Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 614/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 614/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 614/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 614

Ședința publică din data de 1 octombrie 2015

Președinte - A. M. R.

Judecători - Marielna P.

- C. M. M.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul I. D., domiciliat în Ploiești, ., .. A, . împotriva Deciziei civile nr. 700 din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă N. E., domiciliată în Ploiești, ., nr. 2, ., jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant I. D. asistat de avocat S. A. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, și intimata pârâtă N. E. asistată de avocat D. M., în baza împuterniciri avocațiale nr. nr.56/11.06.2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată, iar recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2366,90 lei, potrivit chitanțelor nr._/2015 și nr._/2015, precum și a timbrului judiciar în cuantum de 3,00 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.

Totodată, s-a învederat instanței că, prin intermediul Serviciului Registratură, recurentul reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare însoțit de două înscrisuri.

Avocat S. A., având cuvântul pentru recurentul reclamant, precizează că răspunsul la întâmpinare reprezintă concluzii scrise la care a atașat două înscrisuri și solicită încuviințarea probei cu aceste înscrisuri, în mod orientativ pentru ca instanța de judecată să își facă o imagine de ansamblu.

Avocat S. A., având cuvântul pentru recurentul reclamant, referitor la înscrisurile atașate răspunsului la întâmpinare arată că nu este un înscris nou ci este schița atașată raportului de expertiză întocmit în cauză, iar prin acestea dorește să atragă atenția curții asupra probelor administrate.

Avocat D. M., solicită respingerea probei cu aceste înscrisuri, având în vedere că aceasta nu are caracter de înscris nou și nu au fost depuse până la primul termen de judecată.

Curtea constată că în cadrul înscrisurile a căror încuviințare se solicită reprezintă rapoarte de expertiză, hotărâri judecătorești care au fost efectuate, respectiv pronunțate chiar în cauza pendinte, astfel încât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 305 din Codul de pr. civilă, vechea reglementare aplicabilă speței.

Avocat S. A., având cuvântul pentru recurentul reclamant, solicită ca înscris nou, un extras din Ziarul Raid.

Avocat D. M., față de proba solicitată, declară că se opune, având în vedere că nu a fost depusă până la primul termen de judecată.

Curtea încuviințează pentru recurent, în dovedirea cererii de recurs, proba cu un extras din Ziarul Raid, considerând că față de motivele de recurs această probă este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.

Avocat S. A., având cuvântul pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul omologării raportului de expertiză construcții C. C. și completarea la acest raport de expertiză întocmit de același expert în ceea ce privește valoarea de calcul a apartamentului de 155.140,00 lei RON și menținerea sentinței Judecătoriei Ploiești, considerând că e legală și temeinică în ce privește valoarea apartamentului, precum și în ce privește procentul de 50% pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor comune.

Arată că recursul vizează numai hotărârea tribunalului, care a luat în considerare valoarea tehnică calculată la valoarea etalon minimă informativ pentru uzul Notarilor Publici și nu valoarea de piață a apartamentului calculată atât prin raportul de expertiză C. cât și prin completarea la acest raport de expertiză, având în vedere că potrivit normelor internaționale de evaluare IVS preluate de ANEVAR, valoarea unui apartament este dată de valoarea de piață și nu de valoarea - etalon minimă informativ pentru uzul Notarilor Publici.

De asemenea, menționează că obiecțiunile la rapoartele de expertiză, au fost respinse în mod temeinic și legal de către instanța de fond, întrucât concluziile expertului C. au fost și legale, acesta folosind coeficienții de corecție cuveniți.

Mai mult, arată că instanța de apel nu a luat în considerare înscrisurile de la dosar, nu a ținut cont de valoarea de impozitare a apartamentului în litigiu, iar cu privire la expertiza întocmită de expert M. I., arată că acesta a făcut o expertiză subiectivă, nu a ținut cont de niciun calcul al ANEVAR - ului, expertiza fiind făcută cu rea credință, întrucât a fost amendat de trei ori.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul omologării raportului de expertiză C. C. și completare pentru valoarea de piață, urmând a se avea în vedere practica acestei instanțe, respectiv soluția pronunțată în dosarul nr.4690/2008, obiectul dosarului a fost același, iar Curtea de Apel a luat în considerare valoarea de piață prevăzută de ANEVAR și Normele IVS.

Referitor la mențiunea făcută în cuprinsul cererii de recurs cu privire la cheltuielile de judecată, arată că nu reprezintă o critică împotriva hotărârii de apel. Cu cheltuieli de judecată, taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

Avocat D. M., având cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de apel ca temeinică și legală, pentru motivele menționate în întâmpinarea formulată, arătând că motivele de recurs invocate de reclamant sunt strict teoretice, fără raportare la probele administrate în cauză.

Referitor la raportul de expertiză întocmit de expert C., arată că acesta a fost efectuat la solicitarea expresă a recurentului reclamant, iar toți coeficienții de majorare folosiți de către expertul C. au fost criticați de intimata pârâtă prin obiecțiunile formulate la acest raport de expertiză, care au fost încuviințate de instanță. Totodată, arată că instanța de apel în mod corect a apreciat că valoarea de piață astfel cum a fost stabilită de instanța de fond nu a fost justificată prin nicio probă, iar susținerile recurentului referitoare la valoare de piață a apartamentului, nu își pot găsi aplicabilitate obiectivă în cauză câtă vreme acestea nu au un corespondent în probatoriul administrat.

Cu privire la extrasul din Ziarul Raid, depus astăzi la dosar, referitor la valoarea apartamentului, arată că acesta nu poate fi avut în vedere de către instanță. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 07.03.2008 sub nr._, reclamantul-pârât I. D. a chemat în judecată pe pârâta-reclamantă N. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei lor.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 23.02.1980, iar pe rolul judecătoriei Ploiești se află dosarul civil nr._ având ca obiect divorț.

Reclamantul-pârât a mai învederat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în Ploiești . nr. 2, ., . precum și o casă situată în B., cartier Frăsinet, ., jud. Prahova, realizată din BCA și cărămidă compusă din două camere și beci la demisol, 5 camere, trei holuri, baie, debara la parter, precum și mansardă la etaj amplasată pe terenul aparținând pârâtei-reclamante.

Totodată, au fost realizate și o . îmbunătățiri la apartamentul din mun. Ploiești, respectiv montat parchet gresie faianță, tâmplărie termopan, instalație apă și calorifere, separație de gaze, montat rafturi din metal și lemn în debara și au fost achiziționate o . bunuri comune mobile: trei corpuri suspendate, marcă tip masă, masă cu trei scauen taburet, aragaz Satu M., combină frigorifică Zanussi în bucătărie, un cuier în hol, bibliotecă cu patru corpuri, canapea extensibilă, trei fotolii extensibile, servantă, tv Megavision, calorifer electric în sufragerie, canapea extensibilă, șifonier cu două uși, un birou cu scaun, covor persan 2,5/3,5 mp în dormitorul 1, un pat dublu cu ladă, un șifonier cu trei uși în dormitorul 2, o mașină de spălat rufe Arctic în debara.

Reclamantul-pârât a mai susținut că în imobilul situat în B. se află următoarele bunuri mobile comune: canapea extensibilă, două fotolii fixe, o masă de 6 persoane cu patru scaune, masă tv, tv Samsung în sufragerie, canapea fixă, șifonier cu două uși, fotoliu fix, covor persan 2,5/3mp în dormitorul 1, pat fix, masă 12 persoane, masă tv, covor persan 2,5/3 mp în dormitorul 2, frigider Arctic, aragaz Cugir, calorifer electric în bucătărie.

Acesta a mai învederat că la acest imobil au fost edificate următoarele anexe: șopron metalic, magazie lemn în care se află 3m³ lemn, magazie scule, wc metalic, trei canapele metalice, abric circular.

S-a mai susținut că pe acel teren se mai află depozitate o . materiale de construcție: patru bucăți de stâlpi diametrul 32 din metal pentru porți, plasă gard AL în suprafață de 40 mp, stâlpi metalici pentru gard – 20 buc, cornier 25×25 mm, 80m lungime, dușumea fasonată 20 mp, fier-beton diametrul 14 250 kg.

În dovedirea acțiunii a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.

La data de 23.05.2008, pârâta-reclamantă N. E. a formulat întâmpinare solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a divorțului ce face obiectul dosarului_ aflat pe rolu Tribunalului Prahova.

Potrivit art. 244 pct. 1 Cod proc. civ., la data de 23.05.2008, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluținarea divorțului.

Cauza a fost repusă pe rol cu termen de judecată la data de 02.02.2010, când pârâta a formulat o nouă întâmpinare prin care a arătat că imobilul situat în B. a fost construit de către părinții săi, fiind moștenit în totalitate de către pârâtă în baza partajului voluntar autentificat sub nr. 3567/1998, iar această contrucție a fost înstrăinată pe numele fiului lor, I. D. L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3166/2007 pentru ca mai târziu, acesta să o înstrăineze la rândul său prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1022/2008.

Aceasta a mai învederat că această casă a fost edificată de părinții săi în anul 1962, dar că în prezent ea are o altă configurație, fiind modificată de actualul proprietar, iar celelalte anexe la care face referire reclamantul-pârât în acțiune au fost construite de părinții ei cu materiale vechi.

Pârâta-reclamantă a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat ca în masa de partaj să fie inclusă și o construcție tip hală situată în . B. cu destinația de fermă pentru animale, având dimensiuni de aproximativ 58 mp, construcție din BCA cu fundație din beton și acoperită cu țiglă.

Privitor la bunurile mobile existente în apartamentul din mun. Ploiești, pârâta-reclamantă a solicitat excluderea de la masa bunurilor comune a unor bunuri proprii dobândite de aceasta înainte de căsătorie: masă rotundă tv, măsuță tv, 2 fotolii fixe, șifonier cu două uși, canapea fix cu saltea.

S-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și declarații de martori.

În temeiul art. 167 Cod proc. civ., în cauză au fost încuviințate părților și administrate proba cu înscrisuri, proba interogatoriu reciproc, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fl. 87-92 dosar) și proba testimonială cu martorii N. M., S. Ș. și U. N., declarațiile acestora fiind consemnate, citite, semnate și atașate la dosarul cauzei (fl. 84-86 dosar).

Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 08.02.2013, a cărei motivare face parte integrantă din prezenta (fl. 125-129 dosar), s-a admis în parte în principiu cererea principală și în parte cererea reconvențională, astfel:

Instanța a constatat că părțile s-au căsătorit la data de 14.06.1980, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 5240/04.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 582/21.10.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă la data de 17.12.2009.

Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ fiecare, următoarele bunuri:

- bunuri imobile: apartamentul situat în mun. Ploiești . nr. 2, .;

- bunuri mobile:

1. la imobilul situat în Ploiești: trei corpuri suspendate, marcă tip masă, masă cu două scaune taburet, aragaz Satu M., combină frigorifică Zanussi (în bucătărie), un cuier (în hol), bibliotecă cu patru corpuri, canapea extensibilă, trei fotolii extensibile, servantă, tv Megavision, calorifer electric (în sufragerie), canapea extensibilă, șifonier cu 2 uși, un birou cu scaun, covor persan 2,5/3,5 mp în (dormitorul I), un pat dublu cu ladă, un șifonier cu trei uși (în dormitorul II), o mașină de spălat rufe Arctic (în debara);

2. la imobilul situat în B., canapea extensibilă, două fotolii fixe, o masă de 6 persoane cu patru scaune, o masă tv, tv Samsung (în sufragerie), covor persan 2,5/3mp (în dormitorul I), pat fix, masă 12 persoane, covor persan 2,5/3 mp (în dormitorul II), frigider Arctic, aragaz Cugir, calorifer electric (în bucătărie).

Prin aceeași încheiere de admitere în principiu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții și evaluări bunuri mobile, cu propuneri de lotizare.

Prin Sentința civilă nr._/15.11.2013, Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât I. D. și în parte cererea reconvențională formulată pârâta-reclamantă N. E., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de câte 50% apartamentul nr. 113 situat în mun. Ploiești, ., nr. 2, ., în valoare de 155.140 lei, conform raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expertul C. C., și o . bunuri mobile în valoare de 7.788,47 lei astfel după cum au fost reținute în cuprinsul încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 29.06.2010 – bunuri în valoare totală de 162.928,85 lei, fiecare parte având o cotă de contribuție la achiziționarea bunurilor în echivalent de câte 81.464,42 lei, a sesizat starea de codevălmășie și dispune ieșirea din indiviziune în privința bunurilor comune alcătuind masa partajabilă, a omologat raportul de expertiză în specialitatea merceologie efectuat de expertul tehnic C. E. și raportul de expertiză în specialitatea construcții realizat de către expertul C. C. și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 80.000 lei cu titlu de sultă, compensând cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că „Părțile s-au căsătorit la data de 14.06.1980, iar prin sentința civilă nr. 5240/04.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă irevocabilă la data de 17.12.2009, a fost desfăcută căsătoria dintre ei din culpă comună.

Potrivit înscrisurilor aflate în copie la dosar, instanța constată că în timpul căsătoriei, cei doi au dobândit un apartament situat în Ploiești, ., nr. 2, ., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2623/28.09.2005, autentificat de BNP Moanta G..

De asemenea, conform recunoașterilor parțiale ale pârâtei, foștii soți au mai dobândit în timpul căsătoriei și o . bunuri mobile, respectiv: 3 corpuri suspendate, marcă tip masă, masă cu 2 scaune-taburet, aragaz Satu M., combină frigorifică Zanussi (în bucătărie), un cuier (în hol), bibliotecă cu 4 corpuri, canapea extensibilă, 3 fotolii extensibile, servantă, TV Megavision, calorifer electric (sufragerie), canapea extensibilă, șifonier cu 2 uși, un birou cu scaun, covor persan 2,5/3,5 mp (în dormitorul I), un pat dublu cu ladă, un șifonier cu 3 uși (în dormitorul II), o mașină de spălat rufe Arctic (în debara).

Instanța mai reține că până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil foștii soți au efectuat o . lucrări de îmbunătățire la acest apartament, însă acestea nu vor fi evidențiate distinct, ele urmând a fi cuprinse în valoarea finală, de circulație, a acestui imobil.

În ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la includerea în comunitatea de bunuri a imobilului – casă de locuit, situat în orașul B., cartier Frăsinet, ., jud. Prahova, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată această solicitare.

Din probele administrate, instanța reține că acest imobil a aparținut, inițial, părinților pârâtei, ca fiind imobilul în care aceștia au locuit. De asemenea, instanța mai reține că la acest imobil au fost efectuate o . lucrări de îmbunătățire, în timpul căsătoriei părților, însă ele nu au fost de natură a schimba în mod substanțial caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel încât acesta să fi dobândit caracterul unui imobil nou.

Mai mult decât atât, nu toate materialele de construcție folosite au fost procurate de către soții I. D. și E., ci o parte au aparținut și părinților pârâtei.

Instanța mai reține că după decesul tatălui pârâtei, numitul N. G., între moștenitorii acestuia s-a încheiat un act de partaj voluntar, autentificat sub nr. 3567/28.08.1998 de BNP I. M., în cuprinsul căruia imobilul respectiv este considerat ca aparținând în totalitate părinților pârâtei, N. G. și N. I. E..

Cu ocazia întocmirii acelui act, reclamantul I. D. a participat în calitate de mandatar al mamei pârâtei, astfel că a avut cunoștință despre existența acestui înscris și nu i-a contestat conținutul, ci, din contră, a consimțit la întocmirea lui în modalitatea menționată anterior,

Prin urmare, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile din prezent ale reclamantului, în sensul că ace casă din orașul B., cu lucrările de îmbunătățire efectuate, ar constitui bun comun al foștilor soți I. D. și E..

Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza în care s-ar admite o asemenea solicitare, în prezent bunul respectiv nu se mai află în proprietatea niciunuia dintre soți, el fiind înstrăinat, în timpul căsătoriei dintre cei doi, de către pârâtă fiului lor, rezultat din căsătorie, I. D.-L., care, la rândul său, l-a înstrăinat unui terț dobânditor de bună credință.

În consecință, instanța va respinge solicitarea reclamantului de includere în masa bunurilor comune a construcției situate în orașul B., cartier Frăsinet, ., jud. Prahova.

În schimb, potrivit susținerilor reclamantului, coroborate cu recunoașterile parțiale ale pârâtei la interogatoriu, instanța reține că în imobilul situat în orașul B. au existat o . bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei, respectiv: canapea extensibilă, două fotolii fixe, o masă de 6 persoane cu 4 scaune, TV Samsung (în sufragerie), covor persan 2,5/3 mp (în dormitorul I), pat fix, masă 12 persoane, covor persan 2,5/3 mp (în dormitorul II), frigider Arctic, aragaz Cugir, calorifer electric (în bucătărie). Celelalte bunuri solicitate de reclamant sunt bunuri proprii ale pârâtei, dobândite anterior căsătoriei celor doi.

De asemenea, instanța constată că este neîntemeiată și solicitarea pârâtei de includere în comunitatea de bunuri a unei construcții tip hală, situată în .. B., cu destinația de fermă pentru animale, având dimensiuni de aproximativ 58 mp, construcție din BCA cu fundație din beton și acoperită cu țiglă.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat, cu certitudine, dobândirea de către reclamant, în timpul căsătoriei sale cu pârâta, a respectivului imobil. În privința cotelor de contribuție, foștii soți nu au avut pretenții pentru stabilirea unor cote diferențiate, astfel că, în baza art. 24 și 25 C. fam., instanța va avea în vedere prezumția legală și va stabili că părțile au avut contribuție egală, de ½ fiecare, la dobândirea acestor bunuri comune.”

Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expertul C. C., s-a evaluat apartamentul nr. 113 situat în mun. Ploiești . nr. 2, ., la suma de 155.140 lei (fl. 295-299 și 325;326 dosar).

Prin raportul de expertiză în specialitatea merceologie efectuat de expertul tehnic C. E., bunurile mobile comune au fost evaluate la suma totală de 7788,85 lei (fl. 153–155 dosar).

Instanța a omologat constatările și concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză.

În total, rezultă bunuri comune dobândite de părți în timpul casatoriei în valoare de 162.928,85 lei fiecare parte având o cotă de contribuție la achiziționarea bunurilor de ½ respectiv câte 81.464,46 lei.

Ținând seama de criteriile de atribuire a bunurilor instituite de art. 673⁹ Cod proc. civ., de faptul că reclamantul-pârât deține o altă locuință unde se află în prezent, solicitarea pârâtei-reclamante de a-i fi atribuit apartamentul în care a continuat să locuiască după plecarea reclamantului-pârât din domiciliul conjugal, instanța a proceda t la sistarea stării de indiviziune născută între părți ca urmare a desfacerii căsătoriei, în sensul că a dispune formarea a două loturi și atribuirea în natură, iar în vederea egalizării loturilor, instanța a obliga pârâta-reclamantă să plătească, cu titlu de sultă, reclamantului-pârât suma de 80.000 lei.

În temeiul art. 274 Cod proc. civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariilor cuvenite experților desemnați în prezenta cauză și apărătorilor.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din 29.06.2010 a declarat apel reclamantul I. D., solicitând: admiterea apelului, modificarea in in parte a sentinței civile nr._/15.11.2013, pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, care are ca obiect partaj bunuri comune in sensul includerii in comunitatea de bunuri si a imobilului - casa de locuit, situata in Or. B. Cartier Frasinet, . A, jud. Prahova si partajarea acestuia .

In motivarea cererii arată că părțile au dobândit in timpul căsătoriei un apartament situat în Ploiești, . nr.2, .. . precum si o casa situata in Or. B., Cartier Frasinet, . A, jud. Prahova, realizata din BCA si cărămida compusa din doua camere si beci la demisol, 5 camere, trei holuri, baie, debara la parter, precum si mansarda la etaj amplasate pe terenul si aparținând paratei reclamante.

Precizează că apartamentul situat in Ploiești . nr. 2 . . bunurile aflate in apartament si la casa au fost partajate de soți conform Sentinței civile nr._/15.11.2013 si nu fac obiectul prezenrtului apel.

Obiectul prezentului apel il face numai casa situata în Or. B. Cartier Frasinet . A. jud. Prahova si care a fost construita inițial de catre socrul sau, N. I. A., in 1962, pe terenul proprietatea acestuia.

Mai arată că, inițial aceasta casă era construita din lemn, iar bucătăria anexa era din chirpici-pamant invelita cu carton conform declarației de autoimpunere nr. 5127/05.10.1982; casa de locuit era compusa din doua camere, doua holuri si o bucătărie conform schiței anexate la declarația de autoimpunere nr. 5127/05.10.1982, declaratie ce a fost data si semnata de N. A. la Primăria Orașului B..

Se mai arata ca în anul 1988 -1989, deoarece in zona nu era voie sa se construiască si pentru a menține casa in folosința, apelantul care este inginer constructor a efectuat urmatoarele lucrări de îmbunătățire a casei: sub zidire stâlpi beton armat, centura beton armat, zidărie, si am pus dușumea noua in camera care se afla deasupra beciului.

Precizează că a păstrat dimensiunile casei din schița inițială, iar în anul 1992 -1993 in partea de vest a casei a construit, in timpul căsătoriei, doua camere la demisol si doua camere la parter din beton armat si BCA notate in releveul de cadastru cu nr. 1; 6; 1 bis; 6 bis.

Peste casa a construit un nou acoperiș din lemn si a învelit-o cu tablă, cu excepția bucătăriei.

Mai arata că, în anul 1998 proprietatea lui N. A. a fost partajata intre fiu si fiică, respectiv N. G. si I. E., partaj in care apelantul a fost mandatat sa reprezinte interesele mamei soacre N. E., fiind de buna credința.

In susținerea acestor afirmații, arată că se afla la dosar si depune actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3567/28.08.1998 schița plan - releveu construcție poziția 1.

Apelantul sustine ca, în anul 2003 cand s-a întors din Emiratele Arabe Unite unde lucrase ca inginer constructor a demolat vechea bucătărie si a construit in continuarea casei o bucătărie, hol, baie cămară, notate in releveu clădire cu nr. 7; 8; 9 si 10. Deoarece toate aceste construcții s-au efectuat fara autorizație de construcție ( datorita funcțiilor pe care le avea in perioada respectiva) in anul 2005 a efectuat cadastru pe situtia reala noua de fapt pentru a intra in legalitate.

Mai arata că, în releveu clădire CI sunt menționate caracteristicile construcției, si anume: fundație - beton armat si piatra; pereți BCA si lemn; pardoseala dușumea- lemn; plafon lemn; invelitoare tabla si țigla; instalații electrica si apa, stare tehnica buna.

Aceste date din cadastru se regăsesc in anunțul de vânzare a casei postat de N. (fosta I.) E. publicat in ziarul Anunțul Prahovea din data de 10.01.2008.

Mai arată că, in anul 1999 casa a fost asigurata de reclamant prin Polița nr._, la suma de 150.000 lei, dar asigurătorul emite polițe de asigurare pentru sume mai mici decât valoarea reala a construcțiilor cu cel puțin 20%, astfel că, în anul 2006 casa valora 180.000 RON.

Precizează faptul ca aceasta casa a fost construita de apelant cu banii obținuți din cei 5 ani lucrați de acesta in Arabia in funcția de inginer constructor si a fost vânduta dupa despărțirea in fapt la data de 08.10.2007, cumpărătorului I. D. L., fiul părților, cu suma de 10.000 lei, iar acesta la rândul lui a vândut casa soților M. C. si I. la data de 17.04.2008 cu suma de 150.000 RON.

Aceste tranzacții s-au efectuat dupa despărțirea in fapt a soților si dupa ce s-a formulat cerere de divorț înregistrata la Judecătoria Ploiești sub nr._ .

Mai arata ca poate proba cele de mai sus si cu declarație olografa data de N. I., nepotul paratei, declartie pe care o depune in copie la dosar.

Mai arata ca, instanța retine in mod real ca aceasta casa a fost construita de părinții paratei in anul 1962. Inițial aceasta casa era construita din lemn, iar bucătăria anexa din chirpici-pamant învelita cu carton conform declarației de autoimpunere nr. 5127/05.10.1982. Aceasta casa de locuit era compusa din doua camere, doua holuri si o bucătărie conform schiței anexate la declarația de autoimpunere nr. 5127/05.10.1982. Aceasta declarație de autoimpunere a fost data si semnata de N. A. la Primăria Orașului B..

Cu privire la faptul ca in prezent casa are o alta configurație fiind modificata de către actualul proprietar, constatările instanței sunt neîntemeiate, nu exprima realitatea de fapt pentru motivele ce urmeaza:

Astfel, în anul 1988 -1989, apelantul a efectuat urmatoarele lucrări de imbunatatire a casei: sub zidire stâlpi beton armat, centur beton armat, zidărie, si a pus dușumea noua in camera care se afla deasupra beciului.

Precizează ca a păstrat dimensiunile casei din schița inițiala. In anul 1992 -1993 in partea de vest a casei a construit in timpul căsătoriei doua camere la demisol si doua la parter din beton armat si BCA notate in releveul de cadastru cu nr. 1; 6; 1 bis; 6 bis. ; peste casă a construit un nou acoperiș din lemn si a invelit-o cu tabla cu excepția bucătăriei .

Mai arata ca, în anul 2003 a demolat vechea bucătărie si a construit în continuarea casei o bucătărie, hol, baie cămara notate in releveu clădire cu nr. 7; 8; 9 si 10.

Deoarece toate aceste construcții s-au efectuat fara autorizație de construcție in anul 2005 a efectuat cadastru pe situtia reala noua de fapt pentru a se intra in legalitate. In releveu clădire CI sunt menționate caracteristicile construcției: fundație - beton armat si piatra; pereți BCA si lemn; pardoseala dușumea- lemn; plafon lemn; invelitoare tabla si țigla; instalații electrica si apa, stare tehnica buna.

Mai arata ca aceasta casa a fost construita cu banii obținuți din cei 5 ani lucrați de apelant in Arabia in funcția de inginer constructor.

De unde rezultă fara echivoc că aceasta casa a fost construita de apelant si toate imbunatatirile au fost efectuate de acesta si nu de actualul proprietar.

Cu privire la constatarea instatei ca aceasta aceasta casa a fost vânduta succesiv in timpul căsătoriei mentionează ca prima teza este adevărata si anume ca aceasta casa a fost vânduta succesiv, dar cea de-a doua teza nu exprima adevărul si nici realitatea, deoare aceasta casa a fost vânduta dupa despărțirea in fapt a soților, despărțire care s-a produs in luna mai 2007, iar înstrăinarea s-a efectuat de către fosta soție personal fara consimțământul apelantului si fara ca acesta sa aibă cunoștința, ea fiind aceea care a primit banii, pe data de 08 octombrie 2007si 17 aprilie 2008, dupa ce ape4lantul introdusese cerere de divorț in dosarul nr._ .

Mai arata că înstrăinarea s-a efectuat de fosta soție fara consimțământul apelantului pentru a sustrage de la masa de partaj casa din or. B..

Aceasta împrejurare rezultă si din declarațiile olografe depuse la dosar ale martorilor S. N., D. Ș. si N. I., nepotul paratei.

Mai arată ca, instanța nu a luat in considerare probele din dosar in sensul ca nu a analizat declarația martorului U. N. de la fila 86 din dosar care arată: “ Prima oara am fost acolo in 1987 – 1988. Din exterior părea o casa modesta care aparținea părinților paratei care la acel moment locuiau acolo. Dupa ceva timp au început lucrări de refacere si îmbunătățiri de exemplu: a fost realizata fundația s-au mai construit camere. S-a ridicat o magazie. Colegi de-ai mei care conduceau autovehicule mai mari erau pusi de dl. I. sa transporte la acel imobil diverse materiale de construcții: BCA, cărămida, etc.... in 2007 am avut o intervenție in zona fiind șofer la ambulanta si am putut sta de vorba cu dl. I. care se afla atunci la acel imobil. Imobilul pe care l-am văzut atunci nu mai aducea a casa veche văzuta inițial. Casa părea mai înalta cu un nivel adăugat ridicandu-se o mansarda. Tabla de pe acoperiș era schimbata, practice era o alta casa acoperișul insusi era schimbat cu totul

Mai arată apelantul că, instanța nu a luat in considerare nici declarația martorului paratei care arata: “Aceștia au efectuat câteva lucrări de îmbunătățire respective au edificat o terasa si o camera”.

Susține că restul declartiei martorului paratei este subiectiva fiind combătută de inscrisurile depuse de apelant la dosarul cauzei.

Mai arata că, în răspunsul la interogatoriu, parata neaga faptul ca a dat anunt de vânzare a casei, deși apelantul depune ziarul in care parata a dat acest anunt . In acesata publicație este descrisă casa așa cum arata in prezent, de unde rezulta ca sunt nereale constatările instanței potrivit cărora modificările casei ar fi fost făcuta de actualii proprietar. Din planșele foto depuse de parata rezulta ca aceasta casa nu este confecționată din lemn si chirpici, ci din beton armat si BCA.

F. de cele menționate mai sus solicită admiterea apelului;modificarea in in parte a sentinței civile nr._/15.11.2013, pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, care are ca obiect partaj bunuri comune in sensul includerii in comunitatea de bunuri si a imobilului casa de locuit, situata in Or. B. Cartier Frasinet, . A, jud. Prahova si partajarea acesteia intre soți.

Solicită încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, completarea probei cu audierea unui martor, expertiza tehnica construcții.

In drept invoca art. 282 si urm din C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și pârâta N. E., solicitând sa se constate ca sentința civila nr._, pronunțata de către Judecătoria Ploiești, la data de 15.11.2013 este in parte netemeinica si nelegala.

Astfel, solicită a se lua act de faptul ca înțelege sa critice hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, numai in ceea ce privește modalitatea de determinare a contravalorii apartamentului supus împărțelii judiciare, situat in Ploiești, ., ., modalitate care in mod netemeinic si nelegal a influențat soluția pronunța in cauza, sub aspectul obligării eronate a apelantei la plata unei sulte greșit și nefondat determinate.

Sub aspectul acestei critici, solicita a se avea in vedere faptul că, in cauză, după pronunțarea încheierii de admitere in principiu, a fost numit expert M. I., pentru a efectua lucrarea de expertiza, specialitatea construcții, având ca obiectiv identificarea si evaluarea imobilului situat in Ploiești, ., ., precum si întocmirea variantelor de lotizare.

La fila 179, din dosarul de fond este depusa lucrarea astfel încuviințata si care poarta viza Biroului de Expertiza din data de 20,06.2010. Conform acestui raport de expertiza valoarea de piața a apartamentului supus împărțelii si reținut in cauza conform I.A.P. a fost determinata la cuantumul de 49.858 lei, fiind întocmite totodată si variante de lotizare.

Împotriva acestui raport de expertiza părțile litigante au formulat obiecțiuni, încuviințate de către instanța de fond si asupra cărora expertul M. I. a răspuns la data de 13.12.2011. Ulterior, instanța de fond, apreciind că se impun lămuriri suplimentare, a revenit cu adresa la expert, deși acesta a arătat in mod expres că își menține punctul de vedere, punct de vedere ce in opinia apelantei a fost si temeinic motivat prin răspunsul la obiecțiuni.

La termenul de judecata din 30.04.2013, instanța de fond, considerând util soluționării cauzei, a încuviințat efectuarea unei contraexpertize judiciare specialitatea construcții, cu obiective similare primei expertize efectuate in cauza. Consideră apelanta, că in cauza nu au fost respectate prevederile art. 212, alin. 2, V. C. proc. civ. care statuează faptul ca " expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării". Sub acest aspect, solicita ca la pronunțarea soluției să fie avut in vedere faptul că reclamantul intimat nu a respectat nici termenul si nici condiția motivării cererii sale de încuviințare a noii expertize, pentru ca soluția pronunțata de instanța de fond sub acest aspect sa se bucure de acoperire legala.

Pentru efectuarea acestei contraexpertize a fost numit în cauza expert C. C. care prin lucrarea efectuata in cauza determină o valoare a imobilului evaluat in cauza de peste doua ori mai mare decât valoarea determinata de către expert M. I., respectiv de la 49.858 lei (val. stabilita in 2011 prin expertiza M.) la 155,140 lei (val. stabilita in 2013 prin expertiza C.).

Împotriva concluziilor expertizei C. apelanta parata-reclamanta a formulat obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond si asupra cărora expertul C. a răspuns prin completarea la raport, prin care a menținut punctul de vedere inițial, dar a stabilit, la solicitarea instanței, si o noua valoare a imobilului prin raportare la normativul de evaluare practicat de Camera Notarilor Publici Ploiești. Conform acestei evaluări, a treia din cauza, valoarea imobilului era de 102.415 lei, valoare apropiata de cea indicata de către expertul C. ca fiind valoarea tehnica a apartamentului, respectiv 104.824 lei.

Apelanta parata-reclamanta a înțeles sa formuleze obiecțiuni si asupra Completării Raportului de expertiza C., obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond prin încheierea de ședința din data de 16.07.2013 când a dispus emiterea unei adrese către expert "in vederea comunicării unui răspuns la obiecțiunile formulate" si consemnate in încheierea din 02.07.2013. Mai mut decât atât, prin adresa înaintată de către instanța expertului C., i-a fost comunicata si copia încheierii in care au fost consemnate obiecțiunile încuviințate de către instanța de fond.

Printre obiecțiunile formulate la completarea raportului de expertiza, apelanta a solicitat, prin apărător, ca expertul sa precizeze criteriile tehnice avute in vedere si care au determinat "diferența fabuloasa" dintre cele doua lucrări de specialitate efectuate în cauza.

Acest fapt este consemnat si in încheierea de ședința din data de 20.09.2013, data la care apelanta parata-reclamanta a solicitat atât revenirea cu adresa la expert pentru ca acesta sa răspundă obiecțiunilor deja încuviințate cat si încuviințarea unei noi expertize care sa lămurească concluziile contrarii ale celor doua lucrări deja efectuate in cauza.

Mai arată apelanta că, la acest moment procesual, instanța de fond in modul cel mai netemeinic cu putința, probabil doar sub presiunea vechimii cauzei, amânând pronunțarea asupra celor doua cereri formulate de apelanta parata a dispus prin încheierea din 04.10.2013 respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize omițând sa se pronunțe si pe cererea de revenire cu adresa la expertul C. pentru a răspunde asupra obiecțiunilor încuviințate.

Se mai susține că, procedând in aceasta modalitate, instanța de fond grăbita sa soluționeze cauza, a omologat netemeinic si nelegal concluziile raportului de expertiza C. si a rămas in pronunțare pe fondul cauzei.

Consideră ca in aceasta modalitate de soluționare a cauzei, instanța de fond a încălcat grav drepturile procesuale ale apelantei parate, care nu s-a bucurat de un tratament procesual egal cu cel de care a beneficiat reclamantul

Solicită a se observa ca aceasta cauza a fost soluționata exclusiv in modalitatea in care au fost satisfăcute numai interesele reclamantului, care nemulțumit de prima expertiza efectuata in cauza, a urmărit ulterior, cu îngăduința instanței, doar a obține o sulta cat mai mare din apartamentul reținut la masa de împărțit.

Apreciază ca astfel, in sarcina reclamantului intimat, instanța de fond a realizat o reala îmbogățire fara just temei, constând in diferența dintre valoarea reala de circulație pe piața imobiliara a imobilului suspus împărțelii (valoare care nu a fost determinata in mod concret in cauza) si valoarea fabuloasa determinata de expertul C.. Urmează a se avea in vedere faptul ca pentru a stabilii aceasta valoare exorbitanta a imobilului, expertul C. a aplicat in mod nelegal si nefondat coeficienți pozitivi de majorare, care in fapt si drept nu pot fi reținuți in cauza.

Mai arata că cele doua expertize efectuate in cauza au egala valoare juridica probanta in cauza, din considerentele hotărârii apelate nerezultând criteriile avute in vedere de către instanța de fond care a omologat si încuviințat varianta cea mai costisitoare si împovărătoare pentru apelanta parata-reclamanta.

Pentru apelanta parata-reclamanta soluția pronunțata in cauza este cu atât mai injusta sub aspectul suitei stabilite in sarcina sa cu cat, contribuția reala a reclamantului-parat intimat la dobândirea comunității de bunuri, a fost una sub procentul de 50% reținut de instanța de fond. Astfel, apelanta înțelege ca in apărarea sa, sa arate instanței de apel faptul ca intimatul reclamant parat nu a beneficiat de continuitate in obținerea veniturilor sale, fiind concediat chiar disciplinar si a avut de asemenea o condamnare cu închisoare. Mai mult decât atât in toata perioada căsătoriei cu apelanta, acesta a avut venitul realizat diminuat cu cota legala de 1/4, la care acesta a fost obligat cu titlu de pensie de întreținere datorata pentru fiica acestuia dintr-o relație anterioara. De asemenea, apelanta a fost văduvită de posibilitatea materializării drepturilor sale legale in ceea ce privește stabilirea întocmai a masei de împărțit si pentru ca in ultimii ani ai căsătoriei părților litigante, intimatul reclamant parat a investit importante sume de bani . concubinei sale dar si in hala indicata de către apelanta în cererea sa reconvențională. Aceste din urma aspecte se circumscriu insa culpei procesuale a apelantei si nu pot face obiectul vreunei cereri din partea acesteia insa sunt invocate doar în apărarea intereselor apelantei ce pot fi corect si temeinic materializate prin hotărârea instanței de apel.

Pentru aceste motive solicită in temeiul 295 alin. 2 V. C. Proc. Civ., completarea probatoriului cu proba cu înscrisuri si cu efectuarea unei noi expertize lămuritoare sub aspectul determinării reale a valorii imobilului reținut la masa de împărțit, determinare care sa fie efectuata de un expert ANEVAR. In subsidiar, solicita admiterea apelului desființarea in parte a sentinței atacate, iar pe fond să fie înlăturate concluziile raportului de expertiza C., urmând sa fie obligata apelanta la plata unei sulte datorate intimatului, prin raportare fie la valoarea determinata de completarea raportului de expertiza C. (valoarea stabilita conform normativului Camerei Notarilor), fie la valoarea Raportului de Expertiza M..

In drept invoca art. 282 si urm. V. C. Proc. Civ.

Apelantul I. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca legala si temeinica a Sentinței civila nr._/2013, pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, cu privire la omologarea raportului de expertiza in specialitatea construcții realizat de către exp. C. C. si a arătat in esență, ca valoarea stabilita de Expert M. I. este sub preturile standard minimale ale notarilor publici fiind vădit subiectiva si lipsita de temei legal.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 30.07.2014.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 700 din 23 februarie 2015 prin care a respins apelul formulat de apelantul reclamant I. D., ca nefondat.

Prin aceiași hotărâre instanța a admis apelul formulat de către apelanta N. E. și în consecință a schimbat în parte sentința instanței de fond în sensul că a omologat raportul de expertiză tehnică judiciara specialitatea construcții – completare întocmit de exp. C. și a constatat că, părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de câte 50%, apartamentul nr. 113 situat în mun. Ploiești, ., nr. 2, ., în valoare de 102.415 lei, conform raportului de expertiză în specialitatea construcții –completare efectuat de expertul C. C., și o . bunuri mobile în valoare de 7.788,85 lei astfel după cum au fost reținute în cuprinsul încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 29.06.2010 – bunuri în valoare totală de 110.203,85 lei, fiecare parte având o cotă de contribuție la achiziționarea bunurilor în echivalent de câte 55.101,92 lei, a sistat starea de codevălmășie și a dispus ieșirea din indiviziune în privința bunurilor comune alcătuind masa partajabilă atribuind pârâtei-reclamante N. E. în deplină proprietate și posesie bunurile din lotul 1 și reclamantului-pârât I. D. în deplină proprietate și posesie bunuri mobile situate la adresa din B., ., jud. Prahova ce compun lotul 2.

Totodată tribunalul a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 53.637,55 lei cu titlu de sultă, a menținut în rest dispozițiile sentinței și a obligat apelantul I. D. la plata către apelanta N. E. a sumei de 2333 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește apelul formulat de către apelantul reclamant I. D., acesta solicită includerea in comunitatea de bunuri si a imobilului casa de locuit din B., cartier Frăsinet, . A, jud. Prahova si pe cale de consecința partajarea acestuia .

În raport de motivele de apel invocate, tribunalul a avut în vedere cu prioritate dispozițiile art. 295 Cod pr.civ. - 1865 potrivit cărora instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța. Prin urmare, caracterul devolutiv al apelului generează obligația instanței de control judiciar de a reanaliza doar acele probleme de fapt și de drept ce s-au ridicat în fața primei instanțe și care au fost criticate de către apelant.

Aceasta regulă semnifică faptul că prin apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, astfel încât instanța de control judiciar este chemată să cenzureze doar ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe nefiind posibilă modificarea elementelor cererii de chemare in judecata si nici formularea unor cereri noi.

În acest sens art. 294 al. 1 Cod pr.civ. prevede că in apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi.

Prin instituirea acestei reguli legiuitorul a urmărit garantarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, o cererea nou în sensul dispozițiilor arătate în precedent fiind acea cerere care diferă de cererea inițială și care tinde la valorificarea unor pretenții noi față de cele solicitate inițial.

În jurisprudența s-a reținut constant faptul că cererea formulata direct in cadrul unei acțiuni de partaj a bunurilor comune prin care se solicita si îmbunătățirile la un imobil ce se susține că ar fi comun reprezintă o cerere nouă.

Or, în prezenta speță, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecata cu care reclamantul a investit prima instanță a avut ca obiect doar partajarea apartamentului situat in Ploiești și a casei situate în B., bunuri imobile indicate ca făcând parte din masa bunurilor comune, nu si aducerea la masa de partaj a îmbunătățirilor pe care reclamantul susține că le-ar fi efectuat la imobil in timpul căsătoriei cu pârâta.

Este adevărat ca reclamantul a menționat in cererea de chemare in judecata împrejurarea ca la imobil s-au edificat anexe si anume: șopron metalic, magazie de lemne, magazie de scule si un WC metalic.

Tribunalul a constatat că aceasta este doar o mențiune ce vizează descrierea imobilului si starea de fapt în care se află acesta si nu are caracterul unei veritabile cereri prin care reclamantul să solicite în mod explicit c/valoarea acestor îmbunătățiri, cerere care să fie formulată fără echivoc si care să fie timbrată corespunzător valorii pretinse, potrivit dispozițiilor legale, obligație pe care reclamantul nu a îndeplinit-o.

Prin urmare, formularea unei astfel de cereri pentru prima data in apel are caracterul unei cereri noi, în înțelesul art. 294 al. 1 Cod pr.civ. neputând fi formulata pentru prima data in apel .

De altfel, reclamantul apelant nu a formulat nici un fel de cerere in fața primei instanțe cu privire la îmbunătățirile enumerate pentru prima data in cererea de apel, respectiv: sub zidire stâlpi beton armat, centură beton armat, zidărie, dușumea noua in camera care se afla deasupra beciului; două camere noi construite la demisol si doua la parter din beton armat si BCA, montat acoperiș nou din lemn învelit cu tabla; o bucătărie, hol, baie cămara construite in continuarea casei .

Așadar, solicitarea apelantului de a se constata că în timpul căsătoriei a efectuat aceste îmbunătățiri are caracterul unei cereri noi, prima instanță nefiind investită cu soluționarea unei asemenea cereri .

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se poate reține nici împrejurarea că imobilul casă de locuit situat în B. constituie bun comun al soților deoarece așa cum recunoaște chiar apelantul, casa a fost edificată în 1962 de către tatăl pârâtei, pe un teren proprietatea acestuia.

Nu poate fi reținută nici susținerea apelantului în sensul că imobilul a fost transformat într-o construcție nouă, ca urmare a îmbunătățirilor pe care pretinde că le-a efectuat deoarece pe de o parte, o asemenea împrejurare nu rezultă din probele administrate, iar pe de alta parte construcția se află pe terenul proprietatea exclusivă a pârâtei, dobândit prin succesiune de la tatăl său.

Așadar, chiar și în acest caz erau incidente dispozițiile art. 492 cod civil - 1866, fără ca reclamantul să dobândească un drept de proprietate asupra construcției edificate pe terenul altuia, ci doar un eventual drept de creanță.

De altfel, tribunalul a apreciat că instanța de fond a analizat materialul probator și a reținut în mod corect în încheierea interlocutorie din 29.06.2010 faptul că îmbunătățirile efectuate de părți la imobil nu au fost de natură a schimba în mod substanțial imobilul, astfel încât acesta să constituie un imobil nou.

Așa cum s-a arătat în precedent, în fața instanței de fond, reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind lucrări edificate în timpul căsătoriei numai construirea unor anexe respectiv: șopron metalic, magazie de lemne, magazie de scule si un WC metalic, lucrări care în mod evident nu erau de natură a schimba configurația inițială a imobilului într-o asemenea măsură încât să fie considerat o construcție nouă.

În consecință, Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect faptul că această casă din B. este bun propriu al pârâtei dobândit prin succesiune de la tatăl acesteia, astfel încât nu face parte din masa bunurilor comune supuse partajării, iar cererea privind îmbunătățirile la imobil, enumerate în cererea de apel, constituie o cerere nouă, care nu poate fi formulată direct în apel.

Având în vedere caracterul de cerere nouă al solicitărilor apelantului privind îmbunătățirile la imobil, tribunalul a respins cererea de completare a probatoriului formulata de către acesta, neputând face obiectul unei expertize lucrări de îmbunătățire ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanță deoarece s-ar viola dispozițiile legale și limitele efectului devolutiv al apelului.

Pentru aceleași considerente, tribunalul a respins și cererea de completare a probatoriului cu proba cu martori, reținând în plus faptul că, în fața instanței de fond, a fost administrată proba testimonială, ansamblul probator fiind suficient și concludent din acest punct de vedere.

Față de suma acestor considerente, tribunalul a apreciat că apelul formulat de apelantul reclamant I. D. este nefondat și în temeiul art. 296 Cod pr. civilă l-a respins ca atare.

În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta N. E. tribunalul a reținut că, critica apelantei vizează în esență, modalitatea de evaluare a imobilului bun comun, respectiv apartamentul situat în Ploiești ., nr. 2, ., județul Prahova.

Astfel, în fața primei instanțe s-a efectuat inițial o evaluare de către expertul M., raportul de expertiza fiind efectuat în anul 2011 .

Ulterior, instanța a solicitat completarea acestui raport de expertiză, solicitând expertului să lămurească și să explice concluziile sale în sensul de a arăta dacă îmbunătățirile pretins a fi făcute de către pârâtă după divorț au fost reținute sau scăzute din valoarea apartamentului, care este valoarea acestor îmbunătățiri, urmând ca expertul să facă și o evaluare a apartamentului în care să fie cuprinse valoric aceste lucrări.

Expertul M. desemnat inițial în cauză a refuzat să răspundă la solicitarea instanței de a lămuri și completa raportul de expertiză, astfel încât după ce a întreprins toate demersurile procedurale necesare, instanța a procedat la înlocuirea expertului M. cu expertul C., la termenul de judecată din data de 30.04.2013.

Expertul C., la rândul său a efectuat o prima evaluare a apartamentului, conform raportului depus la 03.06.2013 stabilind o valoare tehnica de 104.824 RON si o valoare de piață de 155.140 RON (35.583 euro) ca urmare a aplicării a 6 coeficienți de majorare si a unui singur coeficient de diminuare a valorii.

Ca urmare a obiecțiunilor formulate de către apelanta pârâtă, instanța a solicitat lămuriri expertului, ce au fost expuse in raportul de expertiză - completare aflat la filele 325-326 dosar de fond.

Totodată, expertul a arătat și care este valoarea tehnica etalon minimă informativ în anul 2012 pentru apartamente în zona în care este amplasat cel în cauză, respectiv pentru apartament în zona B, construit înainte de 1977, cu suprafața utilă de 53,23 m.p. valoarea este de 102.415 lei .

A învederat tribunalul că, în prezentul apel se solicită de către apelanta pârâtă fie omologarea raportului de expertiza M. efectuat inițial, fie partajarea apartamentului la valoarea determinata potrivit valorilor tehnice etalon minim informative în anul 2012, așa cum a fost menționată în raportul de expertiză C.-completare.

În ce privește raportul de expertiză C. care a fost omologat de către instanța de fond, tribunalul a constatat că obiecțiunile formulate de către pârâtă în fața primei instanțe au fost întemeiate având în vedere că expertul a aplicat 5 coeficienți de majorare a prețului apartamentului, toți prin raportare la zona în care acesta este amplasat, deși în raportul completare chiar expertul arată că apartamentul este construit înainte de 1977 și se afla în zona B a orașului, aplicarea coeficienților de majorare fiind așadar nejustificată față de vechimea, suprafața si locația in care se află imobilul .

Prin urmare, tribunalul a constatat că acest raport de expertiza a fost în mod eronat omologat de către prima instanță, criticile apelantei fiind justificate sub acest aspect, evaluarea făcută de expertul C., nefiind cea reală.

De asemenea, tribunalul a constatat că raportul de expertiza M. nu a fost omologat de către prima instanța în mod corect deoarece nu a fost completat așa cum s-a solicitat de către instanță, astfel încât nu poate fi valorificat în ansamblul probator, nerespectând obiectivele stabilite.

Așadar, tribunalul a apreciat că singura valoare ce poate fi reținută ca fiind justă și care reflectă valoarea de piață reală este cea determinată potrivit valorilor tehnice etalon minim informative în anul 2012, așa cum a fost menționată în raportul de expertiza C. – completare, respectiv valoarea de 102.415 lei, valoare ce solicită și apelanta, a fi avută în vedere la partajarea bunului în cazul în care nu va fi omologat raportul de expertiza M..

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins și cererea apelantei pârâte de completare a probelor cu o nouă expertiza având ca obiect evaluarea apartamentului, având în vedere că instanța este lămurită cu privire la valoarea imobilului, nefiind necesară o nouă evaluare a acestuia.

Concluzionând, tribunalul a constatat că apelul formulat de către apelanta pârâtă N. E. este fondat astfel încât, în temeiul art. 296 Cod pr.civ., l-a admis și în consecință, a schimbat în parte sentința instanței de fond în sensul că a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții – completare întocmită de exp. C. și a constatat că, părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de câte 50%, apartamentul nr. 113 situat în mun. Ploiești, ., nr. 2, ., în valoare de 102.415 lei, conform raportului de expertiză în specialitatea construcții–completare efectuat de expertul C. C., și o . bunuri mobile în valoare de 7.788,85 lei astfel după cum au fost reținute în cuprinsul încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 29.06.2010 – bunuri în valoare totală de 110.203,85 lei, fiecare parte având o cotă de contribuție la achiziționarea bunurilor în echivalent de câte 55.101,92 lei.

Reținând și împrejurarea că apelanții nu au formulat critici cu privire la modalitatea de evaluare și lotizare a bunurilor mobile, tribunalul a sistat starea de codevălmășie a părților și a dispus ieșirea din indiviziune în privința bunurilor comune, a păstrat modalitatea de atribuire a bunurilor și a alcătuit masa partajabilă raportat la valoarea apartamentului de 102.415 lei, atribuind părților bunuri cu compensarea valorică a loturilor prin plata de sultă.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței .

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul I. D., criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs recurentul a făcut un scurt istoric al cauzei și a învederat că prezenta cale de atac vizează valoarea hotărâta de Tribunalul Prahova, prin Decizia Civila nr.700/23.02.2015, in sensul ca instanța in mod greșit si nelegal in loc sa ia in calcul valoarea de piața a apartamentului calculata atât prin Raportul de Expertiza Tehnica Construcții cat si prin Completarea la Raportul de Expertiza Tehnica Construcții întocmite de ing. C. C., a luat în considerație valoarea tehnica calculata la valoarea etalon minimă informativ pentru apartamente în blocuri /2012, din Mun. Ploiești ,fisa nr. 1, pentru uzul intern al Notarilor Publici.

A învederat recurentul că, aceasta valoare tehnica - etalon minima informativ pentru uzul Notarilor Publici, în valoare de 104.824 lei, nu poate fi luată în considerație de o instanța la stabilirea valorii unui apartament.

Astfel, conform Normelor Internaționale de Evaluare, IVS 1 si IVS 2 preluate de normele ANEVAR din România, valoarea unui apartament este data de valoarea de piața si nu de valoarea tehnica respectiv valoarea etalon minima a Notarilor Publici.

Pe de altă parte, față de împrejurarea că în acest dosar s-a dispus și efectuat expertize, instanța nu putea să ia în considerație valoarea etalon minima informativ a Notarilor Publici.

Expertul C. C., în raportul de expertiza a stabilit temeiul de drept pe care își întemeiază raportul de expertiza, respective: Decretul Lege nr. 61/1990, pentru valorile de baza a apartamentului, coeficienți de uzura, Buletinul Documentar, Expertiza Tehnica nr. 122, din Noiembrie 2012, pentru stabilirea prețului tehnic la locuințe, emis de Corpul Experților Tehnici din România, Buletin Documentar, Expertiza Tehnica nr. 103, Ianuarie 2007, pentru coeficienții de individualizare a valori tehnice in valoare de circulație de piața.

Expertul la stabilirea expertizei a avut in vedere suprafața utila respectiv 53,23 mp. poziția apartamentul, etaj 3 in . blocului Zona B, anul edificării 1976, a avut în vedere că apartamentul are trei camere, doua lojii si apartamentul este poziționat pe doua fete.

Expertul la suprafața apartamentului a adăugat si suprafața balcoanelor pentru care s-a stabilit un coeficient de corecție 0,35, pentru grad seismic 8, s-a aplicat un coeficient de corecție +3,24%, pentru uzura s-a scăzut un coeficient de 0,69%.

A mai arătat recurentul că expertul a aplicat coeficienți de majorare pentru apropierea de mijloacele de transport sub 500 m, pentru apropierea de piața și unității comerciale, amplasare în zona cu dotări social urbane, amplasare într-o microzona cu spatii verzi cu circulație redusă cu posibilității de parcare auto, amplasarea în Zona B a localității, pardoseli parțial cu gresie și faianță, placaje cu faianța și geamuri termopan.

Expertul, în mod obiectiv a avut în vedere și coeficientii de diminuare pentru: actele de proprietate nu sunt clarificate la data evaluării, -5% si coeficienții de individualizare 53-5 =+48%, acesta este motivul pentru care din calculul efectuat sa ajuns la valoarea de 155.140 lei.

In susținerea punctului de vedere cu privire la omologarea valori de piața pe care trebuia să o atribuie instanța de apel, recurentul a exemplificat definițiile omologate de ANEVAR la stabilirea valorii unui imobil.

Valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.

„Suma estimată..." se referă la un preț exprimat în unități monetare (de obicei în moneda națională) plătibil pentru proprietate într-o tranzacție independentă (nepărtinitoare) de piață. Valoarea de piață este estimată ca fiind prețul cel mai probabil, care se poate obține, în mod rezonabil, pe piață, la data evaluării, în conformitate cu definiția valorii de piață. Acesta este cel mai bun preț obținut, în mod rezonabil, de către vânzător și cel mai avantajos preț obtenabil, în mod rezonabil, de către cumpărător. Această estimare nu se referă la un preț estimat inflatat sau deflatat de termeni sau circumstanțe speciale, cum ar fi acordurile atipice de finanțare, vânzare și leaseback, anumite considerente sau concesii speciale acordate de orice persoană implicată în vânzare sau de orice element al valorii speciale.

„...o proprietate va fi schimbată..." se referă la faptul că valoarea unei proprietăți este mai degrabă o sumă de bani estimată decât un preț de vânzare predeterminat sau prețul curent de vânzare. Este prețul la care piața așteaptă ca o tranzacție, care întrunește toate celelalte părți ale definiției valorii de piață, să poată fi încheiată la data evaluării.

A mai învederat recurentul că, „la data evaluării..." impune faptul că valoarea de piață estimată este specifică unui moment, unei date precise. Deoarece piețele și condițiile de piață se pot modifica, valoarea estimată ar putea fi incorectă sau inadecvată pentru o altă dată. Valoarea estimată va reflecta starea și circumstanțele pieței la data evaluării, și nu la o dată anterioară sau ulterioară. De asemenea, definiția presupune și realizarea simultană a schimbului și definitivarea contractului de vânzare, fără orice fluctuație a prețului care altfel ar putea să apară.

„...într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv..." înseamnă o tranzacție

încheiată de părți între care nu există o relație particulară sau specială (de

exemplu, compania mamă cu filiala sa, proprietarul cu chiriașul), care ar face ca prețurile tranzacțiilor să nu fie caracteristice pieței sau să fie majorate prin includerea unui element de valoare specială. Tranzacția la valoarea de piață se presupune că are loc între părți independente, fiecare acționând în mod independent.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a precizat faptul că nu datorează aceste cheltuieli întrucât instanța în mod greșit a admis apelantei N. E., apelul cu privire la evaluarea apartamentului care face obiectul prezentului dosar.

F. de cele menționate, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 700/23.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul omologării raportului de expertiza tehnic construcții, ing. C. B. C., nr. 391/03.06.2013 și completare la raportul de expertiza tehnică construcții, în ceea ce privește valoare de piață calculată la suma de 155.140,00 RON și menținerea sentinței civile nr._/15.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind temeinică și legală cu privire la apartamentul din Ploiești, ., nr. 2, ., ., partajarea acestuia între foștii soți în procent de 50% fiecare.

În subsidiar, recurentul a solicitat, în cazul în care instanța va omologa valoarea stabilită în apel la valoarea de 102.415 lei, ca apartamentul să-i fie atribuit, urmând să plătească sulta stabilită în procent de 50%.

Într-o altă variantă recurentul a solicitat vânzarea apartamentului pe cale amiabilă, la cel mai bun preț și împărțirea sumei de bani rezultata în procent de 50%.

Totodată, recurentul a solicitat respingerea capătului de cerere, formulat de apelanta N. E., cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a solicitat de asemenea obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și încuviințarea, în dovedirea cererii de recurs, a probei cu înscrisuri.

La data de 12.06.2015, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, față de unicul motiv de recurs invocat de recurent, referitor la valoarea de omologare a apartamentului, reținut la masa de partaj, solicită a se observa faptul că recurentul își susține recursul formulat pe simple argumentații de ordin teoretic, fără nicio raportare la integralitatea probatoriului administrat în fața instanței de fond și avut în vedere de instanța de apel la pronunțarea deciziei recurate ulterior.

Practic, recurentul își motivează recursul prin înșiruirea unor definiții teoretice ale valorii de piață determinate pentru bunuri imobile, cu raportare exclusiva doar la varianta prețului maxim al apartamentului, așa cum aceasta a fost precizata în expertiza efectuata de expert C. și fără să facă referire, prin motivele de recurs și la celelalte valori determinate în cauză și fără, mai ales, să critice în sens obiectiv motivarea deciziei recurate.

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond, în mod greșit a procedat la omologarea prețului maxim identificat de expert C., iar prin motivarea deciziei pronunțate a si motivat acest punct de vedere.

Pentru a motiva acest considerent, instanța de apel a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere obiecțiunile intimatei la raportul de expertiza C., prin care aceasta, a arătat faptul că în mod netemeinic si nelegal, expertul C. a aplicat coeficienții de majorări pentru valoarea tehnica a apartamentului.

În mod corect și judicios instanța de apel a analizat întreg materialul probator administrat in fata instanței de fond, si analizând motivele de apel ale intimatei in soluționarea criticilor referitoare la discrepanta dintre valorile stabilite pentru același bun imobil de către cele doua expertize administrate in cauza, a apreciat si motivat faptul că în mod eronat a fost omologat raportul de expertiza C. în prima sa variantă, criticile apelantei fiind justificate sub acest aspect, evaluarea făcuta de către expertul C. nefiind cea reală. Pentru a se pronunța în acest fel, instanța de apel a avut în vedere obiecțiunile intimatei formulate în fața instanței de fond împotriva expertizei Chclaru. În mod corect instanța de apel a motivat hotărârea recurata, arătând la pag. 16 faptul ca expertul a aplicat nu mai puțin de 5 coeficienți de majorare a prețului apartamentului, coeficienți reținuți de către instanța de apel ca fiind netemeinici si nelegali, si nejustificați. În acest sens solicită a se observa că față de prețul tehnic de evaluare a apartamentului reținut la masa de partaj, necontestată de către părți, expertul C. a aplicat coeficienți de majorare fără să îi justifice sau să îi probeze în fapt și fără să țină cont de amplasamentul și vechimea construirii imobilului. În fapt niciunul din coeficienții de majorare menționați in raportul de expertiza C. nu pot fi reținuți in mod obiectiv in cauza si nu pot determina valoarea de circulație a apartamentului pe piața imobiliara.

Intimata a învederat că demn de reținut este și faptul că între valoarea tehnică a apartamentului stabilită de expertul C., respectiv 104.824 lei, și valoarea încuviințată de către instanța de apel ca fiind cea determinată tot de expert C., conform valorilor tehnice etalon minim informative pentru anul 2012, respectiv 102.415 lei există o apropiere mult mai justificată decât cea dintre prima expertiză efectuata de către expert M. (49.858 lei) și cea din prima varianta a expertizei C. (155.140 Ici), anterioare formulării obiecțiunilor. De altfel, în ceea ce privește obiecțiunile formulate în fața instanței de fond, împotriva raportului de expertiza C., obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond, a solicitat a se observa și faptul că acestea au rămas nesoluționate în primul ciclu procesual, așa cum s-a arătat și prin motivele de apel.

Astfel, intimata a solicitat a se observa faptul că împotriva concluziilor expertizei C. a formulat obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond și asupra cărora expertul C. a răspuns prin completarea la raport, prin care și-a menținut fără absolut nicio motivare punctul de vedere inițial, dar a stabilit, la solicitarea instanței, si o nouă valoare a imobilului prin raportare la normativul de evaluare practicat de Camera Notarilor Publici Ploiești. Conform acestei evaluări, cea de-a treia din cauza, valoarea imobilului era de 102.415 lei, valoare apropiată de cea indicată de către expertul C. ca fiind valoarea tehnică a apartamentului, respectiv 104.824 lei, așa cum a arătat și mai sus.

Intimata pârâta-reclamantă a menționat că a înțeles să formuleze obiecțiuni și asupra Completării Raportului de expertiza C., obiecțiuni încuviințate de către instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 16.07.2013, când a dispus emiterea unei adrese către expert "in vederea comunicării unui răspuns la obiecțiunile formulate" și consemnate în încheierea din 02.07.2013. Mai mult decât atât prin adresa înaintată de către instanța Dlui. Expert C., i-a fost comunicată și copia încheierii în care au fost consemnate obiecțiunile încuviințate de către instanța de fond.

Printre obiecțiunile formulate la completarea raportului de expertiza, s-a solicitat, ca dl. expert să precizeze criteriile tehnice avute în vedere și care au determinat "diferența fabuloasă" dintre cele două lucrări de specialitate efectuate în cauză.

Acest fapt este consemnat la fond si in încheierea de ședința din data de 20.09.2013, data la care intimata parata-reclamanta a solicitat atât revenirea cu adresa la expert pentru ca acesta sa răspundă obiecțiunilor deja încuviințate cat si încuviințarea unei noi expertize care sa lămurească concluziile contrarii ale celor doua lucrări deja efectuate in cauza.

La acel moment procesual, instanța de fond in modul cel mai netemeinic cu putința, probabil doar sub presiunea vechimii cauzei, amânând pronunțarea asupra celor doua cereri formulate de intimata parata rec ai am anta, a dispus prin încheierea din 04.10.2013, respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize omițând să se pronunțe și pe cererea de revenire cu adresa la expertul C. pentru a răspunde asupra obiecțiunilor încuviințate.

Procedând în aceasta modalitate, instanța de fond grăbită să soluționeze în orice modalitate cauza, a omologat netemeinic și nelegal concluziile raportului de expertiza C., aspect care a fost cenzurat prin decizia instanței de apel.

Instanța de apel a avut in vedere si valoarea de piața a apartamentului reținut la masa partajabila, raportat la probele administrate în cauza. Astfel, respingând cererea apelantei, intimata in prezenta cauza, de completare a probatoriului cu o nouă expertiza, instanța de apel a avut in vedere faptul ca din cele doua rapoarte de expertiza deja efectuate în cauză, singura varianta ce putea fi opozabilă părților și omologată astfel ca fiind temeinica și legala era varianta încuviințata prin decizia ulterior recurata.

Motivele și mat ales definițiile valorii de piață, așa cum acestea au fost invocate de către recurent nu își pot găsi o aplicabilitate obiectiva în cauza câtă vreme acestea nu au un corespondent raportat la probatoriul ce a fost administrat.

Astfel, în cauza recurentul si nici o expertiza efectuata nu au făcut dovada existentei vreunei " sume estimate pentru care o proprietate sa fie schimbata, intre un cumpărător decis si un vânzător hotărât . prețul determinat obiectiv In concret la dosarul cauzei nu se afla dovezi ale vreunei astfel de tranzacții pentru bunuri similare care sa justifice o alta valoare a apartamentului decât cea încuviințata de instanța de apel.

În ceea ce privește valoarea apartamentului reținut la masa partajabila, a solicitat a se avea în vedere și faptul ca valoarea tehnica apartamentului precum si cea menționată în raportul de expertiza completare C. nu poate fi mărită justificat ori temeinic cu suma fabuloasa de 50.000 lei, prin invocarea subiectiva si netemeinica a unor coeficienți de majorare inexistenți. Sub același aspect, a arătat că în prima expertiza C. acesta nu a aplicat coeficienți de diminuare a prețului tehnic, coeficienți care vizau vechimea apartamentului de peste 39 de ani, pereți fisurați. Din cauza cutremurului din 1977, confort II nedecomandat, linoleum pe jos, tâmplărie din lemn, acoperișul deteriorat permite infiltrarea apei prin tavan, pete de umezeala pe tavan si pereți, tencuiala căzuta, instalația electrica afectata. În acest sens a solicitat a se avea în vedere la pronunțarea soluției și planșele foto depuse în fața instanței de fond care atestă aceste degradări/minusuri calitative ale apartamentului. De asemenea cartierul în care se afla amplasat imobilul nu oferă nici una din facilitățile prezentate de către expert pentru a justifica aplicarea coeficienților de majorare a prețului.

Față de aceste considerente, intimata a solicitat respingerea recursului astfel formulat și motivat, iar pe fond să se mențină decizia apelată ca fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește cererile subsidiare formulate de către recurent, a solicitat a se observa faptul că acestea au caracter de cereri noi drept pentru care a apreciat ca inadmisibilă admiterea acestor cereri în faza recursului.

Față de aceste cereri inadmisibile formulate de recurent, intimata a învederat și faptul că în prezent apartamentul inclus la masa partajabila este singura sa locuință folosită și în timpul căsătoriei si după desfacerea acesteia, din culpa exclusiva a recurentului, după 27 de ani de căsătorie.

De asemenea, așa cum a învederat și instanței de apel, intimata a arătat faptul că recurentul a avut o atitudine permanent ostilă, atât în timpul căsătoriei cât și după aceasta. Astfel, în timpul căsătoriei, conform actelor depuse in apel, rezulta fără tăgada faptul că recurentul nu a beneficiat de continuitate in obținerea veniturilor, fiind concediat disciplinar ca urmare a unei condamnări pentru furt din avutul obștesc. Totodată, recurentul a avut veniturile diminuate cu cota legala suportata de acesta pentru îngrijirea unui copil minor dintr-o alta căsătorie, în ultimii ani ai căsătoriei a investit de asemenea, importante sume de bani . concubinei sale si a achiziționat o proprietate nedeclarata, respectiv o ferma de animale/hală în ., despre care intimata a făcut vorbire in cererea reconvenționala introductiva.

Aceste considerente expuse în circumstanțiere urmează a fi avute în vedere la pronunțarea recursului formulat de către recurentul reclamant care nu își dorește decât o evidentă îmbogățire fără just temei, în detrimentul intereselor legale, dar si umane ale sale, care oricum a fost prejudiciată ca urmare a atitudinii recurentului despre care am făcut vorbire anterior.

În concluzie, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, menținerea deciziei apelată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în cuantum de 1.500 lei, conform chitanței.

În dovedirea cererii de recurs Curtea a încuviințat recurentului la solicitarea acestuia proba cu un înscris.

Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Chestiunea litigioasă dedusă judecății în fața instanței de recurs privește valoarea la care se efectuează partajul bunurilor imobile.

În acest context Curtea reamintește că, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unui imobil, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisă și contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de circulație din momentul partajului.

Acesta întrucât eventuala creștere sau diminuare a valorii trebuie să profite, respectiv să fie suportată de ambele părți, iar nu numai de cel căruia i se atribuie bunul în natură.

Raportând aceste aprecieri generale la speța pendinte Curtea reține că prima instanță a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți, foști soți, în timpul căsătoriei, pornind de la o valoare a imobilului reținut în masa partajabilă de 155.140 lei, așa cum acesta a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică construcții inginer C. C., inclusiv completarea la lucrarea inițială.

Instanța de apel, admițând calea de atac promovată de către apelanta pârâtă reclamantă a dispus reformarea sentinței reținând că singura valoare justă și care reflectă valoarea de piață reală este cea determinată potrivit valorilor tehnice etalon minim informative în anul 2012.

Ori, nu numai că o astfel de valoare nu corespunde nici cerinței de a fi cea de la momentul partajului, dar așa cum rezultă din chiar denumirea sa nu reprezintă valoarea de circulație a unui imobil, ci numai un etalon minim informativ pentru notarii publicii.

Așa fiind, în mod nelegal instanța de apel s-a raportat la respectiva valoare

Totodată Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de apel a reținut că raportul de expertiză C. nu poate fi omologat deoarece expertul a aplicat 5 coeficienți de majorare și care nu sunt justificați față de vechimea, suprafața și locația în care se află imobilul.

În realitate expertul a aplicat nu numai coeficienți de majorare, iar cei aplicați au avut la bază reglementările în materie.

De altfel, este de observat că valoarea stabilită de tribunal este chiar inferioară valorii tehnice a bunului și care reprezintă costul de realizare a unui . echivala în nici un caz cu valoarea de circulație, singura ce trebuie avută în vedere în cazul împărțelii judiciare, așa cum s-a demonstrat în paragrafele precedente.

Pentru toate considerațiile expuse Curtea apreciază ca fondate criticile recurentului.

Pe de altă parte, Curtea nu poate reține alegațiile intimatei din cadrul întâmpinării privitoare la atitudinea recurentului sau la veniturile acestuia, de vreme se sub aspectul contribuției hotărârile instanțelor de fond au intrat în autoritate de lucru judecat.

Având în vedere cele arătate Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.

Pe cale de consecință Curtea va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta N. E. și, pe cale de consecință, va înlătura obligația reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent pentru faza de recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul I. D., domiciliat în Ploiești, ., .. A, . împotriva Deciziei civile nr. 700 din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă N. E., domiciliată în Ploiești, ., nr. 2, ., ..

Modifică în parte Decizia civilă nr. 700 din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în sensul că respinge apelul declarat de pârâta N. E. și înlătură obligația reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Obligă intimata pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.

Președinte, Judecători,

A. M. R. M. P. C. M. M.

Grefier,

C. C.

Red. AMR

2 ex./12.10.2015

d.f. nr._ Judecătoria Ploiești

j.f. A. M. P.

d. a. nr._ Tribunalul Prahova

j. a. D. G. C. D. E.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

← Strămutare. Sentința nr. 71/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Strămutare. Sentința nr. 71/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 737/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI