Obligaţie de a face. Decizia nr. 2467/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 2467/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 11477/281/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 2467

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014

Președinte – M. P.

Judecători – C. M. M.

- A. M. R.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantele D. M. L., T. A. L., V. L. R., cu domiciliul ales în Ploiești, ., jud. Prahova, pârâți M. P. – prin Primar cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și T. B. O. A., domiciliată în București, .. 22, ., împotriva deciziei civile nr. 342 din 27 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți V. L. R., personal și în calitate de reprezentat legal al recurentelor reclamante D. M. L., T. A. L., lipsind recurentul pârât M. Ploiești, prin primar și recurenta pârâtă T. B. O. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar recursul reclamantelor este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 67,00 lei, potrivit chitanței nr._/23.07.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.

Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură, recurentul pârât M. Ploiești – prin primar a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței nr._/2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar, precum și o copie de pe cererea de recurs, conform rezoluției instanței, iar recurenta pârâtă T. B. O. A., a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50,00 lei, potrivit chitanței nr. 150/19.11.2014 și împuternicire avocațială.

Curtea constată că, deși intimata pârâtă T. B. O. A., a depus la dosar o împuternicire avocațială, în cauză nu este formulată nicio altă cerere.

Recurenta reclamantă V. L. R., având cuvântul personal și în calitate de reprezentat legal al recurentelor reclamante D. M. L., T. A. L., solicită, în dovedirea motivelor de recurs, încuviințarea probei cu înscrisurile atașate cererii de recurs.

Curtea apreciază pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de recurentele reclamante, o încuviințează și constată că a fost administrată prin depunerea acestora la dosar.

Recurenta reclamantă V. L. R., având cuvântul personal și în calitate de reprezentat legal al recurentelor reclamante D. M. L., T. A. L., declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei reclamante în susținerea și dezbaterea recursurilor declarate în cauză.

Recurenta reclamantă V. L. R., având cuvântul personal și în calitate de reprezentat legal al recurentelor reclamante D. M. L., T. A. L., solicită în temeiul disp. art. 304 pct. 8 și 9 și art.312 pct.3 teza I cod pr. civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii pe fond și a capătului de cerere privind obligarea Municipiului Ploiești la plata lipsei de folosință, calculată de expert la 1380 lei pe perioada ianuarie 2011 – iulie 2013, potrivit cotei indivize din dreptul de proprietate asupra holului de la mansardă, deținută de reclamante.

Astfel, arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că lipsa de folosință a fost cerută pentru încălcarea dreptului de folosință al holului, proprietate în cotă indiviză, conferit de calitatea indiviziunii forțate a acestei părți din construcție, și nu pentru daune suportate prin închiderea accesului la pod, cerere cu care nu a fost investită.

De asemenea, arată că din probele administrate rezultă cu certitudine că holul ce deservește mansarda și podul nu este proprietatea exclusivă a Municipiului Ploiești, ci este coproprietate forțată, deținut în cote părți de proprietari.

Referitor la spațiul închiriat de M. Ploiești, conform contractului de închiriere, arată că acesta este în suprafață de 54,91 mp, cu 7,83 mp mai mare decât cea inventariată ca proprietate a Municipiului Ploiești. Ca atare, acesta nu are titlu de proprietate pentru toată suprafața închiriată, împrejurare ce concordă cu concluziile raportului de expertiză constructor B., care a constatat calitatea de bun în indiviziune forțată, deținut în cote părți de proprietari, a holului în suprafață de 5,62 mp situat în mansarda imobilului, expertiză la care pârâtul M. Ploiești a fost prezent și nu a contestat calitatea de indiviziune forțată a holului respectiv.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii, obligând pârâtul la plata lipsei de folosință a proprietății indivize, deținută asupra holului din mansardă, ca parte din construcție în indiviziune forțată.

Referitor la recursul declarat de pârâtul M. Ploiești, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că acesta nu a făcut dovada că deține în proprietate exclusivă această suprafață din imobil.

Totodată, solicită respingerea recursului formulat de pârâta T. B. O. A. ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.03.2012 sub nr._, reclamantele D. M. L., T. A. L., V. L. R. au chemat în judecată pe pârâții M. Ploiești prin Primar și T.-B. O. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le permită accesul în podul construcției situată în Ploiești, . prin punerea la dispoziție a unei chei de la ușa holului mansardei prin care se intră în pod și să le plătească lipsa de folosință, începând cu luna ianuarie 2011, evaluată provizoriu la 1500 lei, câte 500 lei către fiecare reclamantă.

Au arătat reclamantele că dacă acest hol a fost închiriat în folosință exclusivă, în baza vreunui contract de închiriere, își rezervă dreptul de a solicita anularea parțială a acestuia, prin excluderea spațiului reprezentând hol din contract, urmând să-și completeze acțiunea.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul situat în Ploiești, . este proprietate mixtă, în sensul că reclamantele sunt proprietarele apartamentului situat la parterul construcției, pârâta T. este proprietara apartamentului de la etajul 1 și în proprietatea Primăriei mun. Ploiești sunt două camere și un grup sanitar, situate la mansarda clădirii, spațiul din mansardă fiind deservit de un hol coproprietate forțată, prin care se intră în podul construcției, toate părțile comune a!e clădirii, respectiv podul casei, scara ce duce la acesta, holul situat în mansardă și . deținute în indiviziune de toți proprietarii.

S-a mai arătat că imobilul a fost construit în 1938, a fost naționalizat ulterior, iar cele doua apartamente de la parter și etaj au fost vândute reclamantelor și pârâtei T., fiind în prezent proprietatea acestora, în timp ce spațiul de la mansardă nu a fost vândut și nici retrocedat proprietarilor expropriați, rămânând în proprietatea Primăriei, care l-a închiriat recent, după renovare, spațiu ce este deservit de un hol coproprietate forțată, prin care se intra în podul construcției și, deși pârâta le-a comunicat în scris că li se va da o cheie de la holul respectiv, după terminarea renovării, care a presupus și schimbarea încuietorii, acest fapt nu s-a întâmplat, astfel încât în iarna anului 2014 au fost inundate ambele apartamente de la parter și etaj, întrucât pentru a urca pe acoperiș, în scopul înlăturării zăpezi, au fost nevoiți să aștepte venirea chiriașului și să-i ceară permisiunea de a intra în pod, timp în care s-au inundat tavanele și pereții, producându-le pagube substanțiale apartamentului de la parter.

În drept au invocat disp. art. 480, 1073 și 1978 C.civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr._/07.11.2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că potrivit actelor existente la dosar, constând în deciziile nr. 208/26.02.1968 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului Regional Ploiești, nr. 682/14.12.1971 a Consiliului Popular al mun. Ploiești, sentința civilă nr. 5556/15.09.1970 a Judecătoriei Ploiești, contractelor de vânzare cumpărare nr. 762N/17.01.1997 și nr. 848N/28.01.1997, contractului de închiriere nr._/27.11.2011, HCL nr. 18/1997, nr. 20/1998, nr. 267/2006, parterul imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova este proprietatea reclamantelor, în calitate de moștenitoare a defunctului T. T., etajul construcției este proprietatea pârâtei T. B. O. A., în calitate de moștenitoare a defunctului N. M., iar mansarda imobilului este proprietatea mun. Ploiești, mansardă care include și holul în litigiu în suprafață 5,62 mp, conform raportului de expertiză întocmit de expert B. I., în timp ce reclamantele nu dețin un titlu de proprietate pentru holul din care se realizează accesul în camerele de la mansardă și în hol, caz în care nu poate fi reținută susținerea reclamantelor, potrivit căreia holul mansardei prin care se intră în pod ar fi proprietate indiviză și, ca atare, nu pot fi obligați pârâții, având în vedere disp. art. 555 alin. 1 C.civ., să pună la dispoziția reclamantelor o cheie de la ușa holului mansardei, prin care se intră în pod, întrucât în acest mod s-ar încălca dreptul de proprietate exclusivă al pârâtului mun. Ploiești prin Primar.

A motivat prima instanță că, pe cale de consecință, întrucât holul mansardei prin care se intră în podul proprietate comună al construcției este proprietate exclusivă al mun. Ploiești și nu indiviză, înseamnă că reclamanții nu au dovedit existența unui prejudiciu cauzat de pârâți, pentru a beneficia de lipsa de folosință cu privire la hol, mai ales că pârâtul nu poate fi obligat să plătească lipsa de folosință pentru un bun ce îi aparține în proprietate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele D. M. L., T. A. L., V. L. R., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, apelantele au arătat că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, stabilind greșit dreptul de proprietate al părților, întrucât nu a analizat corect toate înscrisurile existente la dosar și concluziile expertizei constructor, conform căreia holul de la intrare în pod este proprietate indiviză în cote părți, precum și recunoașterea Primăriei, care le-a adus la cunoștință că urmează ca după renovarea mansardei să le înmâneze o cheie de la ușa de acces la holul ce permite ., fiind îndreptățite să aibă acces la pod, întrucât numai prin podul casei se accede pe acoperiș, unde sunt situate coșurile sobelor cu care e dotat apartamentul lor, iar acoperișul casei fiind tip terasă, necesită periodic curățarea jgheaburilor, iar iarna înlăturarea zăpezii, cheie care nu le-a fost însă probată, motiv pentru care au suportat inundații și există pericol de incendiu, întrucât nu pot curăța coșurile de fum.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza fost înregistrată la nr._ la data de 14.03.2014.

La data de 28.04.2014, pârâtul mun. Ploiești prin Primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că reclamantele nu au făcut nici o dovadă în sensul că holul situat la mansarda imobilului din . este proprietate indiviză și, ca atare, nu au făcut nici dovada vreunui prejudiciu, prin simplul fapt că au fost în imposibilitate de a folosi podul construcției.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.342 din 27 mai 2014, a admis apelul declarat de apelanții reclamanți D. M. L., T. A. L., V. L. R. împotriva sentinței civile nr._/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți M. P. – prin Primar și T. B. O. A., a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtele să permită reclamantelor accesul în podul construcției situate în Ploiești, ., jud. Prahova, prin punerea la dispoziția acestora a unei chei de la ușa holului mansardei prin care se intră în pod și a respins capătul de cerere privind acordarea lipsei de folosință, ca neîntemeiat, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

Conform sentinței civile nr. 5556/15.09.1970 a Judecătoriei Ploiești, deciziei nr. 208/26.06.1938 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului regional Ploiești, deciziei nr. 682/14.12.1971 a Consiliului Popular al mun. Ploiești, imobilul situat în Ploiești, ., compus din apartamentul, compus din etajul I al construcției, format din trei dormitoare, hol, baie, bucătărie, WC, oficiu, vestibul, terasă, casa scării, în suprafață de 151 mp și mansarda aceluiași imobil, formată din două dormitoare, coridor, WC, bucătărie, casa scării, în suprafață de 64,70 mp și podul clădirii, fost proprietatea lui A. I. (E.), bun abandonat, trecut în baza decretului nr. 111/1951 în proprietatea statului, precum și parterul imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, constând din teren în suprafață de 274,7 mp, apartamentul de la parter, o pivniță situată în partea de nord a imobilului și o cameră de serviciu aflată la mansardă, s-au transmis în administrarea Întreprinderii de Locuințe și Localuri Ploiești.

Ulterior, după . legii 112/1995, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 762N/17.01.1997, . vândut numitului N. M., autorul pârâtei, în proprietate exclusivă, etajul construcției, respectiv trei camere, terasă, vestibul, hol, culoar, baie, oficiu, bucătărie și boxă și în proprietate indiviză casa scării și accesul comun la boxă, iar prin contractul de vânzare cumpărare nr. 848N/28.01.1997, . vândut numitului T. T., autorul reclamantelor, în proprietate exclusivă spațiile situate la parterul construcției, respectiv trei camere de locuit, cu vestibul, terasă, hol, baie, culoar, oficiu, bucătărie și boxă, și proprietate indiviză casa scării și acces comun boxă.

Prin contractul de închiriere nr._/27.11.2011 pârâtul M. Ploiești prin Primar a închiriat numitei M. C. pe o perioadă de cinci ani, respectiv 27.06._16, mansarda imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova compusă din două camere, bucătărie, WC, coridor și terasă, în suprafață totală de 117,78 mp, mansardă ce a rămas în proprietatea mun. Ploiești, după înstrăinarea parterului și etajului către autorul reclamantelor și autorul pârâtei, în baza HCL nr. 18/1997, 20/1998 și 267/2006.

Potrivit procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/05.04.2011 emis de Primăria mun. Ploiești - Serviciul Investiții, s-au făcut o . renovări la mansarda imobilului situat în Ploiești, ., jud. Prahova, pentru a putea fi închiriat și folosit de către chiriași în mod corespunzător, comunicându-se de către Direcția de Gestiune Patrimoniu Direcției Administrație Publică Juridic C. - Contracte, că imobilul din Ploiești, ., jud. Prahova, este proprietate mixtă, iar podul este deținut în indiviziune, pod la care se poate ajunge doar din holul proprietății deținute de mun. Ploiești, Primăria comunicând, totodată, reclamantelor, că una dintre lucrările de reparații efectuat la imobilul în litigiu a constat în înlocuirea ușilor de la mansarda aflată în proprietatea Primăriei, ușile montate fiind prevăzute cu chei, iar ulterior efectuării lucrărilor, deși reclamantele au notificat Primăria să le înmâneze o cheie de la ușa de intrare în mansardă și de la ușa de intrare în pod, pârâta nu a dat curs acestei notificări.

Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, întocmit de expert B. I., imobilul în litigiu are regim de înălțime S+P+1E+M, parterul fiind proprietatea reclamantelor, etajul fiind proprietatea pârâtei T. B. O., iar mansarda proprietatea Primăriei mun. Ploiești, închiriată numitei M. C., holul de la mansarda din capul casei scării ce asigură . suprafața utilă de 5,62 mp este închis, iar pretinsa lipsă de folosință solicitată de reclamantă a fost exprimată la suma de 1380 lei.

Doctrina și jurisprudența au statuat că, prin coproprietate comună pe cote părți stabilă și forțată se înțelege coproprietatea forțată asupra părților și dotărilor comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit aflate în proprietate exclusivă sau în proprietate comună pe cote părți obișnuită sau temporară, o asemenea coproprietate stabilă și forțată incluzând toate părțile proprietății care sunt în folosință comună, de ex. acoperișul, coșurile de fum, casa scării holurile, podurile, pivnițele etc.

Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova este proprietate mixtă, în sensul spațiile situate la parterul construcției, respectiv trei camere de locuit, cu vestibul, terasă, hol, baie, culoar, oficiu, bucătărie și boxă, se află în proprietatea exclusivă a reclamantelor în calitate de moștenitoare ale defunctului T. T. care l-a cumpărat în baza contractul de vânzare cumpărare nr. 848N/28.01.1997, iar etajul construcției, respectiv trei camere, terasă, vestibul, hol, culoar, baie, oficiu, bucătărie și boxă se află în proprietatea exclusivă a pârâtei T. B. O., în calitate de moștenitoare a defunctului N. M., care l-a cumpărat în baza contractul de vânzare cumpărare nr. 762N/17.01.1997, aflându-se în proprietate indiviză spațiile comune constând în casa scării și accesul comun la boxă, precum și podul clădirii, situație confirmată de Direcția de Gestiune Patrimoniu Direcției Administrație Publică Juridic C. – Contracte, mansarda imobilului constând în două camere, bucătărie, WC, coridor și terasă, în suprafață totală de 117,78 mp. fiind proprietatea primăriei, calitate în care a închiriat-o numitei M. C. prin contractul de închiriere nr._/27.11.2011.

S-a constatat, totodată, că la mansarda imobilului s-au făcut anumite lucrări de renovare de către primărie, constând inclusiv în schimbarea ușilor de la mansardă, noile uși fiind prevăzute cu chei și, deși reclamantele au notificat primăria să le comunice câte o cheie de la holul de la mansarda din capul casei scării, fiind singura posibilitate de acces către podul clădirii și, implicit la acoperiș, la coșurile de fum situate pe acesta, pârâta a refuzat.

Ca atare, atât timp cât podul, acoperișul clădirii se află în proprietatea indiviză a părților, fiind destinate folosirii în comun de toate părțile care dețin apartamente în proprietate exclusivă în imobilul din Ploiești, ., înseamnă că și reclamantele au dreptul să folosească podul clădirii, să acceadă la acoperișul clădirii, acces care poate avea loc numai prin pod, acces care le este îngrădit reclamantelor prin refuzul nejustificat de a li se predea câte o cheie, deși dreptul de folosință asupra spațiilor aflate în folosință comună trebuie exercitat cu bună-credință, astfel încât să nu se aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.

Tribunalul a reținut că, faptul că holul mansardei prin care se ajunge în podul clădirii se află în proprietatea Mun. Ploiești, nu înseamnă că acesta, precum și pârâta T. B. O. au dreptul să interzică reclamantelor accesul în pod, la acoperișul clădirii cât timp aceste spații se află în folosință comună, caz în care orice îngrădire la aceste spații are caracter abuziv, cu încălcarea drepturilor reclamantelor în calitate de coproprietare asupra acestor spații care, prin natura, destinația lor reprezintă spații comune, fiind deci destinate folosirii în comun de către toți proprietarii de apartamente, în speță, inclusiv de către reclamante.

Astfel, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât, din probele administrate reiese cu certitudine că podul clădirii se află proprietatea comună forțată a părților, fiecare coproprietar având deci dreptul să-și exercite cu bunăcredință dreptul asupra acestui spațiu, astfel încât refuzul pârâtelor de a permite reclamantelor accesul la podul clădirii și implicit la acoperișul acesteia încalcă în mod abuziv dreptul acestora de a folosi spațiile aflate în folosință comună forțată.

Referitor la criticile apelantelor conform cărora nu a analizat corect toate înscrisurile existente la dosar, precum și recunoașterea Primăriei, care le-a adus la cunoștință că urmează ca după renovarea mansardei să le înmâneze o cheie de la ușa de acces la holul ce permite ., fiind îndreptățite să aibă acces la pod, întrucât numai prin podul casei se accede pe acoperiș, unde sunt situate coșurile sobelor cu care e dotat apartamentul lor, iar acoperișul casei fiind tip terasă, necesită periodic curățarea jgheaburilor, iar iarna înlăturarea zăpezii, tribunalul a apreciat că sunt întemeiate deoarece atât timp cât podul și acoperișul clădirii sunt spații comune, aflate în folosința tuturor proprietarilor de apartamente, înseamnă că pârâtele au obligația de a asigura cu bunăcredință accesul reclamantelor la aceste spații și nicidecum să le îngrădească accesul prin refuzul de a le preda o cheie de la holul mansardei prin care se accede în pod.

De asemenea, tribunalul a apreciat că susținerile reclamantelor în sensul că potrivit concluziilor expertizei constructor, holul de la intrare în pod este proprietate indiviză în cote părți, nu poate fi avută în vedere deoarece concluziile raportului de expertiză nu se coroborează actele existente la dosar, acte care atestă existența holului de la mansardă în proprietatea primăriei, împrejurarea care însă nu este de natură să confere în favoarea pârâtelor un drept exclusiv asupra spațiilor comune constând în podul, acoperișul clădirii ci dimpotrivă, acestea au obligația de a exercita dreptul de folosință cu bunăcredință, fără a aduce atingere dreptului reclamantelor, adică inclusiv prin punerea la dispoziția acestora a unei chei de la acest hol, fiind singura posibilitate ca reclamantele să pătrundă în pod și respectiv pe acoperiș, un asemenea acces fiind absolut necesar pentru efectuarea lucrărilor de curățare la coșurile de fum, a jgheaburilor, înlăturarea zăpezii de pe acoperiș când este cazul etc., mai ales că pârâtele nu au făcut nicio dovadă în sensul că reclamantele ar exercita dreptul de folosință asupra spațiilor comune cu rea-credință.

În ceea ce privește pretențiile apelantelor de a fi obligate pârâtele la plata lipsei de folosință a spațiilor comune, tribunalul a apreciat că o asemenea cerere este neîntemeiată, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că li s-ar fi produs vreun prejudiciu și în ce constă acesta.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții D. M. L., T. A. L., V. L. R., pârâți M. P. – prin Primar și T. B. O. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele reclamante D. M. L., T. A. L., V. L. R., în motivarea cererii de recurs au arătat că, imobilul din ., se compune din parter, etaj și mansardă, aceasta fiind situată la nivelul ultim al construcției, unde este situat și podul casei.

În anul 1997, Primăria Ploiești prin . vândut în baza Legii 112/1995, apartamentul de la parter părinților lor, în urma succesiunii acesta devenind proprietatea lor și apartamentul de la etaj lui N. M., în prezent proprietatea succesoarei acestuia, pârâta T. B. O. A., iar în ambele acte de vânzare - cumpărare s-au vândut și cote indivize din construcție.

Referitor la spațiul din mansardă, recurentele au menționat că nu a fost vândut și nici retrocedat proprietarilor expropriați, rămânând în proprietatea primăriei prin manopere ilicite, aceasta închiriindu-1 după renovare. În mansardă există un hol, care deservește . de pârât M. Ploiești, cât și ., hol ce în opinia lor, este coproprietate forțată, deținut de ei în cotă indiviză de 40,32 %, conform actului de vânzare-cumpărare.

În urma închirierii locuinței de la mansardă, M. Ploiești a închiriat fără consimțământul lor și acest hol, blocându-le accesul în pod și încălcându-le dreptul de folosință și deși pârâta le-a comunicat în scris, că i se va da o cheie la holul respectiv după terminarea renovării, care a presupus și schimbarea ușilor, aceasta nu s-a întâmplat.

Au menționat recurenții reclamanți că au chemat în judecată Municipiului Ploiești, solicitând instanței obligarea acestuia a le permite accesul în pod și de a le plăti lipsa de folosință a holului din mansardă, în cotă indiviză deținută de ei.

Pârâta M. P. nu a formulat întâmpinare în cauză, (art. 118 C. pr. civ.), nefiind contestat titlul de proprietate indiviză asupra holului. În această situație, au considerat că au de dovedit numai cuantumul lipsei de folosință, solicitând ca probe înscrisurile depuse în cauză și expertiza constructor, având ca obiectiv stabilirea lipsei de folosință pentru holul proprietate forțată a părților.

La efectuarea expertizei pârâtul Mun. P. a fost prezent și nu a contestat în fața expertului calitatea de indiviziune forțată a holului respectiv.

Înainte de judecarea fondului, pârâtul a depus în cauză o . acte fără a preciza ce dorește să dovedească cu acestea, punând concluzii de respingere a acțiunii pe fond, pretinzând că din actele ce le deține, rezultă că este proprietar exclusiv atât al holului din mansarda imobilului, cât și a podului construcției, iar admiterea cererii lor, i-ar tulbura dreptul exclusiv de proprietate.

Actele invocate ca titlu de proprietate,constau in acte ce dovedeau modul in care mansarda imobilului a intrat in proprietatea statului si modul in care spațiul a fost administrat ulterior. În combaterea acestei susțineri, tot la judecata în fond, a arătat că actele de preluare au fost declarate nule, ca urmare și sentința civilă nr.5556/1970 a Judecătoriei P., invocată ca titlu de proprietate, prin Sentința Civila nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova, prin care s-a judecat cererea foștilor proprietari introdusă în baza Legii nr.10/2001 și a depus ca probă această hotărâre, arătând că actul deținut de pârât a fost ascuns cu rea credință. Prin sentința nr. 311/2005, s-a constatat că imobilul a fost vândut în întregime chiriașilor, instanța acordând dreptul foștilor proprietari de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent.

Instanța de fond nu s-a pronunțat pe această probă, a reținut că producând efecte juridice actele de preluare declarate nule si actele administrative caduce, emise anterior pronunțării sentinței nr. 311/2005, reținând în baza acestora ca proprietar exclusiv al întregii mansarde, inclusiv holul de acces în pod, pe pârâtul M. P., fără a analiza dacă această încăpere este parte din construcție in indiviziune forțată . Reținând ca accesul lor în pod încalcă proprietatea municipiului, instanța a respins acțiunea.

Au formulat apel, criticând atât modul in care s-a reținut proprietatea exclusiva a holului din mansarda și încălcarea dreptului de coproprietate forțată, cât și restricționarea dreptului de acces la pod.

Tribunalul Prahova a admis apelul si a modificat sentința in sensul admiterii numai a cererii de a obliga paratul să pună la dispoziție cheia de la hol, pentru a permite accesul in pod, respingând cererea privind lipsa de folosința, apreciind ca nu au făcut dovada unor daune. Tribunalul nu a analizat motivul de apel privind calitatea de coproprietate forțată a holului si, mai mult, s-a antepronunțat pe acest aspect, respingând cererea de actualizare prin expertiză, a lipsei de folosința a holului, formulată în baza art.294 pct. 2 Cod pr. civ.; deși a admis proba cu acte, nu s-a pronunțat asupra acestora, nefiind luată în discuție nici sentința civilă nr. 311/2005, nici hotărârile consiliului local privind proprietatea deținută în imobil emise după pronunțarea sentinței nr.311/2005.

Recurentele au susținut că decizia Tribunalului Prahova este nelegală, și au solicitat a se dispune modificarea acesteia și, prin stabilirea corectă a dreptul de proprietate al părților, în baza actelor ce produc efecte juridice, nu în baza unor acte nule sau căzute în desuetudine, să se admită cererea reclamanților, obligând pârâtul la plata lipsei de folosință a proprietății indivize deținută asupra holului din mansardă, ca parte din construcție în indiviziune forțată.

Astfel, recurentele au invocat în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr. civilă- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății- în sensul că lipsa de folosință a fost cerută pentru încălcarea dreptului de folosință al holului, proprietate în cota indiviză, conferit de calitatea indiviziunii forțate a acestei părți din construcție și nu pentru daune suportate prin închiderea accesului la pod, cerere cu care nu a fost investită, și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind stabilirea dreptul de proprietate.

Din probele efectuate în cauză, rezultă cu certitudine că holul ce deservește mansarda și podul nu este proprietatea exclusivă a Municipiului Ploiești, ci este coproprietate forțată, dreptul Municipiului Ploiești pentru spațiul din mansardă, fiind stabilit după pronunțarea sentinței civile nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova, (care a reținut că întreg imobilul a fost vândut chiriașilor), prin Hotărârile Consiliului Local al Mun. P. după cum urmează:

HCL nr. 267/29 nov 2006, care a inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al Municipiului Ploiești parte din imobilul situat în Ploiești, ., conform Anexei de identificare bun în proprietatea primăriei. Anexa poziția 1074 - "o locuință în suprafață de 47,08 mp” și teren curte 68 mp.

HCL nr. 232/29 iulie 2009, care a trecut spațiul cu destinație de locuință în proprietate publică în scopul închirierii persoanelor evacuate din proprietățile restituite foștilor proprietari, fiind repartizat domnului G. M. si soției (poz.6), spațiu compus dintr-o camera de 27 mp și dependințe (Anexa 1).

Conform acestor hotărâri, proprietatea deținută de M. P., identificată ca locuință, este în suprafață de 47,08 mp .

Spațiul închiriat conform Contractului de închiriere nr._/22 iunie 2011, este în suprafața de 54,91 mp., cu 7,83 mp mai mare decât cea inventariată ca proprietate a Municipiului Ploiești.

Ca urmare, M. P. nu are titlu de proprietate pentru toată suprafața închiriată. Această împrejurare concordă cu concluziile raportului de expertiză constructor Băncila, care verificând titlurile de proprietate prezentate de părți și inspectând construcția, a constatat calitatea de bun în indiviziune forțată, deținut în cote părți de proprietari ai holului în suprafață de 5,62 mp, situat în mansarda imobilului, din acesta făcându-se accesul atât în locuința deținută de municipiu, cât și în podul construcției (pârâtul Mun. Ploiești nepretinzând la acel moment că este proprietar exclusiv al holului, nici în instanță, nici la expertiză).

În aprecierea complexității cauzei, recurentele au supus atenției Curții și modalitatea ilicită în care M. Ploiești a intrat în proprietatea acestui spațiu, ulterior pronunțării sentinței nr. 311/2005, invocând în sprijinul susținerilor și disp. art. 6 din Legea 213/1998, modificată.

Potrivit art. 6 (1) „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. (1) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. (2) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.

Au mai învederat recurentele că imobilul a intrat în proprietatea statului comunist prin acte de preluare declarate abuzive de Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 311/2005, care a acordat foștilor proprietari dreptul la reparații materiale prin echivalent, constatând în timpul judecării acelei cauze, în urma argumentelor aduse de Primăria Ploiești că întreg imobilul a fost vândut chiriașilor.

În realitate, spațiul de la mansardă, ce fusese închiriat domnului R. C., abandonat de acesta din 1985, (fugit în SUA), compus din două camere (ce deserveau anterior deposedării proprietarilor, una apartamentul de la parter, alta apartamentul de la etaj, ) și un grup sanitar,(fost spălătorie ) nu a fost vândut, contractual de închiriere fiind reziliat și chiriașul evacuat, la cererea Primăriei Ploiești, încă din anul 2001, conform hotărârii judecătorești nr._/2001 a Judecătoriei Ploiești. Hotărârea de evacuare a fost executată în 31 iulie 2007, (dosar executare silită nr.397/2005 B. M. S.), după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova prin respingerea recursului Primăriei Municipiului Ploiești de ICCJ, Decizia nr. 772/2006.

Astfel, ascunzând instanțelor de judecată realitatea asupra neînstrăinării spațiului de la mansardă, (respingând și cererile de a vinde spațiul respectiv celor doi cumpărători ai apartamentelor în baza Legii nr.112/95), în anul 2006, prin HCL nr.267, M. Ploiești inventariază ca proprietate privată spațiul de la mansardă, ca rămas liber în urma evacuării chiriașului, în suprafață de 47.08 mp.

În 2009, prin HCL 232, spațiul în suprafața de 27mp și dependințe, este repartizat fictiv domnului G. M. și soției, (aceștia nelocuind niciodată în imobil, mansarda fiind deteriorată complet, vezi articol ziar Prahova ).

În anul 2011, după ce au renovat toată construcția, (mai puțin mansarda), M. Ploiești a renovat spațiul din mansardă și, prin HCL nr.170, același spațiu dar în suprafață majorată, 54,91 mp, este repartizat din nou (repartiția nr. 334 /2011), actualei chiriașe, incluzând în suprafața închiriată și holul de acces în podul construcției, de unde diferența dintre suprafața inventariată și cea închiriată.

În prezenta cauză municipiul a invocat ca titlu de proprietate asupra mansardei, sentința civilă nr. 5556/1970, prin care o parte din imobil, inclusiv mansarda, a intrat în proprietatea statului și indirect a sa, și nu HCL 267/2006, emisă după hotărârea 311/2005. De reținut este că această hotărâre a fost declarată nulă prin sentința 113/2005 a Tribunalului Prahova și, totodată, este și greșită, fostul proprietar A. I., nefiind proprietarul tuturor bunurilor confiscate, conform titlului său de proprietate intitulat Act de partaj voluntar, încheiat în 1946. Partajul s-a făcut între el și sora sa B. Zecler. Aceasta donase statului partea sa din imobil, în 1967, anterior confiscării averii lui A. Mie, conform Ofertei de Donație, în aceasta fiind inclusă și camera sa din mansardă.

Ca urmare, prin sentința civilă nr. 5556/1970, se confiscă cu mândrie proletară și bunuri ce la data respectivă aparțineau statului.

Recurentele au menționat că actul de donație este depus în cauză și înțeleg să depună ca probă și actul de partaj voluntar, din care rezultă că mansarda nu aparținea în întregime lui A. llie, deci sentința nu poate fi reținută ca titlu de proprietate valabil, nici la data la care a fost pronunțată. Din act rezultă că fiecare primea câte o cameră în mansardă, iar "spălătoria (acum grup sanitar) și podul, vor fi folosite în comun", în timp ce prin sentința se confisca de la A. I. "camera dormitor, bucătărie, culoar și WC, aflate la mansardă", (aceasta având doar două camere, una donată de Zecler, proprietatea statului). Culoarul, spălătoria (WC) și podul, au rămas în proprietate indiviză, între Zecler și A., deci nu se putea confisca decât cota indiviză.

Lecturând actul de donație și actul de partaj voluntar, se poate reține că partea din mansardă, deținută în indiviziune de B. Zecler cu A. I., nu a intrat în niciun mod în proprietatea statului și, în consecință, nici în proprietatea Municipiului Ploiești.

În baza argumentelor de mai sus, coroborate cu înscrisurile depuse în cauză, atât la fond cât și în apel, recurentele au solicitat Curții a constata că holul din mansardă ce deservește podul, nu este în proprietatea exclusivă a Municipiului Ploiești și că acest hol are caracteristica de parte de construcție în indiviziune forțată asupra căreia dețin o cotă parte în proprietate indiviză, în cuantum de 40,32%, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 848/2007, dobândită ca proprietate indiviză asupra spațiilor de folosință comună.

Recurentele reclamante au arătat că prin menținerea deciziei Tribunalului Prahova s-ar acoperi o a treia modalitate de confiscare a unor părți din acest imobil de către stat, reprezentat în cauză de M. Ploiești și s-ar încuraja atitudinea abuzivă a unor funcționari publici, care își exercită atribuțiile de serviciu, favorizând anumite persoane.

Este de notorietate faptul ca beneficiara contractului de închiriere are rude prin alianța persoane publice și/sau cunoscute ca fiind influente în societate, astfel explicându-se și schimbarea de atitudine a funcționarilor Municipiului Ploiești, care, anterior, nu le-au contestat dreptul asupra holului din mansardă, ci chiar le-au comunicat, în scris, că au schimbat ușile cu ocazia renovării și că le vor pune o cheie la dispoziție.

Proprietatea asupra acestui hol prezintă o mare importanță pentru modul de exploatare al construcției, atât în prezent - reparațiile la acoperiș făcute de municipiu sunt suportate din bani publici și lucrările sunt atribuite prin licitație publică, costul acestora fiindu-le imputat, deși nu pot condiționa prețul, cât și în viitor, când acest apartament ar putea fi vândut de municipiu și odată ocupat împreună cu podul, (ca și în prezent), ar determina litigii nesfârșite.

Totodată, recurentele au învederat că, în trecut, așa cum s-a dovedit în cauză, datorită închiderii accesului lor la acoperiș, a fost imposibil să acționeze imediat în urma unei furtuni, tabla desprinsă creând pericol public, ce a necesitat intervenția pompierilor si a protecției civile, alarmate de ele prin presa scrisă și televizată.

În concluzie, în baza art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 pct. 3 teza I, Cod pr. civilă de la 1864, recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și, pe fond, admiterea și a capătului de cerere privind obligarea Municipiului P. la plata lipsei de folosință, calculată de expert la 1380 lei pe perioada ianuarie 2011 - iulie 2013.

Recurenta pârâtă T. B. O. A., în motivarea cererii de recurs a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat instanței ca pârâții M. Ploiești prin Primar și T.-B. O. A. să permită accesul în podul construcției situată în Ploiești, ., județul Prahova prin punerea la dispoziție a unei chei de la ușa holului mansardei prin care se intră în pod și să plătească lipsa de folosință începând cu luna ianuarie 2011.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamante împotriva sa, așa cum rezultă și din conținutul acesteia, a fost promovată „pentru ai fi opozabilă."

Recurenta pârâtă a învederat că din toate susținerile reclamantelor, precum și din probele administrate rezultă că deține în proprietate apartamentul de la etaj din imobilul situat în Ploiești, ., județul Prahova și nu mansarda, a cărei hol și pod sunt disputate prin cererea de chemare în judecată.

Recurenta pârâtă a arătat că nu s-a considerat proprietar și nici nu a îngrădit accesul reclamantelor sau altor persoane la holul din mansardă întrucât nici ea nu avea folosința sau accesul la acest hol din mansardă, iar în ceea ce privește podul clădirii, a menționat că deține la fel ca reclamantele o cotă indiviză.

În condițiile în care chiriașul pârâtului M. Ploiești prin Primar este singurul care deținea și deține cheile de acces precum și folosința acestui hol din mansardă, recurenta a apreciat că, în primul rând nu poate fi obligată la a permite accesul cuiva la un hol pe care nu îl folosește și nu are acces la acesta și nici hotărârea nu îi poate fi opozabilă atâta vreme cât ea nu este proprietara exclusivă a mansardei și implicit al holului ce face obiectul prezentei cauze.

Prin decizia apelată Tribunalul a reținut, contrar cererii reclamantelor, precum și a probelor aflate la dosar, o situație străină de natura cauzei.

În primul rând, recurenta a evidențiat că reclamantele nu au solicitat obligarea sa la a permite accesul în pod prin holul din mansardă, ci au formulat acțiunea doar pentru opozabilitate.

În aceste condiții, recurenta a arătat că, instanța de apel, prin admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile_/07.11.2013, pe fondul cauzei admițând cererea de chemare în judecată, a acordat ceva ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C.) în sensul că reclamantele nu au solicitat obligarea subsemnatei la a le permite accesul în holul din mansardă și nici contravaloarea lipsei de folosință.

În al doilea rând, recurenta a învederat că nici reclamantele nu au afirmat că le-ar fi interzis sau le-ar fi blocat accesul la holul din mansardă întrucât, așa cum s-a arătat nici ea nu are acces la acest hol, însă instanța de apel a reținut în considerente că:

„Faptul că holul mansardei prin care se ajunge în podul clădirii se află în proprietatea Mun. Ploiești, nu înseamnă că aceasta, precum și pârâta T. B. O., au dreptul să interzică reclamantelor accesul în pod la acoperișul clădirii cât timp aceste spații se află în folosință comună, caz în care orice îngrădire la aceste spații are caracter abuziv."

„[...] astfel încât refuzul pârâtelor de a permite reclamantelor accesul în podul clădirii și implicit la acoperișul acesteia încalcă în mod abuziv dreptul acestora de a folosi spațiile aflate în folosința comună forțată."

„[...] înseamnă că pârâtele au obligația de a asigura cu bună-credință accesul reclamantelor la aceste spații și nicidecum să le îngrădească accesul prin refuzul de a le preda o cheie de la holul mansardei prin care se accede în pod."

Față de aceste rețineri eronate ale instanței, recurenta a menționat că aceste situații sunt străine de natura cauzei (art. 304. Pct. 7 C.) întrucât nici reclamantele nu ar fi afirmat că le îngrădește accesul la holul mansardei sau la podul construcției.

Au apreciat, totodată, că instanța de apel a pronunțat decizia civilă 342/27.05.2014 cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.) întrucât instanța a extins reaua-credință a unui pârât, M. Ploiești prin primar, la toți pârâții.

Dacă instanța de apel a reținut, pe de-o parte, că toți proprietarii imobilului, reclamantele și pârâții deținând în cote indivize holul mansardei și podul construcției, iar pe de alta, că doar M. Ploiești prin Primar a refuzat predarea unei chei de acces la holul ce face accesul la pod, nu cunoaște care au fost argumentele care să susțină reaua sa credință în permiterea accesului reclamantelor la hol și pod.

Faptul că dețin o cotă indiviză din holul din mansardă și podul construcției nu reprezintă implicit că ea folosește exclusiv aceste spații și, cu atât mai mult, că ar fi de rea - credință în a permite accesul reclamantelor la aceste spații.

A mai învederat recurenta pârâtă că, deși a formulat cerere de lipsă de apărare pentru termenul din 27.05.2014, iar citația i-a fost comunicată la data de 15.05.2014, instanța de apel a respins cererea sa pe considerentul că citația i-ar fi fost comunicată la data de 10.04.2014, timp de la care ar fi avut posibilitatea angajării unui avocat.

În condițiile în care a solicitat să îi fie acordat un nou termen de judecată pentru angajarea unui avocat pentru termenul din 27.05.2014 și nu pentru cel din 29.04.2014, recurenta a apreciat că i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 342 din 27.05.2014 în sensul respingerii cererii reclamantelor în contradictoriu cu ea, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, înțeleg să folosesc proba cu înscrisuri.

Recurentul M. P. – prin Primar, în motivarea cererii de recurs a arătat că în mod greșit instanța de apel a considerat întemeiat primul capăt al cererii de chemare în judecată, ignorând dispozițiile art.555 alin. l C. civ. raportate la situația de fapt și de drept a imobilului situat în Ploiești, ..

Sub acest aspect, recurentul a arătat că, referitor la regimul juridic al imobilului situat în Ploiești, ., acest imobil are regim de proprietate mixt, astfel că dreptul de proprietate asupra construcției aparține unor titulari diferiți.

A învederat pârâtul că recurentele reclamante dețin în proprietate parterul situat în acest imobil, în calitate de moștenitoare ale defunctului T. T., în baza sentinței civile nr.9776/26.11.2004 a Judecătoriei Ploiești. Etajul construcției este proprietatea intimatei-pârâte, T. B. O. A., deținut de aceasta în baza certificatului de moștenitor nr.30/2008 (în calitate de moștenitoare a lui N. M.).

În ceea ce privește mansarda, recurentul a menționat că prin actele depuse la dosarul cauzei a făcut dovada că acest spațiu se află în proprietatea exclusivă a municipiului Ploiești, arătând și modalitatea de intrare în patrimoniul său: Decizia nr.208/26.02.1968, Decizia nr.682/14.12.1971, sentința civila nr.5556/15.09.1970, respectiv H.C.L. nr.18, H.C.L. nr.20 si H.C.L. nr.267/2207, precum și Protocolul din data de 01.04.1998.

Totodată, din probatoriul administrat în cauză ( înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate) s-a dovedit că holul situat la mansarda imobilului deservește toate camerele apartamentului situat la acest nivel al imobilului (bucătărie, baie, living, dormitoare), reprezentând o singură unitate locativă, iar accesul în podul construcției se poate realiza doar prin holul situat la mansarda.

Prin urmare, configurația mansardei și lipsa unei soluții privind identificarea altei căi de acces la podul construcției situată în . constituie împrejurări de natură obiectiva ce justifică imposibilitatea accesului reclamantelor la podul construcției și nu echivalează cu îngrădirea abuzivă a accesului către acesta, astfel cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond.

In plus, dată fiind destinația podului în discuție, se poate deduce cu ușurință ca posibilitatea folosirii acestui spațiu, în sens strict material este mai degrabă teoretică, iar premisa folosirii acestuia în materialitatea sa este mai degrabă ipotetică.

A menționat recurentul pârât că a făcut această din urmă precizare ținând cont cu precădere că interesul asigurării întreținerii acoperișului îl au persoanele care locuiesc la ultimul nivel al imobilului, aceștia fiind afectați în mod direct de eventualele pagube provocate de intemperiile vremii (zăpadă, jgheaburi înfundate etc.).

Totodată, ținând cont de configurația mansardei, trebuie subliniat ca, în situația în care s-ar proceda la înmânarea către intimatele-reclamante a unei chei de la mansardă pentru a le asigura accesul la podul construcției, aceasta ar presupune traversarea locuinței situată la mansardă, în mod liber, fără nicio măsură de siguranță în ceea ce privește bunurile aflate în acest spațiu.

Ori, aceasta presupune încălcarea dreptului de proprietate reglementat de art.555 C. civ., cu atât mai mult cu cât spațiul locativ situat la mansardă este închiriat, iar municipiul Ploiești, în calitate de locator, are obligația de a asigura folosința liniștită și utilă a bunului, cu îndatorirea de a se abține de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosință (art.1789 Cod civil).

Pentru aceste motive, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile nr. 342/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu consecința menținerii sentinței civile nr._/07.11.2013 a Judecătoriei Ploiești ca fiind legală și temeinică, iar pe fondul cauzei respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de reclamante, acestea susțin în esență faptul că decizia tribunalului e afectată de nelegalitate, în condițiile în care a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință a holului de la mansardă, conform cotei indivize ce o deține din acesta, apreciindu-se că această încăpere ar fi în proprietate a exclusivă a pârâtei municipiul Ploiești, cu ignorarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în special a sentinței civile nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova.

Față de conținutul actelor de proprietate ale recurentelor-reclamante, respectiv în raport de contractul de vânzare-cumpărare nr. 848-n/28.01.1997( fila 6 dosar fond) și de contractul de vânzare-cumpărare nr. 762-N/17.01.1997( filele 66-67 dosar fond) Curtea reține că, pe lângă încăperile deținute în proprietate exclusivă, acestea au un drept de coproprietate forțată asupra casei scării și a boxei imobilului, precum și a acelor părți din construcții care prin natura lor nu pot fi folosite decât în comun, în speță asupra podului imobilului. Cum din niciunul dintre aceste acte de proprietate nu reiese existența unui drept de coproprietate forțată asupra holului mansardei, care să confere reclamantelor dreptul de folosință, ca și dezmembrământ al dreptului de proprietate, în mod corect tribunalul, schimbând în tot sentința de primă instanță, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință a holului mansardei.

Niciunul dintre înscrisurile depuse de recurentele-reclamante, nici sentința nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova( filele 104-108 dosar fond) nu justifică reținerea caracterului de bun în indiviziune forțată a holului mansardei, în privința căruia recurentele-reclamante au solicitat obligarea intimatelor-pârâte la plata lipsei de folosință conform cotei lor din dreptul de proprietate, din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauza soluționată prin sentința evocată( filele 53-54 dosar apel) reieșind că holul mansardei a fost identificat ca făcând parte din suprafața de 48, 21 mp aflați în proprietatea pârâtei M. Ploiești.

Din aceste considerente și dat fiind că din niciun act doveditor nu reiese susținerea recurentelor-reclamante în sensul că suprafața deținută în fapt de către intimata-pârâtă M. Ploiești ar fi de 54, 91 mp, cu 7, 83 mp mai mare decât cea consemnată în evidențele sale( sub acest aspect raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză necoroborându-se cu înscrisurile depuse), în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante.

Cât privește recursul declarat de pârâta M. Ploiești prin Primar, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova este proprietate mixtă, în sensul că spațiile situate la parterul construcției, respectiv trei camere de locuit, cu vestibul, terasă, hol, baie, culoar, oficiu, bucătărie și boxă, se află în proprietatea exclusivă a reclamantelor în calitate de moștenitoare ale defunctului T. T. care l-a cumpărat în baza contractul de vânzare cumpărare nr. 848N/28.01.1997, iar etajul construcției, respectiv trei camere, terasă, vestibul, hol, culoar, baie, oficiu, bucătărie și boxă se află în proprietatea exclusivă a pârâtei T. B. O., în calitate de moștenitoare a defunctului N. M., care l-a cumpărat în baza contractul de vânzare cumpărare nr. 762N/17.01.1997, aflându-se în proprietate indiviză spațiile comune constând în casa scării și accesul comun la boxă, precum și podul clădirii, situație confirmată de Direcția de Gestiune Patrimoniu Direcției Administrație Publică Juridic C. – Contracte, mansarda imobilului constând în două camere, bucătărie, WC, coridor și terasă, în suprafață totală de 117,78 mp. fiind proprietatea primăriei, calitate în care a închiriat-o numitei M. C. prin contractul de închiriere nr._/27.11.2011.

De asemenea, în mod just Tribunalul a reținut că, faptul că holul mansardei prin care se ajunge în podul clădirii se află în proprietatea Mun. Ploiești, nu înseamnă că acesta are dreptul să interzică reclamantelor accesul în pod, la acoperișul clădirii cât timp aceste spații se află în folosință comună, caz în care orice îngrădire la aceste spații are caracter abuziv, cu încălcarea drepturilor reclamantelor în calitate de coproprietare asupra acestor spații care, prin natura, destinația lor reprezintă spații comune, fiind deci destinate folosirii în comun de către toți proprietarii de apartamente, în speță, inclusiv de către reclamante.

Din motivele arătate anterior Curtea urmează ca, în baza art. 312 c.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Mun. Ploiești prin Primar.

Referitor la recursul declarat de pârâta T. B. O. A., față de împrejurarea că, astfel cum reiese din tot probatoriul administrat, cum de altfel au recunoscut și reclamantele, aceasta nu este proprietar al holului de la mansardă și nu deține cheia ușii acestuia, reiese cu evidență că în mod neîntemeiat tribunalul a dispus obligarea acesteia la a permite accesul reclamanților în podul construcției din Ploiești, . prin punerea la dispoziție a unei chei de la ușa holului mansardei.

Astfel, în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurenta pârâtă T. B. O. A. și va modifica în parte decizia nr. 342 din 27 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va înlătura obligarea acestei pârâte la a permite accesul reclamanților în podul construcției din Ploiești, . prin punerea la dispoziție a unei chei de la ușa holului mansardei.

Va menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de recurentele reclamante D. M. L., T. A. L., V. L. R., cu domiciliul ales în Ploiești, ., jud. Prahova și recurentul pârât M. P. – prin Primar, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 342 din 27 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate.

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă T. B. O. A., domiciliată în București, .. 22, ., sector 2, împotriva aceleiași decizii civile.

Modifică în parte decizia nr. 342 din 27 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că înlătură obligarea acestei pârâte la a permite accesul reclamanților în podul construcției din Ploiești, . prin punerea la dispoziție a unei chei de la ușa holului mansardei.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. P. C. M. M. A. M. R.

GREFIER,

C. C.

Red.MP

Tehnored.CC

2 ex./15.12.2014

d. fond_ Jud. Ploiești

j. fond M. A.

d.apel._ Trib.Prahova

j fond Cârcioiu M.

R. C.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2662/2014. Curtea de Apel...		Cereri. Decizia nr. 2005/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 2467/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2467/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI