Servitute. Decizia nr. 362/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 19987/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecători - A.-M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul V. A., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 1128 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă H. M. L., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul V. A. personal, intimata H. M. L. reprezentată de avocat T. L. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, potrivit chitanței nr._/26.01.2015, atașată și anulată la dosar.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimata H. M. L. a depus la dosar note scrise.
Părțile, având cuvântul, personal și prin apărător, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurentul V. A., având personal cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Pe fond solicită a se constata că fereastra imobilului intimatei a fost construită nelegal, imobilul inițial a fost fără geamuri, construcția făcută de intimată nu respectă arhitectura, fiind edificată fără autorizație, abuziv. Totodată, menționează că a fost de bună credință, întrucât deși imobilul era pe calcan, i-a permis intimatei pârâte să construiască o fereastră de lumină.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat T. L., având cuvântul pentru intimata H. M. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice.
Referitor la nemulțumirile recurentului, arată că acestea vizează practic situația de fapt reținută de instanță și nu dezvoltă motive de nelegalitate a hotărârilor pronunțate în cauză.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și depune la dosar chitanța nr.396/23.03.2015.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /16.05.2012 la Judecătoria Ploiești reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâta H. M. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să închidă prin zidire fereastra construită în peretele calcan al imobilului, proprietatea acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deține un imobil care se învecinează cu imobilul aparținând pârâtei aflat pe linia de hotar, însă în anul 2011 pârâta și-a izolat termic imobilul, ocazie cu care a spart peretele calcan construind o fereastră, cu vedere înspre proprietatea sa, fără acordul său, fără autorizație de construire eliberată de organele abilitate, motiv pentru care a sesizat Primăria Ploiești, iar în urma verificărilor efectuate, pârâta a fost obligată să zidească fereastra în litigiu până la data de 30.03.2012, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
La data de 27.05.2013, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii în condițiile în care fereastra în litigiu constituie o fereastră de lumină și aerisire, nefiind de vedere, având un geam sablat(mat) cu o basculare pe verticală (oscilobatantă).
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză tehnică construcții, prin sentința civilă nr. 723/20.01.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza dispozițiilor art. 615 alin 1, art. 616 C.civ. este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond, proprietarul având dreptul să-și deschidă, fără limită de distanță, ferestre de lumină fără vedere înspre fondul învecinat, iar în speță potrivit raportului de expertiză tehnică construcții ing. G. N., fereastra în litigiu se află amplasată pe calcanul clădirii de locuit a pârâtei, fiind realizată din PVC cu geam termopan mat, prevăzută cu plasă de țânțari, având o deschidere oscilobatantă de 30 de grade, fiind de iluminare și aerisire a grupului sanitar al pârâtei, astfel încât fereastra în litigiu nu este de vedere, devenind incidente dispozițiile art. 616 C.civ., conform cărora pârâta are dreptul de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină în peretele proprietății sale și nicidecum dispozițiile art. 615 C.civ, care stabilesc regulile privind realizarea ferestrelor de vedere.
S-a menționat că reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunei alte încălcări a dreptului său de proprietate prin realizarea ferestrei în litigiu de către pârâtă, iar organele abilitate din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești au demarat procedura administrativă de verificare a situației invocată de către reclamant, încheind procesul-verbal de control din 06.02.2012, aspect care nu are relevanță în cauză în condițiile în care legitimitatea procesuală activă privind promovarea acțiunilor pe cale judecătorească în vederea desființării contracțiilor, în cazul încălcării normelor legale referitoare la obținerea autorizației de construcției, aparține organelor prevăzute la art. 27 alin 1 din Legea 50/1991, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că pârâta a edificat o fereastră la o încăpere a imobilului său, pe peretele calcan situat pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților, construcția fiind edificata fără autorizație, fără să țină seama că autorii acesteia au fost obligați în anul 1978, printr-o hotărâre judecătorească, să zidească ferestrele existente la imobilul proprietatea sa și că potrivit actelor emise de către autoritățile locale s-a constatat nelegalitatea edificării ferestrei în litigiu, dispunându-se pe cale administrativă închiderea acesteia prin zidire până la 30.03.2012.
În continuare, pârâtul a arătat că potrivit expertizei constructii, fereastra in litigiu constituie o fereastră de aerisire, lumină, nefiind de vedere, având un geam mat, cu o deschidere oscilobatantă de 300, dimensiuni de 75 x 45 cm, amplasată la 1,25 m de pardoseala încăperii și că eronat s-a ținut seama de concluziile expertizei constructii fără să se țină cont că nu există nici un impediment ca intimata să deschidă fereastra înspre proprietatea sa, să înlocuiască geamul mat cu unul de vedere, de dimensiunile mari ale ferestrei care nu corespund unui grup sanitar, de înălțimea la care a fost amplasată fereastra de 1,25 m, care permite vedere în mod liber, nestingherit înspre proprietatea sa.
De asemenea, pârâtul a precizat că eronat nu s-a ținut seama de constatările organelor administrative privind nelegalitatea edificării constructiei, de inexistența autorizatiei de constructie în baza Legii nr. 50/1991, de imposibilitatea de a folosi terenul proprietatea sa, existând riscul de a fi acuzat, în cazul edificării unei construcții că împiedică accesul luminii naturale la imobilul pârâtei.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 17.10.2014.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 1128 din 18 noiembrie 2014 prin care a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în baza deciziei civile nr.23/6.01.1977 a Tribunalului Județean Prahova a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.6968/1977 a Judecătoriei Ploiești, modificată această sentință în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva numiților B. I., B. R. și au fost obligați aceștia din urmă să astupe deschiderile practicate în calcanul imobilului, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței privind respingerea acțiunii față de numitul R. I. constând în obligarea acestuia la astuparea unor ferestre.
Prin sentința civilă nr.129/21.02.1995 a Tribunalului Prahova a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva Consiliului Local Ploiești și s-a dispus retrocedarea în favoarea reclamantului în deplină proprietate a terenului de 327 mp situat în Ploiești, ., identificat în temeiul raportului de expertiză tehnică ing. Boitan Ș..
Conform dispozițiilor nr.7413/6.10.2003, 2557/7.04.2003 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a terenurilor de 17,50 mp și 21,87 mp situate în Ploiești, ., în urma aplicării Legii nr. 10/2001.
A mai reținut tribunalul că, în conformitate cu adresele nr._/10.01.2012,_/9.02. 2012,_/24.09.2013,_/9.02.2012,_/10.01.2012,_/ 9.02.2012,_/10.01.2012, s-a constatat în urma verificărilor efectuate de către reprezentanții Primăriei Ploiești – Direcția de Urbanism că pârâta a executat o fereastră la calcanul imobilului, proprietatea sa, fără să dețină autorizație de construcție, fiind sancționata contravențional în acest sens și obligată să astupe golul de fereastră, fixându-se un termen limită în acest sens și anume până la data de 30.03.2012.
Instanța de apel a învederat că, potrivit raportului de expertiză tehnică construcții ing. G. N. fereastra în litigiu se află amplasată pe calcanul clădirii de locuit aparținând pârâtei, aflată pe linia de hotar care desparte proprietățile părților, având dimensiuni de 75 x 45 cm, fiind din PVC cu geam termopan mat, cu o deschidere oscilobatantă de 300 , prevăzută cu plasa antițânțari, însă această fereastră a fost executată fără autorizație de construcție, având funcția de fereastră de iluminare și de aerisire a grupului sanitar, fiind montată la o înălțime de 1,25 m față de pardoseala finită a grupului sanitar.
Dispozițiile art.614-615 cod civil modificat stipulează că nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun, decât cu acordul proprietarilor, fiind obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond, însă aceste lucrări sunt interzise la o distanță mai mică de un metru spre fondul învecinat în cazul în care nu se află paralel cu linia de hotar, astfel încât distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar, în schimb în cazul lucrărilor neparalele cu linia de hotar, distanța se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar și până la această linie.
De asemenea, dispozițiile art. 616 cod civil modificat prevăd că dispozițiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-și deschide, fără limită de distanță, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat.
Tribunalul a reținut că, așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul a dobândit în proprietate imobilul situat in Ploiești, ., jud.Prahova, compus din parcelele de teren de 17,50 mp, 21,87 mp, 327 mp, parcele care se învecinează pe o latură cu imobilul situat in Ploiești ., aparținând pârâtei, imobil dobândit de către aceasta de la numitul R. I. care a deținut parterul construcției, însă, la un moment dat, pârâta a edificat, fără autorizație, pe calcanul clădirii de locuit, aflat pe linia de hotar, o fereastră la baie, având dimensiuni de 75 x 45 cm, din PVC, cu geam termopan mat, cu o deschidere oscilobatantă de 300, aflată la o înălțime de 1,25 m față de pardoseala grupului sanitar, în scopul asigurării luminii naturale și aerisirii grupului sanitar.
Ca atare, atât timp cât fereastra în litigiu constituie prin însăși natura o fereastră de lumină, de aerisire a grupului sanitar aparținând pârâtei, având geam termopan mat, cu o deschidere oscilobatantă de 30 de grade, aflată la o înălțime de 1,25 m. față de pardoseala grupului sanitar, înseamnă că, în realitate, o asemenea fereastră reprezintă o fereastră destinată în exclusivitate asigurării aerisirii și iluminatului încăperii respective, nefiind de vedere propriu-zisă, motiv pentru care indiferent de modalitatea de edificare a acesteia, reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei să închidă prin zidire fereastra respectivă.
A învederat instanța de apel că, de fapt, analizându-se probele administrate în cauză, reiese cu certitudine necesitatea amplasării de către pârâtă la grupul său sanitar a unei ferestre, indispensabilă unei asemenea încăperi datorită umidității specifice în urma folosirii acesteia, destinată uzului personal al pârâtei și familiei sale, mai ales că geamul mat tip termopan al acestei ferestre cu deschidere pe verticală, împiedică vederea înspre imobilul aparținând reclamantului, iar în speță reclamantul nu a făcut dovada că pârâta i-ar încălca dreptul de proprietate, construcția pârâtei fiind amplasată pe linia de hotar ce desparte cele două proprietăți.
Faptul că prin decizia civilă nr. 23/06.01.1977 a Tribunalului Prahova s-a dispus obligarea numiților B. I., B. R. să astupe deschiderile practicate în calcanul imobilului, aflat pe linia de hotar la apartamentele deținute de către aceștia la etajul clădirii și că fereastra în litigiu a fost edificată de către pârâtă fără autorizație, nu înseamnă în mod automat că pârâta are obligația să desființeze fereastra în litigiu, întrucât decizia sus menționată nu este opozabilă pârâtei, în condițiile în care terțe persoane au fost obligate la desființarea unor ferestre amplasate la etajul clădirii în care locuiește pârâta care deține parterul dobândit de la autorul său R. I. față de care s-a stabilit în baza aceleiași hotărâri judecătorești netemeinicia pretențiilor reclamantului privind desființarea unor ferestre amplasate pe calcanul clădirii de către autorul pârâtei, iar inexistența unei autorizații de construire privind fereastra în litigiu nu înlătură caracterul de fereastră de aerisire și lumină datorită destinației acesteia în raport de încăperea la care a fost amplasată.
Mai mult chiar, existența proceselor verbale de control, a adreselor emise de autoritățile publice locale privind nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor Legii nr.50/1991 privind executarea ferestrei în litigiu fără autorizație de construcție, necesară pentru practicarea unui gol de fereastră în calcanul locuinței acesteia, nu atestă prin însăși natura lor dreptul reclamantului de a-i pretinde pârâtei desființarea ferestrei în litigiu, deoarece la stabilirea unui asemenea drept se ține seama în exclusivitate de dispozițiile Codului civil care reglementează servitutea de vedere în cazul unor proprietăți învecinate, în ce măsură un proprietar poate să deschidă fără limită de distanță anumite ferestre, caracterul acestora, de necesitatea proprietarului de a beneficia de lumina naturală și nicidecum de existența sau inexistența unei autorizații de construcție prevăzută de dispozițiile Legii nr.50/1991.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.616 cod civil modificat privind existența unei ferestre de lumină și nicidecum de vedere, neexistând nicio încălcare din partea pârâtei a dreptului de proprietate al reclamantului și implicit a servituții de vedere la care aceasta are dreptul.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantului privind edificarea de către pârâtă a unei ferestre pe peretele calcan aflat pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților, fără autorizație, fără să se țină seama de obligația instituită în sarcina autorilor pârâtei în anul 1978 constând în zidirea unor ferestre, în baza unei hotărâri judecătorești, nu pot fi avute în vedere deoarece, indiferent de modalitatea de edificare a ferestrei în litigiu, la instituirea obligației în sarcina pârâtei privind desființarea ferestrei se ține seama în exclusivitate de caracterul, destinația acesteia, fiind cea care permite accesul luminii naturale, aerisirea, nefiind deci de vedere, iar decizia civilă nr.23/1977 a vizat instituirea unor obligații privind desființarea unor ferestre în sarcina unor terțe persoane și nicidecum a autorului pârâtei care a deținut în timpul vieții parterul construcției, dobândit ulterior de către pârâtă.
De asemenea, instanța de apel a constatat că, afirmațiile reclamantului conform cărora s-a constatat nelegalitatea edificării ferestrei în litigiu, dispunându-se pe cale administrativă închiderea acesteia prin zidire, în baza actelor emise de autoritățile locale și că dimensiunile ferestrei, distanța la care se află în raport de pardoseala încăperii, materialul din care a fost confecționată permit intimatei să deschidă fereastra înspre proprietatea sa, să înlocuiască geamul mat cu unul de vedere, având dimensiunile unei ferestre mai mari, având vedere în mod liber, nestingherit înspre proprietatea sa, nu au relevanță în cauză întrucât, inexistența unei autorizații de construcție privind fereastra în litigiu, împrejurările sus menționate privind dimensiunile ferestrei, modalitatea de deschidere, materialul folosit la edificarea ferestrei, înălțimea la care a fost practicată, constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamantului care nu înlătură caracterul, destinația ferestrei constând în asigurarea accesului pârâtei la lumina naturală, la aerisire specifice încăperii la care a fost amplasată.
A mai reținut tribunalul că sunt neîntemeiate motivele invocate de către reclamant în sensul că eronat nu s-a ținut seama de constatările organelor administrative privind nelegalitatea edificării construcției, de inexistența autorizației de construcție, în baza Legii nr. 50/1991, de imposibilitatea de a folosi terenul proprietatea sa, existând riscul să fie acuzat că împiedică accesul luminii naturale la imobilul pârâtei, în cazul edificării unei construcții, deoarece la stabilirea servituții de vedere a pârâtei înspre proprietatea reclamantului se ține seama în exclusivitate de dispozițiile codului civil ce reglementează dreptul proprietarului de a-și deschide ferestre de lumină, aerisire și nicidecum de dispozițiile Legii nr.50/1991 care reglementează modalitatea de edificare a unor construcții, executarea unor lucrări cu sau fără autorizație, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că reclamantul se află în imposibilitate de a-și folosi imobilul, proprietatea sa, aflându-se în imposibilitate legală să invoce împrejurări și situații cu caracter incert, fără niciun corespondent în raport de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul V. A..
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că în fapt, instanța de apel a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.723/20.0l.20l4, menținând motivarea acestei sentințe .
A mai precizat recurentul că, hotărârea pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, în baza art. 304 alin. l pct. 8 Cod pr. civilă prin aceea că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, precum și în baza art. 304 alin. l pct.9 Cod. pr. civilă prin aceea că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii.
Recurentul a învederat că, instanța de apel a motivat că hotărârea pronunțată în litigiu avut cu autorii pârâtei de la care aceasta a cumpărat imobilul nu este opozabilă acesteia, că actul administrativ - adresa Primăriei pentru desființarea construcției până la 30 martie 2012 și amendarea pârâtei pentru ce a construit fără autorizație nu are relevanță în acest litigiu și că fereastra construită de pârâtă este construită legal, fiind de lumină și aerisire.
Motivarea instanței de apel este greșită pentru că dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit, referitor la același imobil, că fereastra este construită nelegal și trebuie zidită, această hotărâre este opozabilă și persoanelor care dobândesc acel imobil ca în cazul de față.
Pe de altă parte, organele administrative au procedat legal constatând nelegalitatea construirii ferestrei și a luat măsura legală, aceea de a amenda pe pârâtă, astfel că era obligația și dreptul său de a solicita, pe cale judecătorească desființarea construcției, iar obligația pârâtei era de a respecta Legea 50/1991 în privința autorizației de construire și nu poate fi înlăturată și neluată în considerare.
Referitor la faptul că ambele instanțe au avut în vedere expertiza construcții efectuata în acest dosar, recurentul a considerat că s-a greșit pentru că situația creată de pârâtă, prin felul cum a construit fereastra în litigiu, nu este definitivă și oricând poate fi schimbată.
Are mare importanță că fereastra este de dimensiuni mari, deci nu este de numai lumină și că este construită la 1,25 m de pardoseală, deci dacă se deschide geamul se poate privi lejer spre proprietatea sa. Dacă era construită la o înălțime de peste 1,80 m de pardoseală, alta era situația.
Pentru motivele arătate dovedite în opinia recurentului cu dispozițiile legale aplicabile în acest litigiu și probele dosarului, acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 723/20.0l.20l4 și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a formulat-o în sensul de a fi obligată pârâta H. M. L. să închidă, prin zidire, fereastra construită în peretele calcan al locuinței sale, cu cheltuieli de judecata la fond, în apel și în recurs.
Intimata pârâtă H. M. L. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de recurs formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
Inițial Judecătoria Ploiești – Secția Civilă a fost investită cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei H. M. L., intimată în prezenta fază procesuală, la închiderea prin zidire a ferestrei construită în peretele calcan al locuinței sale.
Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a respins acțiunea, soluție menținută de instanța de apel prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac.
O primă critică a recurentului vizează nesocotirea de către tribunal a celor statuate printr-o hotărâre judecătorească anterioară și prin care s-a stabilit, referitor la același imobil, că fereastra este construită nelegal și trebuie zidită, hotărâre ce este opozabilă și persoanelor care dobândesc acel imobil, ca în cazul de față.
În acest context Curtea observă că, în adevăr, în materia raporturilor de vecinătate, între recurentul reclamant din prezenta cauză și alte persoane fizice a mai fost purtat un litigiu soluționat prin Sentința civilă nr. 6968/1977 a Judecătoriei Ploiești, modificată prin Decizia civilă nr. 23/06.01.1977 a Tribunalului Județean Prahova – Secția Civilă.
Pe de altă parte, este real că pârâta intimată este succesoarea în drepturi a unuia dintre pârâți din cauza respectivă și anume R. I., împrejurare necontestată de părți.
Numai că, față de această persoană, în urma menținerii hotărârii de primă instanță prin decizia invocată în paragrafele precedente, a fost respinsă acțiunea.
Într-o atare situație, în mod legal a apreciat tribunalul că hotărârile pronunțate în litigiul anterior nu sunt opozabile intimatei pârâte, de vreme ce față de autorul său s-a stabilit judecătorește netemeinicia pretențiilor reclamantului, criticile recurentului vizând aceste aspecte fiind nefondate.
Nefondate sunt și criticile potrivit cărora organele administrative au procedat legal constatând nelegalitatea construirii ferestrei și au luat măsura legală aceea de a amenda pe pârâtă, astfel că era obligația și dreptul său de a solicita, pe cale judecătorească desființarea construcției, iar obligația pârâtei era de a respecta Legea 50/1991 în privința autorizației de construire și nu poate fi înlăturată și neluată în considerare.
În realitate, așa cum în mod legal a reținut instanța de apel relațiile de vecinătate dintre părțile litigante sunt guvernate în mod exclusiv de dispozițiile Codului civil în materia servituților.
Altfel spus, chiar dacă la practicarea ferestrei în litigiu pârâta a nesocotit dispozițiile speciale în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, o atare împrejurare nu poate conduce la îndrituirea proprietarului fondului învecinat de a promova un demers judiciar ca cel ce face obiectul litigiului pedinte, relațiile dintre particulari fiind guvernate de legislația civilă, aspectele ce sunt analizate ținând de respectarea acestor din urmă reglementări.
Sub aspectul criticilor având ca obiect modul de stabilire a situației de fapt de către instanțele de fond, prin prisma concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, Curtea reamintește că acestea vizează temeinicia soluției, iar nu legalitatea sa.
Ori, aceste aspecte nu pot face obiect de analiză de către instanța de recurs în cauza pendinte, calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de apel, putând avea ca obiect numai critici de nelegalitate, în lumina dispozițiilor art. 304 Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței.
Pentru toate motivele arătate Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul V. A., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 1128 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă H. M. L., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
2 ex./06.04.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
d.a. nr._ Tribunalul Prahova
j. a. M. C. C. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 385/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 33/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
