Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 748/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 748
Ședința publică din data 8 decembrie 2015
Președinte - V. S.
Judecători - V. G.
- A.-M. R.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul I. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.175 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât I. M. asistat de avocat D. M. din Baroul Prahova și intimata-reclamantă C. M. reprezentată de avocat D. S. din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat D. M. pentru recurent, depune chitanța nr._/23.11.2015 reprezentând achitarea tranșei în sumă de 345 lei și timbre judiciare de 5 lei, așa cum s-a dispus prin încheierea din 29.10.2015 în ceea ce privește taxa de timbru aferentă prezentei căi de atac.
Avocat D. M. având cuvântul pentru recurentul-pârât I. M., critică decizia atacată sub următoarele aspecte:
O primă critică se referă la faptul că instanțele anterioare au respins solicitarea pârâtului privind contribuția diferențiată a părților la dobândirea bunurilor din masa de împărțit.
Astfel, arată că apelul pârâtului a fost soluționat doar teoretic, fundamentat pe contribuția intimatei în ceea ce privește munca acesteia în gospodărie. Nu au fost avute în vedere probele administrate, respectiv înscrisuri și declarații de martori din care a rezultat și faptul că în timpul căsătoriei părților au fost în întreținerea acestora și 3 copii ai intimatei dintr-o altă căsătorie.
O a doua critică vizează neincluderea în masa partajabilă a sumei de_ lei, retrasă de intimată, în calitate de împuternicit, din contul personal al recurentului, la momentul despărțirii în fapt a părților. Și sub acest aspect solicită a se constata că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a probelor administrate în cauză, considerând că partea sa a făcut dovada că intimata și-a însușit această sumă, chiar dacă proba contrară trebuia făcută de intimată, respectiv să probeze că suma însușită din contul recurentului a fost cheltuită în interesul părților în timpul căsătoriei.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Avocat D. S. având cuvântul pentru intimata-reclamantă C. M. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate anterior. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că intimata este cea care a plătit impozitele pentru imobilul în care, de la data hotărârii care nu a rămas definitivă, locuiește recurentul cu a treia concubină. Tot intimata este cea care a avut un magazin înființat împreună cu copiii săi, a avut o pensie mai mare decât recurentul, iar în ceea ce îl privește pe al treilea copil, arată că acesta a locuit în cămin, a fost susținut de o mătușă și a primit o pensie de 18 milioane lei de la tatăl său.
De asemenea, arată că tot intimata a susținut și copilul rezultat din concubinajul recurentului, iar referitor la suma de 31.500 lei susține că s-a făcut dovada că aceasta a fost cheltuită în perioada când recurentul a fost internat în spital, pe internare și medicație.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2011 reclamanta C. (fostă I.) M., a chemat în judecată pe pârâtul I. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei în cote de 1/2 fiecare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din anul 1990, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 8959/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești și în timpul căsătoriei au dobândit împreună apartamentul situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, un autoturism marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare_, mașină de spălat Whiripool, frigider marca Arctic, aragaz cu hotă, cuptor cu microunde, mobilă de bucătărie compusă din 4 scaune, corpuri suspendate, mobilă de sufragerie, compusă din două canapele, bibliotecă, plasmă, 2 covoare persane, precum și suma de 30.000 lei – bunuri care se află în posesia pârâtului.
La data de 07.02.2012 pârâtul a formulat întâmpinare-cerere reconvențională, prin care a arătat că nu sunt reale, în totalitate, cele menționate de reclamantă în acțiunea principală cu privire la masa bunurilor de partaj și a cotei de contribuție a părților.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat aducerea la masa de partaj și a următoarelor bunuri: depozit bancar deținut la Unicredit Ț. Bank în valoare de 31.500 lei, sumă cu care reclamanta a plecat; magazin (baracă chioșc), deținut în Ploiești, .(1), jud. Prahova – în posesia și folosința pârâtei; autoutilitara marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ – în posesia și folosința pârâtei și a fiului acesteia, precum și următoarele bunuri aflate în posesia acestuia – TV Plasmă Digihome, TV Altus, DVD Techineker, DVD VHS – Front Loading Sistem, dozator apă A., aparat aer condiționat Alaska, radiocasetofon Mekosonic, fier de călcat Zass, 2 canapele, 2 fotolii, 2 mese.
Prin cererea reconvențională pârâtul-reclamant a solicitat să se rețină în favoarea părților o cotă diferențiată, respectiv 70% pentru el și 30% pentru reclamanta-pârâtă, întrucât în timpul căsătoriei acesta a avut venituri mult mai mari decât reclamanta și, în plus acesta a avut și o . obligații personale dintr-o altă căsătorie, obligații acoperite parțial de către acesta.
La data de 11.06.2012 pârâtul-reclamant a depus la dosar un înscris intitulat „Memoriu” prin care a arătat că la data de 14.07.1990 s-a căsătorit cu reclamanta-pârâtă, dată la care aceasta avea trei copii minori în întreținere pentru care nu a primit pensie de întreținere de la tatăl copiilor, motiv pentru care, de mai multe ori a formulat plângere penală împotriva fostului soț și chiar a fost arestat pe motiv că a abandonat familia.
A mai susținut pârâtul-reclamant că încă de la începutul relației, „a avut venituri mult mai mari, a înstrăinat și niște terenuri pe care le-a moștenit de la părinții săi”, iar datorită faptului că reclamanta-pârâtă nu a trecut în cererea de partaj și cel de al doilea apartament, situat în Ploiești, ., . achiziționat împreună cu D. C., fiul reclamantei-pârâte, a fost la Cartea funciară și a văzut că singură a vândut apartamentul fiului ei, motiv pentru care a formulat sesizare la Poliție, fiindu-i falsificată semnătura.
Reclamanta-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și audierea martorilor Tudeorache E. și Lepuș B., la propunerea reclamantei-pârâte și B. G. și M. S., la propunerea pârâtului-reclamant.
Prin Încheierea interlocutorie din data de 30.04.2013, instanța a admis în parte, în principiu acțiunea formulată de către reclamanta-pârâta C. M. (fosta I.), a admis în parte, în principiu cererea reconvențională precizată, a constatat că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 14.07.1990 și a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8959/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit cu o cotă de contribuție de 1/2 fiecare, următoarele bunuri: - apartament compus din 2 camere și dependințe, situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, mașină de spălat Whirpool, frigider Arctic, aragaz cu hotă, cuptor cu microunde, 2 covoare persane, mobilă de bucătărie compusă din 4 scaune, corpuri suspendate, mobilă de sufragerie compusă din 2 canapele, bibliotecă TV plasmă Digihome, TV Altus, DVD Tehniker, DVD VHS, Dozator apă A., aparat aer condiționat Alaska, radiocasetofon Mekosonic, Aspirator Techinika, fier de călcat Zass, 2 fotolii, 2 mese, chioșc metalic (baracă) situat în Ploiești, ., jud. Prahova achiziționat conform chitanței fiscale nr._/18.05.2000.
De asemenea, prin încheierea menționată, instanța a constatat că pârâtul-reclamant are un drept de creanță în cuantum de 2.100 lei reprezentând c/val. autovehiculului marca DACIA 1305, înmatriculat sub nr._, proprietatea numitului D. C., fiul reclamantei-pârâte, fiind respinse în rest, în principiu, cererile părților, ca neîntemeiate și s-a dispus numirea unui expert specialitatea construcții civile pentru identificarea și evaluarea apartamentului proprietatea părților și a chioșcului metalic, numirea unui expert specialitatea evaluări bunuri mobile, pentru identificarea și evaluarea bunurilor mobile ce compun masa de partaj, urmând ca expertul constructor să întocmească și propunerile de lotizare în raport de cotele părților și voința acestora.
În motivarea acestei încheieri, instanța de fond a reținut că în timpul căsătoriei, conform înscrisurilor depuse la dosar de către părți, precum și din răspunsurile acestora la interogatoriu, foștii soți au dobândit următoarele bunuri: - apartament compus din 2 camere și dependințe, situat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, mașină de spălat Whirpool, frigider Arctic, aragaz cu hotă, cuptor cu microunde, 2 covoare persane, mobilă de bucătărie compusă din 4 scaune, corpuri suspendate, mobilă de sufragerie compusă din 2 canapele, bibliotecă TV plasmă Digihome, TV Altus, DVD Tehniker, DVD VHS, Dozator apă A., aparat aer condiționat Alaska, radiocasetofon Mekosonic, Aspirator Techinika, fier de călcat Zass, 2 fotolii, 2 mese, chioșc metalic (baracă) situat în Ploiești, ., jud. Prahova achiziționat conform chitanței fiscale nr._/18.05.2000.
În ceea ce privește dreptul de creanță instanța a reținut în favoarea pârâtului-reclamant, (proporțional cu cota ce îi revine), reprezentând c/val. autovehiculului marca DACIA 1305, înmatriculat sub nr._, proprietatea numitului D. C., fiul reclamantei-pârâte, sumă achitată conform declarației autentificată sub nr. 466/01.02.2010 de BNP M. N. – fila 96 dosar, iar în ceea ce privește baraca – chioșc, situată în Ploiești, ., s-a reținut că potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr.1022/15.05.2000- fila 113 dosar și facturii fiscale nr._/18.05.2000 – fila 72 dosar, construcția fiind achiziționată de reclamanta-pârâtă, împrejurare confirmată de aceasta prin răspunsul la interogatoriul luat la propunerea pârâtului-reclamant – întrebarea nr. 6 – fila 189 dosar.
Prin aceeași încheiere, instanța a respins, în rest, în principiu, cererile părților, întrucât potrivit art. 1169 cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod pr.civilă părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa-si probeze pretențiile si apărările, instanța constatând că părțile nu au făcut dovada susținerilor cu privire la existența celorlalte bunuri în patrimoniul comun.
Astfel, în ceea ce privește cel de al doilea apartament ce a fost achiziționat de părți împreună cu D. C., fiul reclamantei-pârâte, situat în Ploiești, ., ., instanța constată că acesta nu face parte din masa de partaj, cota părților fiind înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7350/08.12.2008 de BNP P. V., dispunându-se totodată prin Ordonanța nr._/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești scoaterea de sub urmărire penală reclamantei-pârâte, în urma plângerii penale formulată de pârâtul-reclamant, pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. 1 c.pen.
Cu privire la pretinsele sume de bani, respectiv 30.000 lei însușită de pârâtul-reclamant, respectiv 31.500 lei însușită de reclamanta-pârâtă, părțile nu au făcut dovada existenței acestora și ca atare, respectivele sume nu au fost reținute la masa de partaj.
De asemenea, în ceea ce privește cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada obținerii unor venituri disproporționate de către pârâtul-reclamant care să justifice reținerea în favoarea acestuia o cotă de contribuție majorată în cuantum de 70%, ambele părți realizând venituri și având obligații născute din căsătorii anterioare.
Prin sentința civilă nr. 3520/12.03.2014 instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta-pârâta C. M. (fosta I.), în contradictoriu cu pârâtul–reclamant I. M.; a admis în parte cererea reconvențională precizată, dispunând partajul conform încheierii din data de 30.04.2013 și variantei I din raportul de expertiză lotizare M. G..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză a fost întocmită expertiza specialitatea construcții civile de către expert M. G., respectiv P. O. (ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de pârâtul-reclamant în ceea ce privește evaluarea construcției baraca – chioșc) și expertiza specialitatea evaluări bunuri mobile de către expert N. C. și expertiza specialitatea auto de către expert S. C..
În raport de cele reținute, instanța de fond în temeiul art. 355 și art. 358 corob. cu art. 673/5 c.pr. civ. a admis acțiunea precizată și a dispus partajul conform Încheierii din data de 30.04.2013 și variantei I din raportul de expertiză lotizare M. G., iar la alegerea variantei de lotizare, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 673/9 c.pr.civ., voința părților exprimată prin opțiunile depuse la dosar, respectiv de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, natura și posesia asupra bunurilor exercitată de pârâtul-reclamant de la momentul despărțirii în fapt. În baza art. 276 c.pr.civ. instanța a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul reclamant I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea in parte a Încheierii de Admitere in Principiu, precum si a sentinței apelate, urmând ca la masa de partaj sa fie reținuta contribuția majorata a apelantului la dobândirea bunurilor comune, precum si suma de 31.500 lei însușita de către intimată.
În motivarea apelului, apelantul-pârât reclamant a solicitat a se constata faptul ca soluția pronunțata in cauza, de către instanța de fond, este netemeinica si nelegala sub aspectul greșitei interpretări a probelor încuviințate si administrate in cauza.
Astfel, a susținut apelantul – pârât că, deși instanța de fond face referire si citează disp. art. 129, alin. 1, Cod pr.civilă in sensul ca "părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa-si probeze pretențiile si apărările", aceasta nu motivează in concret care sunt argumentele care au stat la baza respingerii pretențiilor formulate de către apelantul parat-reclamant pe calea cererii sale reconvenționale.
Sub acest aspect, apelantul-pârât a apreciat ca netemeinică soluția instanței de fond care atât prin Încheierea de Admitere in Principiu cât si prin sentința apelata, a respins pretențiile apelantului referitoare la constatarea contribuției majorate a apelantului, in cuantum de 70%, la dobândirea bunurilor achiziționate in timpul căsătoriei părților litigante, cat si pretențiile referitoare la însușirea de către intimata reclamanta-parata a sumei de 31.500 lei.
A apreciat apelantul-pârât că prin probele administrate in dosar, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimoniala, interogatoriul intimatei apelantul parat reclamant a probat diferența majorata a contribuitei sale majorate la dobândirea bunurilor comune.
A susținut apelantul-pârât că a depus la dosarul cauzei copia cărții sale de munca, care atesta obținerea de venituri cel puțin duble fata de cele obținute de către intimata parata. Apreciază ca acest aspect trebuia coroborat cu celelalte aspecte de fapt rezultate din probatoriul administrat respectiv declarațiile martorilor si răspunsurile intimatei la interogatoriul administrat la propunerea apelantului, din care rezulta fără dubiu ca pe întreaga perioada a căsătoriei părților litigante, acestea au avut in îngrijire spre creștere si educație, încă trei copiii minori ai intimatei parate născuți de aceasta dintr-o alta căsătorie. . de fapt a apreciat apelantul ca evidenta contribuția diminuata a intimatei la dobândirea bunurilor comune, intimata care din veniturile comune ale foștilor soți a trebuit sa suporte si cheltuielile de creștere si educare pentru cei trei copiii față de care apelantul nu avea nici o obligație legala dar si-a asumat pe perioada căsătoriei cu parata o obligație morala, care insa nu trebuie transformata . la adresa acestuia.
In ceea ce privește suma de 31.500 lei însușita de cate intimata, apelantul a apreciat că si aceasta situație de fapt a fost probata in fata instanței de fond, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând fără echivoc faptul ca intimata a retras in nume propriu suma de 31.500 lei constituita de apelant cu titlu de depozit bancar.
A menționat apelantul că intimata este cea care nu a efectuat nici o dovada în sensul de a fi cheltuit aceasta suma in interesul ambilor soți, situație de fapt care nu poate fi reținuta fără nici o dovada in sarcina intimatei. Apelantul a probat insa faptul concret ca intimata a retras in nume propriu suma de bani reclamata in cauza, fără ca din probele dosarului sa rezulte si o alta situație de fapt contrara solicitării apelantului referitoare la acest capăt de cerere.
Nu, in ultimul rând, a arătat apelantul că urmează a se constata si faptul ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate in cauza, respectiv asupra cererii rezultate din dezbateri si formulate prin concluziile adresate de fondul cauzei, in sensul că in temeiul art. 67310, alin 4, V. C. Proc. Civ., de a se dispune ca plata sultei datorate intimatei sa se efectueze . 6 luni pana la un an, de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, aceasta fiind legala si temeinică, dispunându-se partajul conform variantei I din raportul de expertiza lotizare Malaescu G..
Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 175/15.01.2015 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât I. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. M. (fostă I.) și a obligat apelantul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în sensul că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 14.07.1990 și desfăcută prin sentința civilă nr. 8959/20.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești și că în timpul căsătoriei au dobândit cu o cotă de contribuție de 1/2 fiecare, următoarele bunuri: - apartament compus din 2 camere și dependințe, situat în Ploiești, ., ., ., autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, mașină de spălat Whirpool, frigider Arctic, aragaz cu hotă, cuptor cu microunde, 2 covoare persane, mobilă de bucătărie compusă din 4 scaune, corpuri suspendate, mobilă de sufragerie compusă din 2 canapele, bibliotecă TV plasmă Digihome, TV Altus, DVD Tehniker, DVD VHS, Dozator apă A., aparat aer condiționat Alaska, radiocasetofon Mekosonic, Aspirator Techinika, fier de călcat Zass, 2 fotolii, 2 mese, chioșc metalic (baracă) situat în Ploiești, ., jud. Prahova achiziționat conform chitanței fiscale nr._/18.05.2000.
De asemenea instanța a constatat că pârâtul-reclamant are un drept de creanță în cuantum de 2.100 lei reprezentând c/val. autovehiculului marca Dacia 1305, înmatriculat sub nr._, proprietatea numitului D. C., fiul reclamantei-pârâte, fiind respinse în rest cererile părților.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art. 355 și art. 358 coroborate cu art. 673/5 Cod pr.civilă atunci când a admis în parte acțiunea precizată și în parte cererea reconvențională și a dispus partajul conform încheierii din data de 30.04.2013 și variantei I din raportul de expertiză lotizare M. G..
Tribunalul a constatat că la alegerea variantei de lotizare, instanța de fond a avut în vedere în mod legal dispozițiile art. 673/9 Cod pr.civilă voința părților exprimată prin opțiunile depuse la dosar, respectiv de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, natura și posesia asupra bunurilor exercitată de pârâtul-reclamant de la momentul despărțirii în fapt.
S-a constatat că susținerea apelantului-pârât care a apreciat ca netemeinică Încheierea de admitere in principiu cât si sentința apelata, întrucât au fost respinse pretențiile sale referitoare la constatarea contribuției majorate de 70%, la dobândirea bunurilor achiziționate in timpul căsătoriei, cat si pretențiile referitoare la însușirea de către intimata reclamanta-parata a sumei de 31.500 lei nu este fundamentată pe probele cauzei.
Astfel, tribunalul a constatat că din carnetele de muncă ale ambelor părți nu rezultă că apelantul ar fi avut venituri duble așa cum a susținut și chiar dacă acestea ar fi fost mai mari decât cele ale intimatei nu poate fi neglijată munca prestată de aceasta în gospodărie precum și în ultima parte a căsătoriei, în cadrul asociației familiale, când apelantul era pensionar pe caz de boală.
Aceste împrejurări de fapt rezultate din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor si răspunsurile părților la interogatorii, așa cum a rezultat și împrejurarea că ambele părți au avut obligații născute din cărătorii anterioare, aspecte față de care tribunalul constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală iar nemulțumirile apelantului, nefondate.
In ceea ce privește suma de 31.500 lei despre care apelantul a susținut că ar fi fost însușita de cate intimata, tribunalul a constatat că această situație de fapt nu a fost probata in fata instanței de fond, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că intimata a retras și a folosit in interes propriu suma de 31.500 lei pretinsă de apelant iar intimata nu a recunoscut această situație.
Astfel, tribunalul a constatat neîntemeiate criticile formulate de către apelantul pârât, motiv pentru care a respins ca nefondat apelul și față de prev. art. 274 Cod pr.civilă, a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei către intimată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul I. M., susținând că instanța de fond a procedat la o interpretare greșita a probatoriului administrat in cauză, drept pentru care apreciază ca incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinica în ceea ce privește respingerea ambelor motive de apel raportat tocmai la probatoriul administrat in cauza si la care chiar instanța de apel face referire in motivarea soluției sale.
De asemenea, susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat ca intimatul nu a făcut dovada veniturilor salariale diferențiate, deși chiar din cuprinsul cărților de munca depuse la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul ca recurentul a avut încadrare profesionala superioara celei deținute de către intimata precum si venituri superioare celei realizate de către aceasta. De altfel, așa cum au arătat si martorii audiați in cauza atât in perioada in care recurentul realiza venituri de natura salariata cat si ulterior după pensionare, acesta a realizat venituri si din activități independente.
Mai susține recurentul că în mod total greșit, retine astfel instanța de apel si face referire in motivarea soluției sale, la contribuția referitoare la munca intimatei in gospodărie, contribuție despre care instanța apreciază cu " nu poate fi neglijata".
Așa cum a arătat si in fața instanței de apel, această contribuție a soției intimate referitoare la munca in gospodărie nu poate fi analizata . teoretic.
Argumentația strict teoretica a instanței de apel referitoare la contribuția in gospodărie a soției intimate nu este suficienta sa confirme in prezenta cauza prezumția comuniunii de bunuri în cote egale. Mai mult decât atât in cauza este probata răsturnarea prezumției comunității de bunuri in cote egale, având in vedere faptul ca părțile litigante au întreținut in timpul căsătoriei lor, in condițiile mai sus enunțate, cei trei copii ai intimatei rezultați dintr-o alta relație si care au fost încredințați exclusiv intimatei reclamante spre creștere si educare. Din toate probele rezultate din dosarul fondului rezulta fără tăgada faptul ca din veniturile comune obținute de către cele doua părți litigante aceștia au suportat si cheltuielile de creștere si educare pentru o obligație ce a aparținut intimate. Precizează si faptul ca fostul soț al intimatei nu a achitat niciodată pensie de Întreținere in perioada in care cei trei copii ai intimatei au fost minori.
Sub acest aspect este netemeinica argumentația instanței de apel conform căreia "ambele parți au avut obligații născute din casatorii anterioare", din nici o proba aflata la dosarul cauzei nerezultând obligațiile recurentului la care face referire instanța. De asemenea, din nici o proba aflata la dosarul cauzei nu rezulta ca recurentul a avut in timpul căsătoriei cu intimata, obligații de întinderea celor invocate in susținerea pretențiilor formulate pe calea cererii reconvenționale introductive.
Concluzionând asupra acestui motiv de recurs, apreciază ca . de fapt in care recurentul a contribuit la dobândirea bunurilor comune ce au aparținut părților, in care s-a preocupat fără limita de bunăstarea familiei, crescând alături de intimata pe cei trei copil fata de care nu avea nici o datorie apreciem ca se impune o exigenta si motivata analiza a contribuției diferențiate a soților in dobândirea bunurilor comune, sens in care va rugam sa dispuneți fata de solicitările noastre tăcute in apel asupra acestui aspect atât pe calea cererii reconvenționale dar si prin apelul si recursul declarate in cauza.
A arătat in fata instanței de apel, urmând ca și instanța de recurs să acorde circumstanțe recurentului față de faptul ca acesta a înstrăinat in timpul căsătoriei părților diferite terenuri proprietate personala, moștenite de la autorii săi, veniturile astfel realizate fiind folosite in interesul căsătoriei drept pentru care cu atât mai injusta pare respingerea pretențiilor formulate in cauza.
In ceea ce privește solicitarea recurentului de includere in masa partajabila si a sumei de 3 1.500 lei, retrasa de către intimata din contul personal al recurentului, solicită a observa ca instanța de apel a făcut de asemenea o interpretare greșita a probelor administrate in cauza.
Astfel, în mod greșit instanța de apel apreciază ca din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca intimata a retras si folosit in interes propriu suma de 31.500 lei pretinsa de apelant iar intimata nu a recunoscut aceasta situație". Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta fără echivoc faptul ca intimata este cea care a retras din contul recurentului suma la care a făcut referire. In combaterea punctului de vedere al instanței de apel, apreciază că recurentul nu era ținut sa facă dovada că intimata a cheltuit suma in interes propriu ci din contra intimata era cea care trebuia sa probeze ca suma însușită de către aceasta din contul recurentului a fost cheltuita in interesul pârtilor si in timpul căsătoriei lor.
Față de aceste susțineri, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și în tot a deciziei apelate, urmând a se dispune includerea in masa partajabila a părților litigante si a sumei de 31,500 lei precum si a se reține contribuția diferențiata în dobândirea bunurilor comune așa cum a fost invocata de către recurent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că în apartamentul foștilor soți locuiește recurentul cu concubina sa. De asemenea, arată că a fost corect reținută contribuția soților, intimata având, la împlinirea vârstei de pensionare, o pensie și o afacere – un magazin – care îi aduceau venituri substanțiale. Soțul său era pensionat de boală, fiind internat succesiv, aspect reținut cu acte și martori. Totodată, susține că doi din copii, majori, locuiesc în București și au ajutat-o în derularea afacerii, iar minorul rămas în creșterea sa a fost internat și susținut de părinții și de sora sa, dar și de tatăl minorului, de la care primea pensie de întreținere.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs, recurentul I. M. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recursul nu este o cale de atac devolutivă prin intermediul căreia se rejudecă procesul, ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia. Instanța de recurs, soluționând calea de atac, nu va relua judecata procesului, ci va verifica numai dacă hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, pe baza probelor administrate.
Prin urmare, astfel cum este reglementată calea de atac a recursului, instanța de control judiciar este chemată să verifice corectitudinea aplicării normelor legale la situația de fapt reținută de instanțele de fond, pe baza ansamblului probator administrat.
În cauză, Curtea constată că recurentul a invocat critici legate de modul de interpretare a probelor de către instanța de apel cu privire la contribuția diferențiată a părților la dobândirea bunurilor comune, respectiv la însușirea, de către intimata-reclamantă, a sumei de 31.500 lei din contul personal al recurentului. Or, aceste critici vizează netemeinicia, și nu nelegalitatea deciziei, pentru a putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, în ceea ce privește contribuția diferențiată a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța de apel a reținut că pretențiile apelantului referitoare la constatarea contribuției sale majorate de 70% nu este fundamentată pe probele administrate, din carnetele de muncă ale părților nerezultând că acesta a obținut venituri duble, iar munca prestată de reclamantă în gospodărie și în asociația familială conduce la concluzia unei contribuții egale la dobândirea bunurilor comune.
Curtea reține și faptul că recurentul nu a depus în recurs înscrisuri noi care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, în mod corect apreciind această instanță va fiind neîntemeiat motivul de apel referitor la contribuția diferențiată a părților.
Sub acest aspect, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, recurentul nearătând dispozițiile legale ce au fost nerespectate sau aplicate greșit de către instanța de fond la situația de fapt.
Nu poate fi reținută nici critica legată de greșita interpretare a probelor administrate cu privire la retragerea sumei de 31.500 lei de către intimată din contul bancar al recurentului, instanța de apel reținând faptul că nu a fost dovedită susținerea potrivit căreia intimata a folosit suma retrasă de la bancă în folos propriu. Nici în acest caz recurentul nu a administrat proba cu înscrisuri în recurs, care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel și nu a indicat un text de lege incident în cauză, care să determine incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că criticile recurentului vizează temeinicia, și nu legalitatea deciziei recurate, situația în care nu sunt incidente prevederile art. 304 punctul 9, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.175 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta C. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ..
Obligă recurentul la plata, către intimată, a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2015.
Președinte, Judecători,
V. S. V. G. A.-M. R.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
2 ex./16.12.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.f. N. M., N. A.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 66/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI |
|---|
