Conflict de competenţă. Sentința nr. 101/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 101 CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 101 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 9 decembrie 2015
Președinte - P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul B. și Judecătoria B. cu privire la soluționarea cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenții D. G. și D. A., ambii domiciliați în ..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.09.2015 în dosarul nr._/200/2011 aflat pe rolul Tribunalului B., recurenții reclamanți D. G. și D. A. au solicitat scutirea de la plata taxei de timbru datorată conform Legii nr. 146/1997, modificată conform OG nr. 80/2013, cu referire la art. 42 și 43, fiind întrunite dispozițiile art. 6-8 din OUG nr. 51/2008.
În motivare reclamantul a arătat că beneficiază de o pensie de limită de vârstă în suma de 750 de lei lunar, iar soția sa, cealaltă reclamantă, beneficiază de o indemnizație socială în suma de 400 de lei lunar, acestea fiind singurele venituri ale familiei.
Au anexat cererii: declarație pe propria răspundere autentificată, cupoane de pensii, adeverință medicală, acte medicale, cărții de identitate, toate în fotocopie.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.09.2015 Tribunalul B. a trimis cererea de ajutor public judiciar spre competentă soluționare Judecătoriei B., invocând dispozițiile art. 13 alin. 2 din OUG nr. 51/2008.
La Judecătoria B. cererea a fost înregistrată sub nr._/200/2015.
La termenul de judecată din data de 16.10.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale și prin sentința civilă nr._/16.10.2015 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului B..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 11 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul.
În cauză, cererea de ajutor public judiciar a fost formulată pe parcursul judecății căii de atac a recursului. Astfel, recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. la data de 29.05.2015, iar cererea de ajutor public judiciar a fost formulată de recurenți la data de 15.09.2015.
În atare condiții, competența soluționării cererii de ajutor public judiciar revine instanței competente să judece calea de atac, respectiv Tribunalul B., în temeiul art. 11 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
Instanța a apreciat ca inaplicabile dispozițiile art. 13 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 în situația dată, întrucât textul de lege vizează cererile de ajutor public judiciar formulate în vederea exercitării căii de atac.
Astfel, se pleacă de la premisa că partea are nevoie de apărare calificată în vederea promovării căii de atac, însă nu beneficiază de resursele necesare angajării unui apărător.
Din interpretarea sistematică a întregului art. 13 rezultă că ipoteza avută în vedere este cea în care partea interesată nu a promovat încă calea de atac, având nevoie de un apărător. Forma de ajutor public vizată de art. 13 este cea prevăzută de art. 6 lit. a din OUG nr. 51/2008.
Apare astfel ca logică prevederea potrivit căreia instanța competentă să judece o astfel de cerere este cea care a pronunțat hotărârea ce se intenționează a fi atacată, nefiind incidente dispozițiile art. 11 alin.1 atât timp cât cauza nu a fost înregistrată pe rolul instanței de control judiciar.
Odată însă promovată calea de atac, cererea de ajutor public judiciar poate fi adresată doar instanței competente să judece respectiva cale de atac, în concordanță cu dispozițiile art. 527 C.p.c. și 11 alin. 1 din OUG nr. 80/2008.
Tribunalul învestit cu soluționarea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii taxei de timbru formulată de recurenții D. G. și D. A. a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B., aceasta fiind instanța care a pronunțat sentința recurată și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele considerente:
Conform art.13 alin. 1 și 2 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei cereri noi.
Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înlăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac și se soluționează de urgență de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 13 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, ipoteza avută în vedere de acest articol vizează „exercitarea căii de atac”, ceea ce presupune asistarea petentului de către un avocat, redactarea cererii de atac, depunerea cererii de atac, sub sancțiunea nulității, la instanța competentă.
O altă obligație în exercitarea căii de atac este și obligativitatea atașării cererii de recurs a dovezii privind plata taxei de timbru, așa cum rezultă din dispozițiile art. 486 alin. 2 Cod procedură civilă.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile există obligația de plată anticipată a acestor taxe.
În situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar.
În condițiile în care știe că nu are veniturile necesare suportării acestora, inițierea formulării unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii, eșalonării taxei judiciare de timbru îi aparține recurentului.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din OUG nr. 51/2008 nu se referă numai la ajutorul public judiciar sub forma plății onorariului de avocat pentru asistență juridică ci și la ajutorul public judiciar sub forma scutirii, reducerii, eșalonării sau plății taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege.
Nu numai interpretarea gramaticală conduce la această concluzie ci și o interpretare logică și sistematică a acestor dispoziții care implică lămurirea înțelesului lor, ținându-se cont de legăturile pe care acestea le au cu alte norme juridice din alte acte normative (ex. OUG nr. 80/2013 privind taxele de timbru).
Dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din OUG nr. 51/2008 nu fac nicio distincție în ce privește forma ajutorului public judiciar, ci, abia la alin. 4 și 5 face vorbire distinctă de forma ajutorului public acordat în condițiile art. 6 lit. a) (plata onorariului avocat), reglementând aparte data de la care curge termenul pentru exercitarea căii de atac, față de cel reglementat de alin. 3.
Instituirea unei norme diferite (art. 13 alin. 3 și art. 13 alin. 5) privind reglementarea momentului de când curge termenul pentru exercitarea căii de atac, duce la concluzia logică a faptului că este vorba de forme de ajutor public judiciar diferite (art. 6 alin. a și art. 6 lit. d).
Prin urmare, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în vederea exercitării căii de atac este instanța a cărei hotărâre se atacă în mod obligatoriu așa cum se prevede la art. 13 alin. 2 din OUG nr. 51/2008.
În consecință, Tribunalul a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B., aceasta fiind instanța care a pronunțat sentința recurată.
Tribunalul constatând invit conflictul negativ de competență, în baza art. 135 N. Cod procedură civilă, a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea, învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 11 alin.1 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar, „cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul”, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, “dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluționarea cererii principale.”
Potrivit art. 13 alin.1 “ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri”, care potrivit alin.2“se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac și se soluționează de urgență de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond”.
Plecând de la dispozițiile mai sus menționate, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, dedus judecății curții de apel, se impune a se stabili momentul la care a fost sesizată instanța cu cererea de ajutor public judiciar.
Ori, în cauză petenții D. G. și D. A. au promovat recurs împotriva sentinței civile nr._ din 20 noiembrie 2014 a Judecătoriei B., la data de 27 mai 2015, iar la data de 28 mai 2015, cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B..
În procedura regularizării, în conformitate cu prevederile art. XVII rap. la art. XV din Legea 2/2013, tribunalul le-a pus în vedere recurenților să completeze cererea, inclusiv să îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru, după care s-a stabilit termen de judecată la data de 15.09.2015.
La termenul din 15 septembrie 2015, au formulat recurenții cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, ( depusă la fila 19 din dosarul de recurs), a cărei declinare a provocat conflictul negativ de competență.
Cererea de ajutor public judicar nu a fost formulată pentru exercitarea unei căi de atac, înlăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 13 din OUG 51/2008, care atrag competența instanței care a soluționat fondul, ci după promovarea căii de atac, fiind formulată direct în fața instanței investită cu soluționarea recursului, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 11 din aceeași ordonață.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 11 alin.1 și 3 din OUG 51/2008, cererea de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei de timbru datorată pentru soluționarea căii de atac, formulată și înrtegistrată deja la instanța de control judiciar, este de competența acestei instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.135 din Noul Cod de procedură civilă, rap. art. 11 alin.1 și 3 din OUG 51/2008, Curtea va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenții D. G. și D. A., ambii domiciliați în ., în favoarea Tribunalului B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2015.
Președinte,
M. P. G.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
4 ex./14.12.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 728/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 755/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
