Cereri. Decizia nr. 2100/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2100/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2100/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.2100
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea a deciziei civile nr.1533 din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 8*, formulată de contestatorul A. D., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu intimații G. S., domiciliată în Ploiești, ., ., P. C., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, A. R., domiciliată în București, . nr.40, sect.2, A. I., domiciliată în B., ., județ B., G. D.-E., domiciliată în B., .. 30, ., K. (G.) C.-L., domiciliată în Ploiești, .. 37, județ Prahova, G. S., domiciliat în Ploiești, ., ., ., G. I., domiciliat în B., ..13, județ B., M. F., domiciliată în .. 268, județ Prahova, C. D.-S., domiciliată în București, P.-Voluntari, . Azur 1- Vila AB42, nr.35-39, județ I., D. (G.) C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, G. A., domiciliată în Râmnicu V., ., ., județ V., G. M., domiciliată în comuna Gorgota, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal și asistat de avocat P. T. din Baroul Prahova și intimații D. (G.) C., G. D. E., G. S. – personal, precum și G. I. personal și asistat de avocat B. C. T. din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Cerere timbrată cu 10,00 lei taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._/2013 și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatele K. (G.) C.-L. și D. (G.) C. au depus la dosar întâmpinări.
Avocat B. C. T. având cuvântul depune la dosar întâmpinare din partea intimatului G. I. și întrucât este depusă cu întârziere, solicită ca instanța să o considere notă de ședință, un exemplar comunicându-l și apărătorului contestatorului. Arată, totodată, că a luat cunoștință de întâmpinările formulate intimatele K. (G.) C.-L. și D. (G.) C..
Avocat P. T. având cuvântul arată, la rândul că a luat cunoștință de întâmpinările depuse la dosar de către aceste intimate.
În continuare, părțile prezente personal și prin apărători aleși având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând că prin întâmpinări nu au fost invocate excepții, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. T. având cuvântul pentru contestator susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a contestației în anulare de față, în cauză fiind incidente disp.art.318 Cod pr.civilă, în sensul că dezlegarea problemei de drept dată instanța de recurs s-a bazat pe erori materiale grave.
Astfel, susține pe larg motivele contestației depusă în scris la dosar arătând, în esență, susține că datorită unor erori de interpretare a datelor din dosar, instanța de recurs a reținut greșit că a existat o renunțare la succesiunea tatălui său din partea autoarei contestatorului.
Mai arată că în anul 1991 toți frații s-au întâlnit și au formulat cerere de reconstituite a dreptului de proprietate în baza Legii 18, deci au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii.
La solicitarea instanței arată că într-adevăr prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în baza Legii 18/1991 nu sunt repuși în dreptul de succesiune valabil și moștenitorii acceptanți și cei renunțători, însă renunțarea la succesiune are o procedură specială, iar neacceptarea succesiunii are o sancțiune de decădere dar, așa cum a susținut, în anul 1991 moștenitorii autorului inițial au fost repuși în drepturi întrucât au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Apreciază că sunt elemente de admitere în tot a contestației în anulare cu consecința rejudecării recursului pentru înlăturarea erorilor grave reținute de instanță.
Totodată, susține că tot greșit s-a reținut că A. M. nu a acceptat succesiunea mamei sale, însă acest lucru era imposibil de realizat deoarece aceasta decedase deja dar A. M. avea moștenitori care nu au fost menționați în certificatul de moștenitor. În fine, arată că instanța de recurs a reținut că în anul 1991 părțile își valorifică dreptul de succesori, dar în 1992 și 1996 că aceștia nu au acceptat moștenirea. Precizează că toți moștenitorii lui G. G. au primit cele 10 ha limitate de Legea 10/2001.
Avocat B. C. T. având cuvântul pentru intimatul G. I. susține că motivele contestației în anulare nu se încadrează în cele prev. de art.317, 318 Cod pr.civilă, apreciind că argumentele susținute de contestator sunt chiar motive de recurs.
Cu referire la disp.art.317 alin.ultim Cod pr.civilă arată că poate fi primită contestația însă cu o condiție, aceea ca instanța de recurs să fi respins motivele invocate pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul nu a fost soluționat pe fond însă, în opinia sa, în recurs au fost dezbătute pe larg susținerile recurentului - contestatorul de azi.
Arată că într-adevăr a existat o așa-zisă eroare materială, în sensul că în aplicația informatizată ECRIS s-a menționat obligarea contestatorului la 300 lei cheltuieli de judecată, însă în decizie se menționează cuantumul cheltuielilor la 3000 lei, însă această neconcordanță reprezintă doar o eroare materială și nu este de natură să ducă la concluzia că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.
Solicită respingerea contestației în anulare. Cu 2000 lei cheltuieli de judecată.
Intimata D. (G.) C. având cuvântul arată că în anul 1991 s-au întâlnit toți frații și au fost de acord cu împărțeala făcută de tatăl lor, fiecăruia. Solicită respingerea contestației.
Intimatul G. S. având cuvântul arată că dintr-o eroare materială au fost omiși din certificatul de moștenitor nr.162/1996 atât G. I. cât și G. M.. Solicită admiterea contestației.
Intimata G. D.-E. având cuvântul arată că la momentul întâlnirii fraților, autorul său era deja decedat. Solicită, de asemenea, admiterea contestației în anulare.
C u r t e a
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, A. D. a solicitat ca în contradictoriu cu intimații G. S., A. I., A. R., P. C., G. D.-E., K. (G.) C.-L., G. S., G. I., M. F., C. D.-S., D. (G.) C., G. M. și G. A. să se dispună anularea deciziei civile nr. 1533/29.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea contestației s-a arătat că prin sus-menționata decizie s-a respins ca nefondat recursul ceea ce înseamnă că s-a menținut sentința civilă nr. 4997/30.03.2012 în care s-a menționat că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I., iar în decizia Curții de Apel Ploiești s-a reținut în considerente că excepția lipsei calității procesuale active poate fi invocată de oricare din părți, în orice moment și că intimatul G. I. are calitate procesuală pasivă, situație contradictorie cu dispozițiile sentinței civile nr. 4997/30.03.2012.
A mai susținut contestatorul că intimatul G. I. nu are calitate procesuală pasivă, că nu a formulat cerere de apel nici cerere de recurs, el figurând în proces, așa cum a reținut Curtea de Apel Ploiești, ca parte în primul ciclu procesual, astfel că trebuie să figureze în aceeași calitate și în recursul de față, că în tot acest context el este obligat să plătească cheltuieli de judecată de 3000 lei unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în condițiile în care această sumă nu este dovedită în niciun mod.
Printr-o altă critică, contestatorul a arătat că instanța de recurs a dat o interpretare și aplicare greșită a disp. art.700 cod civil privind neacceptarea succesiunii, reținând că nu se poate discuta despre existența unei fraude la lege, astfel cum a pretins recurentul în ceea ce privește emiterea certificatului de moștenitor de pe urma defunctului G. G., atât timp cât autoarea sa, A. M., descendentă de gradul I a defunctului a dat o declarație autentică în fața notarului public înregistrată sub nr._/1992, prin care a renunțat la succesiunea tatălui său, defunctul G. G., Curtea amintind că prin efectul renunțării moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația succesorală este retroactiv desființată.
S-a mai susținut că instanța de recurs a făcut confuzie între renunțarea la succesiune prev. de art. 696 Cod civil și neacceptarea succesiunii în termen prev. de art. 700 Cod civil, instituții cu consecințe juridice diferite, hotărârea motivându-se pe împrejurarea neadevărată că autoarea sa a renunțat expres la succesiunea tatălui său, fapt total neadevărat.
Același contestator a mai arătat că instanța de recurs a reținut că nu ar fi depus dovezi care să ateste că autoarea sa ar fi făcut acte de acceptare tacită a moștenitorii defunctei G. F. și că nu poate fi avută în vedere susținerea sa că notarul a emis certificatul de moștenitor nr. 162/14.05.1996 ascunzând existența și a altor moștenitori (A. M. sau moștenitorii săi), toată această reținere fiind contrazisă de actele existente la dosar –certificatul nr. 1789/24.06.1992 unde este menționată clar A. M. în condițiile în care la 14.05.1996, data dezbaterii, autoarea sa era decedată de la 7.01.1996, iar la 20.03.1996 fiii acesteia acceptă succesiunea conform certificatului de moștenitor nr.95 emis de N. public L. M.-L..
În drept au fost invocate disp. art. 317 și 318 Cod pr.civilă.
În dovedirea contestației au fost depuse la dosar titluri de proprietate, adeverințe de reconstituire a dreptului de proprietate emite în baza Legii 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate din 19.03.1991.
Prin întâmpinarea depusă la dosar G. D.-E. a precizat că este de acord cu admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului, iar intimata Kilcus C.-L. a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 318 Cod pr.civilă, instanța omițând să cerceteze unele din motivele de modificare sau casare a hotărârii.
Au mai depus întâmpinare intimații G. I. și D. C., solicitând respingerea contestației în anulare pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 317-318 Cod pr.civilă.
Examinând hotărârea atacată, în raport de susținerile formulate de contestator, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1533/29.05.2013 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul de față împotriva deciziei civile nr. 561/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins apelul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr. 4997/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin această sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului contestator A. D. și s-a respins acțiunea în constatare formulată de acesta în contradictoriu cu intimații, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. și s-a respins cererea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin contestația de față, contestatorul-reclamant a invocat disp. art. 317 și 318 Cod pr.civilă.
Conform disp. art. 317 Cod pr.civilă, contestația în anulare poate fi exercitată atunci când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Aceste motive nu sunt invocate ca temei al contestației în anulare de față.
Pentru admiterea contestației în anulare de drept comun, legea prevede îndeplinirea a două condiții, și anume: hotărârea atacată să fie irevocabilă –cum este cea care se atacă prin prezenta contestație în anulare, și cea de-a doua condiție prevăzută se referă la faptul ca motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Referitor la această ultimă condiție, urmează a se avea în vedere că, contestația în anulare nu este admisibilă dacă partea poate sau a putut să formuleze critici prin exercitarea apelului sau recursului și nu a făcut-o, neexistând un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și una de retractare.
De asemenea, nu poate fi admisă contestația în anulare dacă motivele au fost invocate în fața instanței de recurs și aceasta le-a respins ca neîntemeiate, pentru că se opune puterea de lucru judecat a hotărârii și aceasta ar echivala cu un recurs la recurs.
Primul motiv de contestație în anulare referitor la constatarea de către instanța de fond a lipsei calității procesuale pasive a intimatului G. I. și reținerile contradictorii din decizia instanței de recurs cu privire la calitatea acestuia și obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată către G. I. pentru care se reținute de către instanța de fond lipsa calității procesuale pasive, urmează a se observa că o atare critică a fost formulată de contestator prin motivele de recurs și aceasta a fost analizată de instanță (filele 14, 15 din decizie).
Invocând disp. art. 318 Cod pr.civilă, contestatorul a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale evidente, a confuziilor în care s-a aflat instanța de recurs asupra noțiunilor de neacceptare a succesiunii, de renunțare la succesiune, săvârșirea erorilor la emiterea certificatelor de moștenitor.
Sub acest aspect urmează a se reține că, textul are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Contestația nu poate fi primită când se invocă stabilirea eronată a unor situații de fapt în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Din examinarea deciziei pronunțată de instanța de recurs rezultă că împrejurările susținute de contestator prin contestația în anulare de față au fost invocate ca și critici împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel și au fost analizate de Curtea de Apel Ploiești prin decizia a cărei anulare se solicită, astfel că ele nu mai pot fi invocate ca motive de contestație, pentru că s-ar ajunge, așa cum s-a arătat mai sus, la recurs la recurs.
Pe de altă parte, nu se poate reține că instanța de recurs a comis o greșeală materială, motivele prezentei contestații fiind în fapt nemulțumiri ale contestatorului asupra judecății pe care a făcut-o instanța de recurs și ele nu pot conduce la admiterea contestației în anulare.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 317-318 Cod pr.civilă, astfel că urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare de față.
În baza art. 274 Cod pr.civilă urmează a fi obligat contestatorul să plătească intimatului G. I. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul pentru apărător.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr.1533 din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 8*, formulată de contestatorul A. D., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu intimații G. S., domiciliată în Ploiești, ., ., P. C., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, A. R., domiciliată în București, . nr.40, sect.2, A. I., domiciliată în B., ., județ B., G. D.-E., domiciliată în B., .. 30, ., ., K. (G.) C.-L., domiciliată în Ploiești, .. 37, județ Prahova, G. S., domiciliat în Ploiești, ., ., ., G. I., domiciliat în B., ..13, județ B., M. F., domiciliată în .. 268, județ Prahova, C. D.-S., domiciliată în București, P.-Voluntari, . Azur 1- Vila AB42, nr.35-39, județ I., D. (G.) C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, G. A., domiciliată în Râmnicu V., ., ., județ V., G. M., domiciliată în comuna Gorgota, ..
Obligă contestatorul să plătească intimatului G. I. 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 septembrie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
2013-09-17
2 ex.
EM/VM
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 2028/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
