosar de către reclamanți următoarele înscrisuri în copie: încheierea de amânare a pronunțării din 12.11.2009, sentința civilă nr.1342/19.11.2009 pronunțată de Judecătoria S., încheieri de ședință din data de 8 mai 2009, 29 mai 2009, 19 iunie 2009, 23.10.2009, pronunțate în același dosar, procură specială, precum și încheierea de ședință din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria S. în același dosar.

Pârâta a mai depus de asemenea la dosar extrase de carte funciară și încheierea nr._/2008 a OCPI Prahova, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor privind completarea cadastrului, procesul verbal de punere în executare din 20.10.2008, cererea adresată de către reclamanți executorului judecătoresc la 31.03.2008, notificarea înaintată la 01.04.2008 de executorul judecătoresc reclamanților.

Prin încheierea din 10.02.2012, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 din vechiul Cod civil .

Prin aceeași încheiere s-au încuviințat părților probe cu expertiză topografică pentru identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului proprietatea părților în funcție de titlurile de proprietate și să se precizeze dacă pârâta a acaparat vreo suprafață de teren, urmând a se stabili contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani pentru suprafața de teren pretins ocupată.

Prin precizarea acțiunii formulată pentru termenul din 04.09.2012, reclamanții au solicitat să fie obligată pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 7 m.p. cuprinsă în aliniamentul 4-5-A-12-8-1-2-3-4 din expertiza A. F., să fie obligată pârâta să desființeze gardul construit ca urmare a sentinței civile 342/11.2009 și să construiască un nou gard pe aliniamentul inițial al reclamanților așa cum a fost construit de aceștia, iar în caz de refuz să fie abilitați reclamanții să-l ridice pe cheltuiala pârâtei, cum a fost construit inițial.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și la plata sumei de 206.854 lei, sumă primită de S. E., cu rea credință după ce a devenit proprietară a terenului.

S-a dispus și efectuarea unei expertize construcții de către un expert evaluator ANEVAR, I. M., pentru a stabili lipsa de folosință a terenul pretins acaparat, raport completat prin răspunsul la obiecțiuni depus la filele 108-109.

Pe lângă înscrisurile depuse anterior la dosar s-au depus mai multe planșe fotografice, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 349/2001, contractul de vânzare autentificat sub nr. 3664/18.11.2022, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 337/21.02.1997, raportul de expertiză judiciară întocmit de D. M. în dosarul nr.1140/2004 al Judecătoria S. și raportul expertului B. L. întocmit în același dosar, raport de expertiză topometrică 2036/P/2007, copii de pe actele procedurale întocmite în dosarul nr.1140/2004.

Răspunsurile reclamanților la interogatoriile formulate de pârâtă au fost consemnate în scris la filele 143-150.

S-a efectuat în cauză și o cercetare locală la data de 3.10.2012, fiind întocmit procesul verbal depus la fila 349 dosar.

Prin sentința civilă nr. nr.1157/09.11.2012 Judecătoria S. a respins cererea precizată formulată de reclamanții M. D. și M. P., ca neîntemeiată și a obligat reclamanți să plătească pârâtei 1500 lei cheltuieli de judecată

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că terenurile proprietatea părților au format inițial un trup comun, fiind moștenit de numitul Duport G. de la tatăl său, așa cum rezultă din descrierea provenienței terenurilor, făcută atât în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.349/16.02.2001, cât și în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.337/21.02.1997 ( fila 124-128).

I. N. C. și I. A. au vândut la rândul lor terenul în suprafață de 200 m.p. mai sus-menționat numitului V. S., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 337/21.02.1997.

Restul proprietății, suprafața de 215 m.p., împreună cu un drept indiviz din drumul de acces a fost înstrăinată potrivit contractului nr. 349/16.02.2001 numitului V. F. căsătorit cu V. M. (f.124-125, care la rândul lor au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3664/18.11.2002 terenul în suprafață de 215 m.p. reclamanților M. D. și M. P. (f.126-127).

Între reclamanți pe de o parte și numitul V. S. (autorul pârâtei) a existat un litigiu având ca obiect revendicare și grănițuire, privind terenurile dobândite astfel cum s-a arătat mai sus, soluționat prin sentința civilă nr.812/2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.1140/2004, sentință devenită definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului, conform deciziei nr.1052/12.10.2006 a Tribunalului Prahova.

Prin sentința mai sus-menționată s-a admis acțiunea formulată de reclamantul V. S. reprezentat prin mandatar S. E. în contradictoriu cu pârâții M. D. și M. P., fiind obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5,49 m,p., identificat pe aliniamentul E-H-D- din expertiza topometrică M. D. și schița de plan anexă.

Totodată s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul E-H din aceeași expertiză topometrică. Această hotărâre s-a și pus în executare, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de B. P. B. la 20.10.2008, când s-a constatat că pârâții debitori ai obligațiilor stabilite în titlu, M. D. și M. P. nu s-au opus executării și și-au îndeplinit de bună voie obligațiile de desființare a unor construcții prevăzute în titlu (f.93), fiind delimitat terenul revendicat conform expertizei și fiind pus în posesie creditorul V. S., prin procurator S. E. asupra terenului în suprafață de 5,49 m.p., identificat pe aliniamentul E-H-D prin expertiza M. D. și schița de plan anexă.

De altfel, pârâții M. D. și M. P. au adus personal la cunoștință executorului prin cererea formulată la 31.03.2008 (f.94) punerea în aplicare a sentinței nr.812/2005.

Gardul edificat de către reclamanți, identificat de către instanță cu ocazia cercetării locale, este edificat tocmai pe aliniamentul E-H-D stabilit prin hotărârea mai sus-menționată și trasat pe teren de executorul judecătoresc cu ocazia executării acesteia, așa cum rezultă din susținerile reclamanților, consemnate în procesul verbal de cercetare locală și din răspunsurile acestora la întrebarea 18 și 4 din interogatorii.

S-a constatat că nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanții nu au susținut că ulterior punerii în posesie efectuate ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.812/2005, pârâta ar fi acaparat vreo suprafață de teren în afară de cea ce a făcut obiectul revendicării în dosarul menționat și care i-a revenit autorului acesteia în proprietate, tocmai potrivit admiterii acțiunii în revendicare.

De fapt, reclamanții nu fac decât să conteste o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, susținând că au intervenit alte situații de natură a schimba împrejurările ce au dus la admiterea acțiunii potrivit sentinței menționate.

Astfel, reclamanții pretind că autorul pârâtei, numitul V. S. și-a reîntregit de asemenea proprietatea prin revendicarea unei alte suprafețe de teren în suprafață de 5,75 m. de la vecina B. P., potrivit sentinței civile nr.689/10.09.2004, sentință pronunțată anterior sentinței nr.812/2005.

De altfel, apărările formulate de reclamanți privind presupusa supradimensionare a terenului fostului reclamant, V. S. prin revendicarea terenului acestora ulterior dobândirii și a terenului revendicat de la B. P. au fost formulate și în căile de atac promovate împotriva sentinței civile nr.812/2005, fiind respinse de asemenea cu valoare de lucru judecat, prin decizia nr.1052/2006 a Tribunalului Prahova (f.35)

S-a constatat astfel că prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față nu se urmărește decât înlăturarea efectelor unui titlu executoriu pus în executare, astfel că indiferent de motivele invocate în condițiile în care hotarul dintre proprietățile părților a fost determinat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și nu a mai intervenit în fapt nici un fel de schimbare a hotarului astfel stabilit, instanța nu poate interveni, în sensul modificării acestuia.

Împrejurarea că pe parcursul executării silite a sentinței mai sus-menționate, numita S. E. a cumpărat de la V. S., terenul proprietatea acestuia, nu are nici un fel de relevanță, întrucât aceasta a preluat întocmai dreptul deținut anterior de autorul său.

Pentru considerentele arătate, apreciind că nu s-au modificat în nici un fel situația de fapt și că pârâta nu a acaparat nicio porțiune din suprafața reclamanților, instanța a respins acțiunea reclamanților sub toate capetele de cerere, reținând că hotarul dintre părți este delimitat și stabilit potrivit titlului executoriu mai sus-menționat.

În temeiul art.274 Cod proc. civilă, au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de către pârâtă, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții M. D. și M. P., calea de atac fiind recalificată în temeiul art. 282 indice 1 C.p.c., ca fiind apel, prin încheierea de ședință de la data de 22.03.2013.

Apelanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civilă nr. 1157/09.11.2012, în sensul admiterii acțiunii formulate urmând ca în temeiul art. 563 C.civ. să oblige pârâta S. E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 7 m.p. situat în Județul Prahova, orașul S., .,pe aliniamentul 4-5-A 12-8-1-2-3-4, astfel cum reiese din expertiza tehnică efectuată în cauză de expert A. F., teren evaluat la 2.710.5 lei; să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate, aparținând reclamanților și pârâtei corespunzător noii configurații stabilite prin expertiza tehnică, hotarul dintre cele două proprietăți urmând a fi aliniamentul 4-5-A-12-8-1-2-3-4; în temeiul art. 563 alin. 1, fraza II C.civ. să oblige pârâta S. E. la plata de despăgubiri de 5.426,8 lei constând în lipsa de folosință a terenului de 7 m.p. pentru ultimii 3 (trei) ani; în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului în fond și recurs, pentru următoarele

Apelanții au invocat următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de judecată a fondului a ignorat în totalitate concluziile raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză din care reieșea că pârâta S. E. a acaparat terenul în suprafață de 7 m.p. situat pe aliniamentul 4-5-A-12-8-1-2-3-4, reținând eronat că situația faptică și juridică a terenului supus revendicării ar fi aceeași ca în momentul pronunțării sentinței civile nr. 812/2005.

Întreaga motivare a instanței s-a întemeiat pe ideea că „reclamanții nu fac altceva decât să conteste o hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat" considerând fără temei că „indiferent de motivele invocate, în condițiile în care hotarul dintre proprietățile părților a fost determinat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și nu a mai intervenit în fapt nici un fel de schimbare a hotarului astfel stabilit, instanța nu poate interveni, în sensul modificării acestuia", cu toate că aceeași instanță a respins excepția autorității de lucru judecat (fila 3 par, 9 din sentința recurată) considerând că nu există identitate de cauză, obiect și părți, în sensul că atât cauza cât și una dintre părți – pârâta - sunt diferite.

În contra reținerilor instanței, gardul din lemn a fost edificat de către intimata-pârâtă S. E., după pronunțarea sentinței civile nr. 1342/19.11.2009, terenul dintre cele 2 (două) garduri în suprafață de 5 m.p. fiind acaparat de intimata-pârâtă S. E., lesne putându-se observa că pârâta posedă cu 7 m.p. mai mult față de actele de proprietate în timp ce recurenții-reclamanți sunt lipsiți de folosința acestei suprafețe deținute în proprietate astfel cum reiese din actele acestora existente la dosarul cauzei.

Instanța a comis o eroare și când a reținut că „pe parcursul executării silite a sentinței, numita S. E. a cumpărat de la V. S. terenul proprietatea acestuia", deoarece, cum s-a arătat la judecata în fond, vânzarea s-a realizat cu 4 zile înainte de punerea în executare a hotărârii judecătorești, pârâta cumpărând de la un neproprietar ce nu putea așadar să transmită mai mult decât el însuși deținea.

În drept, au invocat disp. art. 299 și urm. C.proc.civ. și art. 563 C.civ.

Prin decizia civilă nr. 596 pronunțată la data de 3 decembrie 2013, Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de apelanții reclamanți M. D. si M. P., împotriva sentinței civile nr.1157/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S. E. și intimații M. A. C. și M. I. A., ca nefundat.

A admis în parte cererea intimatei pârâte S. E. de obligare in solidar a apelanților M. D. si M. P. si a intimaților M. A. – C. M. I. A., la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat apelanții M. D. si M. P. la plata către intimata S. E. a sumei de 1710 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat si cheltuieli de transport.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt în sensul că terenurile proprietatea părților au format inițial un trup comun, fiind moștenit de numitul Duport G. de la tatăl său, așa cum rezultă din descrierea provenienței terenurilor, făcută atât în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.349/16.02.2001, cât și în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.337/21.02.1997 ( fila 124-128).

Inițial, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.713/1996 și prin contractul nr.1454/1996, Duport G. a vândut numiților I. N. C. și I. A., terenul în suprafață de 200 m.p., situat în intravilanul orașului S., ., având ca vecini printre alții . restul proprietății Gh. Duport iar numiții I. N. C. și I. A. au vândut la rândul lor terenul în suprafață de 200 m.p. mai sus-menționat numitului V. S., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 337/21.02.1997.

Restul proprietății, suprafața de 215 m.p., împreună cu un drept indiviz din drumul de acces a fost înstrăinată potrivit contractului nr. 349/16.02.2001 numitului V. F. căsătorit cu V. M., care la rândul lor au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3664/18.11.2002 reclamanților M. D. și M. P. .

Între apelanții reclamanți pe de o parte și numitul V. S. (autorul intimatei pârâte) a existat un litigiu având ca obiect revendicare și grănițuire, privind terenurile dobândite astfel cum s-a arătat mai sus, soluționat prin sentința civilă nr.812/2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.1140/2004, sentință devenită definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului, conform deciziei nr.1052/12.10.2006 a Tribunalului Prahova, hotărâre prin care s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5,49 m,p., identificat pe aliniamentul E-H-D- din expertiza topometrică M. D. și schița de plan anexă.

Totodată s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul E-H din aceeași expertiză topometrică.

Această hotărâre s-a și pus în executare, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal întocmit de B. P. B., la data de 20.10.2008, prin care s-a constatat că debitorii obligațiilor stabilite în titlu, M. D. și M. P. nu s-au opus executării și și-au îndeplinit de bună voie obligațiile de desființare a unor construcții prevăzute în titlu, fiind delimitat terenul revendicat conform expertizei și fiind pus în posesie creditorul V. S., prin procurator S. E. asupra terenului în suprafață de 5,49 m.p., identificat pe aliniamentul E-H-D prin expertiza M. D. și schița de plan anexă.

Mai mult, așa cum reține și instanța de fond, debitorii M. D. și M. P. au adus personal la cunoștință executorului, prin cererea formulată la 31.03.2008 punerea în aplicare a sentinței nr.812/2005.

Mai mult, nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanții nu au susținut că ulterior punerii în posesie efectuate ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.812/2005, pârâta ar fi acaparat vreo suprafață de teren în afară de cea ce a făcut obiectul revendicării în dosarul menționat.

Tribunalul a constatat că hotarul dintre proprietățile părților, așa cum a fost determinat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă nu a mai fost schimbat, astfel că nu sunt motive în sensul modificării acestuia, instanța de fond, pronunțând o soluție temeinică și legală.

În raport de aceste considerente, susținerile apelanților în sensul că instanța de fond a ignorat în totalitate concluziile raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză din care reieșea că pârâta S. E. a acaparat terenul în suprafață de 7 m.p. situat pe aliniamentul 4-5-A-12-8-1-2-3-4, nu au putut fi primite, raportul de expertiză la care se referă apelanții, fila 182 dosar fond, fiind de fapt punctul de vedere al expertului consilier propus de către reclamanți, în raportul de expertiză întocmit de către expertul A. F., desemnat de instanța, nefiind identificate aceste constatări sau concluzii.

Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanții - reclamanți, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții M. D. și M. P. și pârâții M. A. C. și M. I. A., criticând-o ca fiind nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 teza III C.proc.civ.) iar legea greșit aplicată o constituie dispozițiile art. 268 alin. 3 C.proc.civ. din 1865.

Urmează a se reține că judecătorul fondului a respins prin încheierea

interlocutorie din data de 10.02.2012 excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta-intimată S. E., apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.civ. din 1864¹ întrucât nu există identitate de cauză, obiect și părți,în sensul că atât cauza cât și una dintre părți, sunt diferite.

Împotriva acestei încheieri interlocutorii nu au fost exercitate căile de atac de niciuna dintre părți, atât judecătorul fondului cât și instanța din apel și recurs fiind legați de această încheiere conform art. 268 alin. 3 C.proc.civ. din 1865 potrivit cu care judecătorii „sunt legați de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei".

„ Încheierea prin care se rezolvă excepția, fără deosebire de soluție, este o încheiere interlocutorie care poate fi atacată numai odată cu fondul "

Făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează puterea obligatorie a încheierilor interlocutorii neatacate cu apel sau recurs, instanța din apel, preluând punctul de vedere al judecătorului fondului, și-a întemeiat motivarea hotărârii pronunțate pe împrejurarea că delimitarea terenului revendicat prin acțiunea introductivă de instanță și stabilirea hotarului s-a realizat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, susținând că reclamanții-recurenți M. D. și M. P. nu s-au opus executării, îndeplinind de bună voie obligațiile stabilite în sarcina lor prin titlul executoriu constând din sentința civilă nr. 812/2005 pronunțată de Judecătoria S. și rămasă definitivă și irevocabilă.

Ori, pe de-o parte, din moment ce excepția autorității de lucru judecat cu privire la acest titlu executoriu a fost irevocabil respinsă, judecătorul nu-și poate întemeia hotărârea pronunțată în cauza pendinte pe considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 812/2005 (cea care consfințea autoritatea de lucru judecat) iar pe de altă parte, aducerea la îndeplinire a titlului executoriu despre care face vorbire instanța de judecată din apel, nu a produs efecte față de intimata-pârâtă S. E., aceasta fiind un terț căruia hotărârea nu îi este opozabilă.

Făcând o eronată apreciere a probelor administrate în cauză, instanța de apel „constată că hotarul dintre proprietățile părților (..) nu a mai fost schimbat"" cu toate că expertul tehnic judiciar A. F.-G. desemnat în cauză a concluzionat că terenul intimatei-pârâte S. E. „ ar trebui să fie cel din perimetrul punctelor 9-12-A-11-4-10-9, cu suprafața de 200 m.p. conform planului anexă".

Expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a reținut că recurenții de astăzi dețin în prezent 208 m.p. în loc de 215 m.p. cât s-ar impune să dețină și să posede conform actelor de proprietate respectiv conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3664/18.11.2002, rezultând astfel o lipsă de teren de 7 m.p. consemnată și în înscrisul administrat în cauză și neînlăturat dintre mijloacele de probă denumit „proces-verbal de punere în funcțiune de la data de 02.2010".

În pofida acestor constatări, instanța de apel înlătură neîntemeiat susținerile recurenților- M. D. și M. P. potrivit cu care din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză reiese că intimata S. E. a acaparat și posedă nelegal cei 7 m.p, considerând că doar expertul parte a concluzionat în acest sens fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 563 alin. 1-3 C.civ. și art. 1 par. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CE.D.O.

De altfel, instanța de apel reține din probele administrate în cauză doar existența unui gard edificat de recurenții-apelanți M. D. și M. P., ignorând împrejurarea că intimata-pârâtă S. E. a construit ilegal un gard între proprietatea sa și cea a recurenților-apelanți M. D. și M. P. cu acapararea terenului de 5 m.p. cuprins între cele 2 (două) garduri aflate pe teren, posedând astfel o suprafață totală de 7 m.p, ce aparține în realitate recurenților-apelanți.

Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, înlăturarea obligației stabilite în sarcina apelanților-recurenți M. D. și M. P. privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1701 lei precum și obligarea intimatei-pârâte S. E. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului în fond, apel și recurs, constând în taxe de timbru și onorariu avocațial.

În drept, recursul este întemeiat pe disp. art 299 și urm. C.proc.civ. și art. 563 C.civ.

Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului va reține că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 c.pr.civilă, astfel, în ceea ce privește critica referitoare la autoritatea de lucru judecat, din analiza celor două hotărâri judecătorești, sentința 1157/2012 a Judecătoriei S. și Decizia nr. 596/2013 a Tribunalului Prahova rezultă că respingerea acțiunii formulate de recurenții M. P. și M. D. se bazează pe faptul recurenții nu au susținut și probat faptul că s-ar fi produs o acapararea a vreunei suprafețe de teren de către intimata S. E., în afară de cea care a făcut obiectul revendicării, iar hotarul dintre proprietățile părților nu a mai fost schimbat (decizia 596/2013).

De fapt, recurenții- reclamanți nu fac decât să conteste o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, susținând că au intervenit alte situații de natură a schimba împrejurările ce au dus la admiterea acțiunii potrivit sentinței menționate.

Astfel, aceștia pretind că autorul pârâtei, numitul V. S. și-a reîntregit de asemenea proprietatea prin revendicarea unei alte suprafețe de teren în suprafață de 5,75 m. de la vecina B. P., potrivit sentinței civile nr.689/10.09.2004, sentință pronunțată anterior sentinței nr.812/2005.

Se va reține că, apărările formulate de recurenții-reclamanți privind presupusa supradimensionare a terenului fostului reclamant, V. S. prin revendicarea terenului acestora ulterior dobândirii și a terenului revendicat de la B. P. au fost formulate și în căile de atac promovate împotriva sentinței civile nr.812/2005, fiind respinse de asemenea cu valoare de lucru judecat, prin decizia nr.1052/2006 a Tribunalului Prahova (f.35)

În mod corect instanța de fond a constatat astfel că prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față nu se urmărește decât înlăturarea efectelor unui titlu executoriu pus în executare, astfel că indiferent de motivele invocate în condițiile în care hotarul dintre proprietățile părților a fost determinat printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și nu a mai intervenit în fapt nici un fel de schimbare a hotarului astfel stabilit, instanța nu poate interveni, în sensul modificării acestuia.

În mod eronat se susține că cele două instanțe ar fi făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât expertiza A. F., nu a constatat o acaparare de teren survenită ca urmare a vreunei acțiuni din partea intimatei S. E..

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel această susținere nu reprezintă decât punctul de vedere al expertului consilier propus de M. D. și M. P..

Susținerile din prezentul recurs nu sunt identificate în raportul de expertiză A. F. desemnat de instanță, fapt ce se coroborează cu mențiunile din cuprinsul actului încheiat între M. P., M. D., M. A. C. și M. I. A., în sensul că suprafața determinată este de 215 mp și nu face obiectul vreunui litigiu în curs de soluționare (fila 25 dosar apel).

De asemenea, faptul că instanța și-a întemeiat susținerile pe o hotărâre irevocabilă nu intră în contradicție cu respingerea excepției autorității de lucru judecat, deoarece sunt aspecte care pot intra în puterea de lucru judecat, devenind opozabile părților, deși, cum este cazul în speță, nu se îndeplinesc cerințele autorității de lucru judecat.

Față de considerentele mai sus menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă, în cauza nefiind incidente nici unul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de disp.art. 304 c.pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții M. D. și M. P., ambii cu domiciliul în orașul S., B-ul Republicii, nr.21, județul Prahova și de pârâții M. A. C. și M. I. A., domiciliați în București, ..57, ., împotriva deciziei civile nr. 596 pronunțată la data de 3 decembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. E., domiciliată în București, ., ., sector 3.

Obligă recurenții la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2014.

Președinte, Judecători,

C. P. V. D. M. G.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. VD

Tehnored.CO

2 ex./25.06.2014

d.f._ Judec.S.

j.f. P. M. G.

d.a._ Trib. Prahova

j.a. D. G.

M. N.

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1718/2014. Curtea de...		Cereri. Sentința nr. 636/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Grăniţuire. Decizia nr. 1569/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 1569/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI