Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1997/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1997/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1997/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1997
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - C. O.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 1070 pronunțată la data de 5 august 2015 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea A. M., cu domiciliul în ., . nr. 394, județul Prahova și fără forme legale, în ., ., ., în contradictoriu cu intimații A. M., domiciliat în ., . nr. 394, județul Prahova și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului nr. 14-16, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea A. M. asistată de avocat S. A. din Baroul Prahova, lipsind intimații A. M. și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosar, s-a depus întâmpinare din partea intimatei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
Avocat S. A., având cuvântul pentru contestatoare, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea contestației.
Avocat S. A., având cuvântul pentru contestatoare, solicită admiterea contestației, anularea deciziei, urmând a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Invederează că, prin declarația înregistrata la DGASPC Prahova sub nr. IA 34/06.01.2014, domnul A. M., tatăl minorelor A. D. A. si A. D. M., a adus la cunoștința DGASPC Prahova, faptul că I. M., concubinul soției sale, a abuzat-o pe fiica sa cea mare.
În baza acestei cereri DGASPC Prahova, a formulat cerere de ordonanță președențială, prin care a solicitat plasament în regim de urgență.
Prin Declarația înregistrata sub nr. IA 1870/23.01.2014, mama minorei a declarat ca, in urma discuțiilor purtate cu fiica sa, aceasta i-a mărturisit ca a fost amenințată de tatăl sau pentru a declara la politie faptul că a fost abuzată de concubinul mamei.
Consideră că instanța nu a analizat niciunul din motivele de casare și nu a cercetat fondul cauzei.
Deși s-a învederat instanței de apel împrejurarea că acest concubin a fost cercetat la mai multe plângeri formulate de tatăl minorei pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, hărțuire, șantaj, viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale și hărțuire sexuală, niciuna din fapte nu s-a confirmat.
Susține că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că nu s-a început urmărirea penală, nu a ținut cont de certificatul medico-legal din care rezultă că minora este virgină și nu s-a ținut cont de faptul că nu există nicio probă cu privire la un pretins abuz.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă conform art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 856 din 2 aprilie 2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de petenta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în contradictoriu cu pârâții A. M. și A. M., a dispus, pe cale de ordonanța președințială, plasamentul în regim de urgență a minorei: A. D.-M., identificata cu CNP_, născută la 14.11.2000 în Ploiești, jud. Prahova, fiica lui A. M. și A. M., la Centrul de Primire în Regim de Urgență „Cireșarii” Ploiești.
Prin aceeași sentință, instanța a hotărât că drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului vor fi exercitate și respectiv îndeplinite de către șeful Centrului de Primire în Regim de Urgență „Cireșarii” Ploiesti, iar drepturile și obligațiile părintești privitoare la bunurile copilului vor fi exercitate și respectiv îndeplinite de către Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și din raportul de ancheta sociala privind situația socio-familială a copilului, înregistrat sub nr. SEI 417/24.03.2015, minora A. D. M. este fiica pârâților A. M. si A. M. și locuiește la domiciliul concubinului mamei sale, respectiv în ., sat Minier, .. Prahova.
Tatăl minorei a sesizat instituția reclamantă, la data de 06.01.2014, arătând că are suspiciuni cu privire la faptul că minora a fost abuzată sexual de către concubinul mamei sale.
Se arată, de asemenea, în raportul de anchetă socială, faptul că minora a relatat persoanei cu atribuții de asistență socială din cadrul Primăriei Filipeștii de P., faptul că o data a fost bătută și a fost abuzată de către concubinul mamei sale, în repetate rânduri, situație ce a determinat cercetarea de către instituția reclamantă a situației familiale a acesteia și a faptelor petrecute.
În urma discuțiilor purtate cu membrii familiei si apoi cu reprezentanții politiei, a început evaluarea psihologică a minorei, dar la 22.08.2014, psihologul B. G. din cadrul Serviciului de Consiliere si Sprijin pentru Copii, a transmis către Serviciul Evaluare Inițiala Intervenție în Regim de Urgență, Abuz și Violență în Familie o adresă prin care arată că minora a recunoscut în cadrul unei ședințe de consiliere psihologică faptul că numitul I. M. a îmbrățișat-o și a atins-o în zonele intime.
Ca urmare, reprezentanții instituției reclamante au discutat cu mama minorei care și-a luat angajamentul în scris că se va muta de la domiciliul concubinului său. Deși, la data de 02.10.2014, mama minorei a susținut ca s-a mutat cu copii din domiciliul concubinului său, în cadrul vizitei efectuate de către reprezentanții reclamantei la domiciliul minorei, s-a constatat ca aceasta împrejurare nu este adevărata, situație confirmata si prin informațiile obținute de la Primăria Filipeștii de P. .
La data de 18.02.2015, psihologul de caz a informat ca minora nu s-a mai prezentat la ședințele de consiliere psihologica, încă din toamna lui 2014, mama acesteia susținând ca nu are bani pentru deplasarea la Ploiești .
De asemenea, rezulta din raportul de ancheta efectuat in cauza faptul ca, in repetate rânduri, i-au fost prezentate mamei pârâte obligațiile ce-i revin in calitate de părinte, dar aceasta nu si-a respectat angajamentul de a se muta din domiciliul concubinului sau I. M., iar tatăl pârât, deși a afirmat inițial că va solicita instanței stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său, nu a întreprins niciun demers în acest sens.
În ceea ce privește reglementarea legală incidentă în cauză, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 100 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția copilului, republicata, în situația în care, în urma verificărilor făcute de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, se constată că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil datorită abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violenta și nu întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, directorul DGASPC instituie măsura plasamentului în regim de urgență.
Aliniatul 3 al articolului menționat mai sus instituie obligația DGASPC de a sesiza instanța de judecată cu solicitarea de emitere a unei ordonanțe președințiale de plasament a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial licențiat în condițiile legii, în cazul în care se întâmpină opoziție din partea reprezentanților legali ai copilului, dar se stabilește că există motive temeinice care să susțină existenta unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului, neglijării și oricărei forme de violenta.
Prin urmare, însuși legiuitorul a apreciat existența unei situații de urgență făcând trimitere la instituția ordonanței președințiale, reglementată de disp. Cod pr. civ., având în vedere interesul superior al copilului ocrotit de Legea 272/2004 rep. privind protecția si promovarea drepturilor copilului
În consecință, raportat la probele existente la dosar, instanța a constatat fără putere de tăgadă că există o stare de pericol iminent în care se afla minora, astfel încât s-a apreciat că judecarea prezentei cereri se poate face fără citarea părților, conform art. 998 Cod proc.civ.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat incidența disp. art. 69 alin. 2, art. 68 alin. 1 și alin. 5 și art. 100 alin.3 pct.5 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată prin Legea nr. 257/2013 și a decis cu privire la instituirea plasamentului în regim de urgență, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești pe calea ordonanței președințiale.
Instanța a avut în vedere cu prioritate interesul superior al minorei, având în vedere că, din probele administrate, rezultă temeinicia motivelor care susțin existența unei situații de pericol iminent pentru aceasta, din cauza suspiciunii că numitul I. M. a avut un comportament nepotrivit față de minoră, iar mama acesteia nu a luat niciun fel de măsuri pentru a o proteja.
Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că părinții minorei nu au făcut niciun efort si nu au luat nicio măsură pentru îndepărtarea stării de pericol în care se află aceasta, deși li s-a pus în vedere acest lucru și nici nu și-au dat acordul pentru instituirea unei măsuri de protecție a minorei, refuz pe care instanța l-a apreciat ca fiind contrar intereselor acesteia.
De asemenea, în temeiul art. 101 al. 1 și art. 134 al. 5 din Legea 272/2004 actualizată si rep., Tribunalul a avut în vedere imprejurarea că probele administrate în cauză cu inscrisurile depuse la dosar, au fost concludente cu privire la situația de fapt în care se află minora în prezent, astfel încât nu a fost necesară aducerea acesteia în fața instanței pentru a fi audiată.
Prin urmare, constatând că, în cauză, este prioritar interesul superior al minorei aflate în dificultate, situatia acesteia reclamând luarea unei măsuri urgente, chiar dacă există opoziție din partea părinților, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 100 al. 3 si 134 din Legea 272/2004 rep., raportat la dispozitiile 998 din Noul Cod de proc. civ. (aplicabil in cauză, față de data introducerii cererii de chemare in judecata), tribunalul a admis cererea formulată de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1070 pronunțată la data de 5 august 2015, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității apelului formulat de pârâtul A. M., invocată din oficiu.
A respins apelul declarat de pârâtul A. M., împotriva sentinței civile nr. 856 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, ca inadmisibil.
A respins apelul declarat de pârâta A. M., împotriva sentinței civile nr. 856 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:
Referitor la apelul declarat de pârâtul A. M., Curtea a reținut că acesta solicită a se dispune stabilirea domiciliului minorelor A. D.-M. și A. D. A. la tată, cu exercitarea exclusivă de către acesta a autorității părintești și obligarea numitei A. M. la plata unei pensii de întreținere, în condițiile în care obiectul dosarului îl reprezintă plasamentul în regim de urgență al minorei A. D.-M..
Potrivit disp. art.478 alin.1 și 3 NCPC, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și nici calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Or, calea de atac declarată în cauză de către pârât privește un alt obiect ce nu a fost formulat la instanța de fond și cuprinde pretenții noi, în sensul disp. art.478 NCPC, depășindu-se limitele în care pârâtului i se recunoaște dreptul de a formula apel.
Nu poate fi primită susținerea că aceste cereri, formulate pentru prima dată în apel, ar fi cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe, pentru a deveni aplicabilă dispoziția din art.478 alin.4 NCPC, întrucât fondul a privit exclusiv plasamentul în regim de urgență al minorei D. M. la Centrul „Cireșarii”.
Prin urmare, apelul declarat în cauză de pârâtul A. M. apare ca inadmisibil, situație în care vor fi respinse și toate cererile de probe indicate în acest apel.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și disp. art. 248 rap. la art. 480 NCPC, a admis excepția inadmisibilității apelului formulat de pârâtul A. M., invocată din oficiu și a respins acest apel ca inadmisibil.
Referitor la apelul declarat de pârâta A. M., Curtea a constatat că, potrivit probelor administrate în cauză, există o stare de pericol iminent în care se află minora, având în vedere că aceasta din urmă a relatat că a fost bătută o dată și a fost abuzată în repetate rânduri de către concubinul mamei sale, iar mama, deși și-a luat angajamentul în scris că se va muta de la domiciliul concubinului său, nu a făcut acest lucru – potrivit constatărilor reprezentanților instituției reclamante și informațiilor furnizate de Primăria Filipeștii de P..
Deși exista obligația ca minora, însoțită de mama sa, să se prezinte la ședințe de consiliere psihologică, aceasta nu a mai participat la aceste ședințe din toamna anului 2014.
Prin urmare, existau toate elementele pentru ca instituția reclamantă să considere că minora se află într-o stare de pericol și că se impune instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență.
Corectă este și constatarea instanței de fond cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor privind ordonanța de urgență.
Astfel, potrivit art. 100 alin.3 din Legea 272/2004, în situația în care, în urma verificărilor, se constată că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil datorită abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violenta, iar reprezentanții legali împiedică, sub orice formă efectuarea verificărilor, DGASPC este obligată să sesizeze instanța de judecată cu solicitarea de emitere a unei ordonanțe președințiale de plasament a copilului în regim de urgență
Astfel, chiar legea stabilește existența unei situații de urgență făcând trimitere la instituția ordonanței președințiale reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, având în vedere interesul superior al copilului, situație în care se consideră îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Întregul material probator indică existența unei situații de pericol iminent pentru minoră, din cauza suspiciunii că numitul I. M. a avut un comportament nepotrivit față de acesta, iar mama nu a luat niciun fel de măsuri pentru a o proteja. Existența unei certificat medico legal care atestă că minora este virgină din punct de vedere anatomic nu este de natură a înlătura suspiciunea că aceasta se află în pericol, faptul că nu s-a produs cea mai gravă consecință nu înseamnă că starea de pericol a fost înlăturată, în condițiile în care mama minorei nu a întreprins niciunul dintre demersurile indicate de către DGASPC.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că, în mod corect, tribunalul a avut în vedere interesul superior al minorei aflate în dificultate și a stabilit că situatia acesteia reclamă luarea unei măsuri urgente, chiar dacă există opoziție din partea părinților, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de Legea 272/2004, raportat la dispozitiile art. 998 NCPC.
Pentru aceste considerente, Curtea, văzând și disp. art.480 alin.1 NCPC, a respins apelul declarat de pârâta A. M. ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare A. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că, prin declarația înregistrata la DGASPC Prahova sub nr. IA 34/06.01.2014, domnul A. M., tatăl minorelor A. D. A. si A. D. M., a adus la cunoștința DGASPC Prahova faptul că I. M., concubinul soției sale, a abuzat-o pe fiica sa cea mare.
În baza acestei cereri, DGASPC Prahova a formulat cerere de ordonanță președențială, prin care a solicitat plasament în regim de urgență.
Prin Declarația înregistrata sub nr. IA 1870/23.01.2014, mama minorei a declarat ca, in urma discuțiilor purtate cu fiica sa, aceasta i-a mărturisit ca a fost amenințată de tatăl său pentru a declara la politie faptul că a fost abuzată de concubinul mamei.
Consideră că instanța nu a analizat niciunul din motivele de casare și nu a cercetat fondul cauzei.
Deși s-a învederat instanței de apel împrejurarea că acest concubin a fost cercetat la mai multe plângeri formulate de tatăl minorei pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, hărțuire, șantaj, viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale și hărțuire sexuală și niciuna din fapte nu s-a confirmat.
Susține că, instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că nu s-a început urmărirea penală, nu a ținut cont de certificatul medico-legal din care rezultă că minora este virgină și nu s-a ținut cont de faptul că nu există nicio probă cu privire la un pretins abuz.
Solicită admiterea contestației, și anularea deciziei, urmând a se pronunța o decizie legală și temeinică.
În drept, contestația este întemeiată pe disp. art. 503 alin.2 punctul 3 din C.proc.civilă.
Curtea, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile stricte și limitative prevăzute de art. 503 Cod pr. civilă pentru formularea contestației în anulare, ci se invocă doar greșita interpretare a probatoriilor or neanalizarea motivelor de casare fără să precizeze care sunt acestea, precum și excepția inadmisibilității invocată de către reprezentantul Pachetului, urmează să admită această excepție în baza art. 508 Cod pr. civilă și să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestației în anulare a deciziei civile nr. 1070 pronunțată la data de 5 august 2015 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea A. M., cu domiciliul în ., . nr. 394, județul Prahova și fără forme legale, în ., ., ., în contradictoriu cu intimații A. M., domiciliat în ., . nr. 394, județul Prahova și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului nr. 14-16, județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
5 ex./17.12.2015
| ← Nulitate act. Decizia nr. 1815/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 66/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
