Fond funciar. Decizia nr. 524/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 12827/200/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 524
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 289 pronunțată la data de 12 martie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul N. I., domiciliat în Pitești, cart. Craiovei, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul B., . B. și C. L. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul N. I. personal, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare.
Curtea, aduce la cunoștință părții, faptul că, completul de judecată a formulat cerere de abținere, cerere care a fost respinsă.
Contestatorul N. I. având cuvântul arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Contestatorul N. I. având cuvântul solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 142/27.02.2014, Judecătoria Pogoanele a respins, ca neîntemeiată, cererea promovată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimatele C. L. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petentul s-a adresat cu o cerere de reconstituire la data de 22.05.2013, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art.33 din Legea nr.1/2000 modificat prin Titlul VI din Legea nr.247/2005.
Instanța a înlăturat susținerile petentului în sensul că nu a formulat cererea de reconstituire din cauza întârzierii în obținerea datelor de la Arhivele Naționale, deoarece documentul de care se prevalează a fost eliberat în 30 de zile de la solicitare, apreciind instanța că nu se justifică formularea cererii de reconstituire la o diferență de 8 ani de la data expirării termenului legal.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit actului doveditor al proprietății prezentat de petent, autorul său a fost împroprietărit în perioada 1926 – 1931, perioadă mult anterioară celei în care a început înființarea cooperativelor agricole de producție și, în plus, în evidențele agricole ale comunei bunicul petentului nu a figurat înregistrat cu nicio suprafață de teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, iar prin decizia civilă nr. 266 pronunțată la data de 3 septembrie 2014, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, așa cum a stabilit și instanța de fond, reclamantul nu a urmat procedura specială de reconstituire reglementată de Legea nr.18/1991.
S-a reținut că în ședința Comisiei locale L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 07.06.2013, s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petentul N. I., pentru faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată după termenul limită de 30.11.2005, dar și pentru aceea că în perioada 1951-1959 în evidențele Primăriei comunei L. nu există nicio înregistrare pe numele defunctului autor al petentului, D. St.G..
A precizat instanța că partea care se considera îndreptățită la reconstituire trebuia să formuleze cerere în termenele imperative stabilite de legile de fond funciar, astfel cum acestea au fost prelungite, ultimul termen pentru depunerea cererilor de reconstituire fiind 30.11.2005, inclusiv, conform art.33 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.127/2005.
În speță, nefiind urmată procedura specială de reconstituire, apelantul nu are un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și nici cel puțin o speranță legitimă.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 289 pronunțată la data de 12 martie 2015 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul N. I..
S-a reținut că decizia de apel atacată este definitivă și nesupusă niciunei căi de atac, astfel că în baza art.483 alin.2 N.C.P.C. a fost respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva Deciziei civile nr.289 pronunțată la data de 12 martie 2015 Curtea de Apel Ploiești a formulat contestație în anulare N. I., fiind întemeiată pe disp. art. 503 alin. 2 pct. 2 C. pr.civ.
Susține petentul că hotărârea este rezultatul unei erori, din moment de instanța a făcut vorbire de procedura medierii, dar a constatat, în același timp, că hotărârea atacată era definitivă, situație în care nu mai era posibilă medierea.
Cu privire la fondul cauzei, contestatorul a solicitat să se procedeze la dezlegarea corectă a pricinii, în sensul ca, în raport de toate actele dosarului, să se constate că autorul său a fost împroprietărit prin reforma agrară din 1921 cu un lot de 1,5 ha, repartizat pe moșia S. P. din ., precizând că din legile reparatorii ale fondului funciar se desprinde ideea că poate parcurge toate etapele în fața instanțelor ierarhic superioare până la soluționarea echitabilă a litigiului.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată că motivele invocate în contestația în anulare nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive numai pentru motivele cuprinse în dispozițiile 503 N.C.P.C.
Trebuie menționat că greșelile la care se referă art.503 alin.2 pct.2 N.C.P.C. și care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată și chiar dacă instanța ar fi apreciat greșit probele sau ar fi aplicat greșit legea, hotărârea instanței de recurs tot nu putea fi îndreptată pe calea contestației în anulare, care nu este un mijloc de reformare a hotărârii de recurs.
Nu poate fi primit primul motiv al constației în anulare invocat de contestator care se referă la o pretinsă eroare a instanței de recurs constând în aceea că a considerat că se poate recurge la procedura medierii, dar, în același timp, a respins recursul ca inadmisibil, întrucât disp.art.6 din Legea nr.192/2006 stabilesc obligația organelor judiciare de a informa, în toate cazurile, părțile asupra avantajelor folosirii medierii, indiferent dacă demersul judiciar este admisibil sau nu.
Rezultă că înainte de a se discuta orice chestiune prealabilă sau excepție, instanța își îndeplinește obligația de a informa părțile asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, pentru soluționarea conflictelor dintre ele pe cale amiabilă.
Existența acestei proceduri prealabile nu influențează în niciun mod admisibilitatea căii de atac respective, în cauza de față instanța de recurs dând eficiență principiului legalității căii de atac, prevăzut de art.457 N.CP.C. potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege.
Rezultă că petentul interpretează în mod eronat dispozițiile legilor fondului funciar în sensul că poate exercita toate căile de atac până la soluționarea favorabilă a litigiului, întrucât potrivit principiului legalității, poate exercita numai căile de atac recunoscute de lege.
În realitate, contestatorul solicită rejudecarea cauzei pe calea contestației în anulare, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului de 1,5 ha, ce ar fi aparținut autorului său, împroprietărit prin reforma agrară.
Însă, contestația în anulare se poate admite în cazul unor greșeli de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului ( cum ar fi, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, deși plicul era atașat la dosar; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru;anularea recursului ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs ), nefiind posibil ca pe această cale să se obțină o rejudecare a cauzei, cu atât mai mult cu cât calea de atac a recursului era inadmisibilă, hotărârea instanței de fond fiind supusă numai căii de atac a apelului.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art.503 alin.2 pct.2 N.CP.C., Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr. 289 pronunțată la data de 12 martie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul N. I., domiciliat în Pitești, cart. Craiovei, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul B., . B. și C. L. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2015.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
5 ex./17.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 44/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
