Contestaţie la executare. Decizia nr. 1891/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1891/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 6903/105/2007*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 1891

Ședința publică din data de 16 septembrie 2014

Președinte - A.-C. B.

Judecători - E. S.

- V.-I. S.

Grefier - D. V.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarele C. M., domiciliată în Târgoviște, .. 12, județul Dâmbovița, S. C. A. – moștenitoare a defunctului C. I., domiciliată în Târgoviște, .. 12, județul Dâmbovița și D. R., moștenitoare a defunctului C. I., domiciliată în Târgoviște, ., nr. 2, ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 466/2 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii E. I. și E. C., ambii domiciliați în București, Bulevardul Libertății, nr. 4, ., sector 4, F. L., domiciliată în S., .. 34, județul Prahova, C. L. M. și C. M. M., ambii domiciliați în C., .. 28, județul D., D. E., domiciliată în S., ., ., D. A. L., domiciliată în București, .. 8, sector 2, D. P. S., domiciliată în București, .. 15, ., R. I. A. A., moștenitoarea defuncților N. M. M. și N. P., domiciliată în București, ., sector 3.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrăriloe dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 septembrie 2014, iar după deliberare a decis următoarea soluție:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 1542/2005 pe rolul Judecătoriei S., contestatorii E. I. și E. C., au chemat în judecată pe intimații C. I. și C. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 217/2005 al acestei instanțe, a încheierii din 2.11.2005, pronunțată în cadrul dosarului mai sus menționat, precum și exonerarea lor de plata cheltuielilor de executare.

In motivarea cererii, contestatorii au arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea lor silită în baza deciziei nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova și a deciziei nr. 819/2005 a Curții de Apel Ploiești, deoarece nu au fost citați cu ocazia încuviințării executării și nu există nicio dovadă că ar fi refuzat să procedeze la executarea celor două hotărâri judecătorești.

La data de 19.12.2005, contestatorii și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită lămurirea întinderii, înțelesului și aplicării dispozitivului deciziei nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova, motivându-se că există neconcordanțe între schița de plan omologată de către instanță, întocmită de expert Rusin G., situația reală existentă pe teren și actele de proprietate ale părților.

La data de 18.01.2006, intimații C. I. și C. M. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că, într-adevăr, există neconcordanțe între dispozitivul titlului executoriu și situația existența pe teren, caz în care și ei la rândul lor au formulat o contestație la executare pentru lămurirea dispozitivului, menționând că încheierea de încuviințare a executării silite nu poate fi contestată pe calea unei contestații la executare.

Pe de altă parte, prin contestația la executare înregistrată sub nr.1639/2005 la Judecătoria S., C. I. și C. M. au chemat în judecată pe E. I. și E. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal din 05.12.2005 întocmit de B. P. B., lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr.68/2005 a Tribunalului Prahova, motivându-se ca în momentul punerii în executare a acestei decizii, s-a constatat că o asemenea executare este imposibilă întrucât există diferențe între situația reținută cu privire la dimensiunile terenurilor în schița de plan omologată de către instanță și dimensiunile reale existente la fața locului vizând loturile atribuite.

La data de 18.01.2006, contestatorii E. I. și E. C. au formulat întâmpinare la contestația la executare introdusă de contestatorii C., solicitând respingerea acesteia întrucât în cauză nu se impune efectuarea unei expertize pentru înlăturarea neconcordanțelor datorate celor doi contestatori .

Ulterior, la data de 01.02.2006 instanța, având în vedere că între aceleași părți există două dosare cu același obiect și aceeași cauză, a dispus conexarea dosarului nr. 1639/2005 la dosarul nr. 1541/2005, în baza art. 164 Cod proc. civilă.

Prin sentința civilă nr.111/01.02.2006 a Judecătoriei S. a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestațiilor formulate de contestatorii E. I., E. C., C. I. și C. M., în favoarea Tribunalului Prahova, pe considerentul că cele două contestații la executare reprezintă contestații la titlu îndreptate împotriva deciziei civile nr.68/2005 a Tribunalului Prahova, caz în care competența materială aparține instanței care a pronunțat titlul executoriu, respectiv Tribunalului Prahova, unde pricina a fost înregistrată sub nr.1194/13.02.2006 .

Totodată, prin contestația la executare înregistrata sub nr. 1542/2005 la Judecătoria S., contestatorii E. I. și E. C. au chemat în judecată pe intimații C. I., C. M., M. V. și F. Laurenția, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa se dispună stabilirea suprafețelor de teren aflate în indiviziune între părți, cu privire la imobilul situat în S., ..34, întrucât prin decizia civilă nr.68/2005 a Tribunalului Prahova, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului sus-menționat, fără însă să se stabilească clar ce cote revin părților cu privire la terenul aflat sub construcții care nu poate fi atribuit decât în indiviziune .

La data de 18.01.2006, intimații C. I. și C. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației, motivându-se că terenul de sub construcție se află în indiviziune forțată și că în baza titlului executoriu s-a stabilit clar situația juridică a acestuia.

În atare situație, contestatorii E. I. și E. C. și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 207/22.02.2006 a Judecătoriei S., a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorii E. și înregistrată cu nr. 1542/2005 în favoarea Tribunalului Prahova, deoarece era vorba de o contestație la titlu împotriva unei decizii pronunțată de această instanță, caz in care

acesta din urma este competent să soluționeze cauza din punct de vedere material.

Pe rolul Tribunalului Prahova, pricina a fost înregistrată cu nr. 2055/07.03.2006, iar, prin încheierea din 11.04.2006, instanța, având în vedere că între părți se află două dosare cu același obiect și aceeași cauză, a dispus conexarea dosarului nr.2055/2006 la dosarul cu nr.1194/2006.

La data de 25.04.2006 instanța, având în vedere cuprinsul titlului executoriu ce face obiectul contestațiilor la titlu, a dispus introducerea în cauză – în calitate de intimați a numiților N. M. M., N. P., C. L. M. și C. M. M..

La 14.06.2006, contestatorii E. I. și E. C. au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. M. M., N. P., C. L. M., C. M. M. și a autorității de lucru judecat, motivându-se ca aceștia din urmă nu au calitate procesuală pasivă în condițiile în care neconcordanțele invocate în cadrul contestațiilor la titlu nu îi vizează, iar, prin decizia nr. 68/2005, nu s-a stabilit în favoarea contestatorilor C. vreun drept de trecere.

La data de 16.06.2006 intimații N. M. M. și N. P. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestațiilor la titlu, menționând că se impune introducerea în cauză a . București, căreia i-au înstrăinat imobilul dobândit prin decizia nr.68/2005 situat în S., ..34.

Prin încheierea din 06.07.2006 a Tribunalului Prahova a fost unită excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. M. M., N. P., C. L. M. și C. M. M. cu fondul, urmând ca în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța să se pronunțe odată cu soluționarea contestațiilor la titlu și ținând seama de cererea intimaților N., a dispus introducerea în cauză in calitate de intimată, a . București .

Intimații C. L. M. și C. M. M. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, întrucât față de ei decizia a fost pusă în executare, iar la data de 17.10.2006 instanța a respins această excepție, reținându-se că cererile deduse judecății vizează dispozitivul unui titlu executoriu în cuprinsul căruia cei doi intimați figurează ca părți și în atare situație este necesară citarea în speță a acestora.

Instanța, având în vedere că în titlul executoriu figurează ca parte și numita D. E., a dispus introducerea acesteia în cauza, în calitate de intimată, iar la data de 26.03.2007, contestatorii E. I. și E. C. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei D. E., excepție unită cu fondul.

După administrarea probatoriilor, prin decizia civilă nr.228/03.04.2007, Tribunalul Prahova a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P., N. M. M., C. L. M., C. M. M., D. E., a autorității de lucru judecat privind un capăt de cerere formulat de contestatorii C. I. și C. M., a admis contestația la titlu principală precizată și conexă formulată de către contestatorii E. I. și E. C., precum și contestația la titlu conexă, formulată de contestatorii C. I. și C. și a anulat procesul-verbal din 05.12.2005 întocmit în dosarul de executare nr.200/2005 al B. P. B. S.. Pe cale de consecință, s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în decizia civila nr.68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova, potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing.Troașcă A. și schiței de plan anexă la acesta, în sensul că terenul situat sub imobilul în care se afla locuința familiilor C., E., M. și F. rămâne în indiviziune, suprafața construită la sol a clădirii comune fiind de 247 m.p. în timp ce suprafața desfășurată, utilă a locuințelor din imobil este 392 m.p.

Prin aceeași hotărâre, s-a stabilit cota indiviză din suprafața de sub construcție ce revine fiecărei familii, precum și suprafața de teren liberă de construcții.

Totodată, s-a decis că suprafețele libere de construcții se compun din treimea suprafeței de la D. E. și din suprafața care îi revine fiecărei parți în perimetrul definit de punctele 20-28-5-6-20, iar pe terenul familiei E. s-a creat o servitute de trecere în o servitute de trecere în suprafață de 13 mp pentru M. și F..

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în baza deciziei nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în S., .. 34, compus dintr-un teren de 2004 m.p. conform variantei unice din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. Rusin G., motiv pentru care s-a procedat la punerea în executare silită a acestei decizii, la cererea contestatorilor C., (cerere admisă de către instanță), ocazie cu care s-au întocmit acte de executare constând în somații, procesele-verbale din 10.11.2005 si 05.12.2005 .

Potrivit probelor administrate în cauză, s-a constatat că aceasta decizie nu poate fi pusă în executare, existând inadvertențe între situația reală existentă pe teren și schița de plan de la raportul de expertiză omologată prin titlul executoriu.

În atare situație, s-a apreciat că dispozitivul titlului executoriu necesită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării acestuia, potrivit variantei propusă de către expertul tehnic Troașcă A., deoarece numai în acest mod sunt înlăturate toate problemele apărute.

Instanța a considerat că apărările contestatorilor E. I. și C. și ale intimaților C. L. M., C. M. M., F. L., M. V., conform cărora nu se poate omologa varianta propusă de expertul topo Troașcă A. întrucât li se încalcă drepturile dobândite prin titlul executoriu și actele lor de proprietate, sunt neîntemeiate întrucât din cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing.Troașcă A., rezultă că varianta stabilită nu încalcă drepturile părților recunoscute prin titlul executoriu, ci, pur și simplu, nu face altceva decât să înlăture inexactitățile existente între schița de plan menționată în titlul executoriu și situația reală existentă pe teren.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii E. I. și E. C., precum și intimații M. V. și F. L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr.1004/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiești, recursurile declarate de părțile menționate au fost admise, casându-se decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât, prin soluția pronunțată, a fost modificat titlul executoriu, schimbând amplasamentul loturilor, modificând suprafețele de teren aflate în proprietatea părților și nelămurind dispozitivul deciziei în sensul solicitat de contestatori.

S-a conchis că instanța a încălcat principiile disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare când, prin încheierea de ședință din data de 20.07.2006, a admis proba cu expertiza topo stabilind obiective ce exced contestației la titlu, fără a le încuviința pe cele solicitate de contestatori, în condițiile în care procedura de citare cu intimata F. Laurenția nu era îndeplinită, iar obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză de contestatorii E. I. și E. C. și intimatii M. V. și F. Laurenția au fost în mod greșit respinse de instanță în ședința publică din data de 27.03.2007 considerându-se cauza în stare de judecată deși, în realitate, raportul de expertiză conține erori care nu puteau fi corectate decât prin refacerea acestuia sau prin efectuarea unei alte lucrări de expertiză în specialitatea topo.

Instanța de recurs a apreciat că, prin omologarea raportului de expertiză Troașcă A., instanța a repartizat în cote indivize o suprafață în plus de aproximativ 100mp.,care în realitate nu există, iar prin mărirea cotei indivize s-a micșorat suprafața de teren liberă de construcție atribuită în cele două loturi aparținând familiei E. și M. V. și F. Laurenția prin raportul de expertiză Rusin G. și implicit s-a modificat titlul executoriu, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la executare.

Totodată, a motivat instanța de recurs că nu s-a lămurit dispozitivul deciziei ce reprezintă titlu executoriu în sensul solicitat de contestatori și anume să se stabilească distanța reală dintre punctele 5 și 6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G. și distanța dintre punctele 6 și 7 din aceeași schiță de plan.

În acest context, s-a apreciat că, se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei și trimiterea cauzei la același tribunal pentru ca expertul tehnic desemnat în cauză sau alt expert să stabilească distanța reală dintre punctele 5 și 6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G. și distanța dintre punctele 6 și 7 din aceeași schiță de plan, precum și cotele indivize ce revin lotului 2 atribuit pârâților E. I. și E. C., lotului nr.3 atribuit pârâților C. I. și C. M. și lotului nr.4 atribuit pârâților M. V. și F. Laurenția, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora acoperită de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60mp.

Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost reînregistrată la nr._, iar pe linia deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză specialitatea topografie, cu obiectivele dispuse prin hotărârea de casare.

Prin decizia civilă nr.227/25.03.2009, Tribunalul Prahova a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P., N. M. M., C. L. M., C. M. M., D. E., a autorității de lucru judecat privind un capăt de cerere formulat de contestatorii C. I. și C. M., a admis contestațiile la titlu principală precizată si conexă formulată de către contestatorii E. I. și E. C., precum și contestația la titlu conexă, formulată de contestatorii C. I. și C. M.,fiind anulat procesul-verbal din 05.12.2005 întocmit în dosarul de executare nr.200/2005 al B. P. B. S..

Totodată, s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova, potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. I. G. și schiței de plan anexă, varianta I, în sensul că punctul 5 este materializat printr-un stâlp de țeavă metalică în postamentul de beton al gardului de pe . și albastră), punctul 6 este materializat prin stâlpul din țeavă metalică la terminarea postamentului de beton a gardului (culoare roșie), iar punctul 7 este materializat printr-o țeavă metalică cu diametrul de 2 cm. amplasată lângă gard, (culoare roșie și albastră), astfel încât distanța dintre punctele 5-6 este de 23,00 m, iar distanta dintre punctele 6-7 este de 0,62 m.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut precizarea din cuprinsul procesului-verbal din 06.12.2005 încheiat de B. P. B., care menționa că în urma măsurătorilor efectuate situația existentă în teren nu corespunde cu schița raportului de expertiză tehnică topometrică de Rusin G., ce a stat la baza titlului executoriu.

Făcând trimitere la disp. art. 399 Cod pr. civilă care stipulează că orice persoană interesată sau vătămată prin executare, poate formula contestație la executare fie împotriva executării silite, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, tribunalul a constatat din analiza probelor administrate înainte și după casare, că în baza deciziei nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în S., .. 34, compus dintr-un teren de 2004 m.p. conform variantei unice de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. Rusin G., motiv pentru care s-a procedat la punerea în executare silită a acestei decizii, la cererea contestatorilor C., cerere admisă de către instanță, ocazie cu care s-au întocmit acte de executare constând în somații, procesele-verbale din 10.11.2005 si 05.12.2005 .

De asemenea, tribunalul a motivat că această decizie nu poate fi pusă în executare, întrucât există inadvertențe între situația reală din teren și schița de plan anexă la raportul de expertiză omologat prin titlu executoriu, situație în care se impune alegerea variantei I din lucrarea întocmită de I. G., conform căreia distanta dintre punctele 5-6 este de 23,00 m, iar distanta dintre punctele 6-7 este de 0,62 m.

A apreciat instanța de apel că se impune omologarea acestei variante întrucât, dacă s-ar omologa cea de-a doua variantă, prin care distanta dintre punctele 5-6 este de 19,38 m, ar însemna că imobilul-construcție aparținând fam. E. se află pe terenul fam. C., ceea ce este inadmisibil, ținând seama de actele de proprietate ale părților.

Având în vedere că din toate celelalte expertize și schițe de plan aflate la dosar reiese o distanță între punctele 5-6 de cca. 22,60 m sau 22,50 m, adică o distanță apropiată de cea măsurată de expertul I. G. și nicidecum de cca. 19,00 m cum susțin contestatorii C., s-a considerat că distanța dintre punctele 6-7 este de 0,62 m, întrucât toate părțile prezente la expertiză au fost de acord că punctul 7 este materializat printr-o țeavă metalică cu diametrul de 2 cm. amplasată lângă gard.

Totodată, s-a apreciat că susținerea expertului în sensul că nu se poate pronunța cu privire la punctul „c”, acest obiectiv fiind de competența unui expert constructor, nu are relevanță în cauză, în condițiile în care cotele indivize au fost stabilite prin titlul executoriu, astfel că stabilirea unor noi cote indivize ar însemna modificarea titlului executoriu, ceea ce este inadmisibil.

Ca atare, atât timp cât decizia nr.68/2005 reprezentând titlu executoriu nu poate fi pusă în executare silită față de toate părțile, înseamnă că dispozitivul acestui titlu executoriu necesită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sale, potrivit variantei I propusă de către expertul tehnic I. G., întrucât numai în acest mod sunt înlăturate toate inadvertențele și diferențele dintre schița de plan de la expertiza topo Rusin G. și situația existentă în realitate pe teren, cu respectarea drepturilor tuturor părților.

Împotriva deciziei mai-sus menționate au formulat recurs contestatorii C. I. și C. M. în cuprinsul căruia au învederat că deși Curtea de Apel Ploiești, în decizia de trimitere, a stabilit clar că proprietatea de la etajul construcției are o suprafață construită de 149,6 mp, în mod greșit instanța de fond a renunțat la punctul „c” din obiectivele expertizei I. G., considerând-o irelevantă.

În acest context, contestatorii au învederat că stabilirea cotei indivize din terenul de sub construcție cât și din terenul liber de construcții putea conduce la o rezolvare judicioasă a interesului tuturor părților din prezenta speță, ținând cont că expertiza inițială Rusin G. a fost întocmită cu inadvertențe între situația de pe teren și cea din titlurile de proprietate ale părților.

Recurenții au precizat, în continuare, că familiilor M. - F. li s-a atribuit mai mult teren decât deține în actul de proprietate, iar cei prejudiciați sunt ei, deoarece prin actul de partaj voluntar din 1992 aveau stabilită o cale de acces la locuință cu o deschidere de trei metri, iar prin expertiza I. G. li s-a stabilit o cale de acces de 0,62 m., diminuându-se totodată suprafața care le revine în proprietate.

Pe cale de consecință, având în vedere că suprafața deținută de ei este de 210 m.p. (mai puțin decât 238 m.p. cât dețin conform actelor de proprietate și 260 m.p. conform expertizei Rusin) s-a solicitat, în raport de motivele invocate, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea motivelor de recurs, s-a depus de către recurent un set de acte, respectiv titlul de proprietate nr. 71/5.11.2003, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3704/20.05.1994, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 6160/7.09.1992, schiță de plan anexă, copie raport expertiză Rusin G. și copie contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 748/1968.

Prin decizia civilă nr. 738/19 oct.2009 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de contestatorii C. I. și C. M., împotriva deciziei civile nr.227/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații E. I., E. C., F. L., D. E.,C. L. M., C. M. M., N. P., N. M. M. și ..

S-a casat decizia civilă nr. 227/25.03.2009 și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constata și reținut că una din nemulțumirile exprimate de către contestatori prin calea de atac promovată viza împrejurarea că Tribunalul Prahova, cu ocazia rejudecării pricinii, a încălcat disp. art. 315 Cod proc. civilă, astfel încât instanța a procedat la analizarea cu prioritate a acesteia.

Potrivit art. 315 Cod proc.civilă, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, iar soluția consacrată de acest text are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar.

Prin urmare, instanța de trimitere era obligată să se supună îndrumărilor instanței de recurs, deoarece, în caz contrar, reiterându-se erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar fi ajuns la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis, încălcându-se astfel cerința soluționării proceselor într-un „termen rezonabil”, prevăzută la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel după casare (filele 190-193 dosar nr._ al Tribunalului Prahova), a reieșit că expertul desemnat a răspuns doar primelor două obiective trasate de instanță, respectiv a stabilit distanța dintre pct.5 și 6, 6 și 7 ale schiței de plan aferentă lucrării întocmite de expert Rusin G., fără a se stabili însă cotele indivize ce reveneau loturilor 2,3 și 4 din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperit de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60 mp.

Cert a fost că instanța de rejudecare nu a dat curs în totalitate îndrumărilor instanței de casare cu privire la stabilirea cotelor indivize ce reveneau loturilor menționate anterior, iar o atare situație a rezultat cu prisosință din dispozitivul deciziei pronunțate, dar și din considerentele acesteia unde s-a reținut că nu s-a mai impus a se răspunde la acest obiectiv, motivat de faptul că nu ar avea relevanță în cauză, dat fiind faptul că prin titlul executoriu s-au stabilit cotele indivize, iar stabilirea altor cote ar fi însemnat modificarea acestuia, ceea ce ar fi fost inadmisibil.

În condițiile în care Tribunalul Prahova nu a respectat obligația de a lămuri prin raportul de expertiză efectuat toate aspectele indicate în decizia de casare, Curtea a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 315 Cod proc.civilă, criticile formulate sub acest aspect au fost întemeiate.

Împotriva deciziei civile nr. 738/19 oct. 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat contestație în anulare contestatorul E. I., întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 105 alin. 2 și art. 107 Cod procedură civilă.

Contestatorul E. I. a susținut, în esență, că nu a fost citat pentru primul termen de judecată, deși e parte în cauză, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută în condițiile art. 107 rap. la art. 105 alin.(2) c.proc.civ.

Prin decizia civilă nr.1003/8 dec. 2009, Curtea a admis contestația în anulare formulată de contestatorul E. I., împotriva deciziei civile nr. 738 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații în contestație E. C., C. I., F. Laurenția, C. L. M., C. M. M., D. E., N. P., N. M. M., . SRL, M. V. și C. M., și în consecință;

A anulat decizia civilă nr. 738 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești.

A fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 ianuarie 2010 .

Pentru a pronunța această soluție, curtea a constatat că,în condițiile în care decizia ce a făcut obiectul contestației în anulare a avut caracter irevocabil, iar din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 19.10.2009 a reieșit că, deși avea calitatea de intimat în cauza în care a fost pronunțată decizia, contestatorul nu a fost citat, fiind incidentă cauza de contestație în anulare prev. de art. 317 alin.1 pct.1 c.proc.civ., în baza art. 317 și urm. c.proc.civ.

Rejudecând recursul, după admiterea contestației în anulare, prin decizia nr.6 din data de 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de contestatorii C. I. și C. M., împotriva deciziei civile nr. 227 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații E. I., E. C., F. Laurenția, M. V., C. L.-M., C. M.-M., D. E., N. P., N. M.-M., ., urmare admiterii contestației în anularea deciziei civile nr.738 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și, în consecință, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că principalul motiv de recurs formulat de recurenți vizează nerespectarea de către instanța de apel a îndrumărilor date de Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare nr. 1004/12 oct. 2007, întrucât expertul nu a măsurat și nici nu a calculat suprafețele de teren de sub construcție și nici nu a stabilit cotele ce revin fiecărei părți în raport de suprafața construită a fiecăruia.

Din acest punct de vedere, curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 1004/2007 Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile declarate de contestatorii E. I., E. C. și intimații M. V. și F. Laurenția, împotriva deciziei civile nr. 228 pronunțată la data de 3 aprilie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-contestatori C. I. și C. M. și intimații N. P., N. M. M., C. L. M., C. M. M., . și D. E. și în consecință a casat sus-menționata decizie cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

În considerentele deciziei, s-a reținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se stabili, pe baza unei expertize efectuate în dosar, distanța reală dintre pct. 5 și 6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., distanța dintre pct. 6 și 7 din aceeași schiță, precum și cotele indivize ce revin lotului nr. 2 atribuit pârâților E. I. și E. C., lotului nr. 3, atribuit pârâților C. I. și C. M. și lotului nr. 4 atribuit pârâților M. V. și F. Laurenția, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperită de imobilul de la etaj, care are o suprafață construită de 149,60 mp.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel după casare (filele 190-193 dosar nr._ al Tribunalului Prahova), a reieșit că expertul desemnat a răspuns doar primelor două obiective trasate de instanță, respectiv a stabilit distanța dintre pct. 5 și 6, 6 și 7 ale schiței de plan aferentă lucrării întocmite de expert Rusin G., fără a se stabili însă cotele indivize ce reveneau loturilor 2, 3 și 4 din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperit de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60 mp.

Prin urmare, curtea a constatat că instanța de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare, care potrivit art. 315 Cod procedură civilă sunt obligatorii.

Acest aspect a rezultat din înseși considerentele deciziei unde s-a reținut că nu s-a mai impus a se răspunde la acest obiectiv, neavând relevanță în cauză, dat fiind faptul că prin titlul executoriu s-au stabilit cotele indivize, iar stabilirea altor cote ar însemna modificarea acestuia, ceea ce este inadmisibil.

Or, prin decizia de casare s-a stabilit că numai terenul aflat sub suprafața construită de 149,60 mp trebuie repartizat în cote indivize celor trei proprietari și nu întreaga suprafață a construcției de la parter de 247 mp neacoperită de etaj în totalitate.

În consecință, constatând că au fost încălcate dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru a proceda la soluționarea cauzei conform îndrumărilor date prin decizia nr. 1004/12 oct. 2007 a Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 19.02.2010.

Prin cererea depusă la dosar la data de 17.06.2010, intimata S.C. C. P. S.R.L. a formulat o cerere de introducere în cauză a numitei D. A. L., întrucât a vândut imobilul situat în orașul S., .. 34, jud. Prahova lui D. G., decedat la 07.09.2008, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4988/14.12.2007 la BNP Asociați G. E., S. S., D. T. și F. B.. După decesul cumpărătorului, cota de 5/8 din respectivul bun a revenit soției supraviețuitoare, D. P. S., iar cota de 3/8 unicei fiice, D. A. L., potrivit certificatului de moștenitor nr. 93/24.08.2009.

Totodată, prin aceeași notă de ședință, intimata menționată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. M. M. și N. P., ce au înstrăinat imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 520/2006 la BNP D. T. (filele 41 – 42 vol. I dosar rejudecare apel).

La termenul de judecată din 15.09.2010, în raport de contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4988/14.12.2007, și de conținutul certificatului de moștenitor nr. 1058/2008, tribunalul a constatat că a operat transmisiunea calității procesuale pasive către moștenitorii cumpărătorului decedat, respectiv D. P. S. și D. A. L., intimata S.C. C. P. S.R.L pierzându-și această calitate.

Prin încheierea de ședință pronunțată la același termen de judecată, s-a dispus suspendarea judecării contestațiilor la titlu, în baza art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă, ca urmare a decesului intimatului M. V., ai cărui moștenitori nu au fost indicați de părțile din proces.

P. a fost repusă pe rol la cererea intimatei F. Laurenția, care a învederat și a probat că este unica moștenitoare a tatălui său, M. V., decedat la data de 08.01.2010, conform certificatului de moștenitor nr. 8/2010 (fila 82 vol. I dosar rejudecare apel).

Prin cererea depusă la dosar la 11.11.2010, contestatoarea C. M. a învederat că soțul său, C. I., a decedat la data de 04.11.2010, având ca moștenitoare și pe fiicele sale, S. C. A. și D. R., a căror introducere în cauză s-a dispus la termenul din 15.11.2010.

Ulterior, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 02.03.2011, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei N. M. M., decedată la data de 26.09.2010, respectiv soțul supraviețuitor, N. P., și fiica defunctei, R. I. A. A..

Ulterior, la termenul de judecată din 17.01.2013 s-a constatat că și intimatul N. P. a decedat la data de 04.09.2012, având ca unică moștenitoare legală pe fiica sa, R. A. I. A., conform certificatului de moștenitor suplimentar nr. 17/11.12.2012, eliberat de BNP Asociați D. R., D. T. R. și B. R..

Prin încheierea de ședință la termenul din 13.04.2011, pe linia deciziei de casare nr. 6/12.01.2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize în specialitatea topografie, având ca obiective să se stabilească distanța reală existentă între punctul 5 și 6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert Rusin G.; să se stabilească distanța dintre punctele 6 și 7 de pe aceeași schiță de plan, precum și cotele indivize ce revin lotului nr. 2 atribuit contestatorilor E. I. și E. C., lotului nr. 3 atribuit contestatorilor C. I. și C. M., respectiv lotului nr. 4 atribuit intimaților M. V. și F. Laurenția din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora acoperită de imobilul de la etaj, care are o suprafață construită de 149,60 mp, cu luarea în considerare a suprafeței din construcția respectivă deținută de fiecare dintre cele trei categorii de părți.

La termenul de judecată din 25.05.2011, tribunalul a respins cererea formulată de E. I. privind lămurirea obiectivelor expertizei în specialitatea topografie, dar și de a se constata că trebuie administrată doar o expertiză în specialitatea construcții civile, apreciind că, prin decizia de casare cu trimitere, s-a instituit în sarcina instanței de rejudecare obligația dea administra o expertiză în specialitatea topografie, dar și că un expert construcții civile nu are specializarea necesară pentru a determina cotele din teren cuvenite părților, atât timp cât litigiul se poartă în legătură cu un imobil teren.

Raportul de expertiză în specialitatea topografie a fost întocmit de expert M. I. într-o formă inițială aflată la filele 50 – 52 din vol. II dosar rejudecare apel, raport a cărui nulitate a fost constatată prin încheierea pronunțată la termenul din 09.05.2012, ca urmare a neconvocării intimatelor D. P. S. și D. A. L..

Prin cererea depusă la dosar de expertul în specialitatea topografie la termenul din 07.06.2012, acesta a solicitat administrarea în cauză a unei expertize în specialitatea construcții civile, necesară pentru a stabili cu exactitate suprafețele deținute în fapt de către părți din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora.

Prin încheierea dată la termenul din 07.06.2012, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea indicată, desemnându-l pe expertul T. C., ce a întocmit raportul aflat la filele 211 – 215 din vol. II dosar rejudecare apel.

În baza acestui raport în specialitatea construcții civile a fost completat raportul de expertiză în specialitatea topografie de către expert M. I. inițial, la data de 15.01.2013 (fila 241 vol. II dosar rejudecare apel), iar, ulterior, la data de 12.02.2013 (filele 250 – 252 vol. II dosar rejudecare apel).

Se impune precizarea că, la termenul de judecată din 21.02.2013, la care a fost pus în discuție raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, instanța a admis obiecțiunile formulate de contestatoarele C. M., D. R. și S. C. A. și a dispus întregirea acestei expertize, reținând că părțile indicate contestă măsurătorile cu privire la suprafața construită a parterului imobilului, în sensul că ar fi de 143,62 mp, deși, în realitate, depășește suprafața de 143,62 mp.

Ulterior, în ședința publică din 23.04.2013, reținând caracterul preparatoriu al încheierii de ședință din 21.02.2013, dar și caracterul obligatoriu al deciziei de casare nr. 1004/2007 a Curții de Apel Ploiești, tribunalul a revenit asupra măsurii de întregire a expertizei în specialitatea construcții civile, după punerea în discuția părților, conform art. 129 alin. (5) cod procedură civilă, a dispus completarea expertizei în specialitatea topografie, pentru a se verifica dacă, raportat la dimensiunile celor două laturi dintre punctele 5-6 și 6-7, suprafețele de teren ce revin fiecărei categorii de copartajanți sunt cele stabilite prin decizia nr. 68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova atât sub aspectul întinderii, cât și al amplasamentului.

Completarea raportului de expertiză topografie, întocmită de expertul M. I., a fost depusă la dosar la data de12.09.2013 (filele 94 – 96 vol. III dosar rejudecare apel), cu privire la care contestatoarele C. M., D. R. și S. C. A. au formulat obiecțiuni, ce au fost respinse de instanța de judecată.

Referitor la excepțiile invocate de contestatorii E. I. și E. C. prin nota de ședință depusă în primul ciclu procesual, în dosarul nr. 1194/2006 al Tribunalului Prahova, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P., N. M., C. L. M., C. M. M. și D. E., precum și excepția autorității de lucru judecat, cu privire la capătul de cerere formulat de contestatorii C. I. și C. M., tribunalul apreciază că, atât timp cât deciziile civile nr. 228/03.04.2007 și nr. 227/25.03.2009, pronunțate de Tribunalul Prahova asupra contestațiilor la titlu ce formează obiectul prezentului dosar, au fost casate și s-a trimis pricina spre rejudecare, fără a se preciza dacă în tot sau numai în parte, este imperios necesar ca, cel puțin formal, să se pronunțe asupra cauzei cu care a fost învestit, în integralitatea sa, inclusiv asupra excepțiilor enumerate.

Referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P., N. M., C. L. M., C. M. M. și D. E., instanța de rejudecare nu poate face abstracție de considerentele deciziei civile nr. 1004/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, din care rezultă că instanța de control judiciar a considerat neîntemeiată susținerea contestatorilor E. I. și E. casandra, potrivit căreia prima instanță ar fi încălcat principiul disponibilității prin introducerea în dosar și a altor părți, ce nu au fost indicate de contestator, întrucât titlul executoriu, respectiv decizia nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova fost pronunțată în contradictoriu și cu aceste părți, iar judecarea contestației la executare nu se poate realiza decât cu citarea tuturor părților implicate în faza executării silite.

Față de aceste statuări cu caracter irevocabil ale primei instanțe de recurs, în baza art. 137 alin. (2) cu aplicare art. 399 alin. (1) și art. 315 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P. (decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe intimata R. I. A. A.), N. M. M. (decedată pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe intimata R. I. A. A.), C. L. M., C. M. M. și D. E., invocată de contestatorii E. I. și E. C..

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, privind unul dintre capetele contestației formulate de C. I. și C. M., invocată de aceiași contestatori E. I. și E. C. prin nota de ședință depusă la 14.06.2006 (filele 72 – 74 dosar 1194/2006 al Tribunalului Prahova), tribunalul observă că, în primul rând, că soluția respingerii acestei excepții a intrat în puterea lucrului judecat, atât timp cât nu a fost criticată, pe calea recursului, împotriva deciziei civile nr. 228/03.04.2007 a Tribunalului Prahova, de către părțile interesate, care au invocat-o.

De aceea, reținând și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 1201 cod civil privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, tribunalul va respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatorii E. I. și E. C..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în prezentul ciclu procesual de intimata S.C. C. P. S.R.L, prin nota de ședință depusă la data de 17.06.2010, tribunalul va respinge această excepție, întrucât a rămas fără obiect în raport cu măsura dispusă la termenul de judecată din 15.09.2010. Astfel, în raport de contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4988/14.12.2007, și de conținutul certificatului de moștenitor nr. 1058/2008, instanța de rejudecare a apelului a constatat că a operat transmisiunea calității procesuale pasive către moștenitorii cumpărătorului decedat, respectiv D. P. S. și D. A. L., dar și că intimata S.C. C. P. S.R.L și-a pierdut această calitate, nemaifiind citată.

Rejudecând pricina, ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia civilă nr. 6/12.01.2010 a Curții de Apel Ploiești, cu respectarea îndrumărilor date prin decizia nr.1004/12.10.2007 a aceleiași instanțe, tribunalul reține următoarele:

Prin decizia civilă nr.68/01.02.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 819/2005 a Curții de Apel Ploiești, au fost admise apelurile declarate de N. M. M., N. P., C. M. și C. I., împotriva sentinței civile nr. 700/14.09.2004 pronunțată de Judecătoria S., ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în S., .. 34, jud. Prahova compus dintr-un teren cu suprafața de 2004 m.p. conform variantei unice din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. Rusin G..

Această hotărâre judecătorească irevocabilă a fost pusă în executare silită la cererea contestatorilor C. I. și C. M., fiind format dosarul de executare nr. 200/2005 la Biroul Executorului Judecătoresc P. B., ce a întocmit acte de executare silită constând în somații, procesele-verbale din 10.11.2005 si 05.12.2005.

Prin procesul-verbal încheiat de organul de executare silită la data de 05.12.2005, ora 14⁰⁰ (fila 15 dosar 1451/2005 al Judecătoriei S.), s-a constatat că, în urma măsurătorilor efectuate, situația existentă în teren nu corespunde cu schița raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie, întocmit de expert Rusin G., ce a stat la baza pronunțării titlului executoriu.

Potrivit art. 399 C.pr.civ., orice persoană interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație fie împotriva executării silite și a oricărui act de executare, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, în condițiile prevăzute de lege.

Indiferent de felul contestației promovate, la executare propriu-zisă sau la titlu, în literatura juridică și în practica judiciară s-a decis constant că, pe această cale, nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare. Instanța care rezolvă contestația trebuie să se limiteze să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită sau, când este cazul, să stabilească întinderea și înțelesul dispozitivului ce se execută, singurele apărări de fond susceptibile a fi invocate fiind cele care vizează cauzele de stingere a obligației puse în executare, intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii. Prin urmare, inadmisibilitatea repunerii în discuție a fondului litigiului dintre părți vizează, deopotrivă, și contestația la titlu.

Pe lângă limitele specifice ce decurg din natura juridică a contestațiilor la titlu deduse spre soluționare, așa cum au fost arătate în precedent, tribunalul observă că are obligația de a rejudeca pricina cu respectarea statuărilor cuprinse în cele două decizii de casare cu trimitere pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, respectiv decizia nr. 1004/12.10.2007 și decizia nr. 6/12.01.2010, dând, astfel, eficiență prevederilor art. 315 Cod procedură civilă.

Astfel, respectând cu strictețe îndrumările date de instanțele de recurs, prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit și completat succesiv de expert M. I., au fost stabilite distanța reală dintre punctele 5 și 6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., distanța dintre punctele 6 și 7 din aceeași schiță de plan, precum și cotele indivize ce revin lotului 2 atribuit pârâților E. I. și E. C., lotului nr.3 atribuit pârâților C. I. și C. M. și lotului nr.4 atribuit pârâților M. V. și F. Laurenția, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora acoperită de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60mp.

Tribunalul a dat eficiență constatărilor cuprinse în raportul de expertiză întocmit inițial și depus la dosar, la data de 06.04.2012, de expertul în specialitatea topografie M. I. (fila 51 vol. II din prezentul dosar, completat la data de 12.02.2013 (filele 250-252 vol. II din prezentul dosar), pe baza măsurătorilor efectuate cu instrumente de mare precizie (stația totală electronică L. TCR407), reținând că:

În ceea ce privește cotele indivizece revin loturilor nr. 2, 3 și 4, configurate prin raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr. 639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperită de imobilul de la etaj,tribunalul a observat că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit în această fază procesuală de expert T. C. (filele 211 – 215 vol. II din prezentul dosar), parterul construcției situate în orașul S., .. 34, jud. Prahova, acoperit de etaj, are o suprafață construită de 143, 62 mp.

Din această suprafață, contestatorii E. I. și E. C. dețin o suprafață construită de 72,27 mp, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, contestatoarele C. M., S. C. și D. R. o suprafață de construită de 66, 70 mp, iar intimata F. Laurenția o suprafață de 4,65 mp.

Pornind de la calculele efectuate de expertul T. C., prin completarea raportului de expertiză depusă la data de 17.01.2013- fila 241 vol. II din prezentul dosar, expertul în specialitatea topografie a stabilit că suprafața de teren ce reprezintă amprenta la sol a construcției acoperite de etaj este de 143,62 mp, astfel că suprafețele de teren indivize ce revin loturilor 2, 3 și 4 sunt următoarele:

pentru lotul nr.2, atribuit contestatorilor E. I. și E. C., o cotă de 25,58%, respectiv 36,74 m.p.;

- pentru lotul nr.3, atribuit contestatorilor C. I. (decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe S. C. A. și D. R.) si C. M.,o cotă de 23,60%, respectiv 33,89 m.p.;

- pentru lotul nr.4, atribuit intimaților F. Laurenția și M. V. (decedat pe parcursul procesului, având ca unică moștenitoare pe intimata F. Laurenția), o cotă de 50,82%, respectiv 72,99 m.p, toate aceste cote fiind determinate prin raportul de expertiză topografie completat de expert M. I..

În ciuda insistențelor contestatoarelor C. M., S. C. și D. R., materializate prin obiecțiunile formulate la rapoartele de expertiză în specialitățile topografie și construcții civile, întocmite în această fază procesuală, de a se determina aceste drepturi indivize prin raportare la suprafața construită la sol a întregii construcții situate la adresa indicată, tribunalul nu a dat eficiență acestei cereri, întrucât ar încălca statuările obligatorii din decizia nr. 1004/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiești, decizie prin care s-a reținut că trebuie repartizat în cote indivize numai terenul aflat sub construcția acoperită de etaj, iar nu sub întreaga suprafață a construcției de la parter (ce nu este acoperită de etaj în totalitate).

Prin decizia civilă nr. 466/2 octombrie 2013 Tribunalul Prahova, rejudecând pricina, ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia civilă nr. 6/12.01.2010 a Curții de Apel Ploiești, cu respectarea îndrumărilor date prin decizia nr.1004/12.10.2007 a aceleiași instanțe a dispus următoarele:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P. (decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe intimata R. I. A. A.), N. M. M. (decedată pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe intimata R. I. A. A.), C. L. M., C. M. M., D. E. și ., precum și excepția autorității de lucru judecat privind un capăt de cerere formulat de contestatorii C. I. și C. M..

A admis contestațiile la titlu principală precizată și, respectiv, conexă formulate de către contestatorii E. I. și E. C..

A admis contestația la titlu conexă, formulata de contestatorii C. M. și C. I., decedat pe parcursul procesului, continuată pentru acesta de moștenitoarele sale legale S. C. A. și D. R., si, în consecință:

A anulat procesul-verbal din data de 05.12.2005, întocmit în dosarul de executare nr. 200/2005 al B. P. B. S..

A dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în decizia civila nr. 68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova, potrivit raportului de expertiza tehnica în specialitatea topografie, întocmit și întregit succesiv de expert M. I. în prezenta fază procesuală, în sensul că:

- distanța reală existentă între punctele 5 și 6 determinate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr.639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, este de 22,70 m.l. (raportul de expertiză topografie întocmit inițial de expert M. I. la data de 06.04.2012- fila 51 vol. II din prezentul dosar, completat la data de 12.02.2013-filele 250-252 vol. II din prezentul dosar);

- distanța reală existentă între punctele 6 și 7 determinate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr.639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, este de 0,65 m.l. (raportul de expertiză topografie întocmit inițial de expert M. I. la data de 06.04.2012- fila 51 vol. II din prezentul dosar, completat la data de 12.02.2013-filele 250-252 vol. II din prezentul dosar);

- cotele indivize ce revin loturilor nr. 2, 3 și 4, configurate prin raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr.639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperită de imobilul de la etaj, teren care are o suprafață de 143,62 m.p., conform raportului de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit în această fază procesuală de expert T. C., sunt următoarele:

- pentru lotul nr.2, atribuit contestatorilor E. I. și E. C., o cotă de 25,58%, respectiv 36,74 m.p.;

- pentru lotul nr.3, atribuit contestatorilor C. I. (decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe S. C. A. și D. R.) si C. M.,o cotă de 23,60%, respectiv 33,89 m.p.;

A obligat pe contestatoarele C. M., S. C. A. și D. R., în solidar, la plata sumei de 617 lei, dar și pe intimata F. Laurenția la plata sumei de 617 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, către contestatorii E. I. și E. C., luând în considerare gradul de culpă procesuală al acestor părți interesate în lămurirea titlului executoriu.

A respins cererea contestatorilor E. I. și E. C. de obligare a celorlalți intimați la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

A luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Deosebit de relevante în acest sens, a apreciat tribunalul, sunt constatările instanței ce a soluționat prima dată cauza în recurs, inserate în decizia menționată, potrivit cărora prima instanță a repartizat în cote indivize o suprafață în plus de aproximativ 100 mp, care, în realitate, nu există, iar prin mărirea cotei indivize, s-a micșorat suprafața de teren liberă de construcție atribuită în cele două loturi aparținând familiei E. și intimaților M. V. (decedat pe parcursul procesului) și F. Laurenția prin raportul de expertiză Rusin G., fiind modificat implicit titlul executoriu, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la titlu.

De altfel, tribunalul a considerat că, în virtutea principiului disponibilității, așa cum este reglementat prin dispozițiile art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă, are obligația să statueze omnia petita, adică să se pronunțe cu privire la tot ceea ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea să dea mai mult decât s-a solicitat ori să se pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate.

În primul rând, pe calea contestației la titlu, formulate și precizate de contestatorii E. I. și E. C., au solicitat stabilirea cotelor indivize ce revin titularilor loturilor nr. 2, 3 și 4 atribuite, prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, din terenul aflat sub părțile clădirii acoperite de etaj.

În al doilea rând, pornind de la obiectul contestației la titlu conexe, înregistrate sub nr. 1369/2005 la Judecătoria S., formulată de C. M. și C. I., decedat pe parcursul procesului, continuată pentru acesta de moștenitoarele sale legale S. C. A. și D. R., instanța de rejudecare a apelului observă că nu cuprinde vreun capăt de cerere, care să vizeze terenul de sub construcție.

Totodată, tribunalul nu putea primi obiecțiunile formulate de cele trei contestatoare, arătate în paragraful precedent, la expertiza în specialitatea topografie, întocmită și completată de expert M. I., în sensul de a stabili suprafața de teren ce revine fiecărui lot, configurat prin decizia nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova, întrucât, în mod indubitabil, pe calea contestației la titlu, nu poate fi modificată hotărârea judecătorească irevocabilă, pusă în executare silită. În plus, instanța nici nu a fost investită cu o asemenea cerere, care să fi fost formulată cu respectarea condițiilor formale instituite de art. 112 și art. 132 Cod procedură civilă.

Față de toate rațiunile expuse, în baza art. 399 alin. (1) cu aplicarea art. 315 și art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă, tribunalul a admis contestația la titlu principală precizată și, respectiv, conexă formulate de către contestatorii E. I. și E. C., precum și contestația la titlu conexă, formulata de contestatorii C. M. și C. I., decedat pe parcursul procesului, continuată pentru acesta de moștenitoarele sale legale S. C. A. și D. R..

De aceea, instanța va anula procesul-verbal din 05.12.2005, întocmit in dosarul de executare nr.200/2005 al B. P. B. S., urmând a dispune lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând in decizia civila nr.68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova, potrivit raportului de expertiza tehnica în specialitatea topografie, întocmit și întregit succesiv de expert M. I. în prezenta fază procesuală, în sensul că:

- distanța reală existentă între punctele 5 și 6 determinate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr.639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, este de 22,70 m.l. (raportul de expertiză topografie întocmit inițial de expert M. I. la data de 06.04.2012- fila 51 vol. II din prezentul dosar, completat la data de 12.02.2013-filele 250-252 vol. II din prezentul dosar);

- cotele indivize ce revin loturilor nr.2,3 și 4, configurate prin raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., materializate pe schița de plan anexă la respectivul raport din dosarul nr.639/2003 al Judecătoriei S. în care s-a pronunțat titlul executoriu, din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperită de imobilul de la etaj, teren care are o suprafață de 143,62 m.p., conform raportului de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit în această fază procesuală de expert T. C., sunt următoarele:

- pentru lotul nr.2, atribuit contestatorilor E. I. și E. C., o cotă de 25,58%, respectiv 36,74 m.p.;

- pentru lotul nr.3, atribuit contestatorilor C. I. (decedat pe parcursul procesului, având ca moștenitoare pe S. C. A. și D. R.) si C. M.,o cotă de 23,60%, respectiv 33,89 m.p.;

Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a constatt că E. I. și E. C. au solicitat acordarea sumei de 1851,70 lei, reprezentând contravaloarea onorariilor achitate pentru experții în specialitatea topografie și construcții civile, potrivit dovezilor aflate la filele 8 – 11 din vol. III al prezentului dosar.

Instanța a dat eficiență prevederilor art. 274 și 277 Cod procedură civilă, urmând a obliga pe contestatoarele C. M., S. C. A. și D. R., în solidar, la plata sumei de 617 lei, dar și pe intimata F. Laurenția la plata sumei de 617 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, către contestatorii E. I. și E. C., luând în considerare gradul de culpă procesuală al acestor părți interesate în lămurirea titlului executoriu.

Tribunalul a considerat că și contestatorii E. I. și E. C. trebuie să suporte 1/3 din cheltuielile de judecată dovedite, în calitatea lor de titulari ai lotului nr. 2, atribuit prin titlul executoriu, astfel că a respins cererea acestora de obligare a celorlalți intimați la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

În baza art. 274 cod procedură civilă, tribunalul a luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei au declarat recurs contestatoarele C. M., S. C. A. și D. R., apreciind-o ca fiind afectată de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.

Susțin recurentele că, în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când, a admis contestațiile la titlu conexe formulate, a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova potrivit raportului de expertiza tehnica specialitatea topografie întocmit și întregit succesiv de expertul M. I..

Precizează contestatoarele că, tribunalul a arătat că expertiza dispusă în cauză s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 1004/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre prin care s-a reținut că trebuie repartizat în cote indivize numai terenul aflat sub construcția acoperită de etaj, iar nu sub întreaga suprafață a construcției de la parter (ce nu este acoperita de etaj în totalitate), respingând obiecțiunile formulate sub acest aspect de recurentele C. M., S. C. si D. R. la expertizele specialitățile topografie și construcții civile întocmite în aceasta faza procesuală.

Apreciază că hotărârea pronunțata a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă.

Astfel, arată recurentele că potrivit art. 315 Cod pr. civilă se da putere hotărârii pronunțate de către instanța de recurs cu privire la problemele de drept rezolvate, dar nu și la cele de fapt, asupra cărora instanța de trimitere are dreptul de apreciere.

Se arată că, instanța de recurs, chiar dacă examinează toate motivele de casare pentru a da îndrumări complete instanței de trimitere asupra modului în care trebuie să judece și a evita repetarea unor erori comise cu ocazia primei judecați, totuși trebuie să evite darea unor soluții prin care ar limita dreptul de apreciere și libertatea de mișcare a instanței de trimitere.

Singura problemă de drept dezlegată de Curtea de Apel Ploiești care a pronunțat decizia civila nr. 1004/12.10.2007 a fost aceea privind interpretarea art. 399 Cod pr. civilă în sensul că motivele ce se invocă într-o contestație la executare nu se pot referi la chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă, iar instanța de executare trebuia să se conformeze titlului executoriu, fără a putea să-l modifice sau să-l anuleze.

In ceea ce privește aspectele de fapt, arată contestatoarele, îndrumările instanței de recurs s-au concretizat în a dispune instanței de rejudecare să efectueze o altă expertiză care să stabilească următoarele împrejurării:

- distanta reala dintre punctele 5 și 6 din schița de plan anexa la raportul de expertiza întocmit de expert Rusin G.;

- distanta dintre punctele 6 si 7 din aceeași schița de plan;

- cotele indivize ce revin lotului nr. 2 atribuit pârâților E. I. și E. C., lotului nr. 3 atribuit paraților C. I. și C. M. și lotului nr. 4 atribuit pârâților M. V. și F. Laurentția din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora acoperită de imobilul de la etaj care are o suprafața construită de 149,60 m.p..

Apreciază recurentele că, Tribunalul Prahova trebuia, în ceea ce privește probele, să respecte indicațiile instanței de casare, dar față de principiul că numai problemele de drept sunt obligatorii și față de principiul că instanța de recurs nu poate înrăutăți situația părții în propria sa cale de atac, pentru lămurirea distanțelor dintre punctele 5-6 și, respectiv 6-7 trebuia să se dispună expertului să măsoare întinderea suprafețelor celor trei loturi în funcție de dimensiuni, să scadă din construcții care au toate laturile dimensionate, precum și respectarea accesului la imobil a lotului C., deci distanța dintre punctele 6-7.

Or, apreciază recurentele că instanța de casare nu a trasat și modalitatea în care să se facă expertiza topometrică, iar invocarea deciziei de casare ca argument în respingerea obiecțiunilor formulate de către recurenți la cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză este eronată.

Apreciază că instanța de casare a stabilit cu autoritate de lucru judecat că trebuie repartizat în cote indivize numai terenul aflat sub construcția acoperită de etaj. Pe de o parte, s-au interpretat greșit dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, întrucât această statuare nu privea dezlegarea unei probleme de drept, iar pe de altă parte, s-a refuzat să se facă aplicarea unei norme legale cum este H.G. nr. 400/2003, în vigoare la momentul efectuării expertizei Rusin, iar ulterior a Ordinului nr. 634/2006 al ANCPE privind metodologia de calcul a cotelor indivize într-un imobil cu mai multe apartamente, absolut obligatorie pentru a răspunde motivelor contestației formulate de C. I. și M..

Arată recurentele că pentru a se stabili distanțele dintre punctele 5-6 și 6-7 în condițiile în care schița de plan Rusin, nu conține toate dimensiunile, i stabilește numai suprafața finală a fiecărui lot și care conține atât teren liber, cât și teren de sub construcție era obligatoriu ca expertul să stabilească pentru fiecare lot în parte mai întâi suprafețele indivize prin raportare la normele legale și suprafețele de teren liber care sunt individualizate prin dimensiuni pentru ca, în final, să se deducă care este suprafața ce reprezintă accesul familiei C..

Apreciază recurentele că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399 și urm. Cod pr. civilă.

Astfel, prin contestația la titlu se urmărește clarificarea, interpretarea, explicarea dispozitivului hotărârii, pentru a se obține executarea întocmai a acestuia.

Aceasta înseamnă că titlul nu este suficient de clar și este necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte.

Arată că pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare, ceea ce s-a întâmplat prin soluția pronunțată, întrucât lotul recurenților este diminuat cu o suprafață de 2,37 x 19,90 = 47,16 m.p., în timp ce celelalte două loturi rămân neschimbate.

Apreciază că instanța trebuia să dispună expertului să măsoare întinderea suprafețelor celor trei loturi în funcție de dimensiuni, să scadă din suprafața totală suprafața aferentă construcției pentru loturile 2, 3 și 4, să verifice suprafețele libere de construcții care au toate laturile dimensionate, precum și respectarea accesului la imobil a lotului C., deci exact a distanțelor dintre punctele 6-7.

Consideră că, este mai mult decât evident că o simplă măsurătoare a stâlpilor de gard, așa cum a făcut expertul M. nu respectă exigențele lămuririi neconcordanțelor dintre schița de plan aferentă expertizei Rusin și situația efectivă din teren.

Arată că distanța dintre punctele 6-7 care reprezintă tocmai accesul lotului 3 -C. este stabilită arbitrar la numai 0,65 ml. de către expertul M., deși este evident că în expertiza Rusin are cel puțin distanța dintre limita construcției proprietatea familiei E. și trece prin magazia familiei M..

Precizează că, dacă se avea în vedere că expertul Rusin a arătat în mod expres că a respectat schița aferentă partajului voluntar întocmită în anul 1992 cu modificări în funcție de schimbările constructive intervenite după acea dată, se observă că s-a mărit lățimea terenului lotului 4 - M. de la 6,40 m.l. la 7,03 m.l., deci cu 0,63 m.l., celelalte dimensiuni rămânând neschimbate.

Aceasta înseamnă, printr-un simplu calcul matematic, că accesul de 3 m.l. al familiei C. din schița aferentă partajului voluntar din anul 1992 a fost redus în expertiza Rusin la 2,37 ml (3 - 0,63) și în niciun caz nu poate fi de 0,65 m.l., așa cum a pretins expertul M..

Expertul a ajuns la o concluzie arbitrară, lăsând practic lotul 3 fără acces tocmai pentru ca nu a avut în vedere dimensiunile fiecăruia dintre cele trei loturi, prin verificarea în mod separat a suprafeței indivize și tot separat a terenului liber.

Astfel, terenul pentru care se cere punerea în posesia pentru loturile 2, 3 și 4 nu este suficient de bine identificat în titlul executoriu.

Este greșit a se măsura strict distanțele dintre punctele 5-6 și 6-7 din schița de plan Rusin, fără a se lua în considerare și întinderea suprafeței loturilor.

Arată recurentele că nu se pot stabili limite de hotar fără un calcul minim al suprafețelor, iar în schița de plan a expertului M. totul a fost redus la o simpla măsurătoare a stâlpilor de gard.

Precizează că și expertul M. a arătat că suprafața totală (suprafața construită + suprafața liberă) a celor trei loturi potrivit titlului executoriu era de 696 m.p., iar în realitate suprafața găsită în teren este cu 14 m.p. mai mică, respectiv de 682 m.p..

Apreciază că, în cazul în care s-ar fi stabilit în mod corect mai întâi suprafețele indivize aferente construcției pentru fiecare dintre cele trei loturi, s-ar fi dedus și suprafețele libere care trebuiau să revină fiecărui lot, iar dacă ar exista diferențe în minus față de titll executoriu ele trebuie suportate în mod proporțional și nu numai de către unul din loturi, așa cum s-a întâmplat în speță.

Dacă dimensiunile din titlul executoriu al loturilor sunt greșite ele trebuie să afecteze toate loturile indivize și nu numai unul dintre ele, în condițiile în care este evident că potrivit schiței de plan Rusin accesul la locuința pentru lotul 3 se face pe o lățime de cel puțin 2,37 m.l..

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și retrimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se dispune refacerea expertizei topometrice, astfel încât verificarea distanțelor dintre punctele 5-6 și 6-7 din expertiza ce a stat la baza titlului executoriu să se facă prin calcularea suprafeței pentru fiecare lot în parte (atât a suprafeței indiviză de sub construcție, cât și a suprafeței libere de construcție), calculul suprafețelor indivize să se facă cu respectarea Ordinului ANCPI nr. 634/2006 fără de care nu se va putea face nici intabularea, iar accesul la locuința pentru lotul 3 să respecte schița de plan Rusin, adică cel puțin distanța dintre limita construcției proprietatea familiei E. și magazia lotului 4.

Intimatele D. A. L., D. P. S. au fost reprezentate în instanță de apărătorul ales, iar prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale formulate au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod eronat recurentele arată că decizia pronunțată de tribunal a fost dată cu interpretarea greșită a disp. art. 315 Cod proc. civilă, deoarece, în opinia lor, instanța de rejudecare a respectat întru totul recomandările instanței de recurs, dezlegând toate problemele litigioase ce vizau lămurirea și întinderea titlului executoriu.

La data de 8 septembrie 2014, intimatul I. E. a depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că litigiul a fost soluționat de tribunal, hotărârile fiind casate de două ori cu trimitere de către Curtea de Apel Ploiești, iar decizia nr. 6/2010, în baza art. 315 alin. 1 Cod proc. civilă, a stabilit sarcini clare instanței de rejudecare, în speță nefiind incidente cazurile de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

Examinând decizia recurată, actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Critica recurentelor prin care s-a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă este nefondată, pentru următoarele considerente:

În primul rând trebuie arătat că prin decizia nr. 1004/12.10.2007 a Curții de Apel Ploiesti au fost admise recursurile declarate de contestatorii E. I. ,E. C. și intimații M. V. și F. Laurenția, casându-se decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât, prin soluția

pronunțată, instanța a modificat titlul executoriu, schimbând amplasamentul loturilor, modificând suprafețele de teren aflate în proprietatea părților și nelămurind dispozitivul deciziei în sensul solicitat de contestatori.

Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost reînregistrată la nr._, iar pe linia deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză specialitatea topo, cu obiectivele dispuse prin hotărârea de casare.

Prin decizia civilă nr. 227/25.03.2009, Tribunalul Prahova a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimaților N. P., N. M. M., C. L. M., C. M. M., D. E., a autorității de lucru judecat privind un capăt de cerere formulat de contestatorii C. I. și C. M., a admis contestațiile la titlu din acțiunea principală precizată si conexă formulată de către contestatorii E. I. și E. C., precum și contestația la titlu conexă, formulată de contestatorii C. I. și C. M.,fiind anulat procesul-verbal din 05.12.2005 întocmit în dosarul de executare nr.200/2005 al B. P. B. S. .

Totodată, s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în decizia civilă nr.68/01.02.2005 a Tribunalului Prahova, potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing.I. G. și schiței de plan anexă, varianta I, în sensul că punctul 5 este materializat printr-un stâlp de țeavă metalică în postamentul de beton al gardului de pe . și albastră), punctul 6 este materializat prin stâlpul din țeavă metalică la terminarea postamentului de beton a gardului (culoare roșie), iar punctul 7 este materializat printr-o țeavă metalică cu diametrul de 2 cm. amplasată lângă gard, (culoare roșie și albastră), astfel încât distanța dintre punctele 5-6 este de 23,00 m, iar distanta dintre punctele 6-7 este de 0,62 m.

De asemenea, a motivat tribunalul că această decizie nu poate fi pusă în executare, întrucât există inadvertențe între situația reală din teren și schița de plan anexă la raportul de expertiză omologat prin titlul executoriu, situație în care se impune alegerea variantei I din lucrarea întocmită de I. G., conform căreia distanta dintre punctele 5-6 este de 23,00 m, iar distanta dintre punctele 6-7 este de 0,62 m.

A apreciat instanța de apel că se impune omologarea acestei variante întrucât, dacă s-ar omologa cea de-a doua variantă, prin care distanta dintre punctele 5-6 este de 19,38 m, ar însemna că imobilul-construcție aparținând fam. E. se află pe terenul fam.C., ceea ce este inadmisibil, ținând seama de actele de proprietate ale părților.

Ca atare, atât timp cât decizia nr. 68/2005 reprezentând titlul executoriu nu poate fi pusă în executare silită față de toate părțile, înseamnă că dispozitivul acestui titlu executoriu necesită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sale, potrivit variantei I propusă de către expertul tehnic I. G., întrucât numai în acest mod sunt înlăturate toate inadvertențele și diferențele dintre schița de plan de la

expertiza topo Rusin G. și situația existentă în realitate pe teren, cu respectarea drepturilor tuturor părților.

Împotriva deciziei mai-sus menționate au formulat recurs contestatorii C. I. și C. M. în cuprinsul căruia au învederat că deși Curtea de Apel Ploiești în decizia de trimitere a stabilit clar că proprietatea de la etajul construcției are o suprafață construită de 149,6 mp în mod greșit instanța de fond a renunțat la punctul „c” din obiectivele expertizei I. G., considerând-o irelevantă.

Prin decizia nr. 738/19.10.2009 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de contestatorii C. I. și C. M., a fost casată decizia civilă nr. 227/25.03.2009 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Prahova.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 738/2009 a reținut că expertul desemnat a răspuns doar primelor două obiective trasate de instanță, respectiv a stabilit distanța dintre pct.5 și 6, 6 și 7 ale schiței de plan aferentă lucrării întocmite de expert Rusin G., fără a se stabili însă cotele indivize ce reveneau loturilor 2,3 și 4 din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperit de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60 mp.

S-a mai reținut că instanța de rejudecare nu a dat curs în totalitate îndrumărilor instanței de casare cu privire la stabilirea cotelor indivize ce reveneau loturilor menționate anterior, iar o atare situație rezultă cu prisosință din dispozitivul deciziei pronunțate, dar și din considerentele acesteia unde se reține că nu s-a mai impus a se răspunde la acest obiectiv, motivat de faptul că nu are relevanță în cauză, dat fiind faptul că prin titlul executoriu s-au stabilit cotele indivize, iar stabilirea altor cote ar însemna modificarea acestuia, ceea ce este inadmisibil.

S-a arătat că existența unui control judiciar eficient nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate de instanțele superioare și în condițiile în care precizările art. 315 Cod proc.civilă sunt categorice, nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

Prin raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit și completat succesiv de expertul M. I. ale cărui obiective erau să se verifice dacă, raportat la dimensiunile celor două laturi dintre punctele 5-6 și 6-7, suprafețele de teren ce revin fiecărei categorii de copartajanți sunt aceleași cu cele stabilite prin decizia nr. 68/2005 a Tribunalului Prahova, atât sub aspectul întinderii cât și amplasamentului, cu luarea în considerare a expertizei specialitatea construcții civile, obiective ce au fost stabilite inițial prin decizia nr. 1004/2007 a Curții de Apel Ploiești și reluate prin decizia nr. 738/2009.

Ca atare, instanța de apel a respectat indicațiile instanței de casare în ceea ce privește obiectivele expertizei topografice,respectând dispoz.art.315 C.p.civ.

Însă, susținerea că instanța de casare nu a trasat și modalitatea în care să se facă expertiza topometrică, urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât nu se specifică ce „se înțelege prin modalitatea în care să se facă expertiza topometrică”, din moment ce instanța de casare a stabilit clar care sunt obiectivele expertizei.

Deși se invocă din nou că s-au interpretat greșit dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, întrucât această statuare nu privea dezlegarea unei probleme de drept, iar pe de altă parte, s-a refuzat să se facă aplicarea unei norme legale cum este H.G. nr. 400/2003, în vigoare la momentul efectuării expertizei Rusin, iar ulterior a Ordinului

nr. 634/2006 al ANCPE privind metodologia de calcul a cotelor indivize într-un imobil cu mai multe apartamente, Curtea reține că recurenții au invocat ca motiv al obiecțiunilor la raportul de expertiză faptul că expertul a făcut referire la suprafața totală, iar nu pentru fiecare proprietar, deși exista posibilitatea ca unul sau doi proprietari să dețină cât se menționează în expertiză. Tribunalul în mod corect a respins obiecțiunile la raportul de expertiză pe motiv că prin contestațiile la titlu nu

s-a solicitat să se constate întinderea dreptului de proprietate.

Expertul M. I. în raportul de expertiză întocmit a stabilit distanța reală dintre punctele 5-6 din schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Rusin G., distanța dintre punctele 6-7 din aceeași schiță de plan, precum și cotele indivize ce revin lotului 2 atribuit pârâților E. I., E. C., lotului nr. 3 atribuit pârâților C. I. și C. M. și lotului 4 atribuit pârâților M. V. și F. Laurenția din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperit de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60 mp, astfel cum a dispus instanța de casare prin decizia 738/2009 a Curții de Apel Ploiești.

Astfel instanța de fond a dat eficiență constatărilor din raportul de expertiză întocmit inițial și depus la dosar nr. 6.04.2012.

Prin critica formulată de recurente că pentru a se stabili distanțele dintre punctele 5-6 și 6-7 în condițiile în care schița de plan Rusin, nu conține toate dimensiunile, stabilește numai suprafața finală a fiecărui lot și care conține atât teren liber, cât și teren de sub construcție ,era obligatoriu ca expertul să stabilească pentru fiecare lot în parte mai întâi suprafețele indivize prin raportare la normele legale și suprafețele de teren liber care sunt individualizate prin dimensiuni pentru ca, în final, să se deducă care este suprafața ce reprezintă accesul familiei C., acestea urmăresc de fapt efectuarea unei noi expertize, în sensul de a se stabili drepturile indivize prin raportare la suprafața construită la sol a întregii construcții, situată la adresa indicată, când în realitate îndrumarea dată de instanța de casare prin decizia nr. 738/2009 era de a se stabili cotele indivize ce reveneau loturilor 2,3 și 4 din terenul aflat sub partea de construcție proprietatea acestora, acoperit de imobilul de la etaj care are o suprafață construită de 149,60 mp.

Cu toate că se invocă că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 399 și urm. Cod pr. civilă, iar pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare, Curtea reține că trebuie respectat art. 315 Cod proc. civilă, în sensul că dispozițiile deciziei de casare nr. 738/2009 a Curții de apel Ploiești sunt obligatorii și prin care s-au stabilit limitele rejudecării, situație în care nu se mai poate pune în discuție dacă s-a modificat sau nu titlul executoriu.

La finalul motivelor de recurs recurenții reiau criticile aduse raportului de expertiză, deși așa cum s-a arătat obiecțiunile la acest raport au vizat doar faptul că expertul a făcut referire la suprafața totală și exista posibilitatea ca unul sau doi proprietari să dețină cât se menționează în expertiză, cu atât mai mult cu cât instanța de fond trebuia să respecte decizia de casare nr. 738/2009 a Curții de Apel Ploiești.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Se va lua act că intimatele D. P. S. și D. A. L. vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarele C. M., domiciliată în Târgoviște, .. 12, județul Dâmbovița, S. C. A. – moștenitoare a defunctului C. I., domiciliată în Târgoviște, .. 12, județul Dâmbovița și D. R., moștenitoare a defunctului C. I., domiciliată în Târgoviște, ., nr. 2, ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 466/2 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii E. I. și E. C., ambii domiciliați în București, Bulevardul Libertății, nr. 4, ., sector 4, F. L., domiciliată în S., .. 34, județul Prahova, C. L. M. și C. M. M., ambii domiciliați în C., .. 28, județul D., D. E., domiciliată în S., ., ., județul Prahova, D. A. L., domiciliată în București, .. 8, sector 2, D. P. S., domiciliată în București, .. 15, ., sector 2, R. I. A. A., moștenitoarea defuncților N. M. M. și N. P., domiciliată în București, ., sector 3.

Ia act că intimatele D. P. S. și D. A. L. vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2014.

Președinte, Judecători,

A.-C. B. E. S. V.-I. S.

Grefier,

D. V.

Red. ES

Tehnored.CC

2 ex./25.09.2014

d.f._ – Tribunalul Prahova

j.f. A. A.-P. și O. C. Ș.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

← Cereri. Sentința nr. 636/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 2662/2014. Curtea de Apel... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 1891/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 1891/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI