Partaj judiciar. Decizia nr. 62/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 6820/204/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 62
Ședința publică din data 14 ianuarie 2014
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții P. I., domiciliat în Ploiești, ..2, județ Prahova, P. C., domiciliat în Băicoi, ..4, județ Prahova și pârâtele B. E., B. C.-M., ambele domiciliate în Băicoi, ., județ Prahova, B. C.-L. și B. M.-M., domiciliate în Băicoi, ..17, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.304 din 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele B. M. și H. N., ambele domiciliate în Băicoi, ..17, județ Prahova.
Recursuri timbrate astfel: recurenții-reclamanți cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr._/22.10.2013 și 0,15 lei timbru judiciar și recurenții-reclamanți, astfel: B. C. L. cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.2554/07.01.2014 și 0,50 lei timbru judiciar și B. E. – 10,00 lei taxă judiciară de timbru cu chitanța nr. 2548/07.01.2014 și 0,50 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți P. I. și P. C. reprezentați de avocat I. M. din Baroul Prahova, recurenta-pârâtă B. E. în nume propriu și în calitate de procuratoare pentru B. C.-M., recurentele-pârâte B. C.-L. și B. M.-M. personal, intimatele-pârâte B. M. și H. N. asistate de avocat T. R. din Baroul Prahova,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Având pe rând cuvântul, părțile personal și prin apărător, învederează că nu mai au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de aceste declarații și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. M. având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că recursul declarat vizează doar varianta de lotizare omologata de instanța de apel, in cauza considerând ca sunt incidente disp. art. 304 pct.9 și 7 Cod pr. civila, considerând că au fost încălcate prevederile art. 641 cod civil si 6739 Cod pr. civilă.
Astfel, disp. art. 741 Cod civil prevăd ca, la formarea si compunerea părților, să se dea fiecărei parte, pe cat se poate, aceeași cantitate de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura si valoare, evitându-se însă cat va sta prin putința, îmbucătățirea peste măsura a eritajelor si diviziunea exploatațiunilor, iar potrivit disp. art. 6739 prevede ca la formarea si atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, si de acordul pârtilor, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor, sau altele asemenea. Or, în cauza de față, instanța de apel omologând varianta C a raportului de expertiză Silvas M. A., nu a respectat aceste prevederi legale.
S-a ajuns în această situație deoarece între părți a existat o înțelegere în sensul ca recurenții-reclamanți să nu mai solicite teren în intravilan ci în extravilan, astfel că recurenții, convinși că se va respecta înțelegerea, nici nu s-au mai prezentat cu ocazia efectuării expertizei. Intimații H. și B. însă au solicitat întocmirea și unei a doua variante de lotizare, iar instanța de apel a avut în vedere această a doua variantă –C, prin omologarea căreia a încălcat dispoziția referitoare la acordarea către fiecare parte a bunurilor având aceeași calitate si valoare, in timp ce toți parații din primesc terenuri atât in intravilan (terenuri curți construcții si arabil), care au o valoare mai mare, cat si in intravilan, iar reclamanții primesc teren doar in extravilan, fiind practic privați de a primi teren in intravilanul localității, situație ce îi dezavantajează.
Cu privire sulta ce urma sa fie achitata in varianta A de recurenții-reclamanții, susține că s-a făcut dovada la instanța de fond ca avem resurse financiare pentru a achita sultele cuvenite celorlalte părți.
În ceea ce privește posesia terenurilor, instanța de apel a considerat că și apelantele au exercitat posesia asupra acestora, dar nu este real, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, spre deosebire de recurenții reclamanți care au avut posesia terenurilor, au plătit taxele și impozitele datorate, făcând dovada atât a posesie cât și a folosinței terenurilor. Pârâtele nu numai ca nu au avut posesia terenului, nu-l puteau folosi datorita vârstelor si domiciliului acestora, făcând referire aici la H. N. care a fost plecată din țară, revenind cu un an în urmă, precum și la mama acesteia care are 84 ani.
Consideră ca instanța de apel nu a luat in considerație acordul părților, în sensul că la instanța de fond 6 persoane au fost de acord, numai una nu, cu varianta A.
Totodată, susține că în varianta omologată de instanța de apel se îmbucătățește prea mult terenul, ajungându-se la parcele de 14 m. lățime foarte greu de exploatat cu utilaje agricole mecanizate.
Solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la celelalte două recursuri, solicită admiterea lor.
Recurenta B. E. în nume propriu și în calitate de procuratoare pentru B. C.-M., solicită admiterea recursului, păstrarea sentinței Judecătoriei Câmpina în ceea ce privește menținerea variantei A de lotizare.
Avocat T. R. având cuvântul pentru intimatele-pârâte B. M. și H. N. solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Prahova. Cu cheltuieli de judecată.
Solicită a se avea în vedere că masa partajabilă este compusă din teren agricol extravilan și intravilan, livadă și teren forestier și doar 550 mp. curți-construcții atribuit lotului II conform posesiei.
Consideră că prin omologarea variantei C, sub aspectul categoriei de folosință, loturile sunt egal împărțite, cu sulte minime, rezultând astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a disp. art. 741 Cod civil, chiar dacă recurenții P. se consideră prejudiciați prin atribuirea unor astfel de terenuri cu toate că au solicitat constant teren în extravilan.
Recurenții au arătat că au posibilități materiale să achite sultele, or, posibilitățile materiale ale unei părți nu reprezintă un criteriu prevăzut de lege de care instanța să țină cont la formarea loturilor.
De asemenea, au criticat recurenții faptul că instanța nu a ținut cont de înțelegerea intervenită între părți. Or, în realitate, aceasta a fost doar o conivență numai între recurente, neputându-se vorbi de o majoritate a părților.
Mai solicită apărătorul intimatelor să se aibă în vedere și faptul că acestea desfășoară o activitate agricolă autorizată ca ocupație și că au domiciliul în Băicoi, spre deosebire de recurenții P. care domiciliază în Ploiești și sunt de profesie medici.
Recurentele-pârâte B. C.-L. și B. M.-M. solicită admiterea recursului, păstrarea sentinței Judecătoriei Câmpina în ceea ce privește menținerea variantei A de lotizare. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocat I. M. pentru recurenții-reclamanți, arată că partea sa este medic veterinar și domiciliază în Băicoi.
C u r t e a,
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții P. I. și P. C. au chemat în judecată pe pârâții B. E., B. C. M., B. V. M., B. M. și H. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 20.09.1970 în orașul Băicoi, jud. Prahova.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că la data de 20 septembrie 1970, a decedat numitul B. G., de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori: P. S., în calitate de fiică, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, în prezent decedată, la succesiune venind B. I. și B. C., fiii acesteia; B. N., în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3, în prezent decedat, la succesiune venind B. E., în calitate de soție supraviețuitoare, B. C. M., în calitate de fiică și B. V., în calitate de fiu; B. I., în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, în prezent decedat, la succesiune venind B. M., în calitate de soție supraviețuitoare și H. N., în calitate de fiică.
S-a arătat că la masa succesorală a defunctului B. G., au rămas următoarele bunuri: un teren în suprafață de 2200 mp, situat în Băicoi, tarlaua 14, . de proprietate nr. 1031/15.11.2005; un teren situat în extravilanul orașului Băicoi, în suprafața de 2 ha si 8300 mp; un teren intravilan în suprafață de 1600 mp, situat în Băicoi, T 56, P 4088; un teren în suprafața de 1600 mp, situat în Băicoi, T 19, P 1291; un teren în suprafață de 550 mp, curți construcții, situat în Băicoi, T 56, P 4087 în conformitate cu titlul de proprietate nr. 110.838/23.04.2003 și un teren în suprafață de 1400 mp, situat în Băicoi, conform titlului de proprietate nr. 271/20.12.2002, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova.
Au mai menționat reclamanții că, în conformitate cu disp. art. 1091, alin.2, Cod pr. civila astfel cum a fost modificat prin art. l pct. 10 din Legea 202/2010, au obținut încheierea emisă de notarul public, cu privire la verificarea evidențelor succesorale.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 669 și urm. Cod civil, iar în susținerea cererii s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtele B. E. și B. M. C. au formulat întâmpinare prin care au învederat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune, solicitată de reclamanți, cu mențiunea că masa succesorală ce a aparținut defunctului B. G., decedat la data de 20.09.1970, este cea cuprinsă în cererea de chemare în judecată, iar cota legala este pe fiecare tulpina de 1/3, iar în ceea ce privește posesia actuală a terenurilor solicitate la partaj, acesta este următoarea:
Terenul în suprafață de 2200 mp, situat în orașul Băicoi, dobândit prin titlul de proprietate nr. 1031/15.11.2005, este folosit de toți moștenitorii în cote egale de 1/3 pentru fiecare; terenul în suprafață de 2 ari și 8300 mp, situat în extravilanul localității Băicoi, dobândit prin titlul de proprietate nr. l10838 din 23.04.2003, un hectar este folosit de ea B. E., iar restul de B. M. și P. C.; terenul în suprafață de 1600 mp situat în intravilanul orașului Băicoi, ., T 56, p 4088, este numit și terenul din punctul "Acasă” și este folosit în exclusivitate de B. V.; terenul în suprafață de 1600 mp situat în intravilanul orașului Băicoi, T 19, P 1292, este o gradină folosită de către B. M..
Terenul în suprafață de 550 mp, curți construcții, situat în intravilanul orașului Băicoi, ., T 56, P 4087, dobândit prin titlul de proprietate nr._ din 23.04.2003, este tot în punctul "Acasă” și este folosit în exclusivitate de B. V.; iar terenul în suprafață de 1400 mp situat în orașul Băicoi, T 34, P 530/13, are categoria de folosința pădure și nu știe cine folosește acest teren.
Pârâtele B. M. și H. N. au formulat întâmpinare-cerere reconvențională, prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea, în sensul de a dispune partajarea masei succesorale de pe urma defunctului B. G. întrucât doresc sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale, mai puțin terenul în suprafață de 1.600 mp situat in Băicoi, arătând că la data de 20.09.1970 a decedat numitul B. G., de pe urma acestuia rămânând moștenitorii indicați în acțiunea formulată de reclamant, iar masa succesorala se compune din bunurile la fel indicate în acțiune, pârâtele stăpânind 1/3 din terenul situat în extravilanul Băicoi în suprafață de 2 ha și 8.300 mp, precum și terenul de 1.600 mp situat în Băicoi, .) T19, P 1291.
Pe cale reconvențională pârâtele au solicitat să se constate că terenul de 1.600 mp situat în Băicoi îl stăpânesc ele de peste 30 ani, astfel solicită constatarea dreptului lor de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren, ceilalți moștenitori neavând niciodată nicio pretenție.
Conform declarațiilor din ședința publică din data de 04.05.2012 și de 15.06.2012, au renunțat la această cerere reconvențională.
Pârâtul B. V. M. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea și a se dispune sistarea stării de indiviziune, că în calitate de moștenitor al lui B. N. solicită să fie pus în posesie asupra terenului intravilan de 1.600 mp din T. 56, P. 4088, asupra terenului de 550 mp curți-construcții din T. 56, P. 4087, și să se împartă egal masa succesorală a lui B. N. întrei cei 3 moștenitori: B. E., B. C. și el.
Întrucât la data de 24.06.2012 a decedat pârâtul B. V. M., în ședința din data de 14.09.2012 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitoarelor acestuia, B. C. L. și B. M. M., în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. și li s-a pus în vedere acestora să precizeze în scris dacă insistă în cererea formulată de def. pârât B. V. cu privire la partajarea bunurilor succesorale ale def. B. N., însă întrucât cererea nu a fost timbrată și susținută de pârâtele introduse în cauză, instanța de fond a apreciat că acestea nu au mai dorit să fie soluționată.
În urma probelor administrate, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 480/15.02.2013 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți, a constatat starea de indiviziune a părților astfel: - P. S. –cu o cotă de 1/3, ce va fi preluată prin retransmitere de moștenitorii acesteia P. I. și P. C.;- B. N. –cu o cotă de 1/3 ce va fi preluată prin retransmitere de moștenitorii acestuia B. E., B. M. C. și moșt. B. V. M., respectiv B. C. L. și B. M. M.;- B. I. – cu o cotă de 1/3 ce va fi preluată prin retransmitere de moștenitorii acestuia B. M. și H. N..
A constatat totodată că bunurile supuse partajului rămase de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 20.09.1970, sunt următoarele: teren cu destinație forestieră în suprafață de 1.400 mp, situat în extravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 34, P 530/13, dobândit prin titlul de proprietate nr. 217/20.12.2002 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.; - teren în suprafață de 2200 mp, situat în extravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 14, P 104/7, dobândit prin titlul de proprietate nr. 1031/15.11.2005 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.; - teren în suprafață de 28.300 mp, situat în extravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 124, P. 2448/110, dobândit prin titlul de proprietate nr. 110.838/23.04.2003 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.; - teren curți construcții în suprafață de 550 mp, situat în intravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 56, P. 4087, dobândit prin titlul de proprietate nr. 110.838/23.04.2003 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.; - teren curți construcții în suprafață de 1545 mp, situat în intravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 56, P. 4088, dobândit prin titlul de proprietate nr. 110.838/23.04.2003 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.; - teren curți construcții în suprafață de 1603 mp, situat în intravilanul loc. Băicoi, jud. Prahova, T 19, P. 1291, dobândit prin titlul de proprietate nr. 110.838/23.04.2003 și identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A.;
A dispus de asemenea ieșirea din indiviziune potrivit variantei A din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A..
A obligat pârâtele B. M. și H. N. să plătească reclamanților 3534,6 lei cheltuieli de judecată și pârâții B. E., B. M. C., B. C. L. și B. M. M. suma de 3034,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pe numele numitului B. G., decedat la data de 20.09.1970 au fost emise următoarele titluri de proprietate: nr. 271/20.12.2002 pentru o suprafață de 1.400 mp pe raza loc. Băicoi, nr. 110.838/23.04.2003 pentru o suprafață de 32.050 mp tot pe raza loc. Băicoi și nr. 1031/15.11.2005 pentru o suprafață de 2.200 mp situată de asemenea în loc. Băicoi – iar deși potrivit certificatului de moștenitor nr. 827/25.01.1970 emis de pe urma def. B. G. au rămas ca moștenitori ai acestuia: B. S. – soție, și copii: B. D., P. S., B. I., B. G. și B. N., totuși titlurile de proprietate mai sus menționate sunt emise numai pe numele a 3 descendenți: B. N., B. I. și P. S..
Astfel, instanța de fond a avut în vedere disp. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ce prevăd că stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, precum și disp. art. art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun, însă condiționat de existența unei cereri, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate.
Așadar, instanța de fond a apreciat că asupra terenurilor indicate în cele 3 titluri de proprietate numai moștenitorii indicați în acestea au dreptul la câte o cotă de 1/3 fiecare, față de art. 669 Cod civil, întrucât numai aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Totodată, însă, luând act că toți acești descendenți ai defunctului B. G. au decedat, prima instanță a constatat că dreptul succesoral al acestora de 1/3 din terenurile indicate în titlurile de proprietate va fi preluat de moștenitorii acestora, astfel: la data de 18.03.2011 a decedat P. S., moștenitorii ai acesteia rămânând reclamanții P. I. și P. C., în calitate de fii; la data de 15.11.1992 a decedat B. N., moștenitori ai acestuia rămânând: B. E., soție, și copii B. M. C. și B. V. M. - fii; iar pe parcursul cauzei a decedat și B. V. M. la 24.06.2012, acesta lăsând ca moștenitori 2 fiice: B. M. M. și B. C. L.; de asemenea, la data de 26.11.1997 a decedat B. I., moștenitorii acestuia fiind B. M. – soție și H. N. – fiică.
Toate terenurile indicate în titlurile de proprietate au fost identificate de expert tehnic S. M. A. prin raportul de expertiză tehnică topografică, completat ulterior la 19.11.2012 și la 03.12.2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul prev. art. 6739 Cod pr. civilă, raportat la art. 728 și urm. Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenurilor din titluri de proprietate nr. 271/20.12.2002, nr. 110.838/23.04.2003 și nr. 1031/15.11.2005, potrivit variantei de lotizare A din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică-rectificare întocmit de expert S. M. A., variantă solicitată de majoritatea părților, respectiv de reclamanți și de pârâtele B. E., B. M. C., B. M. M. și B. C. L..
În ședința din data de 07.12.2012 pârâta H. N. a solicitat omologarea variantei C, iar împreună cu pârâta B. M. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat această variantă – instanța de fond reținând că numai acestea doresc varianta C, însă majoritatea părților solicită varianta A, astfel că a avut în vedere interesul majoritar al părților.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și faptul că și prin varianta A, acestor pârâte le revine terenul de 1.400 mp și de 1603 mp, care le este atribuit și prin varianta C pe care o solicită, singura diferență a acestor variante, fiind terenul de 2200 mp, în locul celui de 9.433 mp și care face parte din suprafața totală de 28.3000 mp.
Totodată, în raport de disp. art. 274 Cod pr. civilă au fost obligate pârâtele B. M. și H. N. să plătească reclamanților suma de 3534,6 lei cheltuieli de judecată și pârâții B. E., B. M. C., B. C. L. și B. M. M. suma de 3034,6 lei cu același titlu.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, pârâtele B. M. și H. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul omologării variantei de partajare.
În motivare, apelantele au arătat că instanța de fond a omologat greșit varianta A de lotizare din raportul de expertiză - legală și echitabilă fiind varianta C, singura motivare a soluției fiind aceea că s-a avut în vedere „interesul majoritar al părților", că, prin întâmpinare depusă la fila 51 dosar fond, prin cererea depusă la fila 133 și prin mențiunea făcută cu ocazia înmânării copiei raportului de expertiză - au arătat că înțeleg să se dispună ieșirea din indiviziune conform variantei C din raportul de expertiză, variantă care, consideră acestea, că respectă atât posesia în fapt a terenurilor încă din 1970 când a decedat autorul părților, precum și principiul împărțirii în natura a unor terenuri de aceiași categorie și stabilirea unor sulte minime pentru toate părțile.
Astfel, apelantele au precizat că stăpânesc 1/3 din terenul în suprafață de 28.300 mp. situat pe DN.l, teren care a fost împărțit egal pe cele trei tulpini și la fel stăpânit de toți moștenitorii după decesul autorului comun, astfel că implicit au solicitat atribuirea acestui teren, iar schimbarea atitudinii cu ocazia fondului este inexplicabilă, apreciind că varianta A, fiind întocmită exclusiv la cererea reclamanților - astfel cum a precizat expertul - și atribuirea către aceștia, în exclusivitate a singurului teren valoros situat pe DN.l în suprafață de 28.300 mp. este total inechitabilă și contrară disp. art. 736, 741 și 742 Cod civil, în condițiile în care, potrivit textelor legale, fiecare din moștenitori poate cere partea sa în natură iar instanța la formarea și compunerea loturilor trebuie să atribuie fiecăruia, pe cât se poate, aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanțe, de aceiași natură și valoare -doar inegalitatea loturilor date în natură compensându-se prin bani.
Apelantele au mai arătat în varianta A reclamanții primesc singurul teren situat la DN.l în suprafață de 28.300 mp. în valoare de 158.480 Iei și urmează să achite o sultă de 91.777 lei, respectiv câte 49.251 lei celorlalte loturi - astfel că se pune întrebarea ce interes au reclamanții sa primească un teren în valoare de 158.480 lei și sa achite o sultă de aproximativ 2/3 din aceasta, adică 91.777 Iei, fiind evident că valoarea reală a terenului situat pe DN.l este cu mult mai mare în prezent și în continuă creștere.
În continuare apelantele au susținut că, având în vedere posesia în fapt a acestui teren împărțit pe trei tulpini de către toți moștenitorii defunctului B. G. decedat la 27 septembrie 1970, reținând cererea constanta a paratelor apelante de a primi in lot 1/3 din acest teren, precum și faptul că suprafața mare de 28.300 mp. permite împărțirea în trei loturi fără a fî în discuție problema fărâmițării acestuia, concluzia este că Varianta A nu este cea care respectă dispozițiile legale privind modalitatea partajării.
O altă critică adusă de apelante constă în aceea că în dispozitiv în titlul loturilor nu se menționează decât m.d. respectiv moștenitorii defunctului, fără ca aceștia să fie menționați expres, fiind vorba de părțile din procesul de față și care vor proceda, la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de partaj, la executarea acesteia.
Față de cele expuse, apelantele au solicitat admiterea apelului în baza art. 295 al.(2) Cod pr.civilă și schimbarea în parte a sentinței apelate prin dispunerea ieșirii din indiviziune a părților conform Variantei C din raportul de expertiză S. M. - A..
La data de 15.04.2013, pârâtele au formulat, în subsidiar, un motiv suplimentar de apel, în sensul că, reținând intenția paraților-moștenitori ai defunctului B. N. de a primi teren in natura din suprafața de 28.300 m.p. situat pe DN1 astfel cum autorul lor a stăpânit din totdeauna, in raportul de expertiza omologat de instanța in Varianta B, li se atribuie acestora din acest teren 1,0 ha adică 10.000 mp. (LOT2) – în aceasta varianta insa, deși au cerut constant, paratele apelante nu primesc cota respectiva in natura din acest teren, solicitând insa varianta C in care s-a respectat folosința îndelungata si terenul a fost atribuit in natura in părți egale celor trei loturi.
Cum la judecarea in fond a cauzei, moștenitorii defunctului B. N., inexplicabil au solicitat ieșirea din indiviziune potrivit variantei A in care tot terenul in suprafața de 28.300 mp. situat pe DN1 este atribuit reclamanților, pârâtele au solicitat in subsidiar in baza art. 295 alin.2 Cod pr.civilă completarea probelor prin refacerea raportului de expertiza in sensul întocmirii unei variante de lotizare in care acest teren sa fie atribuit in natura numai intimaților-reclamanți si apelantelor-parate.
Intimații nu a formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 304/23.05.2013prin care a admis apelul declarat în cauză și, în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune conform Variantei C din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică -rectificare întocmit de expert S. M. A. și a menținut în rest sentința apelată.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Apelantele-pârâte B. M. și Harpă N. au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 480/15.02.2013 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor reconstituite de pe urma defunctului B. G., numai sub aspectul variantei de lotizare dispuse.
Astfel, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei A din raportul de expertiză tehnică juridică topografică – rectificare întocmit de expert S. M. A. – cu motivarea că numai apelantele-pârâte doresc varianta C, “însă majoritatea părților solicită varianta A și se are în vedere interesul majoritar al părților”.
Potrivit disp. art. 741 Cod civil vechi, aplicabile în cauză, la formarea și compunerea loturilor, “trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare“.
Sub acest aspect, se constată ca fiind întemeiate criticile apelantelor-pârâte cu privire la omologarea variantei A, având în vedere că în această variantă, loturile constituite și atribuite pe cele 3 tulpini de moștenitori sunt flagrant disproporționate, atât sub aspectul suprafețelor atribuite, cât și sub aspect valoric – lotului 1 revenindu-i o suprafață de 28.300 mp. în valoare de 158.480 lei, lotului 2 revenindu-i o suprafață totală de 2095 mp. în valoare de 17.452 lei, iar lotului 3, o suprafață totală de 5203 mp., în valoare de 24.177 lei.
În consecință, în varianta menționată sultele sunt de asemenea foarte mari – lotul 1 având de achitat celorlalte 2 loturi o sultă în valoare totală de 91.777 lei ; nu a fost respectat nici criteriul atribuirii in natură, având în vedere disproporția mare între dimensiunile loturilor - neputându-se reține nici imposibilitatea constituirii de loturi corespunzătoare unei eficiente exploatări, având în vedere suprafețele în cauză – și în plus, nici criteriul respectării posesiei, având în vedere că prin întâmpinarea formulată, pârâtele B. E. și B. M. C. au precizat că din terenul în suprafață de 2 ha și 8300 mp, un hectar este folosit de B. E., iar restul de pârâta B. M. și reclamantul P. C., aceeași situație a posesiei fiind confirmată prin întâmpinare și de pârâtele B. M. și Harpă N., care au arătat că “stăpânesc 1/3 din terenul situat în extravilanul or. Băicoi în suprafață de 2 ha și 8300 mp.”.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a putut reține nici considerentul invocat de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, în sensul că “majoritatea părților solicită varianta A și se are în vedere interesul majoritar al părților”, numai apelantele dorind varianta C. În acest sens, se constată că apelentele-pârâte și-au exprimat încă de la început opțiunea de lotizare, în sensul de a se atribui lotului din care fac parte, pe tulpina autorului B. I., 1/3 din terenul extravilan de 2 ha și 8300 mp – moștenitorii pe tulpina autorului B. N. formulând inițial aceleași opțiuni – respectiv, B. E. și B. M. C., prin opțiunile de lotizare depuse la fila 73 dosar fond, și B. V. M. (ulterior decedat), prin opțiunea de lotizare depusă la fila 74 dosar fond.
Astfel, chiar dacă aceștia din urmă s-au răzgândit ulterior, renunțând la solicitările de atribuire exprimate inițial și solicitând tot varianta A, la fel ca și reclamanții – în lipsa unui consens între toate părțile, instanța de fond trebuia să țină seama și de celelalte criterii de lotizare și atribuire menționate anterior, întrucât ignorarea tuturor acestor criterii - privind posesia, atribuirea în natura, proporționalitatea valorică, etc. - nu se poate face decât în eventualitatea consfințirii unei înțelegeri între toate părțile implicate, printr-o eventuală tranzacție, ceea ce nu este cazul în cauză.
De altfel, referitor la justificarea variantei de lotizare dispuse, nu s-a putut reține nici motivarea instanței de fond în sensul că singura diferență (dintre varianta A si C) este atribuirea către apelantele-pârâte a terenului de 2200 mp., în locul celui de 9.433 mp. care face parte din suprafața de 28.300 mp. –întrucât o asemenea diferență de suprafață de peste 7000 mp. teren învecinat cu DN 1 nu poate fi considerată nesemnificativă pentru a face diferența între 2 opțiuni și variante de atribuire – iar în condițiile date, soluția instanței de fond apare ca fiind inechitabilă, ignorând nu numai opțiunea exprimată din partea titularilor unuia dintre cele 3 loturi, dar mai ales, nesocotind criteriile expres prevăzute disp. art. 741 Cod civil privind posesia în fapt a terenurilor, principiul împărțirii în natura a unor terenuri de aceiași categorie și stabilirea unor sulte minime pentru toate părțile.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate, Tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune conform Variantei C din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică rectificare întocmit de expert S. M. A., menținând în rest sentința apelată.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamanții P. I. și P. C. precum și pârâtele B. E., B. C.-M., B. C.-L. șiB. M.-M., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie3 în sensul disp. art. 304 pct-7 și 9 Cod pr.civilă după cum urmează:
1.- Recurenții-reclamanți susțin în recursul declarat că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat prevederile art. 741 Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă în sensul că, omologând varianta C a raportului de expertiză S. M.-A. a nesocotit dispoziția legală referitoare la acordarea către fiecare parte de bunuri având aceeași valoare și calitate, în sensul că în timp ce toți pârâții din cauză primesc terenuri atât în intravilan cât și în extravilan, reclamanții primesc teren doar în extravilan, situație în care sunt prejudiciați.
Se arată în continuare de recurenți că în fața instanței de fond părțile s-au înțeles ca reclamanții să nu primească teren în intravilanul orașului Băicoi cu condiția de a primi în extravilan suprafața de_ mp. și, în acest context au fost de acord cu componența masei succesorale, a moștenitorilor și a cotelor ce le revin, astfel încât instanța nu a mai pronunțat o încheiere interlocutorie, dispunând doar efectuarea expertizei pentru identificarea terenurilor și întocmirea variantei de lotizare conform dorinței părților.
Critică recurenții decizia pronunțată în apel și sub aspectul cuantumului sultei care ar urma să fie achitată de aceștia în condițiile menținerii hotărârii fondului, arătând că au făcut dovada resurselor financiare pe care le au în acest scop.
Susțin recurenții că în mod nejustificat instanța de apel reține în motivarea omologării variantei C din expertiza întocmită în cauză că posesia terenului de_ mp. ar fi fost exercitată de toate părțile din cauză, invocând în acest sens cele susținute în întâmpinarea depusă de pârâte, acestea fiind simple afirmații nedovedite cu nici un mijloc de probă.
În fine, se critică decizia instanței de apel și sub aspectul ignorării faptului că, în momentul judecării cauzei la instanța de fond toate părțile au solicitat ieșirea din indiviziune conform variantei A din expertiză, iar varianta C omologată de tribunal a fost solicitată doar de pârâta H. N. care a reprezentat-o în proces pe mama sa B. M. în vârstă de 84 de ani care nu s-a prezentat în instanță.
Consideră recurenții că varianta C reținută în apel, datorită lățimii foarte mici a loturilor nu permite o exploatare cu utilaje agricole mecanizate performante pentru a se putea da randamentul optim, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței.
2.- Pârâtele B. E. și B. C. susțin în esență în recursul lor că în mod greșit instanța de apel a omologat varianta C din raportul de expertiză întocmit în cauză fără să se aibă în vedere că la fond toate părțile prezente în instanță au solicitat omologarea variantei A din expertiza S. M.-A..
Se arată în continuare că varianta C nu este echitabilă pentru toate părțile întrucât nu s-au primit terenuri de aceeași valoare, recurentele-pârâte primind terenuri pe care nu le-au solicitat, respectiv parte din terenul extravilan în suprafață de_ mp., ceea ce a dus în final la obligarea acestora la plata unei sulte către lotul 3 în sumă de 3.576 lei, sumă de care nu dispun.
3.- Pârâtele B. C.-L. și B. M.-M. critică soluția instanței de apel susținând în esență că varianta omologată încalcă dispozițiile legale referitoare la exercitarea posesiei asupra bunurilor supuse partajului, precum și acordul părților care, în fața instanței de fond au solicitata efectuarea partajului în varianta A din expertiză.
În plus, arată recurentele, prin omologarea variantei C de către instanța de apel acestea urmează să achite sultă lotului nr.3 respectiv suma de 3.576 lei, bani de care nu dispun.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță.
În termen legal intimatele-pârâte B. M. și H. N. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate pentru argumentele prezentate detaliat în cuprinsul cererii.
Părțile din cauză au solicitat, în temeiul disp. art.305 Cod pr.civilă proba cu înscrisuri noi ce au fost depuse până la închiderea dezbaterilor, probă admisă de instanța de recurs.
Întrucât criticile invocate în cele trei recursuri vizează în esență aceleași aspecte referitoare la varianta de împărțire a bunurilor succesorale, acestea vor fi analizate împreună și se va răspunde printr-un considerent comun, după cum urmează:
În cadrul procedurii împărțelii judiciare, art. 6739 Cod pr.civilă prevede că „la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Pe de altă parte, art. 741 din Codul Civil vechi prevedea că la formarea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se fărâmițarea excesivă a bunurilor.
Existența criteriilor legale mai sus arătate este justificată rațional și obiectiv având finalitatea de a se evita, în cadrul hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de partaj, a arbitrarului în formarea loturilor și atribuirea lor coproprietarilor ce au un drept de proprietate comună.
Prevederile art. 6739 Cod pr.civilă au ca scop, corelativ cu celelalte texte legale ce reglementează materia împărțelii judiciare, să înlesnească, într-un mod cât mai echitabil încetarea stării de indiviziune.
În speță, prin hotărârea pronunțată de prima instanță, modificată în apel, s-a apreciat că se impune efectuarea partajului în varianta A din raportul de expertiză S. M.-A. întrucât majoritatea părților din proces solicită această variantă și se are în vedere interesul majoritar al acestora.
Cenzurând hotărârea fondului, instanța de apel investită de pârâtele B. M. și H. N. cu soluționarea căii de atac formulate, constată că sunt întemeiate criticile invocate de acestea cu privire la varianta de lotizare în condițiile în care loturile atribuite sunt disproporționate atât sub aspectul suprafețelor atribuite cât și sub aspect valoric, sultele datorate de părți pentru echilibrarea loturilor sunt de asemenea foarte mari, nefiind respectat nici criteriul atribuirii în natură, neexistând nici acordul tuturor părților în alegerea variantei respective.
Reținând toate aceste elemente și analizând pertinent dispozițiile înscrise în art. 741 din Codul civil vechi coroborat cu disp. art. 6739 Cod pr.civilă, instanța de control judiciar în mod corect a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, dând eficiență variantei C din raportul de expertiză topografică-rectificare întocmit de expert S. M.-A..
Nu poate fi primită critica recurenților în sensul că instanța de apel ar fi încălcat acordul părților în omologarea variantei A din expertiza întocmită în cauză întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, pârâtele B. M. și H. N. și-au exprimat încă de la început opțiunea de lotizare în sensul atribuirii în lotul din care fac parte, pe tulpina autorului B. I., a 1/3 din terenul extravilan în suprafață de 2 ha. și 8300 mp.
Pe de altă parte, pârâtele B. E. și B. M.-C. învederează instanței (fila 73 dosar fond) că solicită să le fie atribuit din terenul extravilan de 2 ha. și 8300 mp., suprafața de 1 ha. întrucât folosesc acest teren.
Chiar dacă ulterior, aceste pârâte precum și pârâtul B. V.-M. (ulterior decedat) care își exprimase în același sens opțiunea de împărțeală, se răzgândesc și solicită varianta A, instanța de apel reține corect că nu poate fi vorba despre un consens al tuturor părților din proces, astfel încât se impunea a se analiza toate criteriile privind posesia, atribuirea în natură, proporționalitatea valorică etc.
Nici celelalte critici invocate de recurenți sub aspectul sultelor sau a criteriului posesiei nu sunt întemeiate, prin schimbarea variantei de lotizare instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia împărțelii judiciare.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea reține că legalitatea deciziei atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursurile ca nefondate.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați, în solidar, să plătească intimatelor suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P. I., domiciliat în Ploiești, ..2, județ Prahova, P. C., domiciliat în Băicoi, ..4, județ Prahova și pârâtele B. E., B. C.-M., ambele domiciliate în Băicoi, ., județ Prahova, B. C.-L. și B. M.-M., domiciliate în Băicoi, ..17, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.304 din 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele B. M. și H. N., ambele domiciliate în Băicoi, ..17, județ Prahova.
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatelor suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș. /tehnored.V.M.
2 ex./24.01.2014
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. Ș. M. A.
j.a.C.-A. M., G. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| Strămutare. Sentința nr. 93/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
