Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 706/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 706
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C. - P. B.
- E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta C. C. – F., domiciliată în București, ., nr. 44D - 44E, ., sector 6, împotriva deciziei civile nr. 2185/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul B. L. - F., domiciliat în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova și intervenienții B. A. și B. I., ambii domiciliați în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova, B. T. - I., domiciliat în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova și G. S. - C., domiciliată în Câmpina, .. 5, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când, după deliberare, a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanta C. C. - F. a chemat în judecată pe pârâtul B. L. - F., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cote egale, precum și obligarea pârâtului la restituirea bunurilor ei personale, care se află în posesia acestuia, la domiciliul său.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 07.07.2007 și, întrucât nu mai există afecțiune reciprocă, au hotărât sa divorțeze, astfel cum reiese din certificatul de divorț nr.4520/05.06. 2012 emis de B.N.P. R. A. M.
A mai arătat reclamanta că, deși, inițial a crezut ca se poate înțelege cu pârâtul și în privința lichidării comunității de bunuri, acest lucru nu s-a realizat.
În cuprinsul acțiunii sunt menționate bunurile imobile și mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei: teren - curți construcții în suprafață de 367 mp. situat în intravilanul comunei Bănești, ., județul Prahova,pe care au edificat o construcție parter și etaj (finalizată în luna februarie 2012) compusă din 5 camere, 2 băi, bucătărie, hol și dresing, teren arabil în suprafață de 4.000 mp. situat în intravilanul comunei Scorțeni, sat Mislea, ./78 T 50 județul Prahova (imobil cumpărat de pârât împreună cu G. S. – C.) teren în suprafață de cca. 2.000 mp. situat în . (imobil, de asemenea, cumpărat de pârât împreuna cu alte 2 persoane) un autoturism marca Audi, (an fabricație 2006, aflat în posesia pârâtului) autoturism marca F. (an fabricație 2007, aflat în posesia reclamantei) o cabină cu hidromasaj 6 duze, cadă hidromasaj roșu cu tetieră, chiuvetă ceramică 860/435 mm, oglinda Bordeaux- ramă wenge, TV LCD 58 cm. marca SAMSUNG, TV LCD 66 cm. marca Samsung, T.V. plasmă 106 cm. HD marca LG, DVD-RW FSC CEL1.8/512/80/256, laptop Toshiba, sistem home - cinema Samsung, imprimantă multifuncțională HP J3680, comodă 3S cu ușă rabatabila Venus - wenge alb, saltea pat 200x160, noptieră cu sertar Venus - wenge alb, pat 160/200 Venus, wenge alb, corp T.V. suprapozabil wenge, corp T.V. 1 sertar wenge, măsuță dreptunghiulară wenge, poliță 900 mm. wenge, canapea extensibilă Luna 3 locuri - madras alb, fotoliu Luna - madras alb, aspirator bucătărie, aspirator, cuptor cu microunde, mașină de spălat rufe Samsung, aparat de aer condiționat mobil, centrală pe gaz marca Viessman, calorifere metalice mari (1 buc. în hol parter, 2 buc. în dormitor parter, 4 buc. în living parter, 1 buc. în bucătărie, 2 buc. living etaj, câte 1 buc. în cele două dormitoare de la etaj, câte unul în fiecare baie) centrală termică pe lemne, scară interioară din beton îmbrăcata în stejar, tâmplărie termopan la toată casa tip Ramplast, nuc, cu geam termoizolator, 7 uși interior Porta Doors, parchet laminat de 12 mm. în toată casa, cu excepția băilor si bucătăriei, nuanța nuc, faianță gama Paradiz mov - lila cu plăci decorative și gresie gri gama Paradiz în baia de la parter, gresie și faianță metalică alba si maro - roșcat cu inserții decorative din sticla roșie în baia de la etaj și gresie și faianță bej cu inserții din sticlă portocalie tip mozaic în bucătărie, tablă Viking pe acoperiș.
Reclamanta a mai arătat că, în timpul căsătoriei, părțile au executat lucrări în curte, precum: anexa din cărămida 2/2,5, casa centralei termice pe lemne, gardul exterior cu stâlpi și fundație din beton cu plasă din fier forjat, fosă septică.
A precizat reclamanta că, în anul 2011, mama sa - C. T., împreună cu mama pârâtului - B. A., au cumpărat un imobil - garsonieră in București, . 6, ocazie cu care ea împreună cu pârâtul l-au mobilat și utilat cu următoarele: colțar A. 3F-R. st crem, marca C., pat dublu NYKOS, dulap 4 uși NYCOS, living NEMO, saltea confort 200 x 160, frigider cu o ușă Westwood, mașina spălat HYM 801, plita Westwood, cuptor microunde CRF.
De asemenea, în cuprinsul acțiunii sunt enumerate bunurile proprii ale reclamantei aflate în posesia paratului, la domiciliul său, achiziționate înainte de căsătorie: cuptor electric Bosh, plită pe gaz piezo incorporabilă, hotă electrică BEKO trei trepte de viteză, mobilă bucătărie (4 dulapuri, blat și 4 corpuri suspendate) masa bucătărie, chiuveta inox, combina frigorifica Samsung RL41WCPS, fier de călcat Philips.
La primul termen de judecată - 10.12.2012, pârâtul B. L. - F. a depus o notă de susțineri cu privire la întregirea cadrului procesual față de situația prezentată în acțiunea introductivă, în sensul introducerii în cauză atât a numitei G. S. - C. - dobânditoare a unei cote indivize din terenul de 4.000 mp., solicitat la partaj, cât și a lui B. T. - dobânditor împreună cu el a terenului de 2.000 mp. situat în ., urmând ca, ulterior, să formuleze cerere reconvențională.
La același termen de judecată, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților G. S. - C. și B. T..
În raport de susținerile reclamantei C. C. - F., la termenul din 18.02.2013, pârâtul B. L. - F. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune, dar nu în cote egale, ci în cote de 35 % pentru reclamantă și 65% pentru el, față de contribuția esențială adusă de el și prin ajutorul exclusiv dat de părinții săi, contestând faptul că centrala termică pe lemne și cele 7 uși interioare sunt bunuri comune, iar cu privire la bunurile proprii ale reclamantei a arătat că nu se află în posesia sa.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat aducerea la masa de partaj a datoriei comune în sumă de 20.000 Euro, sumă care a fost dată de părți mamelor acestora în vederea cumpărării garsonierei situată în București, ..44D - 44 E, sector 6, bunurile mobile cu care a fost mobilată această garsonieră fiind luate de către reclamantă.
La data de 02.04.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea - cerere reconvențională, prin care a confirmat că bunurile cu care s-a mobilat garsoniera se află în posesia sa, însă, contestă împrumutul de 20.000 Euro luat de la numita Naghel F. - soacra surorii pârâtului.
Ulterior, la termenul din 08.04.2013, pârâta G. S. - C. a depus o notă de ședință, prin care a arătat că este de acord cu împărțirea terenului de 4.000 mp. din comuna Scorțeni, . integrală a acestuia reclamantei, cu plata unei sulte în favoarea sa, iar pârâtul B. T. o notă de ședință asemănătoare, cu privire la terenul din pct. „Pecineaga” județul C..
La termenul din 13.05.2013, părinții pârâtului - B. I. și B. A. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat să se constate caracterul fictiv al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 286/11.02.2010, prin care aceștia au vândut soților un teren - curți construcții în suprafață de 367 mp., împreună cu beneficiul autorizației de construire nr.51/10. 06.2008, întrucât, acest contract reprezintă o donație deghizată, prețul stipulat nefiind încasat niciodată.
De asemenea, au arătat că, pe acest teren, există o casă care a fost construită, în întregime, de ei, la roșu, toate lucrările, reprezentând branșamente, finisări interioare fiind realizate pe cheltuiala lor, considerent în raport cu care solicită scoaterea de la masa de partaj a locuinței și a terenului pe care se află amplasată aceasta, urmând a se reține la masa partajabilă doar îmbunătățirile făcute de cei doi soți.
La termenul din 03.06.2013, pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție, prin care a confirmat că imobilul - construcție situat pe terenul dobândit de soți nu este bun comun, ci este al părinților acestuia.
Reclamanta a depus răspuns la cererea de intervenție, pe care o apreciat-o ca fiind formulată cu rea-credință, în scopul diminuării masei de bunuri. Dacă voința intervenienților era alta, puteau încheia un act de donație și nu un contract de vânzare - cumpărare, după cum puteau solicita constatarea caracterului fictiv din anul 2010 și până la data de 03.06.2013, când, au înțeles să intervină în proces.
La același termen, intervenienții și-au precizat cererea de intervenție, arătând că prima cererea de intervenție reprezintă, în fapt, o cerere de intervenție în interesul pârâtului și, pe cale de consecință, au solicitat să se constate caracterul de bun propriu al acestuia asupra imobilului respectiv (teren și construcție) și să se dispună scoaterea lui de la masa partajabilă, reținându-se doar îmbunătățirile aduse locuinței și anume: achiziționarea și montarea tâmplăriei termopan, a gresiei, faianței, a parchetului laminat, a centralei termice pe gaz, 14 calorifere, a vopselei lavabile, a gletului.
În subsidiarul cererii precizatoare, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.286/2010, pentru cauză imorală și ilicită.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților (înscrisuri, interogatorii reciproce, martori și expertize tehnice de specialitate topometrică, auto și construcții civile și industriale) Judecătoria Câmpina a pronunțat la data de 31.10.2013 încheierea interlocutorie de partaj, prin care a admis în parte în principiu atât acțiunea, având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta C. C. - F., cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul B. L. – F. și cererea de intervenție în interesul pârâtului, respingând ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu. S-a constatat că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 07.07.2007 și s-au despărțit la data de 05.06.2012 (conform certificatului de divorț nr.4520/2012) dobândind în timpul căsătoriei, în cote diferențiate, de 35% pentru reclamantă și 65% pentru pârât, următoarele bunuri imobile: teren – curți - construcții în suprafață de 367 mp. situat în intravilanul comuna Bănești, .; cota de 1/2 din terenul de 4.000 mp. situat în intravilanul . fiind identificate prin raportul de expertiză topo ing. P. I.; cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1.600 mp. situat în intravilanul ., identificat prin raportul de expertiză topo ing. D. D.; construcția - locuință C1 (P + 1, . anexă C2 (..) situate pe terenul de 367 mp. din intravilanul comunei Bănești, .; conform poziționării din raportul de expertiză P. I. identificată și evaluată prin raportul de expertiză C. C. – refacere, urmând a se evalua și C 2 anexă, fosa septică și gardul cu plase din fier forjat în vederea lotizării; mobile: autoturism marca Audi, aflat în posesia pârâtului; autoturism marca F., aflat în posesia reclamantei; bunurile mobile menționate la pct. 4 din acțiune aflate în posesia reclamantei (colțar A. crem, marca C., pat dublu Nykos, dulap 4 uși Nycos, living Nemo, saltea confort 200 x 160, frigider cu o ușă Westwood, mașina spălat HYM 801, plita Westwood, cuptor microunde CRF); T.V. LCD 85 cm marca Samsung în posesia reclamantei; cabina cu hidromasaj 6 duze, cada hidromasaj roșu cu tetiera, chiuveta ceramica 860/435 mm., oglinda Bordeaux - rama wenge, T.V. LCD 66 cm. marca Samsung, T.V. plasma 106 cm. HD marca LG, DVD - RW FSC CEL1.8/512/80/256, laptop Toshiba, sistem home - cinema Samsung, imprimanta multifuncționala HP J3680, comoda 3S cu ușă rabatabila Venus - wenge alb, noptiera cu sertar Venus - wenge alb, pat 160/200 Venus, wenge alb, corp TV suprapozabil wenge, corp TV 1 sertar wenge, măsuța dreptunghiulara wenge, polița 900 mm. wenge, canapea extensibila Luna 3 locuri - madras alb, fotoliu Luna - madras alb; centrala pe gaz marca Viessman, calorifere metalice mari (1 buc. in hol parter, 2 buc. în dormitor parter, 4 buc. în living parter, 1 buc. in bucătărie, 2 buc. living etaj, câte 1 buc. in cele doua dormitoare de la etaj, câte unul in fiecare baie).
S-a mai constatat calitatea de bunuri mobile personale ale reclamantei pentru: cuptor electric Bosh, plita pe gaz incorporabilă, hota electrica Beko trei trepte de viteza, mobila bucătărie (4 dulapuri, blat si 4 corpuri suspendate), masa bucătărie, chiuveta inox, combina frigorifica Samsung RL41WCPS, fier de călcat Philips, precum și datoria comună a părților de 20.000 Euro ce va fi suportată în cote egale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, reclamanta C. C. - F. și pârâtul B. L. – F. s-au căsătorit la data de 07.07.2007 în municipiul Câmpina, căsătorie desfăcută prin divorț, prin acordul părților, conform certificatului de divorț nr. 4520/05.06.2012 emis de B.N.P. R. A. M..
Soții au locuit o perioadă de cca. 4 ani într-un apartament din municipiul Câmpina, aparținând sorei pârâtului, împrejurare susținută de reclamantă și recunoscută de pârât prin răspunsul la întrebarea nr.16 la interogatoriu, perioadă în care au dobândit, în proprietate, mai multe bunuri mobile și imobile.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3284/28.08.2008 de B.N.P. M. C. și M. P., reclamanta și pârâtul, căsătoriți fiind la acea dată, au cumpărat de la vânzătorul L. P. cota de1/2 din terenul arabil în suprafață măsurată de 4.000 mp., situat în intravilanul comunei Scorțeni, sat Mislea . 1524/78 T 50, diferența de 1/2 fiind dobândită, prin cumpărare, prin același act autentic de G. S. - C., teren identificat, măsurat și evaluat prin raportul de expertiză topometrică ing. P. I., cu schița de plan anexă, conform căruia terenul are nr. cadastral_ și este înscris în C.F. 795 Scorțeni, pe el nefiind edificate construcții, fiind evaluat ca teren extravilan, după scăderea procentului de 20% la valoarea de circulație de 14.400 lei.
Având în vedere mențiunile din actul autentic, prin care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de părți, precum și extrasul de carte funciară pentru informare, emis la data autentificării actului - încheierea nr._/2008 emisă de B..CP.I. Câmpina, instanța de fond a constatat eroarea expertului topometru cu consecințe asupra evaluării terenului, constând în încadrarea greșită a acestuia în categoria extravilan și aplicarea greșită a procentului de – 20%, în realitate, terenul având categoria intravilan arabil - TDA – teren cu destinație agricolă.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.327/05.12.2008 de B.N.P. M. M. și Asociații, reclamanta și pârâtul, căsătoriți fiind, au dobândit, în proprietate, de la vânzătoare S.C. Durban 2000 S.R.L., cota de 1/3 din terenul arabil în suprafață măsurată de 1.600 mp. situat în intravilanul comunei Pecineaga, ., nr.14, județul C., cu nr. cadastral provizoriu 527/1 înscris în C.F. 384 Pecineaga, cealaltă cota de 2/3 fiind dobândită, prin același act autentic, de G. S.-C., divorțată - 1/3 și B. T. – I. - 1/3.
Astfel, conform planului de încadrare în zonă, a planului de situație anexă raportului, terenul este bine determinat, împrejmuit cu gard, fără construcții, cu vecinii: N - D. R., E - ., S - M. T. și V - Bocăi I..
Față de concluziile raportului de expertiză efectuat, în vederea întocmirii propunerilor de lotizare, instanța de fond a dispus ca un expert evaluator de proprietăți imobiliare să evalueze terenul la valoarea de circulație actuală, respectând și valorile propuse de Camera Notarilor Publici pentru imobile terenuri situate în zona menționată.
Cu privire la imobilul compus din teren în suprafață măsurată de 367 mp., cu construcție casă de locuit și anexă, situat în intravilanul comunei Bănești pct. Mălăiești T 29/1 P 1009/48, cu nr. cadastral_, intabulat în C.F. 1673 prin încheierea nr.9748/13.05.2008 de B.C.P.I. Câmpina, prima instanță a reținut caracterul de bun comun al acestuia, dovedit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.286/11.02.2010 de B.N.P. M. C. și M. P. coroborat cu concluziile raportului de expertiză tehnică topometrică ing. P. I., înscrisurile și probele testimoniale administrate în cauză.
Astfel, prin actul autentic menționat, intervenienții B. I. și B. A. au vândut fiului lor B. L. – F. și soției sale B. C. - F. terenul cu acces din drumul comunal și, odată cu vânzarea acestui teren, a fost transmis cumpărătorilor și beneficiul autorizației de construire nr.51 /10.06.2008 eliberată de Primăria ..
De asemenea, în același act autentic s-a menționat că prețul acestei vânzări este de 5.000 lei, pe care vânzătorii au declarat că l-au primit, în întregime, de la cumpărători la data autentificării contractului, iar cumpărătorii au intrat de drept și de fapt în stăpânirea terenului vândut la aceeași dată.
Susținerile intervenienților în legătură cu existența, în speță, a unei donații deghizate având ca obiect imobilul situat în . nulității actului autentic pentru cauză ilicită și imorală, nu au fost reținute de instanța de fond, nefiind dovedite prin probele administrate în cauză.
Chiar dacă, dispozițiile art.845 C.civ. prevăd în favoarea moștenitorilor rezervatari o prezumție relativă, potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă reprezintă o donație deghizată, supusă reducțiunii, aceasta situație poate fi reținută doar în situația în care înstrăinarea a fost făcută sub rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocată de moștenitorul care a consimțit la încheierea actului.
Proba deghizării se poate face prin aplicarea regulilor din materia simulației conform art.1175 C.civ., deci părțile și succesorii lor universali ori cu titlu universal o pot dovedi prin contraînscris sau început de dovadă scrisă – art.1197 C.civ., care poate fi completată cu martori și prezumții.
În speță, intervenienții sunt părți în actul autentic care nu au făcut dovada simulației nici cu contraînscris și nici cu martori, care să suplinească lipsa începutului de dovadă scrisă în situația invocării imposibilității morale de preconstituire a înscrisului față de gradul de rudenie dintre părțile în actul autentic pretins simulat.
Deși, succesiunea actelor autentice încheiate între intervenienți și pârât - fiul acestora, este dovedită, nu este suficientă în aprecierea cauzei imorale sau ilicite care să atragă nulitatea ultimului act.
Astfel, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1402/14.05. 2007, pârâtul, necăsătorit fiind, a dobândit, prin cumpărare, de la intervenienți terenul de 367 mp., situat în . de 12.05.2008, pârâtul căsătorit a înstrăinat același teren, din nou, vânzătorilor, iar, ulterior, la data de 11.02.2010, aceiași vânzători - intervenienți în cauză au vândut, din nou, același teren pârâtului și soției sale, împreună cu beneficiul autorizației de construcție emisă pe numele vânzătorilor, fiind certă intenția reală și voința internă a acestora de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului și construcției în patrimoniul ambilor cumpărători, menționați expres în actul autentic - fiul și nora lor.
Din analiza probei testimoniale administrată în cauză a rezultat că lucrările la construcția - casă de locuit au început încă din anii 2007 – 2008, prin lucrări de executare a fundației, continuând cu ridicarea pereților și a acoperișului, astfel că, în anul 2009, construcția era izolată în exterior, lucrări la care au participat martorii S. M. și D. G., iar la acoperiș B. M., P. I. și Ș., alături de intervenient care a lucrat, efectiv, la acestea împreună cu angajați ai săi de la firma proprie de construcții.
Chiar dacă lucrările la construcția, executată în baza autorizației emisă în favoarea intervenienților - proprietari ai terenului la data eliberării ei, erau, în cea mai mare parte executate, prin actul autentic de vânzare –cumpărare încheiat între părți la data de 11 02 2010, prin care s-a vândut și beneficiul autorizației de construire, s-a făcut dovada voinței reale a părților de înstrăinare atât a terenului, cât și a construcției edificate pe acesta, la stadiul la care se afla în momentul încheierii actului, cumpărătorii urmând a o finaliza în calitate de proprietari ai imobilului.
Susținerea că această construcție, care era deja finalizată la data vânzării terenului și a beneficiului autorizației de construcție, urma să rămână în patrimoniul vânzătorilor, nu are justificare logică și nici nu este dovedită sau menținută de intervenienți care, prin răspunsurile la interogatoriu, au recunoscut sincer că au edificat această construcție, cu eforturi proprii, pentru a se bucura de aceasta copiii, respectiv fiul și nora lor, în favoarea cărora au încheiat actul autentic.
S-a apreciat, în consecință, în interpretarea actului autentic, că, prin acesta, a fost înstrăinat imobilul compus din teren cu construcția - obiect al autorizației de construire al cărui beneficiu a fost, de asemenea, înstrăinat, fiind evidentă transmiterea în patrimoniul cumpărătorilor a dreptului de proprietate asupra obiectului lucrărilor executate în baza autorizației emise.
Declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea intervenienților și a pârâților dovedesc împrejurarea că, în primăvara anului 2010, construcția era finalizată, inclusiv izolația exterioară și montarea tablei pe acoperiș – declarația martorului D. M. G., astfel că părțile semnatare ale contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.286/11.02.2010 de B.N.P. M. C. și M. P., a cărui nulitate se solicită a se constata, participante efectiv la edificarea construcției, au fost în cunoștință de cauză asupra obiectului actului autentic încheiat, asumându-și consecințele acestuia.
Instanța de fond a constatat că părțile au dobândit, în perioada căsătoriei, și 2 autoturisme, conform cărților de identitate ale acestora, certificatelor de înmatriculare, recunoașterilor lor și constatărilor expertului tehnic auto, astfel: marca F. Bravo cu nr. înmatriculare_ aflat în posesia reclamantei, evaluat la suma de 6.078 lei de expertul tehnic S. C. G. și marca Audi A6 înmatriculat sub nr._, evaluat ,de același expert, la suma de 37.403 lei.
Bunurile mobile solicitate la masa de partaj, descrise în acțiune și în întâmpinarea - cererea reconvențională formulată de pârâtul B. L. - F. au fost dovedite, în mare parte, cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar - facturi fiscale, certificate de garanție, bonuri fiscale și procese - verbale de predare – primire coroborate cu planșele fotografice necontestate de pârât și cu recunoașterile la interogatoriul luat pârâtului la solicitarea reclamantei - întrebările nr.14, nr.16 și nr.18, la interogatoriul reclamantei luat la solicitarea pârâtului - întrebările nr.4, nr.7 și nr.12, la interogatoriul intervenientei luat la propunerea reclamantei - întrebările nr.14 și nr.16, la interogatoriul intervenientului - întrebarea nr.14, recunoașterile reciproce din acțiune și întâmpinare - cerere reconvențională.
Astfel, instanța de fond a reținut, ca bunuri comune, bunurile mobile menționate la pct. 4 din acțiune aflate în posesia reclamantei (colțar A. 3F-R. st crem, marca C., pat dublu Nykos, dulap 4 uși Nycos, living Nemo, saltea confort 200 x 160, frigider cu o ușă Westwood, mașină spălat HYM 801, plită Westwood, cuptor microunde CRF), T.V. LCD 85 cm. marca Samsung în posesia reclamantei
De asemenea, cabina cu hidromasaj 6 duze, cada hidromasaj roșu cu tetieră, chiuveta ceramică 860/435 mm., oglinda Bordeaux - rama wenge, T.V. LCD 66 cm. marca Samsung, T.V. plasmă 106 cm. HD marca LG, DVD - RW FSC CEL1.8/512/80/256, laptop Toshiba, sistem home - cinema Samsung, imprimanta multifuncțională HP J3680, comoda 3S cu ușa rabatabilă Venus - wenge alb, noptiera cu sertar Venus - wenge alb, pat 160/200 Venus wenge alb, corp T.V. suprapozabil wenge, corp TV 1 sertar wenge, măsuța dreptunghiulară wenge, polița 900 mm. wenge, canapea extensibilă Luna 3 locuri - madras alb, fotoliu Luna - madras alb.
Raportul de expertiză tehnică merceologică G. A. a fost completat, bunurile mobile solicitate la partaj, ca și cele pretins personale ale reclamantei fiind evaluate, individual, la valoarea actuală de circulație, avându-se în vedere, pentru bunurile mobile prezentate, starea fizică a acestora la momentul examinării, iar pentru cele neprezentate, uzura medie de 10% față de data achiziționării lor și momentul evaluării.
S-a mai reținut, în temeiul art.111 C.pr.civ., calitatea de bunuri mobile personale ale reclamantei pentru: cuptorul electric Bosh, plita pe gaz incorporabilă, hota electrica Beko trei trepte de viteză, mobila bucătărie (4 dulapuri, blat și 4 corpuri suspendate) masa bucătărie, chiuveta inox, combina frigorifică Samsung RL41WCPS, fier de călcat Philips în baza declarației martorului V. G. - M. coroborată cu interogatoriile părților, acestea fiind bunuri dobândite înainte de încheierea căsătoriei, astfel că, în conformitate cu art.31 lit. a) C. fam. nu intră în comunitatea de bunuri .
Potrivit art.36 alin. ultim C. fam., bunurile comune pot fi împărțite în timpul căsătoriei la cererea oricăruia dintre soți. Se pot împărți numai bunurile comune existente la momentul la care se efectuează împărțirea, luându-se în considerare valoarea de circulație pe care o au acestea la data introducerii acțiunii și nu valoarea lor de la data la care a luat naștere starea de devălmășie.
Deși, se reține prezumția comunității de bunuri aplicabilă în speță, criteriul stabilirii prin hotărâre judecătorească a cotei fiecărei părți cu privire la bunurile comune este în funcție de temeiul juridic al comunității de bunuri.
Dacă asemenea temei l-ar forma numai existența relațiilor de căsătorie, atunci, având în vedere principiul egalității dintre bărbat și femeie, bunurile comune ale soților ar trebui să fie împărțite între ei, în mod egal.
În această concepție, fiecare dintre soți ar avea dreptul la jumătate din bunurile comune, instanța de judecată urmând numai să determine, în mod concret, bunurile care intră în fiecare jumătate prin împărțirea lor în fapt.
Dacă, însă, temeiul juridic al comunității de bunuri îl formează nu numai existența căsătoriei, ci și participarea fiecăruia dintre soți prin munca sa ori prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune, atunci împărțirea acestor bunuri nu se poate face în părți egale.
Codul familiei nu arată, în mod expres, cum trebuie să se facă împărțirea bunurilor comune, anume în părți egale sau în părți variabile, adică în sensul primei sau celei de-a doua concepții cu privire la temeiul juridic al comunității de bunuri.
Literatura și practica judiciară au statuat în sensul potrivit căruia cota - parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, inclusiv în cazul unor soți cumpărători cu clauză de întreținere, când numai unul dintre soți a prestat efectiv întreținerea, întinderea dreptului fiind în favoarea sa.
De aceea, cotele - părți ale soților pot fi neegale dacă aportul la dobândirea acestora a fost diferit, avându-se în vedere și susținerea sarcinilor căsătoriei, inclusiv munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor, în speță, părțile neavând copii.
Proba contribuției soților la dobândirea tuturor bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de probă, fiind vorba de dovedirea unei situații de fapt.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar în legătură cu edificarea construcției - bun comun, dar și cu dobândirea bunurilor mobile sau imobile prin destinație, respectiv cele încorporate în construcție, instalații electrice și de încălzire (evaluate odată cu construcția) coroborate cu proba testimonială administrată în cauză, s-a constatat că, până la emiterea procesului - verbal de recepție, la terminarea lucrărilor nr.752/28.02.2011, semnat de pârâtul B. L. – F., în calitate de proprietar, contribuția acestuia constând în implicarea și activitatea efectivă, lucrând alături de părinții săi - intervenienți în cauză, a efectuat demersurile de supraveghere a lucrătorilor, achiziționare a materialelor de construcție, desfășurare propriu - zisă de lucrări prin firmele proprii de construcții la care au fost administratori, pârâta având o contribuție apreciată doar prin prisma veniturilor constante realizate și dovedite cu adeverința de venituri depusă pentru perioada 2007 - martie 2011 și adeverința nr.170/2013, fișa fiscală pentru anul 2011.
Susținerile reclamantei în legătură cu indemnizația de concediere a tatălui acesteia, încasată de acesta, la data de 26.03.2007 și extrasele de cont bancar depuse pentru dovedirea sumelor trimise tot de tatăl ei, nu au putut fi apreciate ca probe pentru dovedirea contribuției sale la dobândirea bunurilor comune, deoarece destinația acestor sume și cuantumul ajutorului oferit, în concret, acesteia, nu rezultă din probele testimoniale administrate, cu atât mai mult cu cât, tatăl reclamantei a trimis diferite sume în țară în perioada în care a lucrat în străinătate, în mod firesc, pentru familia sa, soția locuind în țară.
Chiar dacă, multe dintre bonurile fiscale și facturi, chitanțe depuse la dosar de către pârât și intervenienți pentru materiale de construcții, nu pot face dovada deplină asupra contribuției exclusive a acestuia la achiziționarea lor, ele se coroborează cu declarațiile martorei I. G., care a precizat că, singura contribuție a reclamantei și tatălui său la casa în litigiu, a fost cu manopera la construirea gardului, dar, în special, cu declarațiile martorilor lucrători efectiv la această casă, B. M. și D. M. și C. M., aceștia declarând, în detaliu, că toate lucrările au fost efectuate de intervenient personal și de pârât și, prin plata lucrătorilor angajați de el și de pârât, aceștia fiind și de la firmele de construcții și termopane aparținând pârâtului și intervenienților, contribuția lor la manoperă fiind certă, atât anterior, cât și ulterior încheierii actului autentic, prin care soții au dobândit imobilul.
De asemenea, facturile și chitanțele doveditoare a cumpărării pe .. a anumitor materiale încorporate în construcție, precum: tâmplăria de interior nu reprezintă dovada a dreptului de proprietate al societății asupra acestora, în condițiile în care, este menționat ca delegat pârâtul, iar acestea au fost, implicit, cu acordul părților utilizate la locuința - bun comun.
Astfel, cum lucrările de finalizare a construcției, recunoscute de ambele părți, finisare și definitivare a instalațiilor au continuat și după autentificarea actului, se poate aprecia contribuția fiecărei părți la dobândirea masei bunurilor comune în cotă diferențiată, în favoarea pârâtului cu 15%, respectiv cota de 35% reclamanta și 65% pârâtul.
Conform art.35 alin.2 C. fam., între soți există prezumția mandatului tacit reciproc pentru a se înlesni diferitele acte și operații necesare a fi îndeplinite în timpul căsătoriei.
Art.32 lit. a) C. fam. a prevăzut ca datorie comună soților cheltuiala efectuată cu administrarea oricăruia din bunurile comune, iar în sens larg, în practica judiciară, orice cheltuială în legătură cu un bun comun care corespunde astfel unui interes comun al căsătoriei.
De asemenea, conform art.32 lit. b) C. fam. și obligațiile asumate de soți, împreună, chiar dacă în modalități diferite, expres sau tacit, chiar dacă au sau nu legătură cu nevoile căsătoriei.
S-a reținut de instanța de fond, ca datorie comună, suma de 20.000 Euro - împrumut contractat de soți, în timpul căsătoriei, de la numita Naghel F., dovedită prin înscrisul sub semnătură privată depus de pârât și necontestat în sensul veridicității înscrisului sau semnăturilor de către reclamantă coroborat cu declarația martorei Naghel F., dar și a martorei I. G., cele două declarații coroborându-se și cu înscrisurile depuse de reclamantă, care dovedesc utilizarea sumei de 20.000 Euro, respectiv achiziționarea de către mamele părților, în cote egale, a imobilului - apartament nr.3 situat în București . contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2278/28. 10.2011.
Raporturile de rudenie dintre cei doi soți, în calitate de împrumutați, și persoanele care au beneficiat de suma împrumutată, justifică imposibilitatea morală a preconstituirii înscrisului între aceștia, astfel că, s-a apreciat ca dovedită pe deplin cererea de aducere la masa de partaj a acestei datorii comune care, prin finalitatea sa, a fost reținută, în cote egale, iar nu diferențiate, asemenea cotei de contribuție la masa bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr.3480/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, au fost admise în parte atât acțiunea formulată de reclamanta C. C. - F., cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul B. L. – F. și cererile de intervenție în interesul acestuia, fiind respinse ca neîntemeiate cererile intervenție în interes propriu, dispunându-se partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică - lotizare - refacere Seminenco G., fiind obligat pârâtul să restituie bunurile personale ale reclamantei, conform încheierii interlocutorii respectiv: cuptor electric Bosh, plita pe gaz incorporabilă, hota electrică Beko trei trepte de viteză, mobila bucătărie (4 dulapuri, blat și 4 corpuri suspendate), masa bucătărie, chiuvetă inox, combină frigorifică Samsung RL41WCPS, fier de călcat Philips sau să plătească contravaloarea acestora în sumă de 5.877 lei.
Totodată, s-a dispus obligarea reclamantei și a pârâtului să plătească datoria comună către numita Naghel F., în cote egale, câte 10.000 euro fiecare, iar pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.848 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare .
Pentru a decide astfel, analizând fiecare din cele patru variante de lotizare propuse de expert, prin preluarea datelor expertizelor de specialitate topometrie, construcții și merceologie, precum și expertiza evaluare topometrică, instanța de fond a constatat că, prin expertiza lotizare – refacere, au fost preluate, în mod corect, valorile bunurilor imobile și mobile, cu respectarea dispozițiilor încheierii interlocutorii de stabilire a bunurilor comune și a cotelor de participare la dobândirea acestora.
Față de criteriile de atribuire a bunurilor în loturile părților, prevăzute de art.6739 - 12 C.pr.civ., instanța de fond a apreciat că se impune omologarea variantei I din expertiza refacere – lotizare, deoarece se respectă criteriul sultei în cuantum rezonabil, dar și formarea de loturi în natură și respectarea posesiei bunurilor, evitarea conflicte ulterioare între părți și, nu în ultimul rând, opinia expertului, care precizează că varianta în care imobilul - teren cu construcție situat în comuna Bănești, . indiviziune este o variantă forțată, construcția fiind proiectată și edificată ca o singură unitate locativă, având toate utilitățile (instalații electrice, încălzire apă) dependente de planul funcțional pe cele două niveluri, anexele comun, astfel cum se specifică și în raportul de expertiză tehnică C. C..
Reținând calitatea de bunuri personale a bunurilor mobile nominalizate în încheierea pronunțată în data de 28.10.2013, precum și datoria comună de 20.000 Euro care urmează a fi suportată în cote egale de părți, cu motivarea menționată în considerentele aceleiași încheieri, în temeiul art.480 C.civ., precum și consecința îmbogățirii fără justă cauză ca fapt juridic ilicit considerat, de unanimitatea literaturii juridice, ca izvor distinct de obligații și consacrat ca atare de practica judecătorească, s-a dispus restituirea acestora.
Astfel, s-a admis că mărirea unui patrimoniu poate rezulta și din micșorarea datoriilor sale sau evitarea unor cheltuieli, în condițiile existenței unei legături între mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt, în sensul ca ambele fenomene să fie efectul unei cauze unice, un fapt juridic sau un eveniment, în temeiul acestui principiu - îmbogățirea fără justă cauză, obligația de restituire se naște în sarcina celui al cărui patrimoniu s-a mărit.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta C. C. - F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin nota de ședință depusă la data de 03.03.2015 (f.18), apelanta - reclamantă C. C. - F. a arătat că, în cauză, criticile vor viza cota de contribuție de 15% stabilită în favoarea pârâtului peste cota de 50% prezumată de lege, pe care, în raport de valoarea masei partajabile, a apreciat-o la suma de 66.355,35 lei; datoria comună de 88.200 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 20.000 euro; recompunerea loturilor.
La același termen de judecată – 03.03.2015, apelanta - reclamantă C. C. - F. a depus motivele de apel, formulate împotriva sentinței civile nr.3480 pronunțată de Judecătoria Câmpina la data de 10.11. 2014, pe care a considerat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacată și, pe fond, să se constate că participarea părților la dobândirea bunurilor comune a fost în cote egale, de 50% pentru fiecare, urmând a se exclude, din compunerea masei de împărțit, suma de 20.000 Euro, reținută de instanța de fond cu titlu de datorie comună și atribuirea către intimatul - pârât B. L. - F. a imobilului - teren și construcție, situat în ., ., județul Prahova, în valoare de 326.789 lei, a cotei indivize de 1/3 din terenul în suprafață de 1.600 mp. situat în ., în valoare de 4.811 lei și a cotei - indivize de 1/2 din terenul în suprafața de 4000 mp, situat în ., ./78 T 50, județul Prahova, în valoare de 23.452 lei, precum și a următoarelor bunuri mobile: autoturism marca Audi – 37.403 lei, oglinda Bordeaux - rama wenge - 180 lei, T.V. LCD 66 cm. marca Samsung - 1.650 lei, T.V. plasmă 106 cm. HD marca LG. – 2.601 lei, DVD - RW FSC - 522 lei, laptop Toshiba -1.530 lei, sistem home - cinema Samsung - 585 lei, imprimantă multifuncțională HP J3680 - 406 lei, comodă Venus 3S cu ușă rabatabilă - 512 lei, noptieră cu sertar Venus - wenge alb - 430 lei, pat 160/200 venus wenge alb - 989 lei, corp T.V. suprapozabil wenge - 200 lei, corp T.V. cu un sertar Wenge - 720 lei, măsuță dreptunghiulară wenge - 192 lei, poliță 900 mm. Wenge - 92 lei, canapea extensibilă Luna 3 locuri - madras alb – 3.104 lei, fotoliu Luna - madras alb – 1.529 lei, saltea pat - 206 lei, aspirator bucătărie Philips - 207 lei, aspirator Whister - 180 lei, cuptor cu microunde Daewoo - 189 lei, mașină de spălat Samsung – 1.035 lei, aparat de aer condiționat mobil Alaska -900 lei, bunuri în valoare totală de lei 410.401 lei și atribuirea, în exclusivă proprietate și posesie, ei, reclamantei, bunurile mobile aflate în posesia sa, respectiv colțar A. – l.800 lei, pat dublu Nycos - 468 lei, dulap cu 4 uși Nycos - 504 lei, living Nemo - 396 lei, saltea confort (200 x 160) - 207 lei, frigider cu o ușă Westwood - 400 lei, maina spălat HYM 801 - 560 lei, plită Westwood - 49 lei, cuptor cu microunde CRF - 126 lei, T.V. LCD Samsung 58 cm. – 1.120 lei și autoturism marca F. – 26.358 lei, bunuri în valoare totală de 31.988 lei, pentru egalizarea loturilor urmând a fi obligat pârâtul la sulta în valoare de 189.237 lei
Astfel, reclamanta a menționat, ulterior prezentării istoricului pricinii, că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, deoarece, independent de existența unei reglementări exprese privind respectarea principiului echității și al imparțialității în legea aplicabilă, instanța de judecată are îndatorirea ca, în procesul de stabilire a adevărului, să nu abdice de la aceste coordonate imuabile, acest lucru fiind posibil printr-o aplicare corectă a legii la situațiile și raporturile juridice deduse judecății, printr-o interpretare corectă, unitară și nediscriminatorie a pozițiilor exprimate de părți prin cererile depuse în cauză, a probelor administrate în susținerea acestor cereri.
Aceste principii și reguli obligatorii pentru o dezlegare corectă au fost, în mod constant, încălcate de instanța de fond, care, în mod vădit, a recurs la o interpretare forțată a dispozițiilor legale invocate în motivarea hotărârii, la ignorarea unei evidente rea - credință manifestată de intimații - pârâți și intervenienți - chiar prin inconsecvența exprimată prin cererile formulate, completate și, în sfârșit, prin refuzul de a valoriza probele administrate de reclamantă, al căror conținut nici măcar nu îl reține în motivarea hotărârii, de a se folosi de acele prezumții judiciare care sunt expresia intuiției și înțelepciunii magistratului.
Sub aspectul contribuției la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a comis o dublă greșeală: atât din punct de vedere teoretic, al mecanismului prin care se stabilește gradul de participare la dobândirea patrimoniului comun, care este masa de împărțit, cât și din punct de vedere practic, prin interpretarea inegală a tuturor elementelor pe baza cărora se poate stabili această participare - susținerile pârtilor coroborate cu probele administrate în dovedirea acestor susțineri.
Din punct de vedere teoretic, este unanim admis în practică și doctrină că participarea soților la dobândirea patrimoniului comun se stabilește, în mod unitar, în raport de întregul patrimoniu, iar nu fracționat pe fiecare bun sau element al acelui patrimoniu și, totodată, având în vedere toate modalitățile de participare la dobândirea și conservarea acestui patrimoniu.
Or, instanța de fond, deși a reținut o componentă impresionantă a masei de împărțit, a motivat atribuirea cotei, prin aportul intimatului - pârât și al părinților acestuia la edificarea construcției din . doar unul din bunurile care compun patrimoniul comun, considerând că, împrejurarea că reclamanta a adus în casă, în toată perioada căsniciei, în mod constant, venituri salariate, acestea nu pot echilibra aportul în manoperă al pârâtului și părinților săi la ridicarea construcției din . același timp, total, ajutorul acordat de propriul său tată.
Patrimoniul este definit ca fiind un emolument de drepturi și obligații, care implică, inclusiv, cheltuielile obișnuite, permanente și inerente legate de gospodărie și viața de familie, acelea legate de dobândirea și conservarea bunurilor.
Instanța de fond, nu numai că aproape a aruncat în derizoriu importanța unui venit mediu constant pe care reclamanta l-a dovedit cu înscrisuri oficiale, dar a ignorat, total, faptul că pârâtul nu a depus niciun înscris și nicio altă probă în dovedirea existenței veniturilor sale.
În schimb, a exagerat până la ridicol importanța prestației pârâtului în realizarea construcției prin exemple, ca: supravegherea lucrătorilor, cumpărarea de materiale și realizarea unor lucrări (termopane) prin firma la care era administrator, ca și cum firma a fost persoana fizică a pârâtului care a muncit din greu la confecționarea acelor termopane.
În timp ce a exagerat prestația pârâtului, a anulat-o în totalitate pe a ei, reclamantei, dintr-un motiv implicit - pentru că nu a participat la cumpărarea materialelor, supravegherea lucrătorilor sau nu a fost administratorul firmei care a executat lucrări și prin care s-au achiziționat materiale și nici nu a semnat procesul - verbal de recepție a construcției, toate acestea doar pentru că, în acest timp, era la slujba care aducea în casă salariul.
Pe de alta parte, a susținut apelanta, dacă în ceea ce privește contribuția pârâtului, instanța de fond a considerat că este suficient dovedită doar prin apariția numelui acestuia pe diferite bonuri și procese - verbale, în ceea ce o privește, a refuzat să ia în considerare același tip de înscrisuri, din care rezultă că s-a ocupat de realizarea branșamentului la electricitate, documentația și contractul fiind încheiat pe numele său, că ușile sunt achiziționate de aceasta, chiar dacă prin firma pârâtului.
La fel de paradoxal, s-a reținut că nu a dovedit cu martorii audiați că tatăl său a ajutat-o financiar sau cu manopera, deși acest ajutor, constant pe parcursul căsătoriei, rezultă, clar, din conținutul declarațiilor date de martorii reclamantei; numai că, din păcate, reținerea acestor declarații ca dovezi se pare că depinde de bunul plac al instanței și nu de conținutul acestora în concordanță cu propriile sale susțineri. La dosar, ea a depus și extrasele de cont din care rezultă sumele substanțiale trimise de tatăl său.
O altă greșeală de interpretare a probelor de către instanță constă, în opinia apelantei, în faptul că, deși a reținut ca dovedită ridicarea, în mare parte, a construcției începând din anul 2006 până în anul 2010, când s-a încheiat actul de vânzare - cumpărare între soți și părinții pârâtului, a eliminat din raționamentul stabilirii contribuției, modul de dobândire a bunului în patrimoniul părților.
Astfel, instanța de fond a reținut că această construcție a fost ridicată anterior încheierii actului de vânzare - cumpărare nr.286/2010, de către pârât și intervenienți, aceasta în ciuda poziției pârâtului, care nici nu a susținut așa ceva prin întimpinare și a conținutului înscrisurilor (actele de vânzare - cumpărare succesive pe parcursul perioadei 2006 – 2010, precum și actele administrative) care demonstrează unanim că, pe teren, până la momentul februarie 2010, când au cumpărat soții, nu se găsea nici o construcție.
Totuși, chiar conform celor reținute de instanța de fond, dacă în anul 2010, anterior încheierii actului de vânzare - cumpărare, construcția era finalizată, ce importanță mai are gradul de participare al pârâtului sau al intervenienților, dacă soții au dobândit-o, așa cum a stabilit instanța, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.286 - act în care se precizează ca vânzătorii vând ambilor soți, fără indicarea vreunei diferențe de cotă.
Chiar prin reținerea de către instanță a modului de dobândire de către foștii soți a acestei construcții, prin vânzare - cumpărare, câtă vreme, pârâtul nu a pretins că a participat diferențiat față de reclamantă la plata prețului, este contradictoriu din punct de vedere al raționamentului să se retină o cotă de contribuție majorată în favoarea lui, pentru că a participat el sau părinții săi la ridicarea construcției anterior cumpărării de către soți.
De asemenea, instanța de fond a făcut abstracție de totală inconsecvență a părților adverse, respectiv pârâtul și intervenienții, al căror interes comun este vădit, pârâtul pretinzând o cotă majoră, inițial, de 65%, motivând aceasta pretenție într-un mod foarte simplist și anume „o participare importantă a sa, deoarece a fost ajutat de părinții care locuiesc la circa 1 km. de imobilul în litigiu”.
Prin această întâmpinare, pârâtul nu pretinde că imobilul ar fi fost ridicat înainte de încheierea actului de vânzare - cumpărare din luna februarie 2010 (situație care contravine de altfel tuturor înscrisurilor - actelor de vânzare cumpărare și administrative).
Prin cererea de intervenție depusă la o dată ulterioară, părinții pârâtului au prezentat o altă situație decât cea susținută de acesta și care rezultă din înscrisuri, solicitând anularea actului de vânzare - cumpărare ca fiind simulat, pretinzând că vânzarea a fost o donație deghizată.
A mai învederat apelanta că, în speță, pârâtul încearcă să profite de ocazie și, considerând că este abil, a depus întâmpinare prin care a arătat că „imobilul construcție situat pe terenul dobândit de noi părțile prin actul de vânzare cumpărare nr.286/2010 nu este bun comun al nostru, foștii soți B., ci al părinților mei care l-au construit …”.
La același termen, când pârâtul a depus întâmpinarea, se răstoarnă din nou situația, deoarece intervenienții și-au schimbat și ei susținerile, precizând că, de fapt, cererea de intervenție în interes propriu este o cerere în interesul pârâtului, în sensul că imobilul este bunul propriu al acestuia, foștii soți contribuind doar la neînsemnate îmbunătățiri și, in subsidiar, mai pretind și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.286/2010, de data aceasta nu pentru existența simulației, ci pentru cauza imorală și ilicită.
În final, pârâtul a considerat că este mai rezonabil să revină la poziția exprimată inițial, dar fără să piardă ocazia de a încerca să majoreze contribuția sa la 75%, astfel că, s-au pus concluzii, în mod apoteotic, solicitându-se „admiterea în totalitate a cererii reconvenționale. În ceea ce privește cererea de intervenție (care a pus probleme dificile în soluționarea cauzei) lăsăm la aprecierea instanței ...”.
Aceste „probleme dificile” pe care le identifică pârâtul sunt, de fapt, consecința lipsei de sinceritate și, implicit, de corectitudine, adică a relei - credințe prea manifeste a intervenienților și incapacitatea lor de a demonstra aceste fantezii.
Incoerența de care au dat dovada intervenienții atât din punct de vedere procedural (deoarece nu se poate pretinde prin intervenția accesorie alte drepturi decât cele pretinse de persoana pentru care intervin) cât și pe aspectul dreptului substanțial (ori e simulație privind obiectul si natura actului, ori e cauza ilicită sau imorală) ca și lipsa de acord a acestora cu paratul în privința susținerilor, era un element important pentru decriptarea adevărului pentru un judecător imparțial.
Instanța de fond, însă, a refuzat să ia în considerare toate probele, preferând să interpreteze si sa aplice trunchiat dispozițiile legale si sa facă o motivare parțiala a unei soluții inechitabile.
În aceste condiții, apelanta a solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere toate argumentele enunțate și să constate că, în mod netemeinic și nelegal, s-a reținut o cotă de 65% în favoarea pârâtului, răsturnându-se prezumția legală, în sprijinul căreia a adus probe concludente, constând în declarații de martori și înscrisuri, cu care a dovedit că, pe toata perioada căsătoriei, veniturile sale, implicarea sa inerentă în ceea ce intra în definiția gospodăriei și ajutorului financiar și fizic al tatălui său, a reprezentat o contribuție constantă, substanțială și egală cu a pârâtului în dobândirea și conservarea întregului patrimoniu comun.
O altă critică a vizat reținerea la masa de împărțit a sumei de 20.000 euro, cu titlu de datorie comună, instanța de fond făcând o aplicare greșită a textelor de lege pe care le-a invocat în motivarea hotărârii.
Astfel, art. 35.al.2 C. fam. reglementează mandatul tacit prezumat pentru actele de conservare si administrare.
Însă, în măsura în care actul luat în discuție depășește prin natura sau consecințele sale un act de conservare și administrare a patrimoniului soților, conform doctrinei și practicii judiciare, mandatul trebuie să fie expres sau, cel puțin, să rezulte neîndoielnic din acte ulterioare.
Or, un împrumut de 20.000 euro nu poate fi tratat ca și un împrumut de 200 euro, pentru care, poate, s-ar retine un acord tacit, având în vedere cuantumul minor al sumei și lipsa de gravitate a consecințelor privind grevarea patrimoniului.
Pe de altă parte, art.32 C. fam. stabilește limitativ care sunt datoriile făcute în timpul căsătoriei care au caracterul de datorie comună.
Oricât ar încerca instanța de fond să parafrazeze conținutul textului, împrumutul de 20.000 euro - dacă a fost un împrumut real - nu s-a făcut cu acordul reclamantei, expres, așa cum trebuie corect interpretată lit. b) și nu s-a făcut pentru administrarea unui bun comun.
În mod incorect, instanța de fond a motivat că acest împrumut, nefiind contestat de reclamantă în sensul veridicității înscrisului și semnăturilor, conform strict art.178 C.pr.civ., echivalează cu faptul că a știut de acest împrumut, deci s-ar fi făcut cu acordul său, ca și cum contestarea expresă prin întâmpinarea formulată, întrebările la interogatoriu și concluziile scrise nici nu ar exista în dosar.
În realitate, ea, reclamanta, a înțeles, prin avocatul care a reprezentat-o, să se înscrie în fals împotriva acestui înscris aproape neverosimil, prin raportare la conținutul lui eliptic, în contradicție cu importanța sumei de 20.000 euro.
La interpelarea instanței, în sensul dacă reclamanta contestă semnăturile sau scrierea, apărătorul său a precizat, in mod neinspirat, că, de fapt, contestă realitatea datei, precizând ca este posibil ca acest împrumut, daca a existat, să fi fost făcut de pârât in anul 2013, iar nu în anul 2011.
Evident, această precizare s-a bazat pe momentul pronunțării divorțului (anul 2012) după care pârâtul putea să facă oricâte împrumuturi, de unul singur, această precizare oferind însă ocazia judecătorului să respingă cererea de înscriere în fals.
Ca probă în completare a veridicității împrumutului, instanța de fond a reținut declarația împrumutătoarei care, in ciuda oricărei logici a obiectivității, a fost audiată ca martor a unui fapt care este identic propriului său interes.
Argumentul principal însă, pentru care instanța de fond a reținut acest împrumut ca fiind datorie comună, este destinația lui, adică, așa cum a susținut pârâtul, respectiv cumpărarea garsonierei din București, Drumul Coasta Măgurii, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2278/28.10.2011, care a fost achiziționată, cum rezultă din act și cum reține chiar instanța, de cele două mame - C. T. și B. A., în părți egale, iar nu de soți.
La rândul său, reclamanta a arătat că scopul pentru care s-a cumpărat imobilul a fost acela de achiziție pentru viitor, spațiul fiind folosit și de fratele pârâtului, în condițiile în care reclamanta nu domiciliază în această garsonieră, ci în alt apartament din cadrul aceluiași imobil, însă, din păcate, tot ce a afirmat nu s-a bucurat de credibilitatea care, în schimb, a fost afișată deschis față de pârât.
Deși, se face referire la o imposibilitate morala de preconstituire a unui înscris între soți și mamele acestora, instanța nu s-a mai hazardat în abordarea instituțiilor de drept pe care le-a identificat în aceste raporturi, pentru a justifica încadrarea împrumutului luat de pârât, 1a categoria datorie comună.
In situația în care ar fi o simulație, care presupune existența actului secret, se pune întrebarea de ce intervenienții, câtă vreme unul dintre ei era chiar parte în actul pretins simulat, nu au susținut acest lucru, având ocazia să fie, în sfârșit, în acord cu fiul lor, pârâtul.
Dacă ar fi fost un mandat fără reprezentare, de ce nu a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de transmitere a garsonierei, posibilă chiar în această cauză.
Apelanta a solicitat a se verifica concordanța semnăturii lui Naghel F. din înscrisul de la fila 375 cu cea aflată pe declarația sa de martor, considerând că doar această simplă operațiune ar fi de ajuns pentru a evalua corect gradul de sinceritate al pârâtului și martorei.
De asemenea, reclamanta a arătat că este ciudat că instanța de fond să nu își pună întrebări asupra sincerității unui martor cum este I. G., plecând tocmai de la precizia cu care aceasta știa exact ziua, luna și anul când a mers la București cu pârâtul și mamele părților, auzind de la intervenienta despre cumpărarea garsonierei.
La fel de neînțeles este, de ce s-a trecut, fără justificare peste declarația martorului B. O., care a declarat că ambele familii au contribuit cu bani la cumpărarea garsonierei.
Dacă ar fi adevărat că prețul plătit de mama pârâtului și de mama reclamantei pentru dobândirea în cote egale, a garsonierei, a fost din împrumutul făcut de pârât, se pune întrebarea ce ar fi împiedicat părțile, pentru a evita orice neînțelegere posibilă cu ceilalți frați ai soților, de a menționa în actul de dobândire proveniența banilor, în condițiile în care ea, reclamanta mai are o soră, iar pârâtul încă doi frați.
Deși nu este împotriva logicii juridice să califici o datorie drept comună în raport de „destinația sumei”, in cazul de față lucrurile stau cu totul altfel, deoarece pretinsul împrumut se pretinde a fi servit la dobândirea de către alte persoane decât împrumutatul, a unui bun, nestabilindu-se în contradictoriu și cu acele persoane aspectul care în fond lezează calitatea lor de proprietari.
Mai mult, instanța de fond, deși a reținut cota de contribuție pârâtului la dobândirea bunurilor comune de 65%, în ceea ce privește această datorie făcută în condițiile expuse deja, a reținut, fidelă aceleași ilogici juridice, o participare de 50%.
Deși, martora împrumutătoare, care ar fi fost normal să aibă calitatea de intervenienta în interes propriu în aceasta cauză conform modului în care fost dezlegată pricina - Naghel F. a arătat în declarația sa că, din acest împrumut de_ euro, i s-a restituit de către pârât în anul 2012 suma de 5000 euro, presupunându-se, deci, că a rămas creditoare doar cu 15 000 euro.
Totuși, instanța de fond, consecventă logicii sale, a reținut că datoria comună față de Naghel F. este de 20.000 euro, 10.000 euro datorând reclamanta și 10.000 euro pârâtul, fiind interesantă această generozitate a instanței față de martora împrumutătoare, pe care o gratulează cu 5000 de euro.
Apelanta a susținut că, în prezenta cale de atac, a recurs la acest ton și exprimare mai puțin austere, întrucât nu dorește să creadă că soluția și motivarea ei se datorează unor scăpări involuntare ale instanței copleșită de abundența de bunuri, inconsecvențe și contradicții apărute în poziționărilor intimaților și în declarațiile celor 8 martori, sperând, în același timp, ca instanța de apel să deslușească toate aceste aspecte pe care le reclamă, conform unei aplicări corecte a legii și în raport de probele administrate, scoțând de la masa de împărțit suma de 20 000 de euro ca datorie comună.
Sub aspectul modalității de ieșire din indiviziune, consecvența cu modul inegal de soluționare anterior semnalat, instanța de fond a înțeles că principiul echității care stă la baza partajului trebuie aplicat corect, dând tot ce este mai important ca valoare și utilitate pârâtului, în timp ce ea, reclamanta, va lua ce mai rămâne, chiar și bunuri a căror posesie nu a fost stabilită prin hotărâre și care, practic, nu se știe dacă mai există, doar pentru a creste artificial valoarea lotului și a diminua sulta care i s-ar cuveni, care și așa a fost rotunjită prin micșorarea cotei și încărcarea cu datorii inexistente.
În acest sens, au fost incluse în lotul atribuit ei cele doua terenuri, lăsând-o în indiviziune și, inevitabil, în pragul unor noi litigii cu ceilalți coindivizari, care sunt fratele pârâtului - B. T. și prietena acestuia.
De altfel, aceștia s-au și grăbit să manifeste înțelegere față de ea, reclamanta, solicitând prin cererile depuse să i se atribuie terenurile și să fie obligată la sultă către ei.
Totodată, reținând bunurile în valoare de 2.300 lei la masa de împărțit instanța de fond a omis (din greșeală) să menționeze că majoritatea dintre acestea - în valoare de 17.946 lei, se află în posesia pârâtului, așa cum rezultă din expertiza prețuitoare, interogatoriu, plângerea penală și ordonanța de neîncepere a urmăririi penale depuse la dosar.
Dintre aceste bunuri au fost prezentate de pârât pentru evaluare doar câteva - în valoare de 1.184 lei (corp T.V. suprapozabil, corp T.V. cu sertar, măsuță dreptunghiulara și polița) restul, în valoare de 16.762 lei, fiind evaluate ipotetic.
Cu toate acestea, instanța de fond a atribuit ei, reclamantei, aceste bunuri, mărind artificial lotul cu încă 16.762 lei, deoarece nestabilind posesia, nu va putea obține contravaloarea lor chiar dacă recurge la executare silită.
În acest sens, apelanta a solicitat să se constate că, în spiritul principiului echității, ca fundament al partajului, e nevoie de o recompunere a loturilor, care să aibă la baza atât posesia bunurilor până la momentul partajului, cât și utilitatea acestora din perspectiva titularilor coproprietari și a bunelor raporturi dintre aceștia.
Apelanta a solicitat modificarea hotărârii și sub acest aspect, în sensul de a se atribui în lotul pârâtului cota indiviza din terenul în suprafața de 4.000 mp și cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafață de 1600mp, bunurile care se afla în posesia sa, în valoare de 1184 lei, precum și cele a căror posesie nu o mai recunoaște, deși le-a sustras din casa din . de 16.762 lei, astfel cum au fost individualizate în partea introductiva a cererii sale, pentru egalizarea loturilor, urmând a se dispune obligarea pârâtului la suma de 189.237 lei, cu titlu de sultă.
Intimatul-pârât B. L. F. și intimații intervenienți, prin întâmpinările formulate, au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia ciivlă nr. 2185/19.05.2015, Tribunalul Prahova a respins atât cererea de completare a probatoriului, cât și apelul ca nefondat.
Prin aceeași decizie, apelanta a fost obligată să plătească intimatului-pârât suma de 2500 lei, iar intimaților-intervenienți suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În luarea acestei decizii, tribunalul a reținut că:
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 13.09.2012, astfel cum rezultă din mențiunile olografe inserate în fișa de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, reclamanta C. C. – F. beneficiind de asistență juridică calificată încă din data de 12.09.2012, conform împuternicirii avocațiale . nr._ (f.14 - dos. fond).
La termenul de judecată din data de 08.04.2013, instanța de fond a încuviințat la solicitarea părților litigante, inclusiv a reclamantei care a fost asistată de apărătorul ales, probe cu înscrisuri, interogatorii reciproce, câte 4 martori și expertize tehnice de specialitate topometrică, construcții civile și industriale, merceologică și auto, reclamanta propunând ca martori pe numiții V. G., S. E., P. M. și B. O. (f.66 - dos. fond).
Astfel, la f.269 - dos. fond se află răspunsul pârâtului B. L. – F. la interogatoriul propus de reclamanta C. C. – F., la f.282 - dos. fond se află răspunsul intervenientei B. A. la interogatoriul propus de reclamantă, la f.287 - dos. fond se află răspunsul intervenientului B. I. la interogatoriul propus de reclamantă, la f.328, 329, 333 și 334 - dos. fond aflându-se depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei, respectiv P. M., B. O., S. E. și V. G. - M..
Pe cale de consecință, în raport de modalitatea de instrumentare a pricinii de către instanța de fond, prin audierea a nu mai puțin de 4 martori la solicitarea reclamantei, astfel cum au fost nominalizați în precedent, tribunalul a apreciat că, în această fază procesuală, nu se impune completarea materialului probatoriu, context în care cererea formulată de apelanta - reclamantă în acest sens, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Potrivit certificatului de divorț nr.4520/ 05.06.2012 eliberat de B.N.P. R. - A. M., s-a constatat desfăcută, prin acordul părților, căsătoria înregistrată la Primăria Municipiului Câmpina, județul Prahova, în actul de căsătorie nr.126/7.06.2007, dintre B. L. – F. și B. C. - F. care, după divorț, a revenit la numele de familie purtat anterior căsătoriei, acela de „C.”.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.286/11.02. 2010, intervenienții B. I. și B. A. au înstrăinat fiului lor - pârâtul B. L. – F. și soției acestuia – B. C. - F. un teren având categoria de folosința curți – construcții, în suprafață de 267 mp. (suprafața din acte 735 mp.), situat în intravilanul comunei Bănești, pct. „Mălăești”, T 29/1 P1009/48, județul Prahova, cu nr. cadastral_ - . C.F. nr.1673 – . nr.9748/13.05.2008 și, o dată cu vânzarea acestui teren, s-a transmis cumpărătorilor și beneficiul autorizației de construire nr.51/10.06.2008, eliberată de Primăria comunei Bănești, județul Prahova (f.10 - dos. fond).
Astfel cum a menționat reclamanta în cererea de chemare în judecată, pe terenul în suprafață de 367 mp., foștii soții au edificat o construcție P + E, care a fost finalizată în luna februarie 2011, compusă din 5 camere, 2 băi, bucătărie, hol și dresing.
De asemenea, conform susținerilor reclamantei, părțile au efectuat în curtea imobilului lucrări de îmbunătățire, precum o anexă din cărămidă 2 x 2,5, casa centralei termice pe lemne, gard exterior cu stâlpi și fundație din beton, cu plasă din fier forjat și fosă septică.
La data de 28.08.2008, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3284, prin care G. S. – C., necăsătorită, împreună cu pârâtul B. L. – F. au dobândit, prin cumpărare, de la numita L. P., în cote egale, de 1/2 pentru fiecare, terenul în suprafață de 4.000 mp. situat în intravilanul comunei Scorțeni, sat Mislea, . 1524/78, T 50 județul Prahova, având număr cadastral provizoriu 1044, intabulat în C.F. nr.795 . nr._/2007 (f.11 dos. fond).
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.327/05. 12.2008, S.C. Durban 2000 S.R.L. a înstrăinat, în indiviziune și în cote de 1/3 numiților G. S. C., B. T. I. și B. L. – F., căsătorit - pârât în cauza de față, terenul arabil în suprafață de 1.600 mp. situat în intravilanul comunei Pecineaga, ., nr.14, județul C., cu nr. cadastral provizoriu 527/1 înscris în C.F. a localității Pecineaga prin încheierea nr.2690/2006 (f.53 - dos. fond).
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit și bunuri mobile, în privința cărora, la termenul de judecată din 10.12.2012, pârâtul personal a arătat că recunoaște dobândirea terenurilor în cotele menționate în actele de vânzare - cumpărare, iar referitor la bunurile mobile comune le recunoaște numai parțial, bunurile mobile propriii ale reclamantei nefiind recunoscute, acestea neaflându-se în posesia sa, cum pretinde aceasta.
Martorul S. M., audiat la solicitarea pârâtului (f.327 – dos. fond) a arătat că îl cunoaște pe tatăl acestuia încă din anul 2007, întrucât a lucrat, personal, la imobilul în litigiu în perioada anilor 2007 - 2008, casa fiind situată pe . Urleta, vis – a - vis de Casa Ausburg, cu precizarea că martorul, intervenientul și o persoană cu numele D. au lucrat la casă de la fundație până la acoperiș, acesta fiind executat de o altă persoană, dar în aceeași perioadă în care martorul efectua lucrări de tencuială la interior.
S-a mai arătat de către martor că nu îi cunoaște pe părinții reclamantei, că nu l-a văzut niciodată pe tatăl acesteia, pârâtul fiind cel care venea la imobil, reclamanta nefiind văzută în acel loc, nici cel puțin în vizită, neinteresându-se de aceasta construcție.
La sfârșitul anului 2008, când martorul a părăsit șantierul, se lucra la acoperiș, iar în exterior era la roșu, martorul fiind plătit de tatăl pârâtului.
Martora Naghel F. audiată, de asemenea, la solicitarea pârâtului (f.330 – dos. fond) a menționat că, în luna august 2011, pârâtul a rugat-o să-i împrumute suma de cca. 20.000 euro cu scopul de a cumpăra o garsoniera în Giulești, care costa 25.000 euro, pârâtul neavând decât 5.000 euro, pentru suma luată cu împrumut, pârâtul semnând de primire într-un caiet ținut de împrumutătoare privind sumele date cu aceste titlu.
La rândul său, martorul B. O., audiat la solicitarea reclamantei (f.329 – dos. fond) a arătat că a fost coleg atât cu tatăl reclamantei, cât și cu tatăl pârâtului și, din discuțiile avute cu tatăl reclamantei a aflat că acesta i-ar fi ajutat pe copii cu sume de bani, întrucât lucra în străinătate, în anul 2010 dându-le bani și pentru achiziționarea unui teren pe care s-a început edificarea unei construcții.
Martorul a mai precizat că are cunoștință despre faptul că tatăl pârâtului are o firmă de construcție, însă nu au discutat niciodată aspecte legate de imobil și, deși în urma disponibilizării de la I.R.U.E., apoi de la Moreni, de la S.C. Petrom, tatăl reclamantei a încasat o indemnizație de_ ROL, spunând martorului că, din acești bani, intenționează să-i ajute pe copii, însă nu a putut confirma dacă aceste sume de bani au fost înmânate sau nu, ca ajutor, foștilor soți, mama reclamantei lucrând la un magazin de covrigi care aparținea mamei pârâtului.
Martorul B. M. audiat la solicitarea intervenienților (f.331 – dos. fond) a precizat că a lucrat la acoperișul construcției în litigiu în anul 2008, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie împreună cu alți doi muncitori – P. I. și Ș., la imobil fiind văzut doar intervenientul și pârâtul, iar nu și reclamanta, martorul fiind plătit de tatăl pârâtului - B. I., iar în timp ce lucra la acoperiș se efectuau lucrări de tencuire a pereților; după cca. un an, trecând, din nou, pe la terenul pe care era edificată construcția, încă se mai lucra la finisările interioare și la scară.
De asemenea, s-a mai arătat că intervenientul împreună cu o echipă a fost văzut lucrând la casă, iar ulterior acestui moment, martorul a observat că s-a montat și gard împrejmuitor din fier și beton, reclamanta fiind văzută după nuntă, de sărbători, în domiciliul intervenienților, dar nu și la casa în litigiu, după cum la imobilul respectiv nu a fost văzută nicio persoana din familia reclamantei, cât timp a lucrat martorul, acesta lucrând la structura din lemn a acoperișului care este din Lindab, în paralel lucrându-se la tencuieli.
Și martorul D. M. G. audiat la solicitarea intervenientului (f.332 – dos. fond) a arătat că a fost solicitat să ajute la turnarea plăcii, pe data de 21.03.2008 și, ulterior, sporadic, până în anul 2010, cu excepția perioadei de iarnă, ajutând la tencuieli, la turnat stâlpi și la alte lucrări care au urmat până la acoperiș, fiind plătit doar de intervenient, din partea familiei reclamantei nefiind văzută nicio persoană, nici chiar aceasta care a venit doar o data sau de două ori în vizită, neinteresând-o plățile și nefiind implicată în lucrările care se executau.
Martorul a relatat că, în ceea ce privește curentul electric și instalațiile de apă, pentru desfășurarea acestor lucrări intervenientul a contractat lucrarea cu un instalator pe care îl cunoștea, achitând și costul lucrărilor, după cum și intervenientul personal a lucrat la tencuielile ulterioare, împreună cu o persoană pe nume S., toată casa fiind ridicată de intervenient, întrucât acesta s-a implicat, efectiv, în toate lucrările de edificare a casei, lucrând personal, executând inclusiv lucrarea de gresiat și faianțat, zugrăvit și gletuit.
S-a mai arătat că martorul a fost plătit pentru lucrările efectuate de către intervenient, nefiind văzut și tatăl reclamantei lucrând efectiv la imobil, dintre muncitorii care lucrau la edificarea construcției fiind și băieți de la firma de termopane care aparține pârâtului și care erau plătiți de intervenient, fosa septică fiind construită de martor împreună cu intervenientul, fiind începută în anul 2009 și finalizată în primăvara anului 2010.
Martora S. I., audiată la solicitarea reclamantei (f.333 – dos. fond) a arătat că a fost colegă cu mama acesteia și tot ceea ce cunoaște în legătură cu bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei le știe din ceea ce a povestit mama reclamantei.
La interogatoriul luat reclamantei, la solicitarea pârâtului, aceasta a recunoscut, la întrebarea nr.22, că firma părinților pârâtului S.C. Lutiro Exim S.R.L. are ca obiect de activitate și construcții și, deși la întrebarea nr.32, se pretinde că ar fi primit de la părinții săi suma de 20.000 euro pentru construirea casei și pentru mașină, sume ce proveneau din veniturile tatălui său, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să probeze împrejurările arătate.
A constatat tribunalul că, chiar dacă, urmare a disponibilizării de la locul de muncă, tatăl reclamantei a încasat o sumă, care poate fi apreciată ca fiind considerabilă, la un moment dat, respectiv_ ROL, aceasta este total insuficientă pentru edificarea unei case și achiziționarea unor obiecte de mobilier și electrocasnice cum se pretinde, cu atât mai mult cu cât, reclamanta mai are o soră, astfel încât era necesară și întreținerea familiei sale.
Bunurile dobândite în condițiile art.30 C. fam. constituie proprietate codevălmașă a soților.
Codevălmașii, neavând de la început drepturi asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabilește cota fiecăruia soț, în ansamblu, pentru totalitatea bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte.
C. fiecărui soț se determină în funcție de aportul pe care l-a avut fiecare în tot timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, în contribuția femeii cuprinzându-se atât munca depusă în gospodărie, cât și creșterea și educarea copiilor, ceea ce, în speță, nu se poate reține, câtă vreme, din căsătoria părților nu au rezultat copii.
Este evident așadar că, în ceea ce privește contribuțiile foștilor soți la dobândirea bunurilor comune în litigiu, deși Codul familiei nu stipulează, în mod expres, cum trebuie să se facă împărțirea bunurilor comune, și anume, în părți egale sau variabile, doctrina și jurisprudența au decis că stabilirea cotei - părți a fiecărui soț la dobândirea și conservarea bunurilor comune se determină în raport de contribuția fiecăruia și, numai în cazul în care, o asemenea contribuție nu poate fi determinată, bunurile comune se împart, în părți egale, ceea ce demonstrează faptul că, în cazul bunurilor comune, nu operează o prezumție de egalitate a contribuțiilor soților la dobândirea acestora, prezumție care nu trebuie confundată cu prezumția de comunitate, conform căreia orice bun dobândit de soți, în timpul căsătoriei, este bun comun, indiferent că aceștia au contribuit, în mod egal sau nu, la achiziționarea bunurilor comune.
În speță, referitor la imobilul - casă de locuit, acesta reprezintă bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei de cei doi soți, la stabilirea contribuției la edificarea acestuia, ca și a bunurilor mobile în litigiu, ținându-se seama de contribuția efectivă a fiecăruia la achiziționarea acestora, de mijloacele materiale cu care fiecare soț a intrat în comunitatea de bunuri, caz în care, toate probele administrate în cauză, atestă că, pârâtul avea posibilități materiale mai mari, venituri considerabile, tatăl acestuia deținând o firmă ce avea ca obiect de activitate „construcții”, fapt care i-a permis să-l ajute pe pârât în edificarea imobilului în litigiu, prin asigurarea forței de lucru și a manoperei, a materialelor de construcție, sens în care au fost avute în vedere facturile și bonurile fiscale aflate la dosar (f. 340 – 345 dos. fond) și, nu în ultimul rând, să asigure mijloace financiare pentru plata muncitorilor.
Astfel, la stabilirea contribuției soților la achiziționarea bunurilor se ține seama de posibilitățile materiale ale fiecărui soț, de veniturile realizate de fiecare, de munca depusă de fiecare la dobândirea bunurilor.
Însă, analizându-se, pentru fiecare soț, în parte, contribuția la dobândirea bunurilor comune, reiese că cel care a avut venituri considerabile a fost pârâtul, spre deosebire de reclamantă care a obținut venituri modeste, fapt ce determină și are, ca efect, inegalitatea contribuțiilor soților la dobândirea bunurilor comune, inegalitate care determină, implicit, o contribuție diferențiată, fapt care înlătură prezumția egalității de contribuții, apreciindu-se că pârâtul are o contribuție de 65%, spre deosebire de reclamantă care are o contribuție de 35% la dobândirea bunurilor comune, constând în imobilul în litigiu și diferite bunuri mobile comune.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a stabilit cote diferențiate ale părților în ceea ce privește bunurile dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, probele administrate în cauză conducând, în mod clar, la ideea că imobilul în litigiu a fost edificat, în cea mai mare parte, înainte de anul 2010, de către părinții pârâtului, cu precizarea că singurele venituri ale reclamantei erau cele provenind din salariu, astfel încât, nu se putea reține o contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor incluse în masa de partaj, ci, evident, o contribuție diferențiată.
În ceea ce privește datoria comună a soților în cuantum de 20.000 euro, tribunalul a reținut că, potrivit înscrisului sub semnătură privată aflat la f.375 - dos fond, în luna august 2011, numita Naghel F. a acordat, cu titlu de împrumut, această sumă pârâtului B. L. – F., fapt confirmat și prin însăși depoziția de martor a împrumutătorului, înscris în privința căruia nu s-a contestat de către reclamantă semnătura pârâtului.
Că numita Naghel F. l-a împrumutat pe pârât cu suma de 20.000 euro rezultă și din depozita martorei I. G. (f.335 – dos. fond) care a arătat că, în data de 25.10.2011, mergând împreună cu intervenienta B. A., cu mama reclamantei și cu pârâtul la București, i s-a spus că cei doi tineri vor să cumpere o garsonieră și, întâlnindu-se cu intervenienta la cca.4 - 5 zile și întrebând-o dacă a avut suma de bani necesară cumpărării imobilului, intervenienta i-a spus martorei că s-a împrumutat de la cuscra sa - Naghel F. cu suma de 20.000 euro, mama pârâtului spunând, în mod expres, că părinții reclamantei nu au contribuit financiar la dobândirea imobilului.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut această datorie comună a soților, care urmează a fi suportată în cote egală, fiind evident că, date fiind raporturile de afinitate între părțile între care a operat împrumutul a existat o imposibilitate morală a preconstituirii înscrisului.
Referitor la acest aspect, s-a reținut și faptul că, potrivit art.35 alin.2 C. fam., între soți există prezumția mandatului tacit reciproc pentru a se înlesni efectuarea diferitelor acte și operații necesare a fi îndeplinite în timpul căsătoriei.
Prezumția mandatului tacit reciproc al soților are un caracter relativ, deoarece legea, în temeiul ei, nici nu anulează un act, nici nu stinge dreptul la acțiune în justiție.
În consecință, ea poate fi răsturnată prin dovada contrară; oricare dintre soți va putea să facă dovada că nu a dat mandat celuilalt soț și că s-a opus la săvârșirea unui anumit act, o astfel de dovadă nefiind făcută în cauza dedusă judecății, reclamanta neprobând un eventual dezacord sau contrazicând neechivoc, prin comportarea sa, ideea de mandat tacit.
Referitor la acest aspect, tribunalul a constatat că, la termenul de judecată din data de 09.12.2013 (f.424 – dos. fond), apărătorul reclamantei C. C. – F. a învederat că aceasta înscriindu-se în fals cu privire la actul aflat la f.375 – dos. fond și, față de dispozițiile încheierii interlocutorii prin care s-a reținut datoria comună a părților în cuantum de 20.000 euro, apreciază că înscrisul respectiv a fost redactat în anul 2013, iar nu în anul 2011, cum în menționează, arătând că nu se contestă decât data întocmirii actului, nefiind contestate alte aspecte reprezentând elementul material al falsului, nici scrisul și nici semnătura.
În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea de partajare a bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, tribunalul a apreciat că, în mod corect, a fost omologată varianta I din raportul de expertiză tehnică – lotizare - refacere Seminenco G., fiind respectate criteriile prevăzute de art.6739 C.pr.civ., ținându-se seama că, în această modalitate, se respectă posesia bunurilor, sulta stabilită de expert este relativ modică și posibil de executat și, deși prin concluziile formulate la termenul de judecată din 03.11.2014, apărătorul reclamantei a solicitat omologarea variantei IV, II sau III, în finalul raportului de expertiză, expertul a arătat că a întocmit, la solicitarea reclamantei, varianta în care imobilul din . clădire de locuit P + 1E și teren aferent în suprafață de 375 mp., rămâne în indiviziune între cei doi foști soți, însă, în opinia sa, aceasta reprezintă o variantă forțată, întrucât, imobilul a fost proiectat și ridicat ca o singură unitate locativă, având toate utilitățile (instalații electrice, de încălzire, apă) dependente de planul funcțional, pe cele două niveluri, anexele comune, astfel cum se specifică și în expertiza tehnică de specialitate construcții civile ing. C. C..
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că este netemeinică și nelegală, în primul rând, prin stabilirea unei cote de contribuție de 65% în favoarea pârâtului, prin raportare la un singur bun, respectiv construcția din localitatea Bănești. Deși în considerentele deciziei se face o referire sumară la existența și a celorlalte bunuri în masa comunitară, din motivare se reține că această contribuție, care a fost stabilită inițial de instanța de fond, a fost confirmată de instanța de apel tot prin raportare exclusiv la un singur bun și nu a tuturor, implicit a cheltuielilor pentru susținerea căsniciei, traiului în comun și care constituie de fapt masa comunitară.
Chiar raportându-se numai la construcția din Bănești (considerată ca cea mai valoroasă din masă) instanța își contrazice raționamentele, anulându-le valoarea juridică, deoarece a reținut, în mod explicit, că modalitatea de dobândire de către soți a construcției respective nu a fost prin edificarea ei, ci prin vânzarea-cumpărarea intervenită în 2010, după ce fusese finalizată, în cea mai mare măsură.
Valorizând acest mod de dobândire, instanța nu putea să rețină decât că intervenienții au intenționat să transmisă acest imobil către soți, transmisiune care, potrivit acordului părților, s-a materializat în actul de vânzare-cumpărare, modalitate care exclude o participare diferită, deoarece prețul vânzării nu a fost constituit din aporturi diferențiate, nerăsturnându-se, sub acest aspect, prezumția contribuției egale.
Dacă alta ar fi fost realitatea, cu privire la contribuția la dobândirea acestui bun, nimic nu ar fi împiedicat pe intervenienți să doneze fiului lor, așa cum au încercat să susțină prin cererile infirmate chiar de către acesta.
A mai arătat recurenta că, minimalizând elementele concrete de participare a sa la comunitatea de bunuri, instanțele și-au bazat soluția pe o modalitate greșită de raportare a contribuției și pe o interpretare greșită a unui act dedus judecății (actul de vânzare-cumpărare al imobilului) dar și pe încălcarea principiului echității, evaluând greșit probele, ignorându-le pe ale sale în parte și înlocuindu-le cu prezumții fără nici un temei.
În același mod a procedat instanța și când a prezumat că nu toate sumele pe care le-a trimis în țară tatăl său îi erau destinate, deoarece acesta mai avea încă o fiică în familie (sora sa) pe care trebuia să o întrețină. Va demonstra însă cu înscrisuri netemeinicia acestei prezumții, deoarece sora sa a fost ea însăși stabilită în străinătate neavând nevoie de ajutorul tatălui lor.
A învederat recurenta că soluția este netemeinică și nelegală atât sub aspectul reținerii sumei de_ euro cu titlu de datorie comună, cât și sub aspectul stabilirii unei cote de participare la această datorie între soți diferită față de cota de participare la dobândirea dreptului asupra bunurilor. Aceasta deoarece, așa cum a menționat în precedent, masa comunitară reprezintă o universalitate juridică de drepturi și obligații în raport de care se stabilește o cotă de contribuție unitară, nu pe categorii de bunuri, pe bunuri individuale sau drepturi și datorii luate izolat fiecare.
Reținerea la masa de împărțit a sumei de_ euro a încălcat dispozițiile legale care reglementează regimul datoriilor în timpul căsătoriei, principiul echității și al bunei credințe în aprecierea probelor și a circumstanțelor cauzei.
Astfel, dacă pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei este instituită prezumția caracterului comun, care trebuie contestată și răsturnată prin probe de partea interesată, în privința datoriilor, prezumția este inversată, ele fiind considerate personale, cel care pretinde caracterul lor comun fiind obligat să probeze că se regăsește într-una din ipotezele art. 32 lit. a-d.
Din înscrisul aflat la fila 375 din dosarul de fond, rezultă că intimatul-pârât a luat cu împrumut suma de_ euro de la Naghel F..
Acestui înscris i s-a contestat veridicitatea și nu are nici o importanță sub aspect probațional pe fondul cauzei dacă această contestare privea conținutul lui sau doar semnătura și scrierea.
Deși a arătat că nu a cunoscut despre existența acestui împrumut nici la pretinsul moment al realizării lui și nici ulterior, menționând cu ocazia înscrierii în fals, în fața instanței de fond, că dacă acest împrumut s-a realizat, aceasta nu s-a întâmplat în 2011 (așa cum rezultă din cuprinsul lui, an în care era căsătorită încă cu intimatul-pârât) ci după desfacerea căsătoriei lor, adică 2013.
În dovedirea împrumutului ca datorie comună, a fost audiată împrumutătoarea Naghel F., care a confirmat susținerea intimatului, dar a arătat și faptul că i s-a restituit de acesta, probabil în aceleași condiții în care a luat împrumutul, adică fără știrea sa, a recurentei, suma de 5000 euro, în anul 2012. În acest an încă era în ființă căsătoria soților și comunitatea de bunuri nu încetase.
În calitate de martoră Naghel F. a semnat această declarație în fața instanței de fond.
În aplicarea principiului stabilirii adevărului obiectiv, pentru evaluarea sincerității intimatului pârât și a martorei sale în privința împrumutului, a solicitat instanței de apel să recurgă la o verificare a celor două semnături ale lui Naghel F. – cea după declarația de martor cu cea după înscrisul folosit.
Fără a motiva în vreun fel ignorarea acestei solicitări, instanța a apreciat că sunt de necontestat probele în dovedirea faptului că suma de_ de euro este datorie comună.
Ca și instanța de fond, tribunalul nu arată nici care sunt motivele pentru care reține suma de_ de euro și nu de_ euro, care ar fi rămas de restituit, conform declarației pe care a dat-o însăși creditoarea.
În motivarea soluției pe acest aspect, instanța a menționat și declarația martorei I. G., fără să ia în considerație că aceasta a declarat ceea ce știe, din relatările intervenientei. Pe de altă parte, însă, a ignorat declarația martorului B. O., care a arătat că tatăl său, al recurentei, a contribuit cu bani și la cumpărarea unei garsoniere.
Recurenta a criticat decizia și sub aspectul menținerii modalității de ieșire din indiviziune, prin atribuirea în lotul său a bunurilor în sumă de 16.723 lei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6739 Cod pr.civilă și, implicit, principiul echității care stă la baza partajului judiciar, deoarece, contrar susținerilor instanței, nu a avut la bază posesia.
Prin apelul formulat a criticat hotărârea instanței de fond și pentru că i-a atribuit bunurile enumerate în completarea raportului de expertiză prețuitoare pct.B (pozițiile 1-16) în condițiile în care nu a stabilit că acestea se află în posesia pârâtului, ele nefiind prezentate de acesta la expertiză, fiind evaluate ipotetic la suma de 16.762 lei. Procedând în acest mod, a încărcat artificial lotul său, al recurentei, deoarece, doar teoretic, el va conține aceste bunuri sau contravaloarea lor, câtă vreme instanța nu a stabilit că ele se aflau la momentul pronunțării hotărârii în posesia pârâtului, ca prin executare să fie obligat să le remită în natură sau contravaloare.
Instanța de apel, prin soluția pronunțată, nu a arătat care sunt motivele pentru care nu a luat în considerare apelul său sub acest aspect.
Față de cele arătate, recurenta a apreciat că hotărârea atacată nu conține motivele pe care se sprijină, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în consecință, a solicitat să se admită recursul, să se modifice decizia și, pe fond, să se constate că părțile au o cotă de contribuție de ½ la dobândirea bunurilor comune, să se excludă de la masa de împărțit datoria de_ de euro și să se schimbe modalitatea de ieșire din indiviziune, prin scoaterea din lotul său a bunurilor comune în valoare de_ lei și a datoriei de_ euro, stabilind o sultă în sarcina intimatului pârât pentru egalizarea loturilor în sumă de_,5 lei.
Intimații B. L.-F., B. I. și B. A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, deoarece nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, indicate de recurentă în cererea sa de recurs.
În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat, în esență, pe faptul că instanța de apel a realizat o corectă interpretare atât a probatoriului administrat în cauză, cât și a dispozițiilor legale în materie.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art.25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate.
Atâta timp cât o parte din motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) Curtea, în temeiul art. 137 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu art.306 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimații B. L.-F., B. I. și B. A..
Referitor la fondul recursului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se impune a se preciza că, într-adevăr, prin art. 261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, judecătorii fiind datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, numai că, în cazul în speță, din lecturarea deciziei recurate se reține că aceasta corespunde întrutotul exigențelor impuse de calitatea unei hotărâri judecătorești.
Plecând de la critica apelantei-reclamante vizând aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 30 Codul familiei (în vigoare la data introducerii acțiunii) text de lege ce instituie doar o prezumție relativă în privința cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, în totalitatea lor, tribunalul, în decizia pronunțată, a făcut trimitere expresă la probele contrare administrate în cauză, de natură să înlăture această prezumție și să determine convingerea judecătorilor cu privire la existența unor cote diferențiate de contribuție pentru cei doi soți – 35% pentru reclamanta-pârâtă și de 65% pentru pârâtul-reclamant.
Decizia tribunalului este motivată și cu privire la critica adusă de apelanta-reclamantă încheierii interlocutorii din data de 31.10.2013 a Judecătoriei Câmpina, prin care s-a reținut ca datorie comună a soților suma de 20.000 euro.
Este de menționat că înscrisul sub semnătură privată (ce a constituit una din probele avute în vedere de instanțe la reținerea datoriei comune a soților în cuantum de 20.000 euro) a fost contestat de reclamantă doar în ceea ce privește data întocmirii sale, nu și sub aspectul elementului material al falsului, respectiv scrisul sau semnătura ( a se vedea în acest sens practicaua încheierii de ședință din data de 9.12.2013 a Judecătoriei Câmpina – „Av. Paponi C., pentru reclamantă (…) arată că nu se contestă decât data întocmirii înscrisului, neconstând alte aspecte reprezentând elementul material al falsului, nici scrisul și nici semnătura (…)”.
Referitor la criticile ce vizează analizarea probatoriului administrat, este de precizat că instanța de recurs nu poate proceda în această fază procesuală la reanalizarea probelor administrate în cauză, întrucât ar implica un control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor impuse de art. 304 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
O atare soluție se impune întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate (în opinia recurentei) a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată în calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în reglementarea art. 304 Cod pr.civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
Sub aspectul variantei de lotizare omologate, este de menționat că, în mod legal, primele două instanțe au apreciat că varianta I din raportul de expertiză tehnică – lotizare – refacere Seminenco G. corespunde cel mai bine criteriilor legale de partajare, raportate, pe de o parte, la imposibilitatea împărțirii în natură a imobilului din ., neputându-se forma două unitți locative distincte, apte pentru a fi locuite (astfel cum concluzionează și expertul în specialitatea construcții civile ing. C. C.) iar pe de altă parte, la cuantumul sultei stabilite, relativ modic și posibil de executat.
Critica recurentei în legătură cu posesia bunurilor mobile incluse în lotul său nu poate fi supusă controlului instanței de recurs, întrucât implică reanalizarea probelor administrate în cauză, ceea ce nu este posibil în faza procesuală a recursului, astfel cum s-a menționat în precedent.
De altfel, critica respectivă vizează un aspect legat de executarea hotărârii judecătorești.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) recurenta va fi obligată să plătească intimaților B. L.-F., B. I. și B. A. suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 249/13 august 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului declarat de reclamanta C. C. – F., împotriva deciziei civile nr. 2185/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, invocată de intimații B. L.-F., B. I. și B. A..
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. C. – F., domiciliată în București, ., nr. 44D - 44E, ., sector 6, împotriva deciziei civile nr. 2185/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul B. L. - F., domiciliat în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova și intervenienții B. A. și B. I., ambii domiciliați în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova, B. T. - I., domiciliat în comuna Bănești, .. 595, județul Prahova și G. S. - C., domiciliată în Câmpina, .. 5, ., ..
Obligă recurenta să plătească intimaților B. L.-F., B. I. și B. A. suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2015.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored. NM
2ex./19.11.2015
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. N. V.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. A. gabriela H., M. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel... | Nulitate act. Decizia nr. 1815/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
